Creștinismul este despre moarte – Jonathan Pageau

Urmăriți un interviu clarificator în care Jonathan Pageau explică relația dintre moarte și slavă, în creștinism.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Creștinismul este despre moarte – Jonathan Pageau

Pentru a aduce toate acestea laolaltă în vestea cea bună pe care ne-o aduce Hristos prin jertfa Lui pe cruce pentru noi, aduceți-ne la Golgota pentru o secundă.

– Da, evident povestea crucii, așa cum am menționat înainte, într-un fel, „prăbușește” toate aceste lucruri laolaltă pentru că ceea ce face este să răstoarne căderea în slavă. Iar Hristos face asta în multe feluri. Există diferite aspecte pentru ceea ce face, care transformă căderea în slavă. El schimbă căderea.

Pe de o parte, este ciudat pentru că te gândești că Hristos ne aduce înapoi în Grădină, și cu siguranță face asta. Dar o face într-un mod ciudat, adică umple lumea căzută cu Sine Însuși. Astfel transformă imaginile căderii în imagini ale slavei. Și acesta este cel mai sălbatic aspect. De aceea este atât de greu de înțeles creștinismul. Dar odată ce prinzi puțin ideea, îți dai seama că în creștinismul totul este despre moarte, este despre a muri față de tine însuți, nu-i așa?

De ce mor martirii? De ce ne plac martirii? Aceștia mor, se duc și [uneori] sunt mâncați de fiare sălbatice. Par să treacă prin blestemul care i-a fost dat lui Adam. Sunt sfâșiați. Te întrebi, de ce se întâmplă asta? De ce este asta parte din așa ceva? Pentru că ne dăm seama că există o relație între moarte și slavă. Este interesant, e de fapt fascinant. Oamenii pot căuta asta în scrierea de la Editura Sfântului Vladimir, o mică traducere a imnurilor Sfântului Efrem [Sirul] despre Rai. Există o introducere frumoasă de Sebastian Brock la început și, în această introducere, el pune întrebări despre această idee pe care o avem în tradiția creștină despre veșmintele slavei.

Avem această idee în tradiția creștină: că în grădină Adam și Eva aveau veșminte ale slavei și că, atunci când spunem că erau goi, erau de fapt îmbrăcați în slavă. Vezi asta la Sf. Grigore de Nissa, vezi asta la mai mulți dintre părinți. Iar când au căzut, li s-au dat veșminte de piele. Dar întrebarea este, de unde vine asta? Unde vezi asta în Biblie? Nu vezi asta. Iar Sebastian Brock indică interpretări din secolul I, care vorbesc despre aceste veșminte ale slavei și de unde le iau. Și de unde le iau? Este textul care spune că: „li s-au dat veșminte de piele”

De fapt cuvântul veșminte… cuvântul piele în acel context înseamnă ceva de genul… are legătură cu o extensie, deci ar putea fi interpretat atât ca o înălțare, cât și ca moarte. Există această idee că Învâțătorul a văzut același lucru ca fiind: veșminte ale slavei și veșminte ale morții, nu? Există aceste interpretări ciudate, probabil ai văzut asta, de exemplu, în vest, există imagini cu Moise când coboară de pe munte cu coarne pe cap.

– Da, da.

– Asta pentru că există o relație între razele de lumină și coarnele animalelor.

– Interesant.

– Deci există această idee că atunci când Moise a coborât, a fost desfigurat, dar a fost și în slavă. Deci la ce vreau să ajung este că pare să fie chiar acolo, în text și în tradiție, această idee că există de fapt o relație între moarte și slavă, că de fapt una poate deveni cealaltă. Așa că te poți gândi la ea ca la o trecere în multiplicitate. Mișcarea către multiplicitate poate fi: fie o descompunere a unuia în mulți, fie poate fi strălucirea unuia în mulți.

Prin urmare, de aceea simbolismul morții în creștinism se prăbușește. De fapt, recaptăm simbolismul morții în imaginea sa ca slavă. Și asta pare atât de paradoxal când o vezi, pentru că te întrebi: De ce avem sfinte moaște? Despre ce este vorba? De ce sărutăm trupurile acestor oameni morți? Ce se întâmplă? Pare totuși să aibă legătură cu ideea că, de fapt, acest corp, acest corp corupt, poate fi un vehicul pentru slavă. Acest veșmânt de piele pe care îl avem, acest corp biologic mort, poate deveni un vehicul pentru slavă. Și asta se întâmplă pe cruce, asta se întâmplă cu martirii și asta se întâmplă și cu sfintele moaște.

– Uau.

– Adică e ciudat pentru că e atât de paradoxal, dar e greu… Ne-am obișnuit atât de mult cu anumite convingeri ale credinței creștine, încât uneori nu vedem cum se potrivesc, între ele, în acest puzzle frumos. Noi spunem: „Da, desigur, sărbătorim martirii, îi sărbătorim pe acești oameni care au murit pentru credință.” „Cum? Sărbătoriți oamenii mâncați de lei?” Ca să înțelegeți de ce romanii îi priveau ca pe niște oameni nebuni. Dar odată ce vezi asta… că de fapt, aceasta este structura realității, aceea că cei care se dăruiesc pe ei înșiși, care sunt dispuși să moară față de ei înșiși, chiar și în moduri mărunte, nu doar prin a se lăsa aruncați la lei, ci și prin gesturi mărunte, participă la o slavă mai mare, neapărat.

Chiar și Montreal Canadians (hochei), ca și jucătorul de la Montreal Canadians, care își sacrifică talentul, care se sacrifica pentru echipă, va primi slavă de la Montreal Canadians, pe care nu ar avea-o dacă ar încerca să-l păstreze doar pentru sine. Dar asta e valabil peste tot. E valabil pentru familia ta, pentru slujba ta și, până la urmă, e valabil pentru mântuirea noastră, e valabil pentru Biserică.

– Absolut.

– Adică, Domnul spune: sămânța trebuie să fie îngropată.

– Trebuie să moară. Așa este.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!