Cea mai distrugătoare patimă – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt plin de har al părintelui Spiridon în care acesta ne explică care este cea mai distrugătoare patimă și modurile subtile în care aceasta se deghizează.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cea mai distrugătoare patimă – p. Spiridon Bailey

Pe parcursul propovăduirii Sale, Hristos ne atrage atenția, în repetate rânduri, asupra patimii mândriei. Mântuitorul face acest lucru întrucât mândria întunecă cugetul și gândirea limpede. Mai presus decât oricare altă patimă, mândria ne întunecă capacitatea de a lua decizii în mod rațional. Bineînțeles, iubirea de sine poate avea felurite consecințe nefaste precum aroganța, îngâmfarea, slava deșartă, șamd.

Cu toate acestea, cea mai periculoasă și distrugătoare formă de iubire de sine este mândria. Mândria este dispreț la adresa lui Dumnezeu. Dispreț la adresa lui Dumnezeu! Când ne atribuim nouă înșine – și nu lui Dumnezeu – toate realizările, creșterea spirituală, virtuțile și așa mai departe, Îl negăm pe Dumnezeu. Astfel, ne opunem lui Dumnezeu prin mândrie, devenim inamicii Lui. Întrucât aceasta este o stare foarte gravă și periculoasă, Hristos ne dăruiește în mod repetat învățăturile Sale pentru a ne ghida și a ne ocroti, îndepărtându-ne astfel de pericolul căderii în patima mândriei.

Un exemplu îl regăsim în capitolul al 18-lea al Evangheliei după Sf. Luca, unde Hristos ne învață Pilda Vameșului și a Fariseului. Prin această pildă, Hristos ne ajută când suntem în pericol să cădem în ispita de a ne încrede în noi înșine. Ne amintește că refuzul de a recunoaște că Dumnezeu este sursa tuturor bunătăților, ne duce întotdeauna la judecarea și osândirea aproapelui. Mândria, încrederea în noi înșine, duce întotdeauna la osândirea celorlalți. Viețuirea morală [pe care și-o atribuie fariseul] e amestecată cu un strop de mândrie – ceea ce este bun, poate deveni demonic.

Când suntem atenți la vorbele fariseului, acestea par cele ale unui om recunoscător. Îi spune lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc”. În realitate, este recunoscător doar pentru că nu se aseamănă cu restul oamenilor, păcătoși, pe care îi vede în jurul său. Este clar că se consideră singur responsabil pentru faptele sale bune, pentru caracterul său moral, integru. Oricine înțelege darurile primite de la Dumnezeu nu îi poate judeca pe ceilalți pentru că nu au primit aceleași daruri, întrucât Harul lui Dumnezeu e în dar. Nu e câștigat. Noi suntem cu toții netrebnici, goi duhovnicește înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne îmbrace în Harul Său. [Și] când am fost îmbrăcați chiar și cu puțin Har, cum putem să îi privim și să îi osândim pe cei goi dimprejurul nostru? Cum să îi judecăm și să îi osândim, în loc să ne fie milă și să Îl rugam pe Dumnezeu să îi miluiască pe ei?

Mândria fariseului este ceea ce el crede că împlinește prin propriile sale puteri, dar în realitate îl condamnă. Este condamnat de propria sa mândrie. Hristos înfățișează rugăciunea fariseului drept un avertisment pentru fiecare dintre noi. Începe prin a declara ceea ce este, ceea nu este, fălindu-se în timp ce îi osândește pe cei din jur. Pe de altă parte, vameșul nu poate să își ridice ochii spre Cer, recunoscând că nu este demn nici să privească într-acolo [aceasta este starea smerită în care se regăsește].

Oricare dintre noi avem persoane pe care le judecăm. Acest fariseu, de pildă, este obosit, s-a rugat, a postit; alaturi este un vameș cu o viețuire păcătoasă. Cât de ușor este să îi judece viața [exterioară], să îl osândească! Totuși cea care îl judecă este mândria fariseului, mândria sa interioară, ascunsă. Dar, după cum spuneam, cu toții avem pe cineva pe care judecăm sau osândim. Pentru unii dintre noi, poate fi ceva extrem de personal, ca, spre exemplu, o persoană care ne-a rănit sau ne-a traumatizat profund. Pentru alții – poate fi un întreg grup de oameni – pe care îl vedem sărbătorindu-și patimile și păcatul, sau chiar un politician cu idei și vederi diferite de ale noastre.

Totuși trebuie să fim conștienți că [adeseori dureroasa] chemare a stării noastre de creștini este că trebuie să ne iubim vrăjmașii. Trebuie să ne rugăm pentru mântuirea lor. Iar acesta nu este un lucru ușor, poate fi chiar dureros uneori. Pentru unii americani, gândul de a se ruga pentru mântuirea lui Nancy Pelosi, iar în Marea Britanie pentru cea a lui Keir Starmer este de neconceput. Firește, putem alege alte nume la întâmplare; acestea pe care le-am dat exemple sunt doar unele dintre cele mai controversate. Poate, în cazul unora, ar fi vorba de membrii gruparii Hamas, în al altora de cei ai Armatei israeliene. Indiferent de tabăra politică susținută, trebuie să ne dorim mântuirea celor care sunt în contradicție cu noi.

Chiar și acum, pe măsură ce spun acestea, vor exista persoane care vor respinge chemarea creștină de a ne iubi vrăjmașii și vor spune: „O, cum poate o țară să funcționeze astfel, cum poate un guvern să conducă în acest fel?”. Această chemare este pentru sufletele noastre. Dumnezeu nu ne va judeca pentru afilierea noastră politică, ci pentru cum am iubit, cum am iertat și cum L-am ascultat pe Hristos. Dumnezeu ne va judeca inimile, nu felul în care a fost condusă țara în care s-a întâmplat să ne naștem. Mândria ne va sta în cale. Putem să fim convinși că avem dreptate într-o anumită pricină, că nu ne asemănam cu cei cu care suntem în dezacord, încât ajungem să credem că păcatele lor le depășesc cu mult pe ale noastre. Pe cei care au o părere sau ideologii diferite din punct de vedere politic, filosofic, etc., ajungem să îi osândim pentru păcatele lor.

Totuși, această judecată este exact ceea ce auzim în rugăciunea fariseului. Hristos ne atrage atenția că acel om a ieșit din Templu nemântuit. Pe fariseu, osândirea aproapelui l-a împiedicat să obțină mântuirea. Să luam aminte la acest ferm avertisment al Mântuitorului. Diavolul ne va furniza nenumărate motive pentru care nu ar trebui să iubim – mai ales pe acele persoane menționate mai devreme. Ne va face să ne simțim mulțumiți, satisfăcuți de osândirea acelora. Dar chemarea noastră este către desăvârșire. Suntem păcătoși. Vom fi păcătoși toată viața noastră. Cu toate acestea suntem chemați la desăvârșire, la încercare, la luptă. Suntem chemați la pocăință – ceea ce înseamnă luptă pentru a ne lepăda de mândrie, de încrederea în propria persoană, de atribuirea celor bune propriei noastre persoane, și nu lui Dumnezeu.

Pocăința presupune lepădarea vanității, a sentimentului de superioritate. Hristos S-a făcut slujitor, prin jertfa Sa de pe Cruce, ne-a arătat cum trebuie să viețuim. Suntem chemați să ne asemănam Domnului. Să ne considerăm cei mai netrebnici, să slujim tuturor. Văzând cât de departe suntem de aceasta măsură, trebuie să respingem șoaptele duhurilor necurate care ne dau motive să excludem anumite persoane sau grupuri. Când realizăm cum dăm greș să iubim, sau cum dăm greș să iertam, să ignorăm șoaptele duhurilor viclene: „Este în regulă, ai tot dreptul să osândești pe cutare sau pe cutare. Privește ce comportament au ! Uite ce au făcut ! Osândește-i ! Tu nu ești ca ei! Tu nu ești la fel de păcătos!”

În smerenie ne vom afla vindecarea. Smerenia ne va ajută să identificăm și să dezrădăcinăm osândirea din inimile noastre. Osândire care nu numai că afectează inima, ci infectează sufletul, precum o boală – o boală duhovnicească. Asemenea vameșului, putem vedea că nu avem nimic bun de oferit. Nimic bun din ceea ce este al nostru pentrui a-I oferi lui Dumnezeu. Nu am realizat nimic prin intermediul propriilor noastre puteri. Rămânem goi duhovnicește dacă Dumnezeu nu ne îmbracă în Harul Său. La fel de goi ca oricare dintre cei pe care alegem să îi osândim și judecăm. Realizările noastre, virtuțile noastre, orice lucru bun pe care îl vedem în viețile noastre nu este rezultatul bunătății noastre, ci un dar al Harului lui Dumnezeu. Recunoscând acest lucru, putem înțelege că depindem pe deplin de Harul și de mila lui Dumnezeu.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!