Nu suntem plătiți! Păcatul este altundeva
25 mai 2025
Moartea genurilor muzicale – Rick Beato
26 mai 2025
Urmăriți o discuție foarte interesantă cu Radu Almășan, conducătorul, compozitorul și solistul vocal al trupei „Bosquito” în care discutăm despre evoluția muzicii, situația actuală și ce putem face pentru a îmbunătăți această situație.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor, amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, amin!
Muzica și tinerii de azi
Dragii noștri, ne aflăm cu Radu Almășan pe care îl iubesc foarte mult și am avut cinstea să-l cunosc. Știam că vine și m-am pregătit puțin. Voi îl cunoașteți ca Radu Almășan, liderul, sufletul dacă doriți, al formației Bosquito, cu care o să discutăm despre muzică și din punct de vedere muzical, dar mai puțin, cât mai ales din punct de vedere duhovnicesc, muzica în sens de fenomen duhovnicesc pe care tinerii și nu numai, îl caută și sunt foarte, foarte influențați de ea.
Nu vă ascund că am primit foarte multe mesaje de la voi, în principal de la mame care mă rugau disperate, ”Părinte, ce să facem că fiica mea ascultă nu știu ce muzică?” și așa mai departe, iar eu, slavă lui Dumnezeu că n-am răspuns, dar aveam tendința de a răspunde: ”Doamna mea, fiecare cu gusturile lui artistice! Eu sunt monah, nu mă pricep!…”, dar în clipa în care am auzit despre ce muzică era vorba, o muzică foarte distopică, cu o sumedenie de înjurături, cu un limbaj de trotuar foarte agresiv sau pe de altă parte manele, care generează niște patimi foarte carnale, în clipa respectivă am spus că da, într-adevăr este o problemă duhovnicească foarte mare care depășește deja alegerea pe care bineînțeles, fiecare poate să o aibă cu gusturile sale muzicale.
Cum s-a ajuns la muzica din ziua de azi?
Și pentru că am ascultat în lume foarte multă sau destul de multă muzică, din cauza asta am început să mă ocup de treaba asta și am încercat să-i ajut pe oameni pe această temă și fac, după cum vedeți, regulat, podcast-uri cu muzicieni. Din cauza asta prima întrebare pentru Radu este ”Cum s-a ajuns aici?”.
Radu Almășan: Asta ar putea să constituie temă pentru trei podcasturi legate!
Părintele Teologos: Te rog să mă ierți!
Radu Almășan: Nicio problemă, avem timp, suntem pe Sfântul Munte! Odată cu invențiile tehnologice din prima parte a secolului XX, în momentul în care muzica înregistrată a devenit disponibilă maselor mari de oameni care până atunci nu puteau să experimenteze limbajul muzicii decât prin prezența fizică într-un loc unde se ținea concertul respectiv, evident că erau foarte mulți oameni care nu aveau ocazia sau nu știau de evenimentele respective, adică puteau să trăiască o viață întreagă fără să experimenteze în muzică la nivelul ăla…
Părintele Teologos: Evident!
Cum a influențat tehnologia, muzica
Radu Almășan: …în momentul în care s-a inventat fonograful, s-au inventat discurile de vinilin și mai departe toată evoluția tehnologică pe care am experimentat-o cu toții, brusc o piesă cântată acum de domnia ta dacă vrei și pe care o înregistrez eu cu un microfon bun, prin acele case de discuri care produceau și comercializau materialul respectiv, ele distribuiau, scoteau la vânzare în număr de milioane de exemplare cântecul pe care l-ai înregistrat și dacă acesta era plăcut de oameni sigur se vindea și ajungeai pentru prima oară în istorie un star de muzică.
Până atunci, sigur că există discuții că și Franz Liszt a fost un rockstar la viața lui, dar păstrând proporțiile, din pricina limitării sau inexistenței tehnologiei de pe vremea lui Mozart, a lui Franz Liszt sau Vivaldi, călugărul roșu și așa mai departe, evident că ei nu puteau să acceadă la milioane de oameni încă din timpul vieții. Câte sute de ani au trecut până l-am descoperit cu toții pe Bach?
Părintele Teologos: Da!
Apariția Beatles
Radu Almășan: Iar dacă nu era Mozart, probabil că n-am fi făcut-o deloc pentru că el l-a redescoperit și a început să-l cânte din nou și așa mai departe… În fine, ideea este că tehnologia joacă un rol foarte important, în momentul în care s-au putut face înregistrări la nivelul ăsta, înregistrări care s-au distribuit, am putut ca prin amplificarea instrumentelor să luăm patru, cinci inși, nu mai avem nevoie de o orchestră întreagă, nu mai avem nevoie de full-volum, cu niște stații de amplificare, cu o chitară, un bass, o tobă și un microfon și a apărut Beatles, de exemplu! Niște songwrighteri geniali care au schimbat cursul istoriei.
Bine, acum eu merg pe repede înainte, am trecut peste jazz, blues, chestii de genul ăsta, cine i-a influențat pe ei, cum s-a ajuns aici, dar cred că primul fenomen mondial, la scară planetară, au fost ei. După apariția lor la Ed Sullivan în anii ’60, atunci a bubuit și de atunci cu adevărat am experimentat toată planeta ce înseamnă un ”Rockstar”.
Impactul mondial al formației Beates
Acum, mie mi-e foarte drag John Lenon cu tot cu rătăcirile lui personale și aici nu mă bag pentru că Bunul Dumnezeu știe că le am eu pe ale mele destule, dar îți dai seama cât de mult l-a impactat pe el experiența lor de succes, încât a ajuns să spună că ”În prezent noi suntem mai cunoscuți decât Iisus Hristos”… lucru care vreau să spun că chiar dacă suna a hulă pentru că el poate a spus-o dintr-un unghi destul de nepotrivit, dar având în vedere că există foarte multe confesiuni care nu Îl cunosc aproape deloc, dar pe Beatles îi cunosc, s-ar putea ca având promovarea aia atât de intensă, să fi avut dreptate la dinamică la momentul respectiv…
Părintele Teologos: Din punct de vedere statistic!
Radu Almășan: Exact, nimic altceva! Și atunci de acolo s-a deschis așa o mină de aur pentru toți cei care au considerat că pot să găsească un copil talentat sau mai mulți, să-i pună într-un studio, să înregistreze niște piese de ale lor sau scrise cu ajutorul altora la fel de talentați și momentul în care au văzut că artiștii respectivi odată cu popularitatea devin și, cum se spune astăzi, ”influenceri”…
Părintele Teologos: Pentru că e foarte interesant…
Radu Almășan: Iartă-mă, te rog!
Părintele Teologos: Nu-i nicio problemă!
Anii ’70
Radu Almășan: De exemplu, în anii ’70 toată lumea a rămas a rămas cu gura căscată când a văzut ce contracultură s-a format ca protest împotriva războiului din Vietnam.
Părintele Teologos: Evident!
Radu Almășan: Toată mișcarea ”hippy” care a avut niște puncte foarte valide și foarte frumoase, cum au fost ele deraiate de la scopul inițial e altă poveste și cred că o știe mai toată lumea, cu droguri, cu toată nebunia, dar cert este că a plecat pe o idee de pace și de dragoste ceea ce pe noi, creștinii, nu are cum să ne deranjeze așa ceva…
Părintele Teologos: Sigur, bineînțeles! Intenția la început a fost bună, dar a fost deraiată după aceea.
Casele de discuri
Radu Almășan: Exact! Atunci cred că a fost declick-ul pentru cei care stau în umbră și produc muzică și care au început să investească și să acapareze lanțuri de… în anii ’70 au început să fuzioneze casele de discuri, din trei mai mici să se facă una mai mare. Acum am ajuns în punctul în care au fuzionat toate, au fost cumpărate de peștele cel mare și cred că mai avem două, Sony și Universal, atât!…
Părintele Teologos: Serios?
Radu Almășan: Care înglobează restul micuțelor case. Bine, sigur că există și case de discuri independente, dar ele sunt atât de mici în schema mare a business-ului respectiv încât…
Părintele Teologos: Nu contează, ca să zic așa!
Radu Almășan: Contează pentru nișele lor, dar nu în schema mare, adică nu putem să le luăm în serios cu cifrele respective.
Părintele Teologos: Și streaming-ul?
Radu Almășan: Bun, ajung imediat, că…
Părintele Teologos: Iartă-mă!
Anii prolifici de după război
Radu Almășan: Bun, în momentul în care s-au șocat văzând ce se întâmplă și că de exemplu, un stat atât de mare și de puternic și de… cum să spun? Cum se zice, acum sunt prost de-a dreptul pentru că termenul îmi vine în limba engleză, ”unified”…
Părintele Teologos: Unificat!
Radu Almășan: Unificat! După cel de al doilea Război Mondial care i-a unit pe toți cu ceea ce s-a întâmplat acolo în Pacific și în Europa și așa mai departe… Și când au ieșit de acolo au ieșit bine de tot.
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Că anii ’50, ’60, începutul anilor ’70, au fost foarte prolifici și buni pentru America.
Părintele Teologos: Sigur! Și aveau conștiință foarte puternică de neam!
Divizarea din anii ’70
Radu Almășan: Ei, anii ’70 iar i-au divizat în două…
Părintele Teologos: Da!…
Radu Almășan: …și atunci cei cu muzica au zis: ”Băi, stai puțin că aici avem o problemă!” și ca să contracareze tot în mișcarea asta, îți dai seama că mișcarea hyppie nu e un cuvânt gol, există songwrighter-i serioși și de muzică folk, există Bob Dylan, există Joan Baes, există câte și mai câte trupe de rock ce au avut un mesaj foarte puternic. De fapt rock-ul fără mesaj e…
Părintele Teologos: Nu e!…
Radu Almășan: …cam degeaba…
Părintele Teologos: Da, exact!
Radu Almășan: …și au fost atât de influenți și la Woodstock și când a fost celebrul meeting din Washington DC, au avut un cuvânt atât de greu de spus încât cei care stăteau în penumbră și urmăreau mișcările de trupe, au trebuit să vină cu contra pondere și au creat muzica dance, disco…
Apariția muzicii disco
Părintele Teologos: Disco! A, ei au creat-o, deci!?
Radu Almășan: Da! Într-o joi!
Părintele Teologos: Serios!?
Radu Almășan: Da!
Părintele Teologos: Doamne, Dumnezeule!
Radu Almășan: Au început să creeze pe party primele trupe… Bine, muzică bună dacă stai să te gândești la conținutul armonic și unele piese sunt bune și acum…
Părintele Teologos: Da!
Cum a influențat propaganda evoluția muzicii
Radu Almășan: Dar clar să te distragă din partea aia și să se ducă în… și au venit cu propagandă solidă și cu filme și cu tot, în momentul în care ai lansat filme gen Gree sau Saturday Night Fever și ai avut un personaj atât de șarmant și de captivant ca Travolta și generații întregi au zis: ”A, eu vreau să fiu ăsta, nu mai vreau să fiu ăla jegos cu plete!”…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Radu Almășan: ”Vreau să fiu ăsta care dansează și e mișto și sunt fetele cu el și vreau la discotecă, nu mai vreau la Vietnam la război!”.
Părintele Teologos: Da, exact! Nu mai vreau mesajul ”Child in time” care era piesa emblematică și vreau facilul din disco.
Radu Almășan: Întotdeauna o să existe un anumit eșantion de populație care la momentul acela al vieții lor caută ceva facil fără să-și mai bată capul pentru că sunt destule presiuni în societate și poate nu vrei ca și arta să te zăpăcească și mai tare. Cert este că și eu am fost acolo și înțeleg cum e și fix pe asta s-a marșat. Long story short, din momentul ăla a apărut muzică cu mesaj și muzică cu conținut, cu mesaj mai altfel.
Părintele Teologos: Da!
Muzica din zilele noastre
Radu Almășan: Problema zilelor noastre, pentru că mi-a luat, nu știu, 10 minute să ajung aici…
Părintele Teologos: Nu contează!
Radu Almășan: Scuze, mă iertați!
Părintele Teologos: Nu, nu, nu, foarte bine!
Radu Almășan: Problema zilelor noastre este alta sau poate că este aceeași, dar s-a ajuns la un nivel pe care eu personal acum nu știu, 20 de ani, nu l-aș fi anticipat. Întotdeauna a fost muzică mai bună și muzică mai puțin bună energetic vorbind, cu cât de mult te poți încărca ascultând și cât de mult îți hrănește ființa…
Părintele Teologos: Sufletul, da!
Radu Almășan: …și uite, îmi amintesc de exemplu că în anii ’90 și dau puțin din casă cu voia ta…
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: …că aseară am avut o mică discuție și ai spus că ai ascultat și ”metal extrem” și chestii de genul ăsta pe vremuri…
Părintele Teologos: Așa!
Dumnezeu este în orice act de creație
Radu Almășan: Vorbim duhovnicește cum ai spus pe cât mă pricep și eu că, atenție, nu sunt Alfa și Omega aici, adică vă rog, căutați, vedeți ce zic eu, îndoiți-vă de ce zic eu, vedeți dacă am dreptate, dacă nu, nu, sub nicio formă nu mă luați așa ca literă de lege!
Părintele Teologos: Am înțeles!
Radu Almășan: Când… nici nu știu cum să formulez pentru că este destul de complex. Dumnezeu este creator!
Părintele Teologos: Așa!
Radu Almășan: Tot, tot este creat și este perfect. Tot ce este creativ într-un fel sau altul vine de la Dumnezeu, inclusiv ”metalul extrem” care este creat de cineva. În momentul în care scrii muzică depresivă sau când scrii ceva foarte agresiv sau chiar de hulă, cum sunt multe formații care au o problemă cu Dumnezeu, este un act creativ acolo în ceea ce scriu ei, după părerea mea este și Dumnezeu.
Părintele Teologos: Este!
Duhul Sfânt este Frumosul. Ei au lăsat Frumosul la ușă
Radu Almășan: Ce nu este și nu este pentru că nu-l lasă ei să intre, este Duhul Sfânt, este Duhul. Ieri mi-a plăcut cum ai spus tu că Duhul Sfânt este Frumosul. Ei au lăsat Frumosul la ușă.
Părintele Teologos: Așa este!
Radu Almășan: Frumosul, armonia care face ”click”, toate…
Părintele Teologos: E vorba de distorsiune, ei au traume care distorsionează mesajul lui Dumnezeu.
Radu Almășan: Dar poți să negi că ei cum să spun eu, trec printr-un proces artistic când fac ceea ce fac? Nu poți!
Părintele Teologos: Nu, nu, nu!
Radu Almășan: Este un proces artistic.
Părintele Teologos: Sigur! Una este genialul și alta este distorsiunea, sunt două lucruri diferite…
Radu Almășan: Total! În ziua de astăzi problema nu este că muzica de ”main-stream”, muzica pe care o ascultă copiii noștri, că a lăsat Sfântul Duh afară, frumosul afară, problema este că spre deosebire de cei care erau atât de agresivi și care cântau cu ”growl” și cu toată intensitatea asta cărora unora le place, unora nu le place, acum muzica nu mai are niciun conținut, deloc!
Părintele Teologos: Da! Mare problemă asta!
Suntem în Evul Mediu întunecat al culturii.
Radu Almășan: Prieteni, părerea mea este că vrăjmașul, ca să nu mai dăm nume că suntem pe Sfântul Munte, este în distrugere…
Părintele Teologos: Așa este!
Radu Almășan: …în lipsa de conținut! Poți să ai o piesă veselă care să fie de 50 de ori mai ”de-a lui” decât un tânăr deprimat care vrea să exprime niște frustrări în felul ăla. El, tânărul deprimat are tot timpul o șansă să schimbe și să…
Părintele Teologos: Așa este! Să se transforme, să ajungă mai aproape de Dumnezeu!
Radu Almășan: …în momentul în care tu lucrezi cu ”nimic” și mi-l vinzi ca și cum e ceva…
Părintele Teologos: Nimic strălucitor…
Radu Almășan: Știi?
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Atunci cu adevărat suntem în, să zicem, Evul Mediu întunecat al culturii.
Muzica actuală are conținut, dar îi lipsește mesajul
Părintele Teologos: Da, e o mare problemă! Și vezi că Mântuitorul spune la un moment dat: ”O, de-ai fi rece sau cald! Dar pentru că ești călduț te vărs din gura mea!”. Cred că la asta se referă, se referă la această muzică care a rămas doar o carcasă, doar o formă fără conținut. Și conținutul din păcate el există, dar nu există mesajul. Adică vorbim de conținut rău, de un conținut agresiv, șocant, dar fără mesaj, fără ieșire.
Radu Almășan: OK, înțeleg la ce te referi! Aici există dacă vorbim de, nu știu, ”manele trap” și așa mai departe, ele au un mesaj, tot sunt bune la ceva… La ceva sunt bune, dar când e numai ”bumți-bumți” trei ore, sau nu știu, pop din ăsta generic…
Părintele Teologos: Am înțeles, da!
Radu Almășan: …în care spune ceva, dar nu spune nimic, nici măcar nu înjură. Te rog, înjură-mă! Nu știu, fă ceva! Fă ceva! Spune-mi ceva!
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Nimic, nimic, ore și ore de nimic! Numai imagine, numai mers la sală, numai riluri pe tik-tok… Păi, dacă ei ar fi petrecut 10% din timpul în care stau la sală și cu telefonul în nas să-și facă selfie-uri, 10% dacă ar fi petrecut cu un instrument în mână, ăhă, erau departe!
Cum putem ieși de aici
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Cum vezi ieșirea de aici?
Radu Almășan: Doar prin puterea exemplului, nu există altă modalitate! Și noi, acolo unde ne-a pus Dumnezeu, să ne facem treaba cât mai bine! Sigur că eu și cu băieții mei suntem datori ca de fiecare dată când apărem să dăm din noi ceea ce hrănește auditoriul nostru. Pe noi nu ne place toată lumea, este normal, dar slavă lui Dumnezeu, sunt destul de mulți care vin și așteaptă de la noi ceva. Și noi putem prin felul în care performăm și prin felul în care trăim în restul timpului să constituim un exemplu. Nepoții mei, copiii fratelui meu, mereu se uită la mine ce fac și ce zic și sunt foarte, foarte atenți așa, sunt ca niște bureți care absorb tot. Și cumva când sunt ei în jur trebuie să mă mai domolesc și eu.
Părintele Teologos: Păi, da!
Radu Almășan: Să pun lacăt la multe lucruri care sunt balast și atunci noi toți trebuie să ne comportăm, dacă chiar vă preocupă, pentru că spuneai că sunt părinți care ți-au scris…
Părintele Teologos: Da!
Să ne petrecem mai mult timp cu copiii și să le fim exemplu
Radu Almășan: …domnilor și doamnelor dacă chiar vă preocupă ceea ce ascultă copiii voștri trebuie ca voi să fiți exemplu pentru ei! Eu nu aș fi putut să respect un părinte care mi-ar fi cerut să nu ascult muzica pe care o ascultam la 13-14 ani și atenție, am ascultat toate nenorocirile posibile și eu, dacă el nu ar fi ascultat muzică. Dacă dumneavoastră sunteți tot timpul obosit sau obosită și niciodată nu ascultați muzică de față cu el și niciodată nu-i povestiți entuziasmat despre muzica de pe timpul vostru și nu-i arătați ce înseamnă să se cânte cu instrument și ce înseamnă să se cânte cu pasiune și cine-i Beatles și cine-i Pink Floyd, cine e Jimi Hendrix și cine e, nu știu ce era în anii ’90, Nirvana… nu știu, orice, nu contează, Abba, orice stil, ”death punk”…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Radu Almășan: …nu știu, habar n-am, nu contează, spune-le! Pe mine așa m-a acaparat taică-miu când… nici măcar nu stătea mult să discute. Îl mai întrebam eu: ”Auzi, dar ce chitarist să mai ascult?” și a zis ”Ăă… am auzit că e unul, Jimmy Page, Eric Clapton, mai e Jimi Hendrix” și a aplecat, iar mie mi-a dat de lucru pentru doi ani după aia…
Părintele Teologos: Păi, da!
Radu Almășan: Știi? Doar atât! De asemenea, în momentul în care am crescut, eu sunt brașovean și la mine în cartier foarte puține familii aveau instrument în casă în anii ’80 – ’90, eu aveam chitara lui taică-miu și dacă mai încercam să mai găsesc pe cineva cu chitară îmi era foarte greu. Dacă nu aveți instrumente în casă și copilul vrea să pună mâna pe un keyboard, pe o chitară să prindă ceva, iar este foarte dificil. După aia spuneți: ”Păi, ascultă toate porcăriile!”… Păi și el de unde să știe orice altceva?…
Părintele Teologos: Da, ce e bun!
Să nu punem presiune e copii
Radu Almășan: I-ați pus vreodată? Dar, atenție! Nu-i puneți la masă și ziceți: ”Băi, ăsta-i Mozart!”, nu! Ia fă-i tu prăjitura preferată și pune tu Mozart la maxim, să te vadă pe tine că faci prin casă nu știu ce și te simți bine pentru că el reține atmosfera, el nu vrea să-i ții o predică, el vrea să te vadă că tu trăiești…
Părintele Teologos: Nu vrea să vadă că tu presezi, ci să-i dai exemplu.
Radu Almășan: Exact! Și mai mult de atât, niciodată n-o să înțeleagă nimic și n-o să respecte dacă tu nu ieși din casă, uite că începe să plouă, înseamnă că vorbim adevărul…, dacă tu nu ieși din casă și nu mergi la concerte.
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: El trebuie să te vadă pe tine cum tu ieși, plătești bilet și te duci la un artist care îți livrează ceva de calitate pentru că el ca noi toți, este un instrument care e acordat la o energie mai înaltă sau mai joasă, vibrează într-un fel sau altul. Dacă tu nu-l expui la energia mai înaltă nu are cum să se acordeze acolo. El singur, după ce îl duci un an de zile la concerte bune, el singur o să se uite la ”trapanele” și o să zică ”Eu la mizeria asta nu mă mai uit!”.
Copiii nu au experiență de viață
Părintele Teologos: Da, pentru că energia totdeauna are o sursă și sursa poate să fie dumnezeiască, dar poate să fie demonică și copilul, tânărul trebuie să știe să facă distincție și pentru asta părinții trebuie să-i ofere din exemplul lor personal, din experiența lor. De asta e…
Radu Almășan: Să-l expună la energia bună, să vadă cum e, el singur va face diferența. Copiii nu sunt proști, sunt mai inteligenți de o mie de ori decât eram noi.
Părintele Teologos: Sigur, dar nu au experiență de viață!
Un mare avantaj: lipsa de informație
Radu Almășan: Nu au experiență. Noi am avut un mare avantaj, lipsa de informație!
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Adică, mie dacă îmi spuneai de formația The Doors, trebuia să petrec săptămâni să găsesc casetă cu ei…
Părintele Teologos: Bineînțeles!
Radu Almășan: …și apoi să caut nu știu ce revistă cum spuneai, să citesc și apoi… chestia asta îmi crea un anumit mindset, o anumită orientare psihică spre un anumit subiect și atunci automat când puneam mâna pe ceea ce căutam îl evisceram.
Părintele Teologos: Te adânceai!
Radu Almășan: Și mă duceam până la urmă într-o profunzime care acum este foarte greu de atins cu 10 secunde 15 secunde… Cum vin ăștia și zic ”Păi. stai, că uite, căutăm un artist nou, dar ne trebuie să aibă o piesă de succes!”. O piesă? Păi, lui Pink Floyd i-a luat patru albume să facă un album de succes oricât au mai căutat și au mai experimentat.
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Sunt unele de abia poți să le asculți.
Părintele Teologos: Așa e! Mai ales la începuturi.
Radu Almășan: Știi? Exact!
A trăi ceea ce cânți
Părintele Teologos: De ce crezi că astăzi cu toate că sunt niște tineri foarte talentați, au un hit după care dispar?
Radu Almășan: Pentru că nu este muzica lor! Nu este muzica sufletului lor!
Părintele Teologos: Nu trăiesc ceea ce cântă!
Radu Almășan: Nu! Este o fractură între ceea ce cântă și ceea ce sunt ei. Majoritatea sunt niște oameni excepționali, dar care fac un compromis. Și indiferent ce cred unii sau alții, uite, eu pot să vă spun din experiența mea că Bosquito nu l-a făcut.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Radu Almășan: Adică, mulți zic ”A, dar ce cânți tu?… că ai cântat și tu la-lai, la-lai…” și așa mai departe… Da, dar pe ”la-lai-ul” ăla l-am simțit eu!
Părintele Teologos: Atunci!
Radu Almășan: Era muzica mea!
Părintele Teologos: Evident!
Radu Almășan: Atunci și mă reprezenta 100% atunci! Dacă ție nu-ți place, bravo ție, dar mie mi-a plăcut și culmea, după mii de concerte îl cânt și acum cu aceeași plăcere. Asta este cheia! Am făcut o… rectific!…
Părintele Teologos: Da, da!
Radu Almășan: Am făcut o singură piesă la început pe care am cam subtilizat-o așa de la…
Părintele Teologos: Am înțeles!…
Găsirea unui stil propriu, găsirea unei identități
Radu Almășan: …de la Ricky Martin că era la modă pe vremea aia, dar și asta a avut importanța ei pentru că văzând că parcă ceva nu se leagă atunci am stat cu colegii și am zis: ”Băi, noi trebuie să ne facem un stil al nostru”.
Părintele Teologos: Evident!
Radu Almășan: Nu trebuie să mai facem asta, știi? Și asta pentru noi a fost catalizatorul dezvoltării noastre, știi?
Părintele Teologos: Da, al identității voastre.
Radu Almășan: Aveam stilul ăsta cu latino, cu rock, balcanic, cu tot, am făcut noi o treabă…
Părintele Teologos: O efuziune, o ceva, da!…
Radu Almășan: O treabă așa cum am putut noi și cum am știut atunci, cu Goran Bregovici, cu ce era pe vremea aia, știi? Și ce satisfacție am avut acum două săptămâni când am cântat cu…, bine, am cântat de mai multe ori, dar acum chiar a stat tot concertul așa pe scenă, fix înaintea lui am cântat noi și când am coborât a zis, nu pot să zic aici că suntem în Sfântul Munte, dar a zis ”What a bip-bip great band you are!”, știi?
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Adică, cel pe care-l ascultam noi!
Părintele Teologos: Am înțeles! Modelul tău te-a lăudat înapoi!
Radu Almășan: Unul dintre ele! Și vorbesc strict muzical, știi? Mie nu-mi place să analizez artiștii din punct de vedere al convingerilor lor personale…
Părintele Teologos: Da!
Trebuie să existe o evoluție în timp
Radu Almășan: Eu înțeleg că de la mine dacă te uiți la interviuri de acum 10 ani spun una, dacă te uiți la interviuri de acum 20 de ani spun alta, astăzi spun alta și este dreptul meu să cred ce vreau eu și să mă răzgândesc de câte ori vreau.
Părintele Teologos: Evident! Și asta înseamnă evoluție, de fapt!
Radu Almășan: Să însemne ce o fi, dar nu-mi place să stau pe loc!
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Și atunci nu pot să judec pe cutare sau cutare pentru că există discuții… știi unde bat?
Părintele Teologos: Unde?
Radu Almășan: Că el e suporter putinist și al rușilor și așa mai departe…
Părintele Teologos: A, ok!
Radu Almășan: Nu mă bag în chestiile astea, nu mă interesează! Sigur că unii pot spune: ”Ok, oamenii mor acolo și pe tine nu te interesează!”. Îmi pare rău, oamenii mor de la începutul timpului și eu sunt ”nimeni și nimic” pentru a putea schimba lucrul ăsta. Tot ce pot să discut este despre muzică, singurul lucru la care mă pricep și eu cât de cât.
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: În rest ce pot să fac eu? Să mă apuc eu să critic pe unul sau pe altul pentru chestiile astea, nu! Deci, strict pe modelul muzical, da, respect!
De ce astăzi sunt din ce în ce mai puține trupe
Părintele Teologos: O altă întrebare apropo de… că văd că tot timpul vorbești despre despre colegii mei, despre băieți… pentru că am spus că eu nu urmăresc foarte strâns muzica, sunt monah, dar cum spuneam, urmăresc oarecum de departe fenomenul muzical din punct de vedere duhovnicesc pentru că încerc să-i ajut și pe oameni cât se poate. Văd un fenomen, sper să greșesc, acela că așa cum spuneam, sunt niște tineri foarte talentați, foarte buni, dar nu sunt în stare să formeze o formație. Adică, formațiile mari care sunt astăzi, iar sper să greșesc, sunt de obicei formațiile vechi. Da, dar ar trebui să apară și o formație nouă, înțelegi ce vreau să spun!
Radu Almășan: Da!
Părintele Teologos: Nu, ceva nu e… cred că e o o problemă duhovnicească pentru că din punct de vedere al tehnicii să zic așa, nu văd să aibă probleme.
Radu Almășan: Ok! Sunt trei direcții. Prima este următoarea: există trupe, dar sunt puține. Vorbesc la nivel internațional.
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: În România e dezastru! 2: O formație energetic este un pol. Multă lume ascultă o formație nu numai datorită muzicii, dar și datorită faptului că reprezintă un soi de…
Părintele Teologos: Un duh, o trăire.
Radu Almășan: …o apartenență la ceva!
Părintele Teologos: Evident!
Radu Almășan: Este o gașcă!
Părintele Teologos: O trăire! Da, da, da!
Radu Almășan: Este o gașcă de niște…
Părintele Teologos: Așa e!
Radu Almășan: …oameni, băieți sau băieți și fete sau fete, care te trag de partea lor și tu mai ales când ești în anii adolescenței, când simți nevoia să aparții de ceva, te seduce un band din ăsta și faci parte din gașca lor, începi să le porți tricourile, începi să fii cu ei acolo. Tu ești cu ei…
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: …zici că sunt prietenii tăi cei mai buni, dar tu nu i-ai văzut niciodată, știi? Chiar aveam prieteni care fabulau, știi, cu Metallica, atunci când eram mici, că se cunosc, că…
Părintele Teologos: A, da, clasic!
Acum se marșează pe artistul solo, pe singurătate
Radu Almășan: Clasic, știi? Am băut o bere cu… știi? Super! Ok, asta iar deranjează pentru că o formație care vine cu energia corectă este foarte periculoasă și foarte de nedorit. Mai mult de atât, chiar dacă la început îi sprijini ca și producători, casă de discuri, magnat, mogul, cine ești tu, pentru că să ne înțelegem, deciziile de aici vin!
Părintele Teologos: A! Deci nu vin de la membrii neapărat?
Radu Almășan: În cazul fericit vin de la membri, dar când membrii mor de foame și nu le iese nimic și au repetat trei ani degeaba, de multe ori începi să te dai cu… știi?…
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: …altfel. Și nu se mai caută genul ăsta de exprimare. Chiar deunăzi am citit cu colegii un articol în care cineva a observat foarte corect, un critic din Anglia, că pentru prima dată în istoria topurilor evaluate, niciuna dintre țările importante consumatoare de muzică, în top 40 nu se găsește decât o formație, o formație! Nu mai există muzică cântată de formații! Deci, asta nu poate să mai fie o coincidență!
Părintele Teologos: Evident!
Radu Almășan: Acum se marșează pe artist solo.
Părintele Teologos: Pe singurătate, din păcate!
Radu Almășan: Asta nu mai solicită același grad de simpatie și de apartenență pentru că uite, de exemplu, că tot am dat de exemplu ăsta cu Beatles, nu știu de ce că nu sunt super mare fan, dar erau fani care nu le plăceau pe John și îl plăceau pe Ringo sau pe Paul…
Părintele Teologos: Paul, da!
Radu Almășan: Sau unii spuneau ”A, mie îmi place George Harrison sau mie îmi place Slash, nu-mi place Axl Rose”, știi?
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Ok, aici există chestia asta, știi? Nu poți să mai tragi și din altă parte, dacă nu te place pe tine, la revedere! Și atunci vii, pac, produsul perfect, arăți senzațional, cânți muzică total golită de conținut, se promovează în disperare, mai vii și cu niște mesaje oculte așa, să fie interesant, să pară pentru cine se uită la tine că tu de fapt în nimicul ăla ai un substrat foarte filozofic și foarte… ceva, știi?
Părintele Teologos: Atrăgător și întunecat…
Radu Almășan: Ocult!
Părintele Teologos: Ocult!
Muzica de azi nu mai are Harul lui Dumnezeu
Radu Almășan: Parcă înțeleg eu ceva, dar nu înțeleg și zic: ”Wow, ce tare e asta! Eu sunt prost și nu înțeleg!”. Nu, nu e nimic, să ne înțelegem! Este o mizerie nu din punct de vedere muzical, din punct de vedere energetic, nu are conținut energetic, nu are valoare energetică, nu știu cum să zic.
Părintele Teologos: Da, da, da! Deci, n-are Harul lui Dumnezeu…
Radu Almășan: Da, da!
Părintele Teologos: …ca să putem în termeni teologici. Pe când există foarte mult ocultism în muzică, în anumite părți.
Radu Almășan: Da, dar uite, în anii ’80, ’90 la început ocultismul totuși era pus într-un context, într-un conținut muzical. Acum nici măcar ăla nu mai e.
Părintele Teologos: Da?
Radu Almășan: Este… adică, formațiile alea de ziceam noi că sunt sataniste, acum zici că sunt, cum să spun eu?…
Părintele Teologos: Da, child!
Drama artistului din ziua de azi. Condamnarea la singurătate.
Radu Almășan: …în pantaloni scurți față de cât nimic poate să producă un trapper care cântă despre nimic sau un pop star care cântă despre nimic. Despre nimic! Și cum să spun eu, mai e al treilea element și anume individualizarea monstruoasă care se întâmplă cu concursul social-media. Ai vorbit despre asta aseară, cei care se uită la noi n-au de unde să știe, am vorbit și eu în alte podcast-uri înainte despre lucrul ăsta și mă bucur că am atins un numitor comun. Oameni buni, este imposibil în ziua de astăzi să punem patru băieți într-o cameră, care au devenit instrumentiști prolifici pe YouTube, care nu sunt obișnuiți să trăiască nas în nas unul cu altul, care nu sunt obișnuiți să suporte o glumă, să suporte o critică, nu știu să poarte o discuție, mulți dintre ei nu știu să dea nici ”Bună ziua!”…
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Nu știu! Nu știu să se prezinte, nu știu să spună cine sunt, vin și se uită ca muții. Eu văd treaba asta, știi? Ei nu sunt proști, dar sunt needucați pentru că nu poate să te educe YouTube-ul.
Părintele Teologos: Evident!
Radu Almășan: El îți dă niște frânturi de informație și atunci în momentul în care tu pui un chitarist care e foarte bun la el acasă și îi spui să cânte cu ăla și să fie atent și să facă ceva împreună, în 30 de minute se ceartă și pleacă și cred că nu exagerez dacă spun că cel puțin doi dintre ei plâng cu lacrimi, atât de sensibili au ajuns.
Părintele Teologos: Săracii! Da, ferească Dumnezeu!
Radu Almășan: Deci, atât de sensibili au ajuns, s-a terminat!
Părintele Teologos: Și asta este o dramă nu numai pentru formația care s-a destrămat înainte de a începe, ci pentru însăși viața lor pentru că ei o să fie condamnați, sper să nu, dar să fie condamnați la singurătate toată viața dacă nu se…
O întâmplare nefericită
Radu Almășan: Sincer, chiar mă gândesc, noi trebuie să fim foarte atenți la cum reacționăm și Dumnezeu ne-am arătat așa, căi pe care poate le greșim și noi, dar uite, de exemplu, acum poate o lună de zile, nici nu știu, am fost la un concert și cânta o trupă de copii cum puteau și ei înainte de noi. Și pentru că organizatorul a tot insista să intrăm la o anumită oră și nici n-a fost profesionist suficient ca să fie acolo la ora cutare prezent, în momentul în care el era absent noi nu mai știam ce să facem, el nu răspundea la telefon, managerul nostru a vorbit cu cei de acolo de pe marginea scenei sau mă rog, cu cine o fi vorbit el, o fi încercat să vorbească și cu copiii ăia să le spună ”Măi, mai cântați o piesă și gata!”…
Părintele Teologos: Da…
Radu Almășan: Cineva din staff-ul lor, probabil profesorul lor s-a sensibilizat foarte tare, s-a urcat, le-a luat microfonul din mână, ”Gata, se termină concertul! Bosquito v-a întrerupt!”, copiii erau distruși, se uitau la noi…
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Radu Almășan: …”Ce ne-ați făcut?”, noi ne-am suit pe scenă, nici nu știam ce s-a întâmplat, a fost așa o…, ne-am gândit noi la ultima piesă, zic ”Băi, uite, pentru formația asta dinainte, a fost o neînțelegere, să ne scuze dacă le-am creat vreo ceva…”, i-am văzut că erau copii și…
Părintele Teologos: Da, săracii!
Radu Almășan: Și știi? Aveau nu știu, 14 ani sau ceva de genul ăsta…
Părintele Teologos: Vai, ferească Dumnezeu!
Radu Almășan: și ”…să ne scuze! Uite, le dedicăm piesa asta!”, până ne-am dat noi jos de pe scenă și am mai făcut o oră poză cu copiii de acolo din public, o fată deja a postat pe tiktok două videoclipuri despre cum le-am distrus noi concertul și tot îmi veneau notificări de la copii care ne judecau și ne înjurau pentru chestia asta și ne-am dat seama, băi, ce s-a schimbat lumea! Adică…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Radu Almășan: Eu nu zic că ei n-au dreptate pentru că într-adevăr…
Părintele Teologos: Era optica lor…
Radu Almășan: Ei nu trebuiau să pățească chestia asta,…
Părintele Teologos: Sigur!
Tinerii din ziua de azi sunt mult prea sensibili
Radu Almășan: …dar noi niciodată nu am vrut să se întâmple chestia asta și na, fiind ”headlineri”, cumva te gândești că trebuie să impui un pic de respect din partea celorlalți pentru că și noi la rândul nostru, scuză-mă, dacă venea nu știu cine era pe vremea noastră, Iris, Holograf și ne spuneau băieții, ia cântați și voi mai puțin așa ca să putem… aoleu, păi le și zugrăveam prin case….
Părintele Teologos: Da, da!
Radu Almășan: …le lustruiam pantofii numai că ne-au băgat puțin în seamă și cine știe, poate mai învățăm și noi ceva de la ei, știi? Acuma toți din pricina Internetului se pun de la egal la egal cu tine.
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Nu contează că tu ai 25 de ani de experiență și că tu strângi mii de oameni pe bilete, el dacă are și el o chitară în mână și s-a suit pe scenă și el e artist ca și tine!
Părintele Teologos: Ca și tine!
Radu Almășan: Cum adică, ca și tine, știi?
Părintele Teologos: Aici e problema cea mare!
Radu Almășan: Și atunci mi-am dat seama cât de sensibili sunt! Adică, băi, nu s-a întâmplat nimic și a ieșit un haos de ăsta vreo două, trei zile până se stinge, pe Internet de ziceai că i-am sacrificat pe scenă sau că s-a întâmplat ceva odios, știi? Și îți dai seama că noi am trecut prin momentul ăsta care nu ne e caracteristic, că na, de obicei lumea ne aplaudă și ne apreciază…
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: …dar a fost foarte sensibil pentru că dacă noi apăream să spunem ”Băi, nu s-a întâmplat așa cum ziceți voi, s-a întâmplat cum zicem noi!”, păi și tu ce faci, te apuci să te iei în cozi cu un copil de 14 ani…
Părintele Teologos: Da… pe net…
Radu Almășan: …pe net? Păi, eu pot să suport o critică pentru că sunt ditamai talanul, dar o fată de 14 ani dacă eu direcționez valul ăla de ”hate” pentru că na și tu ai susținătorii tăi care nu știu să vorbească toți cu un copil de 14 ani cum trebuie…
Părintele Teologos: Sigur!
Radu Almășan: …și scriu unii niște chestii care ok, sunt nepotrivite și le-am văzut deja…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Radu Almășan: și atunci am zis băi, știi ceva, nu spunem nimic pentru că nu vreau să stric și mai mult. Dar până la urmă fata aia cu ce a greșit? Cu nimic, a ieșit o situație total dementă ”că managementul nostru, că organizatorul…”, e altceva, dar din punctul meu de vedere n-am făcut nimic, din punctul ei de vedere n-a făcut nimic și tot Internetul are impresia că tu ești un asasin!
Părintele Teologos: Da! Exact!
Tinerii, din cauză că sunt departe de Dumnezeu, se victimizează
Radu Almășan: Și zic, băi, foarte mare atenție! Am ajuns când facem poze să nu mai punem mâna pe ei!
Părintele Teologos: Da, mare atenție, Da!
Radu Almășan: Nu mai stăm! Stau așa la poze și fac pentru că nu știu ce i se pare, cui i se pare. Băi, am ajuns să îmi fie frică să vorbesc cu un copil din ăsta că naiba știe ce-i spun și după aia…
Părintele Teologos: Ce interpretează și…
Radu Almășan: …se ajunge la nu știu ce!
Părintele Teologos: Da, sigur, sigur!
Radu Almășan: Trebuie foarte mare atenție!
Părintele Teologos: E adevărat, e adevărat și eu mă rog tot timpul la bunul Dumnezeu să ne păzească! Apropo de asta, apropo de copii, apropo de tineri pentru că într-adevăr, tinerii din păcate, din cauza faptului că sunt departe de Dumnezeu, se victimizează foarte ușor, se descurajează foarte ușor. Dacă poți, cum vrei tu, povestește-ne de pe vremea când era erai tu tânăr, un necaz, un eșec, ceva asemănător ca să-i folosim pe tineri să aibă curaj să meargă mai departe, că eu cred, sper că greșesc, că de foarte multe ori ei exagerează anumite lucruri. Deci, cum să spun, au avut un eșec că toată lumea are câte un eșec și gata, se opresc. Înțelegi ce vreau să spun? Spune o întâmplare despre tine care să le dea curaj!
Radu Almășan: Aici ți-a dat Dumnezeu ideea asta ca să mă zgândări pe mine…
Părintele Teologos: Serios?
Radu Almășan: Da, da, da!
Părintele Teologos: Bine, eu mă rog acum, dar…
Radu Almășan: Dar îi mulțumim pentru că uite, s-ar putea să le folosească unora. Măcar unuia dacă îi folosește…
Părintele Teologos: Unuia, tot e bine!
Primii pași în muzică
Radu Almășan: Tot e bine! Cu siguranță este vorba despre dragoste și este vorba despre dragostea pentru ceea ce faci, pentru muzică și așa mai departe. Și foarte devreme în cariera mea, dragostea mea pentru muzică, despre care Dumnezeu știe și mi-e martor de când am început să ascult și trăiam niște chestii și…, dar nu stăteam locul lui și băteam până la 3:00 dimineața în perne și în ălea și eram într-o energie din asta debordantă și într-o exaltare din asta muzicală continuă la început. Și după aia când am început să studiez și am început să îmblânzesc puțin monstrul, am fost foarte flatat când de exemplu prima mea formație m-a selecționat ca să fiu solist vocal, eram în clasa a VIII a, trecem într-a IX a și cântam rock progresiv…
Părintele Teologos: A, OK!
Radu Almășan: …la început, adică…
Părintele Teologos: Am înțeles, să trăiți!
Radu Almășan: Nu, nu, ei, eram niște copii, dar…
Părintele Teologos: Glumesc, da, sigur!
Radu Almășan: …ca începători ni se pare că e super tentant ceva complicat…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Radu Almășan: …ne ia mult timp să ne dăm seama că de fapt e mult mai complicat să faci ceva simplu și eficient decât să faci de plăcere.
Părintele Teologos: Și natural, care să intre în suflet…
Primul album
Radu Almășan: Sigur! Și mă rog, ”long story short”, după vreo două, trei experiențe de formații în următorii ani, prin clasa a XI-a, m-a ajutat taică-miu și m-a pus în legătură cu niște prieteni de-ai lui, taică-miu filma la nunți și îi știa pe majoritatea muzicienilor din Brașov și a vorbit cu un tip de care mie îmi plăcea foarte mult, pe care îl cheamă Gabriel Isac și i se zice Baștanu’, e basistul formației Conexiuni din Brașov. Era atunci, acum nu știu dacă mai este, cred că nu. În fine, Baștanu’ avea un studio, cred că era singurul studio să zicem, profesional din Brașov pe vremea aia, a ascultat niște demo-uri pe care le înregistrasem și spre cinstea lui a acceptat pe un preț foarte mic, că noi nu aveam posibilități așa cine știe ce în familie, să îmi înregistreze un album întreg.
Ok, îți dai seama, am înregistrat nu știu, luni de zile, am avut acces la niște muzicieni de la care am învățat foarte mult, mai mari decât mine și l-am tras cu instrumente, cu chitări, cu bass, am încercat…
Părintele Teologos: Deci, profesional, profesional!
Radu Almășan: Profesional! Paralel cu toată treaba asta pe care o făceam eu, pe posturile media cum să zic eu, înflorea muzica dance românească de la începutul unor anilor 2000 și apăreau formațiile Genius, Romania, K1, chestii de genul ăsta…
Părintele Teologos: Am înțeles!
Radu Almășan: Am avut un succes fulminant în perioada aia și când am terminat albumul ei erau la modă și eu voiam și eu să fac cumva. Am avut câteva difuzări la noi în zonă, Radio Brașov care m-a sprijinit atunci foarte fain și în virtutea acestui mini-succes zonal am fost invitat să particip la un concert în parcul Trandafirilor în cartierul Urși-Răcădău din Brașov. Și erau formații din astea de dance și eu singurul care cântam cu chitara.
Părintele Teologos: Rock progresiv…
Radu Almășan: Nu, nu, trecusem de etapa de progresiv.
Părintele Teologos: Am înțeles!
Radu Almășan: Când am făcut albumul ăsta solo deja scrisesem primele variante de pe la piese Bosquito cum ar fi ”Vei veni”, apăruse o primă variantă de la hitul nostru ”Două mâini”, aveam așa o direcție…
Părintele Teologos: Era, da…
Primul eșec
Radu Almășan: …de song-writing spre ceea ce urma să se întâmple. Și când am început să cânt, nu știu de ce nici în ziua de astăzi, oamenii au început să arunce cu chestii în mine.
Părintele Teologos: Serios?
Radu Almășan: Da!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Radu Almășan: Da! Atunci n-am văzut-o așa, îți spus sincer!
Părintele Teologos: Cred! Știu, știu!
Radu Almășan: Mai atent când am început să mă uit, erau monede dacă țineți minte, erau monedele alea de 100 Lei…
Părintele Teologos: Da, da, sigur… grele!
Radu Almășan: Știi? Și aruncau cu 100 Lei în mine, nu înțeleg de ce, cred că s-au și luat unii după alții și a fost așa o fază. La un moment-dat mi-a venit o piatră în chitară. Măi, dar știi ce? Nu m-am oprit!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Da!
Radu Almășan: Dar vă mărturisesc că atunci când m-am dat jos de pe scenă eram dărâmat. Deci, când am pus piciorul pe prima treaptă aveam conștiința că a mea carieră s-a încheiat. Eram și singur, nu mai aveam formație și încercând să cânt niște piese cu chitara și văzând că se întâmplă lucrurile astea… Câteodată mă mai amuz pentru că am filmat momentul…
Părintele Teologos: A, da? Am înțeles!
Radu Almășan: Îl am la mine pe YouTube-ul meu personal…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Radu Almășan: Știi? Și mă mai uit din când în când.
Părintele Teologos: Da, ca să-ți aduci aminte de smerire, de cruce!
Radu Almășan: Băi, oameni buni! Deci, dacă aia nu e demotivantă…
Părintele Teologos: Da, da!
Radu Almășan: …atunci nu știu ce e! Și…
Părintele Teologos: Cum te-a ajutat Dumnezeu?
Trauma a continuat
Radu Almășan: N-a fost atunci cel mai rău! Cel mai rău a fost când am ajuns a doua zi la școală că o parte din colegii mei au fost acolo și în afară de vreo doi care mi-au zis ”Lasă, mă, nu contează! Sunt niște proști!”, restul, îți dai seama, bășcălie…
Părintele Teologos: Sigur! Clasic!
Radu Almășan: ”Lăutare, ce-ai făcut? Ha, ha! Ce cauți pe scena aia?”…
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Radu Almășan: …ha, ha și așa mai departe și eu am început să-i cred pentru că eram la vârsta la care nu aveam conștiința valorii mele, probabil nici nu era cine știe ce valoare, dar nici chiar de aruncat cu pietre. Adică, să avem pardon!
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Și trecând prin treaba asta am avut un soi de traumă și nu am vrut să mai cânt multe luni de zile. Și uite că a venit un alt muzician din Brașov care a început să mă curteze și a vrut să mă ia solist vocal la el într-o formație, o formație mai veche, Adrian Tincă, iar formația se numea ”Experimental” și tot hai la o repetiție, hai la două și am zis ”Băi, dar eu numai cânt! Tu nu știi ce întâmplat?”, știi?
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: ”Nu știi că eu sunt persoana non grata pe scenele Brașovului?”…
Părintele Teologos: Acel huiduit…
Radu Almășan: ”Omul cu stigmatul?”…
Părintele Teologos: Da, da, răstignitul!
Radu Almășan: Da! Ei…
Părintele Teologos: Ei, nu! Păstrând proporția!
Depășirea momentului
Radu Almășan: …nu m-am gândit la asta, dar ”omul cu stigmatul”… și mi-a zis ”Hai, lasă, nu contează!”, omul fiind mai în vârstă, nu știu, cred că avea vreo 30 de ani atunci, poate chiar mai bine, cu experiență și așa a știut cum să mă ia și după vreo câteva repetiții mi-a zis așa foarte casual: ”Uite, mâine avem și noi un concert! Ușor, nu e”… Deci, concert în Piața Sfatului în Brașov, plin de oameni, îți dau cuvântul meu, părinte, că în momentul în care m-am suit pe scenă aveam impresia că în primele rânduri sunt tot ăia din piața aialaltă…
Părintele Teologos: Da, da, da! Cu monezile!
Radu Almășan: …cu monezile! Deci, mi se părea că le știu fețele și că se uită așa ca niște tâlhari la mine așteptând să mă prindă din nou, știi, să mă… Deci, mi-au tremurat gladiolele într-un hal!… Și am dat prima piesă, la a doua piesă parcă s-au mai încălzit, la a treia piesă… Ei, la sfârșitul concertului a ieșit așa o atmosferă! Țin minte că atunci a fost prima oară când am dat autografe.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Radu Almășan: Și am fost atât de de emoționat încât i-am spus lui taică meu: ”Du-te tu cu mașina acasă că eu nu pot, trebuie să merg pe jos! N-am cum!”…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Radu Almășan: Ca să eliberez toată emoția, nu mai puteam, știi? Și mi-a fost atât de greu și a fost un moment atât de greu, dar atunci îmi amintesc că m-am gândit: ”Băi, dar mie îmi place muzica! Hai să mai încerc că prea îmi place!”, știi? Și parcă… deci, cum să spun eu? Criticile și bullying-ul ăsta pe Internet este dureros, dar să vedeți când se întâmplă în viața reală!
Părintele Teologos: Da, da, da! Față către față!
Preselecția de la Tip Top Minitop
Radu Almășan: Când îți dă unul o piatră în cap sau îți dă o palmă după cap sau te șuntează pe față sau te scoate din ce știu eu ce situație care pentru tine ar fi fost bună profesional doar așa că nu-i place de fața ta sau chestii de genul ăsta. Și atunci trebuie să găsești o modalitate să continui. Când aveam 7 sau 8 ani am fost la Sala Sporturilor în Brașov la emisiunea Tip Top Minitop și făceau…
Părintele Teologos: Era din asta pentru talente.
Radu Almășan: Da, pentru copii și făceau preselecție la noi în oraș. Și pe mine m-au, pentru că eu am zis că am cântat foarte frumos, pe mine m-au băgat într-un grup mic și pe ăștilalți din clasă, pe toți i-au băgat într-un grup mare. Și eu m-am gândit că noi ăștia din grupul mic am luat preselecția și fraierii ăialalți se vor duce acasă. Și când colo când s-a terminat a fost invers!
Părintele Teologos: Invers!
Radu Almășan: Au zis ”Ia plecați voi acasă!” și ăștia au luat preselecția și merg mai departe. Și eu prost și cumva îndreptățit în capul meu de copil, m-am dus și eu așa sheepishly, cum zic englezii, știi?
Părintele Teologos: Da, da, da!
Radu Almășan: Așa…
Părintele Teologos: Ca oița!
Dezamăgirea în urma eșecului
Radu Almășan: …ca oița la doamna profesoara care ne-a dat calificativele. Dumneaei era o cântăreață celebră din București, o știe toată lumea, nu vă spun cine că nu vreau și a fost așa foarte deranjată de faptul că am întrebat-o: ”Doamnă, dar puteți să-mi spuneți și mie ce am greșit sau?…” și a sărit așa deodată și zice: ”Bă, băiatule, dar tu nu vezi că tu nu ai voce deloc?” și asta a fost prima…
Părintele Teologos: Înainte!
Radu Almășan: Înainte! Acum când vorbeam mi-am amintit de asta. Dacă mă mai îngăduiți puțin vă spun!
Părintele Teologos: Sigur! Cu tot dragul!
Radu Almășan: Și am fost așa, foarte dărâmat și îmi amintesc că era cel mai bun prieten al meu și tatăl lui venise cu noi ca adult că noi am mers pe jos, pe vremea nu era cu mașini…
Părintele Teologos: Sigur, da!
Radu Almășan: …și ne-a adus înapoi spre cartierul nostru unde locuiam și el ne-a spus ”Dă-o, mă, naibii! Nu vezi că asta-i nu știu ce înțepată!?”, știi cum?… Omul mi-a dat așa…
Părintele Teologos: Da, da, da!
Părintele Teologos: …un pic de încredere, știi?
Părintele Teologos: Bravo!
Smerenia este cheia succesului
Radu Almășan: Și m-am dus acasă și zic n-am luat, poate n-am voce, de unde să știu eu la opt ani că am voce sau n-am voce. Băi, și cum le aranjează Dumnezeu, pentru că după ani de zile cu Bosquito am prins un concert bun și am dat cu vocea bine de tot și eu nu știam că-i doamna aia acolo, cânta și ea sau nu știu ce căuta, nici nu am mai văzut-o în tot timpul ăsta și a venit la mine așa micuță și emoționată și zice: ”Băi, băiatule! Ce voce bună! Este extraordinar cum cânți!” și zic ”Nu cred!” și m-am uitat așa la ea și zic ”Băi, să-i zic?”. Și am zis: ”Băi, dacă îi spun arăt ca ultimul idiot!” pentru că ea oricum nu o să mai știe.
Părintele Teologos: Da, sigur, da!
Radu Almășan: Ea, săraca, vine să-mi facă un compliment și eu acum i-o dau: ”Da, dar mai ții minte ce-ai făcut?…”…
Părintele Teologos: …atunci?…
Radu Almășan: …și n-am zis nimic. Am spus: ”Sărut mâna! Mulțumesc frumos! Ce drăguț!”, dar în capul meu era: ”Aoleu, dacă ai știi că doi ani de zile?…”.
Părintele Teologos: Ai avut traume, da!
Radu Almășan: Ei și toate chestiile astea într-un final te duc și te mai și, cum spuneți voi, smeresc și te pun într-o situație de a nu crede că ești buricul pământului. Că de fapt asta este cheia conlucrării cu alți colegi, să nu crezi că ești buricul pământului! Cânți bine la chitară? Și ce dacă? Nimănui nu-i pasă!
Părintele Teologos: Evident!
Totul gravitează în jurul poveștii, talentul contează mai puțin
Radu Almășan: Nimănui nu-i pasă dacă cânți bine cu vocea! Tuturor le spun, băi, nu vă mai duceți la show-uri de talente! Este o prostie! Vă îngropați carierele! Sunteți naivi! Vă vede toată lumea cum cântați niște cover-uri și nimănui nu-i pasă! Lor le pasă de concurs, să fie trilul ăla să vadă care dintre voi câștigă. Singurii care au ceva de câștigat de acolo sunt antrenorii care au și mai multe concerte pentru că ei mereu sunt la televizor și se pun într-o postură de a le spune celorlalți ce să facă și lumea crede că ei sunt mari scule pentru că fac treaba asta, dar nu-și dau seama sau nu le pasă că vă induc total în eroare. Nimănui, pe nimeni nu interesează și am spus asta și o spun până o să-mi cadă dinții din gură, pe nimeni nu interesează cum cânți tu tehnic!
Părintele Teologos: Evident, evident!
Radu Almășan: De când a apărut umanitatea asta și forma asta de cultură, de artă, totul a gravitat în jurul unui singur lucru, în jurul poveștii. Filmele se fac după o poveste, muzica se face după o poveste, tablourile se fac pe o poveste, orice ține de artă are un ”story” și ”story-ul” nu are cum să fie ceva extrem de original pentru că suntem toți oameni și avem câteva sentimente. Sigur că e marele sentiment de dragoste, mai e ăsta de răzvrătire și așa mai departe, sunt câteva. Și atunci de ce să mai ascult eu a nu știu câta oară o piesă de dragoste? Pentru că am tot auzit: ”Pentru că mi-o cânți tu!”.
Părintele Teologos: Evident! Și ai trăirea ta.
Radu Almășan: ”În felul tău!”.
Părintele Teologos: Evident!
Transmiterea trăirii
Radu Almășan: Și în momentul în care tu mi-o cânți cu energia ta, sunt atât de copleșit ca și cum e prima oară când o ascult, când ascult o piesă despre despre dragoste. Și asta vrem de la tine, vrem să ne spui povestea ta. Prefer să nu cânți bine și să cânți mai prost, dar să-mi spui o poveste decât să fii Celine Dion sau cine vrei tu, Beyonce sau așa ceva și să nu ai nimic de la tine și astăzi du-te acasă și scrie piese!
Acum o să fie și mai greu că a venit asta cu AI! Săptămâna trecută m-am jucat cu AI. I-am dat lui AI să-mi facă niște piese nu știu despre ce și a făcut niște piese bune!
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: Deci, am rămas cu gura căscată! Nu știu la ce o să mai fim buni în curând!
Părintele Teologos: Da! Cred cred că tocmai la transmiterea acestei trăiri!
Radu Almășan: Sigur! Doar concertul live, o să ne întoarcem la rădăcini, în care omul o să vrea să vină să te audă doar pentru că e lângă tine…
Părintele Teologos: Da!
Radu Almășan: și pentru că poate să experimenteze energia ta. Noi de ce venim în Muntele Athos și nu mă uit la tine doar pe televizor și pe YouTube? Pentru că nu înțeleg nimic, nici 10% dacă nu stau lângă tine, poți să nu spui nimic! Știi?
Părintele Teologos: Ei, ghinionul tău că ai dat peste mine!
Radu Almășan: Păi, nu! Chiar despre tine vorbesc! În niciun caz ghinion!
Părintele Teologos: O ultimă întrebare!
Radu Almășan: Te rog!
Cum vezi viitorul?
Părintele Teologos: Cum vezi tu viitorul?
Radu Almășan: Nu mai știu cine a zis asta, dar bine a zis: trebuie să fie ori cu Dumnezeu ori nu o să mai fie deloc!
Părintele Teologos: Așa este!
Radu Almășan: Mi se pare că, adică, bun, eu nu am căderea, eu nu mă compar cu voi sau cu oricine altcineva, eu sunt un băiat care nici n-a crezut foarte mult timp și nu știu eu ce și cum, dar am călătorit destul de mult și Dumnezeu mi-a dat puterea de sinteză și la ce văd eu că vine, se strâng rândurile, se strâng rândurile de o parte și de alta. Pe mine m-au chemat într-o parte și m-am dus pentru că de fapt acolo am fost tot timpul și… de fapt toți avem locul acolo numai că ne bruiază alte lucruri.
Părintele Teologos: Exact!
Radu Almășan: Și cred că prezentul nu viitorul, este un bruiaj imens, este ceva fără precedent, iar faptul că din ce în ce mai mulți tineri se… și îți dau cuvântul meu, sunt impresionat, se întorc cu fața către Dumnezeu și caută Lucrarea Lui în orice nu numai în artă, dar normal că eu văd mai des aici…
Părintele Teologos: Sigur!
Artiști la care nu te așteptai, vorbesc despre Dumnezeu
Radu Almășan: …mi se pare absolut senzațional, sunt foarte fericit că pe mine m-a scos de unde eram și că am ajuns într-un loc în care nu aș fi crezut vreodată că este posibil să ajung și mă bucur foarte mult că mulți dintre colegii mei artiști din când în când îmi mai destăinuie aceleași trăiri, artiști de la care nu m-aș fi așteptat niciodată dacă te uiți cum se prezintă sau cum se îmbracă sau cum cântă, dar când vorbesc despre Dumnezeu se luminează și vezi că e ceva acolo și zici: ”Ia uite, mă, nu știam că și cutare sau cutare!…”.
Părintele Teologos: Da, da, da!
Radu Almășan: Și este clar că ceva se întâmplă și că unii se depărtează de sursă și alții încercăm cum putem și noi, că e vai de steaua noastră, să ne apropiem sau măcar să rămânem pe loc, știi, să nu mai dăm în spate.
Părintele Teologos: Curaj, c-o să vă ajute Dumnezeu!
Radu Almășan: Să ne ajute! Dar cred că viitorul… eu sunt optimist!
Părintele Teologos: Da, da, da!
Radu Almășan: Eu sunt optimist, poate că o să existe elemente de distopie, o să se întâmple multe, multe probleme la nivel de creștinism, dar Hristos e mai aproape de noi!…
Părintele Teologos: Cu adevărat!
Radu Almășan: Nu știu, poate aici oricum e mereu foarte aproape, dar de noi ăștia păcătoșii, știi, e mai aproape, parcă ajungem un pic mai ușor și pentru asta eu merg pe mâna Lui.
Părintele Teologos: Amin! Să ne ajute Dumnezeu!
Radu Almășan: Să ne ajute! Mulțumim frumos!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comments
Hristos a înviat! Parinte, noi, ortodocșii, putem face studiu biblic? De regulă, am văzut că asta fac protestanții (cu care nu avem treabă). Dar putem face și noi, pe Biblia Ortodoxă?
Da, ar fi bine.
Vă mulțumesc!