Întrebări și răspunsuri despre copii (partea 1) – p. Pimen Vlad

Urmăriți prima parte a unui frumos material în care părintele Pimen ne răspunde la mai multe întrebări legate de creșterea copiilor și pregătirea tinerelor generații pentru viitor.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși, în pădure la liniște. Nu m-am mai dus în livadă că e foarte cald. Sunt și acolo copaci, dar nu-i suficientă umbră. Sunt în pădure. Vedeți copacii groși? Și aici chiar e răcoare, se menține umbra când ai pădure mare, copaci de 20 m, e o umbră superbă. Aici e în special castan mult, castan comestibil din care se fac castane, e plină pădurea. E o umbră așa plăcută, liniștită, odihnitoare. Ați înțeles, dragilor? Și când e cald mai profităm și de umbra asta, unii aleargă să se arunce în mare, dar umbra, aerul curat, răcoarea pădurii e mult mai, să spunem așa, odihnitoare. N-ai nevoie de umbrele, de răcoritoare, te răcorește pădurea. Da, dragilor!

Întrebări de la membrii Provita Iași

Și mă vedeți cu o foaie în mână. A fost recent pe la noi părintele Radu Brânză de la Iași, de la Provita. Am mai stat de vorbă și mi-a trimis câteva întrebări după aceea, zice: ”Părinte, am o rugăminte! Uite, de la toată echipa Provita și de la fetele de acolo care se ocupă de Provita Iași, au pus așa câteva întrebări, vreo 13 și te rugăm, părinte, dacă poți să ne răspunzi într-o filmare”. Încerc! Nu știu dacă pot răspunde la toate că-s multe, dar așa cât m-o lumina Dumnezeu și o vrea Maica Domnului, încerc să răspund.

Voi citi întrebările. Se referă mai mult pentru copii, pentru că cei de la Provita Iași au în fiecare an 100 de copii la care le plătesc burse. Dar ce se întâmplă? Cum se zice, ei sunt mijlocitorii, găsesc copiii din familii care sunt de la șapte copii în sus, adică familii care oarecum se descurcă mai greu odată ce au copii mai mulți. Studiază situația să vadă din ce familii vin și să fie copii buni în sensul în care se luptă să învețe, au dorința asta de a face ceva bun. Și atunci ca o încurajare li se dă o bursă în fiecare lună la copiii ăștia. Știu că fusese 200, acuma dacă-i la 300, nici nu mai știu cât exact și pot oamenii să contribuie, să-și ia un copil, doi, trei, cât poate fiecare să-i asigure bursa asta în fiecare lună.

Banii se depun la Provita și ei dau mai departe pentru că ei controlează situația, dar pot să facă legătura persoanei care dă bursa cu copilul ca să poată să comunice cu el, dacă are nevoie să-l mai ajute și așa mai departe. Da, dragilor? Vă spun din experiență.

Ce înseamnă duhovnicește să crești un copil pe “mâini bune”?

Așa! Ia să vedem ce avem! Ce înseamnă duhovnicește să crești un copil pe mâini bune, în ghilimele așa? Să crești un copil pe mâini bune, asta e întrebarea, ce înseamnă duhovnicește? Cred că se referă la cadrul din familie, să-ți crești duhovnicește un copil. Bineînțeles, ai datoria să-l crești trupește. Asta-i o datorie a oricăror părinți să aibă grijă de copil, să-l hrănească, să-l îngrijească, să-i fie bine, dar nu-i suficient. Trebuie ajutat și format copilul. Și cel mai mult poate fi ajutat prin exemplul părinților.  Și atunci părinții să nu se mintă între ei, să fie cu dragoste, cu îngăduință unul față de altul și să aibă grijă și copilului și spună ”Mă, asta-i bună, asta nu-i bună! Aici ai grijă!”, deci cumva să-l educi bine. Și mai mult decât atât, de mic copilul după Sfântul Botez trebuie dus și împărtășit cât mai des.

Așa are contactul cu biserica, cu starea din biserică, cu pacea din biserică, cu tot ce are biserica. Și atunci pentru el deja devine ca o odihnă de mic, mai ales că se împărtășește, nu mai e sperios. Sunt copii care nu-s duși la împărtășit și când îi duc pe la 4, 5 ani, urlă în biserică și ce fac!… Nu vor, le e frică să se apropie pentru că n-au fost obișnuiți cu așa ceva. Și atunci devine ceva forțat pentru că deja o crescut și numai acceptă lucrul ăsta. Ați înțeles, dragilor? Nu mă lungesc ca să pot să răspund la toate întrebările.

Cum putem înțelege lucrarea de formare a unui copil ca o împreună lucrare cu Dumnezeu?

Cum putem înțelege lucrarea de formare a unui copil ca o împreună lucrare cu Dumnezeu? Deci ele se cam leagă una cu alta. Deci Dumnezeu ce a făcut? La orice concepere a unui copil trimite scânteia dumnezeiască, sufletul. Ați înțeles? Deci fiecare avem sufletul trimis de la Dumnezeu, scânteia dumnezeiască, o mică dumnezeire cum se spune, o parte din Dumnezeu. Și la Sfântul Botez, copilul primește și un înger păzitor. Un înger păzitor care e permanent lângă el și-l ajută și îl păzește. Cum se zice, Dumnezeu s-o îngrijit de partea Lui, să aibă grijă de copil, să-i dea și îngerul păzitor, a trimis sufletul, deci toate astea. Mai departe ne-a lăsat libertatea să ne ocupăm noi. Cum am spus, frumos cu împărtășanie și după ce crește mai mare și cu spovedanie, dar mai mult decât atât Dumnezeu nu se bagă cu forța.

Dumnezeu intervine în momentul în care îi permitem. Noi dacă împreună cu copilul sau cu copiii unde sunt mai mulți, să ne rugăm împreună cu ei de mici, să vadă că tata, mama se pun în genunchi și se roagă. Dacă poate și el să mai stea, mai aleargă un pic, iar ”Stai aici lângă noi!”. Părinții să citească câte o rugăciune cu voce tare, să mai facă și ei metanii, să-l învețe și pe copil să facă metanii mari că îl ajută foarte mult, mai ales seara că e ca un sport, îl și obosește pe copil și doarme liniștit după aceea. Părinții să spună cu voce tale rugăciuni. Deci astea să fie împreună lucrare și în felul ăsta Dumnezeu intervine în viața copilului dacă părinții îi permit prin rugăciune și prin toate astea. Ați înțeles, dragilor?

Cum ar trebui să privim educația copiilor nu doar ca pe o investiție în viitorul lumii, ci și în împărăția lui Dumnezeu?

Cum ar trebui să privim educația copiilor nu doar ca pe o investiție în viitorul lumii, ci și în împărăția lui Dumnezeu? Educația copiilor e o investiție și în viitorul lumii și în împărăția lui Dumnezeu. E o investiție în ce fel? Dacă te îngrijești să-l crești cum trebuie, să-l educi cum trebuie, să înțeleagă ce e prioritar în viața lui, atunci când tu vei ajunge la bătrânețe, copilul n-o să-și bată joc de tine, copilul o să te respecte, o să-ți fie alături până la ultima clipă și după aceea. Tu ai plecat, dar el îți va face pomeniri, se va ruga pentru tine, se va duce să dea pomelnic ca să fi pomenit la Sfânta Liturghie. Deci va menține o legătură mai departe, cum se zice, după ce ai plecat la Dumnezeu.

Și asta contează foarte mult pentru că se păstrează o legătură continuă cu cei plecați, bineînțeles prin Dumnezeu. Deci e o investiții și aici, cum se zice, pentru binele de aici de pe pământ, dar și în împărăția lui Dumnezeu. Ați înțeles, dragilor?

În ce măsură credința și educația se completează în formarea unui suflet tânăr?

În ce măsură credința și educația se completează în formarea unui suflet tânăr? Păi, dacă citești codul bunelor maniere ai să vezi că de fapt plinește Evanghelia. Ați înțeles? De fapt, toate se bazează pe Evanghelie. De la Sfânta Scriptură sunt luate toate, de acolo au pornit rădăcinile pentru o grămadă de lucruri din viața noastră și de asta ele nu se pot despărți. Educația și cu credința merg mână în mână. La un copil dacă îi spune tata sau mama, ”Nu face asta, nu-i bine!”, poate uneori mai de frică, nu le face. Dar când nu-s părinții acasă sau când pleacă undeva, copiii zic ”Ei, nu mă vede tata, nu mă vede mama!”, deci s-a încheiat dacă e doar educația asta ce ține de om. Dar dacă părinții îi spun ”Vezi! Dumnezeu e acolo și ne vede! Ne vede în toate și ce gândim nu numai ceea ce facem!”.

Ne vede, nu-i tiran, nu stă cu parul să ne pedepsească, dar ne vede. Și pentru că ne iubește mult se întristează atunci când noi facem lucruri rele, când îi supărăm pe ceilalți, când mințim, când facem diferite păcate. Adică Dumnezeu ne vede tot timpul. Și atunci copilul oriunde ar fi, chiar dacă nu-i tata, nu-i mama, când vrea să facă un rău conștiința îi spune ”Nu-i bine!” și își amintește de Dumnezeu, ”Mă vede Dumnezeu, se uită la mine și uite, eu îl întristez pentru că El mă iubește. Mai bine să nu fac lucrul ăsta!”. Deci copilul are nevoie de Dumnezeu în viața lui. De asta am spus eu că în școli ar trebui să fie icoana Maicii Domnului cu Mântuitorul în brațe, în orice clasă, nu contează că sunt și elevi de alte religii acolo.

La momentul greu, la un examen, orice copil o să se uită la Maica Domnului, ”Ajută-mă!”. Sau când i se pune o întrebare și nu știe, imediat i se ducă ochii acolo și spune ”Ajută-mă!”. Nu ne dăm seama cât de mult îi legăm de Cer pe copii având icoane. Și să nu se înceapă mai ales dimineața prima oară în școală, fără să spui un Tatăl nostru. Nu numai profesorii de religie, ci ori și care, ca să începem ziua cu Dumnezeu. Toate astea se completează și formează o generație frumoasă, generația tânără care se ridică. Așa o să fie cu respect nu cu bătaie de joc, nu că ”Noi suntem nonconformiști” și vin la școală jumătate dezbrăcați, cu ce vrei și cu ce nu vrei, răspund profesorului, își bat joc, râd, nu-i mai interesează de nimic, nu! Atunci se formează o generație care distruge tot.

De ce? Pentru că e ca un tăvălug. Iau ceea ce găsesc pe internet și li se pare că e grozav. Și atunci toată buna cuviință și respectul, dispar și într-o lume din asta în care nu mai este respect, nu mai este nimic, oamenii ajung să-și dea în cap unul la altul. Și atunci Dumnezeu nu mai are motive să țină lumea, dragilor.

Cum putem cultiva în inima unui tânăr setea de a deveni mai bun, mai adevărat, mai plin de lumină?

Ia să vedem mai departe. Cum putem cultiva în inima unui tânăr setea de a deveni mai bun, mai adevărat, mai plin de lumină? Cum am mai spus, prin exemplul bun. Părinții să fie un exemplu bun chiar dacă au greutăți, că nu se poate să nu ai greutăți, să nu-ți fie greu. Să nu ajungi în orice situație la certuri și la înjurături, nu! În orice situație grea să alegi la Dumnezeu, să strigi la Dumnezeu. Copiii văd atunci că în orice situație tata și mama au striga la Dumnezeu și se obișnuiesc și ei cu asta cumva prin exemplul bun. Și bineînțeles, sfătuit, dar nu bătut la cap toată ziua ca să-l aduci la disperare și să nu mai suporte lucrul ăsta, nu! Cum am spus, prin exemplul bun și prin responsabilitate de mic. Copilul are multe mofturi dacă vede că-i se fac toate poftele.

După ce crește un pic, vreau cutare, vreau cutare! Ia ia-l cu tine un pic, dă-i și lui prin casă să facă ceva, în fiecare zi, că are pretenție să fie curat în casă. Bun, uite, salonul ăsta îl menții tu curat! Dă un pic cu mătura, fă ceva, șterge un pic, spală și tu un vas, vezi cum se face și că nu e ușor ca să nu ai numai pretenții! Ia pune-l un pic să împacheteze hainele, să le strângă, să nu le arunce prin casă!… Cumva să vadă și el ce înseamnă responsabilitatea, nu că doar tata și mama trebuie să-mi facă, nu! Trebuie să contribui și tu de mic! Asta nu înseamnă că-l chinuiești sau îl distrugi pe tânăr, nu! Îl formezi frumos. Dacă el știe ce-i responsabilitatea și cât de greu se câștigă un ban… ia-l într-o zi la muncă unde ești!

Încercați prin tot ce faceți ca să le insuflați dorința de a face bine

Mai ales la țară, la sapă, la ceva, dă-i responsabilitate să vadă cât de greu să câștigă pâinea, adică s-o aprecieze. Și nu numai atât, dacă-i dintr-o familie cu un copil sau cel mult doi, ia-i un pic și du-i într-o familie mare cu mulți copii, cât de mulți, opt, zece, o familie mai săracă ca să vadă diferența, ce lipsuri au acolo. Îmi spunea cineva care avea o singură fetiță, că s-au dus la o astfel de familie și au stat câteva ore. După aia a venit acasă și fetița a zis ”Mami, am atâtea jucării, pot să le strâng pe astea? Da, cum să nu?”, le-au pus într-un sac și s-au dus împreună acolo. A văzut că aceia n-aveau și o stat și s-a jucat cu ei și zice ”Ce frumos era împreună cu ei!”, că erau mulți.

Încercați prin tot ce faceți ca să le insuflați dorința de a face bine, de bunătate. Dacă vedeți pe drum un om mai amărât, dă-i lui să-i dea, să simtă el bucuria aia că i-o pus la acea la un bănuț, o bucată de pâine, ceva. Ori și unde te duci, când e vorba de a ajuta pe cineva, să ducă el ceva, să dea și el un pachețel ca să poată să simtă bucuria asta de a ajuta pe cineva!

De ce este nevoie ca un tânăr să aibă repere solide și oameni care să creadă în el?

De ce este nevoie ca un tânăr să aibă repere solide și oameni care să creadă în el? Vedem că acum tineretul foarte mult se ghidează după internet, da? Acum ai tot ce vrei pe internet. Dacă ai una bună mai ai zece nebune, cum se zice și el depinde ce găsește. Uneori își iau modele din astea dintre tineri. Dacă-i e o fată își ia ca modele diferite fete din astea care fac toate nebuniile, toate prostiile și li se pare că-i ”cool”, că-i frumos lucrul ăsta, dar de fapt ușor, ușor ceea ce copie îi devine ca o a doua fire și se distruge ușor. Devine o rebelă sau ceva cu care nu te mai poți înțelege. Și atunci părinții trebuie să-și facă timp să le explice la copii de mici ce-i bun și ce nu-i bun.

Uite asta nu-i bun! De ce nu-i bun? Uite unde duce lucrul ăsta, uite ce urmări are! Vrei să te distrezi, vrei libertate, ajungi la droguri, ajungi la altele și îți distrugi viața, intri în anumite anturaje care te distrug. Deci e nevoie să fie ajutați să înțeleagă lucrurile astea și de asta e nevoie de prezența părinților în viața copiilor. Mulți acum pleacă în străinătate la muncă, copiii cresc cum cresc și după aia sunt rezultatele care sunt. Ați înțeles, dragilor? Copiii au mult mai multă nevoie de părinți în viața lor decât de banii părinților. Da, e nevoie și de bani, dar prezența părinților în viața copilului are un rol principal cu scopul de a se implica în creșterea lor. Ați înțeles, dragilor?

De ce este important să vedem în fiecare copil o comoară a lui Dumnezeu încredințată lumii

De ce este important să vedem în fiecare copil o comoară a lui Dumnezeu încredințată lumii și să transmitem generației tinere convingerea că fiecare viață are un rost înalt? Păi, să ne gândim! Cum am spus, orice copil are scânteia dumnezeiască în el, are sufletul care e o părticică din Dumnezeu. Adică orice copil e mai valoros decât toată lumea la un loc. Mă refer la toată bogăția lumii, la toată materia asta. Cum spune la Sfânta Scriptură, ce va câștiga omul de va dobândi toată lumea asta, toate bunătățile și își va pierde sufletul? Pentru că pe astea chiar de le va câștiga, materia, milioane, miliarde, ce vrea el, într-o zi le-a lăsat pe toate. Dar sufletu-i veșnic și dacă nu s-o pregătit pentru dincolo, dacă nu și-o pregătit sufletul să se ducă în veșnicie la bine și se duce la rău, totul e în zadar!

Deci el va fi veșnic la chinuri și atunci cu ce i-au folosit aici pe pământul 50 de ani, 70, hai 100 de ani, c-o avut atâtea bunătăți și la urmă le-a lăsat pe toate? Ați înțeles, dragilor? Deci fiecare copil care după aceea crește om mare, e o comoară pentru că are sufletul veșnic. Ați înțeles? Și de asta, fiecare copil care vine aici pe pământ are un rost, are un dar de la Dumnezeu și o misiune am putea spune, aici pe pământ. Nimeni nu-i întâmplător. Cum am spus de multe ori, e ca o mașinărie sau cum vreți voi, fiecare suflet de pe pământul ăsta e o părticică din mecanismul ăsta. Unul poate e volanul, altu-i o roată, altu-i un șurubel, o șaibă, o ceva. Dar fiecare are rolul lui și dacă ar fi scos de acolo, mașinăria devine incompletă.

Nimic nu-i întâmplător aici pe pământ. Fiecare are rolul lui.

Deci nimic nu-i întâmplător aici pe pământ. Fiecare are un talan, doi, trei, patru, cinci, la cât i s-a dat la fiecare atât i se cere, dar nimeni nu-i întâmplător. Ați înțeles? De asta s-avem mare grijă femeile, bineînțeles și bărbații că și voi contribuiți, să dați la naștere la toți copiii pe care vi-i dă Dumnezeu pentru că aveți responsabilitatea pentru fiecare. Și de asta spunea, nu mai rețin, ori Cuviosul Paisie ori Cuviosul Porfirie, când a fost întrebat ”Părinte, dar de ce totuși nu îngăduie Dumnezeu să se descopere medicamentul pentru a se vindeca cancerul ca să nu mai moară atâția oameni?”, zice ”Măi, de trei ori a trimis Dumnezeu până acum omul acela care avea misiunea lui să descopere medicamentul ăsta să se vindece cancerul, l-ați omorât de fiecare dată. O fost între copii avortați”.

Ați înțeles, dragilor? Cine-i de vină până la urmă pentru toate astea de pe pământ, de ce se dă totul peste cap în jurul nostru, că nimic nu mai e cum trebuie, că se fac atâtea? Pentru că mulți din copiii aceia avortați aveau rolul lor să completeze anumite lucruri aici pe pământ pentru binele omenirii și noi mai deștepți îi ucidem. Ați înțeles, dragilor? Să avem mare grijă ce facem!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!