Nu știm dacă trăim până mâine – p. Pimen Vlad

Să nu uităm că țelul nostru este să trecem dincolo de moarte. Dacă vom fi focusați pe aceasta atunci ne vom mântui cu adevărat.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Slavă Domnului pentru toate! Mulțumesc Maicii Domnului pentru toate, ne-a mai dat o zi. A răsărit din nou soarele. Încă e pace în lumea asta, nu peste tot, atât cât îngăduie Dumnezeu. Să-I mulțumim lui Dumnezeu în fiecare zi pentru tot, ați înțeles, dragilor? Și eu Îi mulțumesc. Uite, am ajuns iar în livadă, vă fac o filmare. Înseamnă că Dumnezeu nu ne-o uitat, Maica Domnului are grijă de noi, încă putem comunica, putem vorbi în felul ăsta unii cu alții.

Să nu lăsăm lucrurile importante pentru mâine! 

Dragilor, să ne gândim bine. Timpul e scurt. Cine ne garantează nouă că mai prindem ziua de mâine? Indiferent ce ni se pare nouă, că suntem grozavi, că suntem sănătoși, când vine moartea nu se uită dacă ești sănătos sau nu. Poate să fie un accident, poate să fie orice. Vedeți în lumea asta, că acum suntem conectați peste tot: mai cade câte-un avion și mor câte două-trei sute de oameni. Se gândea careva dintre ei că n-o să mai apuce ziua următoare? Vedem câte lucruri sunt în lumea asta, în jurul nostru și noi suntem nepăsători: este timp, am timp, lasă că mâine oi face. Mâine mă voi spovedi, mâine o să-mi îndrept viața.  Era și o glumă: și a scris unul, mare pe frigider ”De mâine nu mai mănânc dulce!”. Mânca în fiecare zi, citea și spunea ”Ce bine că-i de mâine și nu de azi!”. 

Așa ne înșală diavolul cel mai mult: cu amânarea, cu ”Mâine, nu azi!”, lasă că nu mă spovedesc azi, nu mă împărtășesc azi, ci mâine, nu mă duc azi la biserică că-s obosit, ci mâine, nu mă duc să ajut pe cineva care are nevoie azi, ci mâine, nu îmi cer iertare la cel căruia i-am greșit azi, ci mâine. Mâine nu e a noastră și mâine ne ducem și ne întâlnim cu Dumnezeu. Și ce răspundem? Doamne, mâine! Dar El ne va zice ”Ți-am dat atâția ani. De ce a fost mereu mâine?”

O istorioară cu părintele Fotie din Lesbos

Îmi amintesc că văzusem la un părinte, pe o filmare, povestea din insula Lesbos, undeva aproape de Mytilene. Am fost de mai multe ori acolo la Sfinții Rafail, Nicolae și Irina, la Mandamados și când am fost în urmă cu vreo șase ani, eram cu o familie împreună la o bisericuță. Ei știau de un părinte de acolo, părintele Fotie. Era parcă preot de mir, dar cu viață sfântă, care a avut o bucățică de pământ acolo, într-un loc liniștit, și-a construit o bisericuță pe pământul acela și chiar după plecarea lui a fost îngropat acolo. Cred că e numai mormântul lui și al preotesei lângă bisericuța aceea, a dorit el să fie îngropat acolo.

Auzisem că a fost cu viață sfântă, că face minuni și povestea un părinte de acolo că odată, părintele Fotie mergea cu mașina, rugase pe cineva, un general, să îl ducă undeva. Când, la o casă unde voia părintele să meargă, el a strigat pe nume pe o doamnă care a ieșit la balcon și a întrebat ce dorește. Părintele i-a spus doar:

– Te rog, vino până jos, că vreau să stăm de vorbă!

– Pleacă de aici, nu am nevoie. Nu vreau să stăm de vorbă.

– Te rog, coboară.

– Nu cobor. Ai venit aici să mă faci de râs în fața vecinilor? Pleacă de aici. Nu vreau să te văd, nu vreau să te aud.

Atât a instant părintele, că femeia a amenințat că va suna la poliție. Generalul, când a văzut toate astea, s-a băgat repede în mașină și stătea cuminte la volan, îngrozindu-se că s-ar face de râs dacă vine poliția. Când a văzut părintele că nu este nici o cale, a urcat în mașină, trist și o plecat.

Dumnezeu ne arată calea, dar ne dă și libertatea de alegere

După vreo câteva ceasuri generalul l-a întrebat de ce a insistat atâta și părintele i-a răspuns: ”Pe femeia asta am cunoscut-o de mică, a fost creștină, în familie creștină, dar acuma o prins-o o sectă, s-a lepădat de ortodoxie. Voiam numaidecât acuma să coboare, să pot s-o conving să se spovedească și să-i facă o dezlegare ca să nu moară așa. Are probleme cu inima și în curând o să moară!”. Nu a trecut mult timp și află generalul că a murit femeia aceea și atunci a înțeles că părintele văzuse dinainte, cu toate că nu o mai întâlnise de ani de zile pe femeie. Văzuse dinainte că i-a venit timpul și voia să o salveze, să-i salveze sufletul, să nu moară așa.

Îmi amintesc că am fost la bisericuța aceea, între niște chiparoși, erau niște tufe mari de flori și acolo era mormântul lui, într-un loc liniștit. Părintele Fotie. Ce voiam să vă spun: vedeți, Dumnezeu a încercat să-i dea o șansă femeii. L-a luminat pe părintele să insiste la ea. N-o primit și-o refuzat singură Raiul, cum se spune. Să avem mare grijă ce facem în viața noastră, să nu facem și noi la fel, că de multe ori ne încredem în mândria noastră, în prostia noastră. Credem că noi suntem cei grozavi, călcăm pe capetele altora. Zicem că noi suntem cei mai cei, nu ne stă nimeni în față și dintr-o dată se termină totul și plecăm din viața asta.

Mântuirea ne-o dă Dumnezeu, noi nu o merităm

Rămân rangurile, funcțiile, banii, averea. Toate rămân, nimic nu luăm cu noi și ne ducem la Hristos cu ceea ce am făcut. Am făcut rău, cu asta ne ducem. Am făcut bine la viața noastră, am căutat să facem bine celor din jur, am făcut milostenie, am dus o viață cum trebuie, ne-am spovedit, ne-am împărtășit, am păstrat legătura cu Biserica la Sfânta Liturghie și la tot ce ține de Tainele Bisericii, atunci ne ducem cât de cât, cum se spune, cu nădejdea că ne-am luptat și noi un pic și mai departe rămâne la mila lui Dumnezeu.

Niciodată nu suntem noi vrednici de Rai, vrednici de dragostea și de bunătatea lui Dumnezeu, ci ni le dă El în dar, însă vrea să vadă că nu ne-am pierdut direcția, că ne-am luptat, când în picioare, când în genunchi, târându-ne pe burtă, dar nu ne-am pierdut direcția spre El. Am căzut, ne-am ridicat, am căzut, ne-am ridicat iar cu nădejdea că moartea o să ne prindă în momentul când ne ridicăm, când suntem cu privirea spre Hristos.

Asta se cere mereu, că mântuirea ne-o dă Dumnezeu, în bunătatea și în dragostea Lui. Noi niciodată n-o merităm. Vedem cât suntem de slabi toți și eu și voi. Toți cădem și ne ridicăm. Suntem slabi, mintea noastră imediat fuge, când într-o parte, când în alta. De asta, să știți, dragilor, că niciodată să nu așteptați de la cei din jur, chiar dacă sunt preoți sau episcopi sau călugări, indiferent ce or fi, ca să zboare pe sus: ”Nu a zburat? Gata, nu-i bun! Nu-s mulțumit de cutare preot, că eu mă așteptam la altceva!”.

Cei din prima linie sunt vizați întotdeauna

Sunt oameni, dragilor! Voi n-aveți neputințe, n-aveți slăbiciuni, ca oameni? Oricât vă luptați, mai cădeți, vă mai ridicați. Să nu uitați că toți suntem oameni. Și noi suntem slabi, și noi suntem tentați, și noi avem aceleași simțuri care nu pleacă de la noi. Cu astea ne naștem și le ducem până la sfârșit. Dar încercăm și noi să ne luptăm cu nădejde la Dumnezeu, la Maica Domnului. De asta nu așteptați să găsiți perfecțiunea pe pământ, că niciodată nu o să o găsiți și permanent o să vă smintiți: ”De ce a făcut ăla așa, de ce cutare, că mă așteptam să fie nu știu cum?”. Sunt oameni, dragilor!

De ce nu vă priviți și pe voi în oglindă, că și voi sunteți slabi, nu poți să depășești un lucru mărunt. Gândește-te că și celălalt e om, dar se luptă, cere ajutorul lui Dumnezeu, dar el are și lupta mai mare. De ce asta? Se zice de preoții, călugării și toți ca ei sunt în prima linie, că au îmbrăcat haina de luptă, haina de soldat în armata lui Hristos. Ia gândiți-vă într-un război care sunt primii vizați. Nu sunt civilii, prima dată-i armata, dacă se poate, comandanții lor. Cum e la noi, în cadrul bisericii, patriarhul și episcopii – pe ei îi vizează primii diavolul să-i lupte, să-i chinuiască, dacă poate să-i prindă. După aia sunt preoții, călugării și toți ceilalți.

Suntem cei din prima linie și gândiți-vă că e și lupta mai mare și suntem oameni. Da! Cerem ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al sfinților. Încercăm, dar suntem oameni și uneori mai alunecăm și noi. De asta, nu vă mai smintiți atât de repede că ați văzut un preot că a mâncat și el sau a băut un pahar de vin sau nu știu ce a zis. Nu ziceți imediat ”Gata, m-am lămurit cu ei!”.

Ați înțeles, dragilor? Puneți-vă voi în locul lor, în locul nostru. Nu înseamnă că dacă ai îmbrăcat o haină, ai scăpat de toate. Lupta pe care ai avut-o în lume, ai plecat cu ea. Uneori te lasă pe parcurs, alteori lupți toată viața, tragi de tine să renunți la anumite lucruri, să-ți îndrepți anumite lucruri. Toți suntem într-o luptă aici, pe pământ, dar noi nădăjduim, cu Harul lui Dumnezeu, să o ducem până la capăt. Da, dragilor?

Să nu ne prindă sărbătoarea Sfinților Apostoli nespovediți și neîmpărtășiți

Uitați-vă că acum e Postul Sfinților Apostoli, se apropie sărbătoarea Sfinților Apostoli. Se termină postul, să nu cumva să vă prindă sărbătoarea nespovediți și neîmpărtășiți! Lăsați totul și mergeți!

Cine sunt apostolii? Am putea spune că au fost și ei niște oameni. Însă acești doisprezece oameni ce au făcut ei, dragilor? Pe 29 avem Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este o zi anume pentru câtă misiune au făcut ei în lumea asta. A doua zi este soborul Sfinților Apostoli, adică toți apostolii. 12 oameni, gândiți-vă, au reușit să întoarcă lumea asta pe dos. Fiecare țară, fiecare zonă, aveau zeitățile lor, nebuniile lor – credeau în pietre, în bolovani, în animale, în soare, în stele, în lună. Puțini erau cei care mai credeau în Dumnezeu și Sfinții Apostoli, prin Harul lui Dumnezeu, că ați văzut că o fost Pogorârea Duhului Sfânt, prin Harul lui Dumnezeu au reușit să schimbe tot.

Misiunea Sfinților Apostoli

Vedeți, când vrea Dumnezeu, poate să întărească un om simplu, un pescar, să-l trimită într-o țară, să-i întoarcă de sus până jos la Dumnezeu. Așa s-a ajuns ca în întreaga lume să fie propovăduit Hristos și atâția oameni să se întoarcă la Hristos. Nu țineau cont de nimic apostolii: pe jos, cu un toiag, mergeau. N-aveau nimic, nici traistă, nici nimic, cum se spune, mergeau și propovăduiau. De câte ori nu făceau foame, nu vă gândiți că gata se duceau toți la ei și îi luau în brațe. Gândiți-vă că veneau și propovăduiau altceva decât credeau cei de acolo și toți aruncau în ei cu noroi, dar Dumnezeu lucra prin răbdarea lor. Întorceau prima dată, să zicem, o familie la credință, care îi primea în casa lor și de acolo ușor, ușor mai departe.

Lucra Dumnezeu cu putere multă: începeau să facă minuni,  începeau să facă vindecări și oamenii începeau să își zică ”Băi, stai un pic, noi ne închinăm la bolovanul ăla de-o viață și nu face nicio minune și uite, omul ăsta a venit și face minuni!”. Își puneau un semn de întrebare despre ce se întâmplă, ce Dumnezeu are omul ăsta și așa ușor-ușor reușeau Apostolii cei simpli să-i încreștineze pe toți. Lucrau cu putere multă.

Ce lucru minunat – Sfinții Apostoli! De asta se spune că ei sunt la picioarele Mântuitorului pe 12 scaune și când va fi la sfârșit, la Judecată, vor fi cu Mântuitorul acolo când vor judeca lumea. Mântuitorul pe Tron, Maica Domnului în dreapta, pe alt tron, în stânga Sfântul Ioan Botezătorul și la picioarele lor, pe 12 scaune, apostolii. Ei vor judeca lumea.

Sfântul Ioan Evanghelistul

Ați înțeles, dragilor cât putere au și ei la Mântuitorul, că i-au fost alături și pe pământ și mai apoi la câtă luptă au dus ei? Gândiți-vă că toți apostolii au murit de moarte mucenicească. Doar Sfântul Ioan Evanghelistul, care era Apostolul dragostei, cel mai tânăr, și era atât de curat încât Mântuitorul i-a încredințat-O pe Maica Domnului, ca să aibă grijă de Ea, iar pe el, ca și fiu al Maicii Domnului. Lui i-a îngăduit Dumnezeu să trăiască așa până la adânci bătrâneți și chiar să aibă parte de descoperirea Apocalipsei, pe care o avem la sfârșitul Sfintei Scripturi.

Apostolului Ioan i s-a descoperit de la Dumnezeu tot ce o să fie până la sfârșit. Bineînțeles, nu poate s-o tâlcuiască orișicine. Acolo se dau semnele: războaie, cutremure, foamete, inundații și o grămadă de lucruri care s-au spus acolo ca să înțelegem când se apropie venirea lui Antihrist. Ați înțeles, dragilor?

Sâmbătă parada, duminica inundații

Dacă ne uităm un pic acum în jurul nostru, avem decădere morală la cel mai mare nivel, de se aprobă toate urgiile oficial. Chiar mă uitam când a fost acuma recent parada celor anormali, cum se spune, din București, deși nu erau toți de acolo, erau susținători. Și îmi spunea cineva că le dădea 200 lei la fiecare din copii ca să iasă și ei cu un steguleț acolo, printre oameni, să fie cât mai mulți. De-asta se alocă și sume de bani, ca să pară că-s mulți. Și ați văzut că s-a făcut parada asta sâmbătă, iar duminică ce-a fost în București? Am văzut imagini, apă de jumătate de metru, lua mașinile la vale.

Poate ar trebui să se gândească un pic oamenii că Dumnezeu a dat un mic semn, să curețe un pic locul la urmă. N-a dat foc din Cer, ca în Sodoma și Gomora. Păstrează pentru mai târziu Dumnezeu lucrul ăsta, dar va fi și asta când or să ajungă toate urgiile astea la nivel de cinste peste tot în lume, o să fie și foc din Cer. Vedeți că scânteia este. În afară de ce a fost acum între Rusia și Ucraina și încă mai este, vedem în partea cealaltă, în Orient că s-a declanșat și acolo. Deci scânteia s-a produs. Nu știm acuma cât a îngăduit Dumnezeu să se lărgească, să ajungă la un nivel mondial sau nu.

Dacă se ajunge la nivel mondial, va fi focul acela. Acuma n-o să-l mai coboare Dumnezeu din cer, o să-l coboare oamenii prin ceea ce au: prin rachete, prin avioane. Or să înceapă să se distrugă unii pe alții. De asta se spune că va arde pământul până la nu știu ce nivel, cât a ajuns mâna omului și l-o murdărit. Există atât armament în lumea asta că poate să ardă pământul până la nu știu câte zeci de metri în adâncime, tot roată, să nu mai rămână nimic necurat.

Mereu vrem drepturi fără să acceptăm îndatoriri

Ați înțeles, dragilor? De noi depinde dacă ne mai lasă Dumnezeu sau zice ”Gata!”. Se apropie timpurile cele grele. Noi ne depărtăm de Dumnezeu, Îl înjurăm pe Dumnezeu, n-avem nevoie de Dumnezeu și acceptăm toate lucrurile astea care ne satisfac patimile trupești: mândria, prostia, ne cerem drepturi, drepturi și drepturi. Dar îndatoriri? Care e îndatorirea noastră? Mereu vrem doar drepturi. Să avem grijă, dragilor. ”Toate astea pornesc de la îndepărtarea de Dumnezeu, de Maica Domnului, de Sfinții din Cer și cu cât ne lipim mai mult de pământul ăsta, cu atât o să fie mai greu, or să vină toate urgiile astea pe noi și se apropie timpul lui Antihrist. Nu Dumnezeu vrea asta, ci noi, oamenii, îl atragem prin faptele noastre. Este prorocit: o să fie a doua venire a Mântuitorului ca să fie Judecata Finală. Depinde de noi dacă o grăbim sau nu.

Așa că, dragilor, să avem un pic grijă să trăim frumos fiecare zi. Nu înseamnă că trebuie să stăm încruntați, ci trebuie să trăim frumos, să trăim în dragoste, nu în ură. Ura este de la diavol. Să trăim în dragoste, pace, în bucurie, să ne bucurăm de fiecare clipă. Poate e ultima zi, de ce să te uiți urât la soție, la copii sau invers? Ia-i în brațe, spune-le că îi iubești, poate e ultima zi și te duci la Hristos. Cu ce te duci?

Poate ești în ceartă cu vecinii, împacă-te. Nu contează că e o bucățică de pământ sau altceva. Las-o baltă, că nu iei nimic dincolo. Toate rămân. Dacă vrea Dumnezeu, îți dă mai mult dacă tu i-ai lăsat ceva celui care ți-a luat. Spune Mântuitorul ”Dacă ți-a luat haina, dă-i și cămașa”, are grijă Dumnezeu de toate. Să nu ne legăm mai mult decât trebuie de pământul ăsta pentru că-l lăsăm. Pământul ăsta ne primește pe toți.

Da, dragilor? Hai, curaj! Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții!

Amin!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!