Modernitatea e intrinsec violentă – de ce nu e nevoie să participi la războiul cultural – Jonathan Pageau

Urmăriți un dialog care trebuie să ne pună pe gânduri între Jonathan Pageau și p. Stephen Freeman în care este expusă problema violenței modernității și a necesității ca noi ca și creștini să avem o abordare diferită.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Modernitatea e intrinsec violentă – de ce nu e nevoie să participi la războiul cultural – Jonathan Pageau

– Eu aș spune asta, am scris că modernitatea, adică proiectul modern, e intrinsec violent, vrea să gestioneze controlul, schimbarea, nu vrea să fie, nu vrea să vadă, nu vrea comuniune, vrea să facă lucrurile să fie cum vrem noi să fie, și, făcând asta, să creeze o lume mai bună. Acesta e un slogan foarte periculos.

– Cred că asta este ceva ce… cred că unii oameni încep să vadă, unii oameni încearcă să separe grâul de neghină și nu vor să vadă relația dintre proiectul modern și gândirea modernă sau gândirea iluministă și criza de mediu sau modul în care tratăm realitatea. Heideger a vorbit despre această idee a rezervei permanente, că tratăm lumea doar ca această rezervă de potențial fizic, că putem lua și face orice vrem. Dar cred că e o relație esențială. Și e foarte dificil pentru că e greu de văzut o cale de ieșire din asta, e greu, cel puțin social, e greu de înțeles cum, dacă ai ajuns atât de departe pe acest drum, e foarte dificil să-ți imaginezi calea în termeni politici. Singurul mod în care mi-o pot imagina este, așa cum ai spus, în termeni particulari, să spunem, eu însumi voi încerca să trăiesc o viață diferită pe cât de mult e posibil.

– Primul obicei al gândirii moderne e să vezi ceva în neregulă și apoi să te gândești să repari, ceea ce e ca și cum am sări în politic.

– Exact.

– Pentru că eu voi face o lume mai bună. Și zic: „Nu, nu, nu! Asta a fost problema de la început, să fie o lume mai bună. Știi, în tradiția spirituală creștină, aceasta vrea să ne spună să încetinim ritmul, să fim atenți la cine suntem, unde ne aflăm, să fim atenți la particular și, bineînțeles, când încep să vorbesc așa, ascultătorii moderni devin extrem de nervoși pentru că se tem că dacă ei fac asta, cumva, nimeni nu va fi atent la lumea mai largă. Scuză-mă, am un câine. Acesta a fost salutul lui pentru poștaș.

– Iată!

– Au o relație aparte.

– Ha-ha-ha!

– Dar când ne oprim și încetinim și nu încercăm să controlăm lumea… Adevărul e că îmi place să întreb oamenii, când devin politici în anumite aspecte: Cum funcționează asta pentru tine? Când a fost ultima dată când ai crezut că asta chiar a schimbat ceva? În general ce schimbă este că te înfurie. – Da, și te face să te simți îndreptățit. Asta se întâmplă, ne simțim îndreptățiți pentru că putem privi lumea și vedem cât de rea este și spunem: „N-ar trebui să schimbăm asta? N-ar trebui să schimbăm aia?” Și nu ne mai uităm la propriile noastre păcate, la propriile noastre slăbiciuni, la propriile noastre relații rupte.

– Unul dintre beneficiile vremurilor de demult, când trăiam într-o monarhie, era că știai pe cine puteai da vina.

– Ha-ha-ha!

– Pe rege. Și, prin urmare, una dintre iluziile democrației e că cei care dețin de fapt puterea ne conving pe toți că noi suntem la conducere. Și este ca în Uniunea Sovietică – toți au votat acceași persoană pentru că a fost un singur candidat. Dar se numea Republica Democrată X sau Y.

– Da, exact.

– Și astfel Soljenitin scrie practic: „Refuză să participi în minciună, nu face lucruri cu care nu ești de acord”. E un fel de încercare de a-și chema concetățenii înapoi la particular și a nu le permite să se piardă în abstracțiuni. Eu, ca și creștin, pur și simplu nu știu nimic despre cum schimbăm lumea. Nu cred că ni s-a dat asta ca poruncă. Ni s-au dat porunci despre cum să trăim, cum să trăim de fapt, și presupun că ai putea calcula și ai putea spune că dacă am trăi așa asta ar contribui la o lume mai bună. Dar asta nu e problema mea, asta e în mâinile lui Dumnezeu. Cănd încep să gândesc așa, mă schimb din a fi cineva care trăiește corect în cineva care vrea să-i facă pe toți ceilalți să trăiască corect. Și iată din nou violența lumii moderne.

Și deci, în schimb, [mai bine] încetinește, aruncă o privire, începe să vezi frumusețea, începe să trăiești adevărul, încearcă să faci lucrul cel bun, și să faci asta în fața particularităților care ni se fac cunoscute, pentru mine, ca și creștin, care ni se fac cunoscute în Hristos, așa arată a face asta.

– Da, și avem exemple în istorie unde vedem cum asta chiar schimbă de fapt lumea. Exemplul martirilor creștini este cel mai glorios exemplu. Acești oameni practic spun: „Nu, eu voi rămâne fidel credinței mele, fidel față de cine sunt, dar nu mă voi lupta cu sistemul social, voi accepta să mor fără să protestez.” Și așa au transformat Imperiul Roman, au convertit Imperiul Roman. Este o nebunie să crezi că este posibil, dar am văzut în povestea creștină făcându-se asta. Sf. Francisc de Asisi e un exemplu excelent în acest sens, el a spus: „Sunt doar eu, eu sunt cel mai mic dintre toți, eu sunt slujitorul tuturor…” Și apoi a schimbat creștinismul până astăzi, el a transformat totul, a transformat Biserica Catolică prin faptul că nu a vrut să revoluționeze nimic, dorind doar a-L urma pe Hristos și a face lucruri smerite, și totul s-a schimbat.

– S-ar putea să nu meargă întotdeauna așa, dar acum câțiva ani, aici în SUA, și poate încă mai sunt mari dezbateri despre arme și lucruri de genul acesta. Și intri pe rețelele de socializare și pur și simplu găsești: nicio armă vs. multe arme, ură, ură, ură… Și eu am postat și practic am spus că răspunsul meu la asta este: „Promit că nu te voi ucide.” Ca și creștin, aceasta este promisiunea mea pentru lume: „Nu te voi ucide pentru că eu cred în Dumnezeu. Și deoarece cred că El este la cârma istoriei și a rezultatului ei, îți pot spune că nu trebuie să te ucid și nu te voi ucide.” Iar cineva a spus imediat: „Dar dacă locuiești într-un cartier periculos?” Și eu am spus: „Ei bine, atunci mă voi muta.”

Deci răspunsul la asta nu este: „lasă-mă să iau suficiente arme.” Nu-i poți depăși în arme, pur și simplu, e ca și cum… Nu trăi așa! Oamenii pot argumenta, este practic? Eu doar… tot ce pot spune este: „Ai încredere în Dumnezeu, altfel nu funcționează… ” Aceste lucruri și certuri sunt interminabile și oamenii nu ajung niciodată să trăiască pur și simplu. Cred că aceasta este o parte fundamentală a viziunii creștine – faptul că ar trebui să trăim. Adică, cred că una dintre marile tragedii actuale din lumea creștinismului este că lucrurile care se întâmplă sunt extrem de politizate și mulți creștini sunt absolut convinși că există un război cultural și că cea mai mare datorie creștină a lor este să fie războinici culturali. Și poți vedea asta atât de la stânga, cât și de la dreapta.

– Da, total adevărat.

– Și în asta, frecvent, toți se angajează în generalități. Adică, războiul cultural este: „noi versus ei”, iar noi și ei sunt amândoi generalități și nu poate exista iubire în asta, și nu există transformare. Dacă oricare dintre părți ar câștiga, tot nu ai vrea să trăiești în lumea lor. – Și cred că asta e… Dar în același timp e adevărat că acesta e cel mai greu lucru… E mult mai ușor să fii… și spun asta pentru că sunt pe rețelele de socializare, sunt pe YouTube, fac toate astea, și e mult mai ușor să faci asta, să comentezi la diferite postări decât să fii atent la oamenii din jurul tău, la familia ta, la vecinii tăi, la comunitatea care este direct în jurul tău și să interacționezi cu ei, să-i vezi ca pe oameni și să fii cel care Îl manifestă pe Hristos și Îl vede pe Hristos în alții, pe cât de mult poate. Dar da, suntem atrași. Cel puțin eu așa simt, simt că sunt atras în sfera politică. Încerc să evit asta, oamenii de pe canalul meu de YouTube știu că uneori intru puțin în asta și apoi spun: „Nu, trebuie să mă întorc.”

– Da, este o ispită, este o mare ispită.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!