Întrebări și răspunsuri despre: akedie, judecată, plăcere, pedeapsă…
13 iulie 2025
Icoana Maica Domnului a Semnului – Platytera
14 iulie 2025
Urmăriți o nouă discuție informativă și antrenantă cu Sorin Damian, cercetător în științe medievale, despre Sinodul 6 Ecumenic – eveniment de importanță maximă în ortodoxie și în Imperiul Bizantin datorită implicațiilor sale duhovnicești, sinod în care au fost angrenate mari forțe geopolitice care au încercat să-i vicieze hotărârile.
De asemenea, amintim și de islam ca și nouă religie care a influențat mult viața religioasă din zonă.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Introducere la Sinodul al VI-lea Ecumenic
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm din nou cu Sorin — Sorin Damian, cercetător în științe medievale de la Facultatea din Nottingham — cu care am făcut, după cum foarte bine știu unii dintre voi, o serie de… discuții, de fapt, că nu pot să vorbesc despre interviu — discuții — pe tema sinoadelor ecumenice.
Și acum am ajuns la Sinodul 6 Ecumenic, în care, evident că o să vorbim despre Sinodul 6 Ecumenic, bineînțeles, dar o să vorbim — veți vedea — și despre contextul… da, politic, dar mai bine zis contextul politico-militar, care, în vremea respectivă, a influențat foarte mult… apariția Sinodului IV Ecumenic și — cum să spun — chinurile, dacă doriți, sau ispitele la care au fost supuși unii dintre stâlpii acestui sinod ecumenic, în principal Sfântul Maxim Mărturisitorul, care… el a fost sufletul acestui Sinod.
Și, pentru prima dată în istorie — deși am putea spune același lucru și despre Sinodul IV Ecumenic —, în principal la Sinodul VI Ecumenic vorbim despre faptul că „sufletul acestui Sinod era deja în cer” în clipa în care… adică Sfântul Maxim murise deja în momentul în care Sinodul VI Ecumenic a avut loc.
Ca să nu mă lungesc, că știu că nu vă plac introducerile lungi, o să-i dau direct cuvântul lui Sorin, să ne vorbească pe Sinodul IV Ecumenic. Că el, mai degrabă, e pe partea istorică, și eu o să încerc să-l completez pe partea duhovnicească, teologică. Sorin, ai cuvântul.
Sorin Damian: Sărut mâna, părinte vă mulțumesc încă o dată pentru primire la Chilia dumneavoastră.
Părintele Teologos: Dumnezeu să te binecuvânteze!
Sinodul al VI-lea Ecumenic – o introducere istorică și teologică
Sorin Damian: Iată, am ajuns la cel de-al șaselea sinod ecumenic și cred că este și ultimul în care se dezbat probleme referitoare la persoana Mântuitorului Iisus Hristos.
Părintele Teologos: Da… cu… ca să nu — bine, spoiler: la Sinodul Șapte Ecumenic se vorbește despre altceva, se vorbește despre icoane, dar icoana este și ea legată de faptul că Mântuitorul S-a întrupat, da? Deci poți să…
Sorin Damian: Exact, da, da. Bun. Da.
Părintele Teologos: Sigur, de vreme ce S-a întrupat poți să-I faci poză. Cam asta era ideea.
Sorin Damian: Da. Da.
Părintele Teologos: Dar, într-adevăr, Sorin are dreptate, pentru că până aici avem așa-numitele Sinoade Ecumenice hristologice, adică cele care se concentrează direct pe persoana Domnului nostru Iisus Hristos.
Sorin Damian: Exact!
Problema acestui sinod — iată: dacă la Sinodul cel de-al patrulea Ecumenic am avut problema firilor Mântuitorului Iisus Hristos, la cel de-al șaselea Sinod Ecumenic avem problema voințelor Mântuitorului Iisus Hristos. Și aici îmi vine în minte, ca un fel de anecdotă — la Facultatea de Teologie din București am avut un părinte profesor (Dumnezeu să-l odihnească!) care a trecut de mult la Domnul.
Părintele Teologos: Dumnezeu să-l odihnească!
Sorin Damian: Care spunea: «Domnule», zice, «Mântuitorul Iisus Hristos a venit cu un mesaj simplu, clar, concret pentru umanitate. Dar, pe urmă, au venit grecii ăștia cu filozofiile lor și au început să-L împartă și să-L despartă în firi și în persoane, cu Platon și cu Aristotel…» Și zice: «Și ei ne-au dat pe toți peste cap!» — ca o anecdotă.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Dar, într-adevăr, influența filozofică a fost și a rămas până în ziua de azi, atât în ceea ce privește catolicismul, cât și în ceea ce privește Ortodoxia. și de aceea unii înțelepți – mai discutam și altă dată – vedeți, genialitatea este atât genialitate pozitivă, cât și genialitate malefică.
Părintele Teologos:Evident!
Sorin Damian: Și lupta geniilor malefice a fost, să zicem așa, în zona ereziei creștinismului. Dar nu numai — atenție! — nu doar în planul ereziei, ci și în cel al influenței politice, pentru că amândouă au fost foarte bine conectate și legate. Așa cum, de altfel, s-a întâmplat până în ziua de azi. Vdedeți, catolicismul acesta cu papa ca împărat a-l universului cum este socotit el să dicteze cine să fie rege, cine să nu fie rege, toată legătura era și politică, dar pe o bază strict religioasă.
Părintele Teologos: Evident! Deci, pentru cine nu știe, trebuie să știe următorul lucru: catolicismul, pe de-o parte, și Ortodoxia, pe de altă parte, se raportează diferit la politică. Ortodoxia nu se implică în politică în sensul măsurilor economice, sociale, militare sau juridice. Ortodoxia se implică în politică doar în probleme ce țin de păcat. Punct!Pe când, în catolicism, de mulți ani — adică încă de pe vremea constituirii statului papal și chiar de dinainte — papii, în principal, dar nu numai ei, ci și cardinalii, adică conducerea catolicismului, se implicau foarte mult în politică, inclusiv dictând cine să fie rege și cine nu. Ei au fost, și încă sunt, șefi de stat până astăzi.
Să nu uităm că statul Vatican — sigur, astăzi este un stat mic, dar, mai demult, era un stat foarte mare și, mai ales, foarte puternic. Deci, au fost zeci, dacă nu sute de ani, ba chiar mai mult, de bătălii între statul papal și…
Sorin Damian: Exact, exact!
Părintele Teologos: …împărații germani și italieni și așa mai departe, adică era… multe…
Sorin Damian: Așa este! Așa este. Și iată, de cealaltă parte, genialitatea — dacă îi putem spune așa, pozitivă. Genialitatea Sfinților Părinți, care doreau cu osârdie să iasă la lumină adevărul de credință și atât, și umanitatea să știe adevărul despre Iisus Hristos, pentru că, iată, trăind în erezie ne blocăm mântuirea. Adică există o discuție în ziua de astăzi: «Domnule, dacă unul este eretic și face fapte bune, oare nu are dreptul și el la mântuire? Ori numai ortodoxul, care are credința cea adevărată, are dreptul la mântuire?» Și acum există o serie de discuții teologice pe această…”
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: … pe această…
Părintele Teologos: Temă.
Sorin Damian: Pe această temă.
Părintele Teologos: Foarte important. Am putea să discutăm, dar, din păcate sau din fericire, tema noastră este alta astăzi.
Două voințe în Iisus Hristos – fundamentul libertății omului și mântuirea adevărată
Revenind la cele două voințe — de ce este foarte important? Pentru că, dacă Iisus Hristos Mântuitorul ar avea doar o singură voință, adică voința dumnezeiască, da? Păi atunci înseamnă că eu o să fiu mântuit fără să fie nevoie de voința mea omenească, da?
Deci este esențial să fie și voință dumnezeiască, și voință omenească, astfel încât să… cum să spun… să pot să fiu și eu mântuit. Sau, deci, dacă este doar voința dumnezeiască, eu o să fiu mântuit „magic”, ceea ce, bineînțeles, este o absurditate, sau nu o să fiu mântuit deloc.
Pentru că asta sunt cele două extreme pe care le presupune lipsa voinței omenești. Și asta a venit pe plan politic, dar să-l las pe Sorin să vorbească.
Sorin Damian: Da.
Direct vom intra în acest siond ecumenic, câteva detalii esențiale pentru ca apoi să vorbim despre contextul mult mai larg al Sinodului.
Deci cel de-al șase-lea sinod ecumenic a avut loc între data de 7 noiembrie anul 680 și 16 septembrie anul 681, deci, iată, pe parcursul aproape unui an de zile.
Părintele Teologos: Pe parcursul unui an de zile, evident.
Sorin Damian: A avut loc în 18 sesiuni; la primele 11 și la ultima sesiune a participat și împăratul Constantin al Patrulea cel Tânăr, care a și convocat acest Sinod.
De la monofizitism la monotelism – Confuzii despre fire și voință
Părintele Teologos: Este cunoscut în istorie și ca „Constantin Pogonatul” — adică „bărbosul”, pentru că avea o barbă foarte mare și foarte bogată.
Sorin Damian: Da, da, Pogonatul, exact, exact.
A fost condamnată această erezie a monotelismului, adică în Mântuitorul Hristos există cu adevărat două firi și două voințe. Monotelismul spunea că există numai o singură voință — voința dumnezeiască.
Cu monofiziții, la Sinodul al patrulea Ecumenic, credeau că în Mântuitorul Hristos există o singură fire, firea dumnezeiască, care a absorbit-o pe cea omenească, fiind mai mică… mai… nu mai josnică, dar…
Părintele Teologos: Da, sigur.
Sorin Damian: … aflată puțin mai jos, așa puțin, ierarhizată treaba.
Părintele Teologos: Fiind creată… evident, firea umană este sub firea dumnezeiască. Firea dumnezeiască nu e creată, este deasupra — evident!
Și asta nu în sens de înjosire a firii umane, dar, evident, firea umană nu — cum să spun? — nu se poate pune pe același palier cu firea dumnezeiască.
Sorin Damian: Exact. Așa considerau dumnealor.
La cel de-al șaselea sinod Ecumenic au participat, la primele sesiuni, aproximativ 57 de delegați, ca la sfârșit să existe undeva la 151–157 de semnături.
Două voințe, o singură Persoană: Taina unirii firilor în Hristos și importanța diotelismului pentru mântuire
Sorin Damian: Pentru promovarea credinței sau a diotelismului. Deci, noi toți ortodocșii suntem dioteliți. Adică, noi credem că în Mântuitorul Iisus Hristos sunt două voințe.
Părintele Teologos: Voințe.
Sorin Damian: Voință dumnezeiască, voință umană. La fel ca și la cele două firi, noi credem că în Mântuitorul Hristos sunt două firi.
Deci: două firi, două voințe — neamestecate, neîmpărțite, neierarhizate…
Părintele Teologos: Nedespărțite.
Sorin Damian: Nedespărțite. Deci asta este credința ortodoxă.
Părintele Teologos: Sigur! Sunt unite în distincția lor, da? Deci: două voințe, două firi, o singură Persoană.
Am spus că este foarte important, astfel încât omul să se poată mântui, nu magic, ci prin voința sa. Și, dincolo de asta, este foarte important. De ce? Pentru că fiecare fire are ca expresie în afară voința sa. Dacă o fire nu are ca expresie în afară voința sa, atunci vorbim de plante, nu? Sau, mă rog, de pietre, de… așa mai departe. Adică, deci, lucruri care nu sunt animate.
E, în clipa în care Domnul nostru Iisus Hristos n-avea voință umană, în clipa respectivă, clar, înseamnă că nu era om adevărat, ci era un fel de plantă transformată, de fapt era un fel de monofizitism mascat, înțelegeți? Adică… un fel de… doar o singură fire, cu adevărat firea dumnezeiască, și firea omenească era, oarecum, amputată.
Din cauză, bineînțeles, că este greșit. Adică vorbim de două firi și două voințe care se exprimă în afară.
Ceea ce este important aici, și vedeți că lucrul este destul de fin, este faptul că voința umană niciodată nu a fost în dezacord cu voința dumnezeiască, în persoana Domnului nostru Iisus Hristos.
Deci, totdeauna voința umană a ascultat de voința dumnezeiască, evident. Dar asta nu înseamnă că s-a contopit, adică a dispărut, da? Sunt unite, dar sunt distincte. Înțelegeți?
Asta este un lucru foarte, foarte important: că rămâne om, și eu, prin voia mea liberă, mă supun lui Dumnezeu, sunt în acord cu Dumnezeu și conlucrez la mântuirea mea. Înțelegeți? E foarte important lucrul acesta!
Sfinții Părinți, Sinodul Trulan și lupta împotriva monotelismului
Sorin Damian: Deci, iată cât de complexă este această problemă religioasă, a fost și rămâne – vedeți cât de, să spunem așa, cât de greu este de explicat și de urmărit logica. Dar, gândiți-vă în acele vremuri când, iarăși spun, problemele religioase erau, să spunem așa, contopite și cu cele politice, pentru că aceasta era situația vremurilor.
Deci, Sfinții Părinți, adunați la acest Sinod Ecumenic, în primul rând au condamnat monotelismul, au aprobat această – să spunem așa – învățătură ortodoxă a celor două voințe clare ale Mântuitorului Hristos și au emis 102 canoane administrative. Atenție! Multe dintre ele sunt o repetare a canoanelor anterioare. Ce ne spune acest lucru? Că problemele – spre exemplu, simonia – încă mai existau, cum mai există și în ziua de astăzi.
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Și Sfinții Părinți simțeau nevoia să readucă în atenție gravitatea acestui tip de probleme.
Părintele Teologos: Și mai ales că aceste canoane au fost făcute la un sinod separat, oarecum. La Sinodul… „Pentekti” — în limba greacă, sau „Quinisext” (în limba latină). Adică e vorba de Sinodul 5-6. Pentru că și Sinodul 5, și Sinodul 6 s-au ocupat doar de probleme dogmatice, nu s-au emis canoane. Din cauza asta, Sfinții Părinți au făcut un fel de anexă, dacă doriți, deci un alt Sinod oarecum alipit de Sinodul 6 și de Sinodul 5, și au emis cele 100 și ceva de canoane.
Sorin Damian: Da, 102 canoane administrative.
Sinodul acesta mai este numit și Sinodul Trulan. De ce? Pentru că a avut loc în sala palatului imperial numită „Trulo”.
Părintele Teologos: Da. Trulo, în limba greacă, înseamnă „boltă”.
Deci, după cum vedeți, în bisericile ortodoxe de astăzi există boltă, nu? Pe când, în sălile de ședință, în case, tavanul este plat, nu? Ei bine, în sala de ședințe a împăratului bizantin era boltă — deci, exact cum vedeți astăzi în biserică. Această boltă se numește, în limba greacă, „Trulo”. Și pentru că sinodul a avut loc în această sală numită Trulo, după bolta respectivă, se numește Sinodul Trulan, da?
Sorin Damian: Da. Și foarte impozantă sala.
Părintele Teologos: Evident!
Contextul politico-religios în vremea împăratului Heraclie
Sorin Damian: La fel, la acest sinod au fost condamnate o serie de persoane care au susținut monotelismul, printre care, iată, avem pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe o pleiadă întreagă de patriarhi eretici, unul după altul.
Părintele Teologos: Da, da.
Sorin Damian: Serghie, Pirus, Pavel și Petru ai Constantinopolului. Apoi, Macarie, patriarhul Antiohiei. Apoi, Papa Hormisdas al Romei.
Deci, vedeți, Biserica Ortodoxă și ortodoxia au trecut în această perioadă a secolelor 5, 6, 7 printr-o lovitură extrem de dură, deși fiecare dintre cele cinci sinoade anterioare considerau că problema lor de la acel sinod, sau problemele lor, sunt cele mai importante.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Dar, iată, vedem că lucrurile s-au accentuat odată cu trecerea timpului.
Sorin Damian: Și iată că acești patriarhi eretici, deși oameni de cultură – vorbeam la început de genialitatea malefică.
Părintele Teologos: Evident, sigur.
Sorin Damian: Ei au decis să renunțe la curajul de a apărea ortodoxia, doar din dragul de a fi pe placul împăratului și de a încerca să găsească o formulă politico-religioasă de împăcare a oamenilor și a problemelor.
Părintele Teologos: De ce? Să spunem de ce: pentru că împăratul Heraclie avea mari probleme cu perșii. Era, în general, foarte capabil. Persan, regele lor – nu mai țin minte cum se numea regele lor, mă rog – în orice caz, Khosrow al II-lea era… cu titlul de rege sau așa, satrap general, cum vreți să-i spuneți.
Ei, în luptele lui Heraclie cu Persia, a văzut că armatele monofizite, diviziile monofizite, erau foarte neloiale împăratului. De ce? Pentru că monofiziții îi considerau pe bizantini dușmani, pentru că aceștia nu le acceptau erezia – și bine făceau că nu o acceptau.
Da, dar ăștialalți, ca să… monofiziții, ca să se răzbune pe bizantini, erau foarte neloiali, și din cauza asta împăratul Heraclie a pierdut multe bătălii. Și, deci, el era foarte interesat de stabilitatea Imperiului și era foarte interesat să câștige bătăliile cu perșii, pentru că… ei avansaseră foarte mult din cauză neloialității monofiziților.
Și atunci împăratul căuta o soluție de compromis, căuta cumva să-i liniștească, să le facă pe plac… monofiziților. Și atunci a găsit o învățătură care s-a dovedit eretică, bineînțeles. Exact trama asta: adică, da, ok, pe de o parte spunem că Mântuitorul are două firi – care, asta este, credea împăratul că este ok pentru ortodocși – da, dar are o singură voință, pentru că voința umană s-a supus total voinței dumnezeiești și, deci, a dispărut.
N-a dispărut, da? Dar împăratul spunea treaba asta ca să-i împace și pe monofiziți.
Ei, și atunci el a dat un edict: Ekthesis („ἐκθεσις”) .
Sorin Damian: Ekthesis.
Părintele Teologos: Ekthesis („ἐκθεσις”). Da, ékthesis, în limba greacă, înseamnă edict, referat, expunere — o expunere în care a spus: „Băi, liniștiți-vă! Asta spune împăratul… sub amenințarea pedepselor: «N-o să discutați pe tema celor două voințe și așa mai departe. Există o singură voință, o singură energie, da? O singură lucrare, adică, în Hristos – și este așa cum spun eu.»”
Dar, din păcate, acest Ekthesis („ἐκθεσις”), această expunere, nu i-a mulțumit nici pe ortodocșii adevărați, și nici pe monofiziții… radicali, să zic așa.
Sorin Damian: Da. Da. Da.
Ruperile religioase și influențele geopolitice în Imperiul Bizantin
Sorin Damian: Cu permisiunea dumneavoastră…
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: … eu aș vrea să reiau mai din spate istoria.
Părintele Teologos: Sigur, sigur.
Sorin Damian: Și aș vrea să încep chiar de la Sinodul al Patrulea Ecumenic.”
Părintele Teologos: Da, sigur.
Sorin Damian: De la condamnarea monofizitismului. Vedeți, atunci ortodoxia — cum am spus la vremea respectivă, creștinătatea —, de fapt, creștinătatea și ortodoxia erau același lucru. S-au scindat în Biserici Ortodoxe Calcedoniene, care susțineau învățătura Sinodului al Patrulea Ecumenic, și Bisericii „Ortodoxe” — Ortodox spus ca titlu formal, atenție!
Părintele Teologos: Da, da, da, sigur.
Sorin Damian: Că ortodoxe își spun și până în ziua de astăzi, deși sunt eretice.
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: Bisericile ortodoxe necalcedoniene — sau monofizite.
Ei, iată că monofiziții aceștia… Bisericile Ortodoxe Calcedoniene sunt, astăzi, în număr de 15, biserici naționale, printre care și Biserica Ortodoxă Română.
Bisericile monofizite, necalcedoniene, sunt în număr de șase: Biserica Coptă din Egipt, Biserica Armeană, Biserica Siriacă, Biserica Malankară din India, Biserica Etiopiană și Biserica Eritreană.
Părintele Teologos: Da!
Sorin Damian: Deci, iată, ca să vedeți așa… și gândiți-vă puțin și la partea geografică, pentru că întotdeauna — și o să vedeți pe parcursul…
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: …acestei discuții, că tot timpul trebuie să avem în vedere, deci, partea religioasă, dar și partea geografică și politică.
Părintele Teologos: Geo-politică… Vorbim de est, de estul Imperiului Bizantin, da?
Sorin Damian: Și ca să putem înțelege, chiar până în ziua de astăzi, anumite aspecte care se întâmplă în Orientul Mijlociu.
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: Deci, iată…
Părintele Teologos: Iartă-mă puțin că te întrerup.
Sorin Damian: Da.
Părintele Teologos: Și când spunem „biserici”, spunem așa pentru că, bun, ele nu sunt biserici, devreme ce sunt eretice. Nu sunt biserici; există una singură, sobornicească și apostolească biserică. Dar spunem astfel pentru fluiditatea limbajului. Nu poți să spui de fiecare dată confesiunea de credință — copt, etiopian… Spui „biserica” ca să ne înțelegem, înțelegeți? Bun! Iartă-mă! Continuă!
Sorin Damian: Da, „biserica” ca termen administrativ, atenție!
Părintele Teologos: Da, sigur!
Sorin Damian: Nu haric, nu… fără nicio legătură…
Părintele Teologos: Cu harul Duhului Sfânt.
Sorin Damian: Exact, exact, doar ca termen administrativ.
Ei, iată că Egiptul devine preponderent monofizit. O parte din Siria devine preponderent monofizită și o parte din Irak devine preponderent monofizită. Și ce au încercat acești monofiziți să facă, din ura lor atât față de credința cea adevărată, cât și față de împăratul de la Constantinopol, care susținea Biserica cea adevărată? Ei au încercat să rupă provinciile acestea, adică Siria — gândiți-vă: Egiptul — vedeți-le cum ar fi astăzi geografic.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Deși ele erau mult mai extinse, erau o altă împărăție, dar ca idee.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Și au încercat, prin toate mijloacele posibile, să-și obțină o oarecare independență. Să ne gândim că Egiptul a fost, sute de ani, grânarul Imperiului Bizantin!
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: Și o parte din Occident se bucura de grânele egiptene din Delta Nilului.
Mahomed și originea Islamului
Ei, și iată că, în toată această perioadă de frământări religioase, apare, în anul 622, un personaj istoric care va influența profund atât religia, cât și politica la nivel mondial. Vorbim despre așa-numitul profet Mahomed.
Părintele Teologos: Da!
Sorin Damian: Acest Mahomed se naște undeva spre sfârșitul anului 570, în Medina, într-o familie foarte înstărită. Deci, atenție: nu era un analfabet. Era un om extrem de educat pentru vremea lui — și vorbim de o zonă și un spațiu geografic tribal. Atenție!
Părintele Teologos: Da!
Sorin Damian: Deci, peste 90% erau oameni needucație, erau oameni simpli, crescători de capre.
Părintele Teologos: Da. Și nomazi, printre altele.
Sorin Damian: Și nomazi, da, oameni ai deșertului.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Beduini din ziua de astăzi, dacă am putea face o comparație…
Părintele Teologos: O comparație…
Sorin Damian: O oarecare comparație.
Ei, în anul 613, acest om — conform istoriei islamului — se retrage undeva, într-o peșteră, în munți, și are o vedenie. Vedenie cu Sfântul Arhanghel Gavriil, care vine și îi spune „noua învățătură de la Dumnezeu, Allah”, pe care el trebuie să o scrie și să o propovăduiască lumii. Și-i spune „Sfântul Arhanghel Gavriil” — deci, atenție! — în istoria dumnealor: „ktub al-kitab” – în limba arabă înseamnă „scrie cartea”. „Al-kitab” înseamnă „carte”. Și de aici, termenul de „Coran”, pentru cartea lor de bază.
Părintele Teologos: Aha, am înțeles!
Sorin Damian: Deci, scrie!
Părintele Teologos: Scrie, da.
Sorin Damian: Scrie!
Părintele Teologos: Scrierea!
Sorin Damian: Scrierea, da! Și apoi, iarăși, unul dintre cele mai importante precepte ale acestei noi religii este supunerea totală față de „acest nou Dumnezeu numit Allah”, iar această supunere poartă numele de „Islam”.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Deci termenul de „Islam” înseamnă „supunere” – supunere totală față de „acest Dumnezeu, Allah”.
Părintele Teologos: Supunere necondiționată.
Sorin Damian: Necondiționată.
Părintele Teologos: Și, ca și expresie a forței.
Sorin Damian: Da.
Părintele Teologos: Deci, ca să ne înțelegem — n-a fost vorba de Arhanghel, ci a fost vorba de un demon… așa… e vorba de Satana. Iar Mahomed, bineînțeles, s-a demonizat, și asta se vede din toate faptele lui, da?
Sorin Damian: Exact!
Părintele Teologos: Dacă e să dau niște percepe din Coran, cred că s-ar îngrozi oamenii. Deci…
Sorin Damian: Poate odată o să facem o discuție exact, strict, pe teama aceasta.
Părintele Teologos: Sigur.
Sorin Damian: Să explicăm puțin oamenilor ce…
Părintele Teologos: Foarte pe scurt, ceea ce este important în discuția noastră este faptul că, în Coran, se vorbește despre jihad, adică despre „războiul sfânt”. Deci, ei nu vorbesc despre iubire, ci vorbesc despre ură, despre război. Și din cauza asta ei totdeauna se gândesc la război. Nu?- Mohamed a fost un ucigaș sângeros în serie. Și el a ajuns să fie Profetul cel… respectat prin război, prin omorârea tuturor rivalurilor lui, nu? După care omul era obsedat sexual, era pederast, era poligam adică… să ne înțelegem, era o… să mă ierte bunul Dumnezeu – era o fiară de om. Adică era un om foarte păcătos, da?
Sorin Damian: Nu era un exemplu. Nici măcar un exemplu nu era.
Părintele Teologos: Da, nici măcar un exemplu.
Sorin Damian: Da, un exemplu negativ, da. Dar nu un exemplu de urmat.
Părintele Teologos: Sigur! Deci nici măcar un om demn nu era, dară-minte sfânt. Din contră, era un om foarte, foarte, foarte malefic.
Sorin Damian: Ei, dar iată că această gândire și concepția lui de un dumnezeu războinic, a prins foarte mult la populațiile locale. Nici până în ziua de astăzi — să spunem așa — marii învățați, marii cercetători ai lumii, nu înțeleg cum de a reușit atât de repede Mahomed să capteze atât de mulți oameni în subordinea lui. Pentru că, atenție, Islamul acesta — adică supunerea față de „Allah” — se transpunea, în primul rând, în supunerea față de el, ca profet, și singurul profet, atenție!
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: Sau, de fapt, cel mai mare dintre profeți, pentru că ei, în Islam, îi recunosc și pe profeții vechi-testamentali, dar penultimul profet, pentru ei, este Mântuitorul Iisus Hristos, și Mahomed este ultimul profet și alesul Lui.
Deci, iată, oricine îl asculta pe Mahomed, de fapt, îl asculta pe Allah direct.
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Dacă Mahomed era un om extrem de violent, înseamnă că și „Dumnezeul lui” era extrem de violent, înseamnă că și noi trebuie să facem același lucru, ca să ajungem la „Dumnezeu”.
Părintele Teologos: Evident!
De ce? Pentru că această religie, mă rog, care a început ca și erezie creștină, după care a deviat foarte mult și a devenit o religie separată, este foarte, foarte convenabilă pentru bărbați. Foarte convenabilă. Vorbim, cum spuneam, de poligamie, vorbim că poți să omori pe oricine, deci nu-i nicio problemă, vorbim de pilaf, da, de mâncăruri cât vrei și așa mai departe, vorbim de faptul că femeia devine un obiect doar pentru împlinirea poftelor bărbatului. Deci, pentru un bărbat sunt împlinite toate patimile sale, toate visele lui cele mai păcătoase, dacă dorești.
Ei, și în clipa respectivă, pentru că, evident, în vremea respectivă bărbații aveau o întâietate — datorită forței fizice, dacă nu altceva, dar sigur, nu zic că e bine — din cauza asta a prins foarte bine la oameni. Pentru că, evident, creștinismul, și, în general, nu numai creștinismul, adică bunul simț, exercita o presiune. Adică „măi, nu te comporta așa, că nu-i frumos!” Ei, dar în clipa în care vine Profetul și spune că a zis Allah că mergem să omorâm cât putem… toată lumea după el. Înțelegi ce vreau să spun?
Sorin Damian: Da, dar este clar, este o naturalețe în a face binele, adică, este clar că aceasta este direcția lăsată de [Dumnezeu cel adevărat].
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: [Naturalețea bunătății, a întrajutorării], nu a violenței, nu a sexualității obsesive — și aceasta, atenție!, cu binecuvântarea lui „Dumnezeu”! Deci, voi puteți să faceți ce vreți. Femeia este la nivel de câine, poate nici de câine.
Părintele Teologos: Evident, obiect. De obiect.
Sorin Damian: Că, dacă mergem în Arabia Saudită astăzi și vă uitați în legile lor, o să vedeți ce drepturi au femeile!
Părintele Teologos: N-au!!
Sorin Damian: Ați văzut acolo nici măcar un tricou cu mânecă scurtă. Dar, în schimb — că aici fac o mică divagație — îi vedeți ce fac ei când vin în Occident!
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Toate aceste populații musulmane… mă rog, Siria, Irak, Iran – probleme cu războaie, într-adevăr, în țările dumnealor. Noi i-am primit, noi i-am ajutat și îi ajutăm. Dar uitați-vă ce se întâmplă când încep să prindă rădăcini… Și vedem treaba asta și în Marea Britanie, în primul rând.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Sorin Damian: Ei încep să-și impună propriile lor reguli în țările care i-au primit.
Părintele Teologos: Evident, pentru că ei vin totdeauna ca și cuceritori, nu vin ca și imigranți nu încearcă să se supună, nu încearcă să să se integreze. Totdeauna vin ca și cuceritori să-și impună ei legea lor – sharia – și așa mai departe.
Sorin Damian: Exact, exact!
Și acum, încă o mică paranteză, iarăși, ca să vedeți diabolicitatea lumii în care trăim. Vedeți, în Islamul acesta există, să zicem așa, o grupare de – nu, eu le-aș spune „diavoli”, pe de-a dreptul – ei spun jinni (în arabă: الجنّ – al-jinn), care sunt un fel de spirite ale focului, puțin mai năzdrăvane, mai răutăcioase, care îți fac așa câte o mică problemă, și tu trebuie să te rogi foarte mult ca să scapi de aceste, să zicem, spirite ale focului. Dar, de fapt, aceștia sunt niște diavoli.
Părintele Teologos: Diavoli.
Jinni: Diavolul mascat de Hollywood
Sorin Damian: Și vedeți, Hollywood-ul acesta, ca să nu-i mai spunem direct satanist, a creat un desen animat foarte cunoscut, pe care îl știu și eu din copilărie: „Lampa lui Aladin”.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Unde, într-o lampă pe care o freci, este un jinni. Acest jinni este din cultura islamică preluat, care este o ființă foarte veselă, foarte comică, te face să zâmbești, îți conferă un confort emoțional.
Părintele Teologos: Este chiar punctul de atracție comic al filmului respectiv.
Sorin Damian: Exact, exact! Deci, vedeți, un diavol Hollywood-ul l-a transformat într-un personaj…
Părintele Teologos: Plăcut, atrăgător.
Sorin Damian: Existențial pozitiv.
Părintele Teologos: Sigur, atrăgător.
Sorin Damian: Da, da, și foarte atrăgător.
Aceasta, ca să vedeți unde suntem și unde ne îndreptăm, și de ce trebuie să și cunoaștem ceea ce vedem și ceea ce facem, să ne și documentăm puțin. Că nimic, deci nimic din ceea ce vedem, mai ales din partea asta holiwoodiană, nu este făcut pentru binele nostru sau pentru plăcerea noastră, nu.
Părintele Teologos: Evident.
Sorin Damian: Totul are o încărcătură mascată în spate.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Și o încărcătură diabolică, nu o încărcătură, să zicem pozitivă…
Părintele Teologos: Pozitivă, sigur!
Sorin Damian: … sau dumnezeiască.
Părintele Teologos: Da, sunt foarte rar excepțiile, dacă sunt.
Sorin Damian: Da.
Ascensiunea lui Mahomed: De la Hegira la islamizarea Peninsulei Arabice
Revenind iarăși la partea istorică: deci, iată, în anul 613 începe propovăduirea lui Mahomed. În anul 622, popoarele politeiste, triburile politeiste – deci, atenție, acolo era un amestec – credeau în foc, în apă, în vânturi. Deci, nu exista, la triburile acestea din părțile Peninsulei Arabice, un dumnezeu. Orice vedeau ei sau li se părea, așa, puțin mai interesant, era un dumnezeu în sine.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Focul era un dumnezeu, vântul era un dumnezeu, tunetul, fulgerul, ploaia erau niște dumnezei în sine.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Ei, și popoarele acestea politeiste l-au alungat pe Mahomed în anul 622. Și atunci, el pleacă de la Mecca la Medina. Evenimentul acesta se numește, în tradiția islamică, Hegira, adică „pelerinajul”( „emigrarea”).
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Pentru că el, fiind persecutat de propriii lui oameni pentru așa-zisa credință cea adevărată, a trebuit să se mute. Și în lumea islamină anul 622 este de fapt anul 1.
Părintele Teologos: Da!
Sorin Damian: În calendarul tradițional Islamic, nu mai știu pe la ce an sunt ei acum, 1500 și ceva.
Părintele Teologos: Am înțeles, da.
Sorin Damian: Ceva de genul. Deci, anul 622 este anul 1.
Dar, ca să vedeți, în 622 are loc plecarea lui Mahomed, deci alungarea lui. În anul 629, deci, vedeți, în câțiva ani, deja sursele istorice ne spun că avea 10.000 de luptători islamizați, deci musulmani, convertiți sub el, și se duce să își recucerească orașul de baștină!
Părintele Teologos: Pfffff!
Sorin Damian: 629. Deci, așa apare Mecca și Medina ca cele două mari centre ale islamului actual.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Deci, în câțiva ani de zile, un om să convertească 10.000 de oameni, v-am spus, deci nici istoricii nu… Există teorii peste teorii.
Părintele Teologos: Da, am spus.
Sorin Damian: Dar ceva clar – poate, exact cum ați spus și dumneavoastră. Poate, să zicem așa, lascivitatea asta…
Părintele Teologos: Da. E foarte confuză…
Sorin Damian: Oferită total bărbatului, fără niciun fel de pedeapsă sau…
Părintele Teologos: Da. Și, plus, dincolo de asta, pentru că Mahomed era și epileptic, era foarte sigur de ce spune. Asta vedem și la Hitler, treaba asta. Adică, în clipa în care tu spui ceva cu o siguranță de neclintit, generezi mai departe siguranță. Și așa erau marii înșelați ai vremii, știi? „Așa facem, și așa…” Și atunci oamenii se duceau după ăsta.
În clipa în care omul spune: „Eu cred că e posibil că…”, atunci și omul zice: „Mă, dacă ăsta e nesigur, atunci și eu sunt nesigur.” Dar, în clipa în care omul este sigur pe sine, atunci și omul de rând este la fel, sigur – devine sigur datorită siguranței celui înșelat, știi?
Sorin Damian: Ei, asta s-a întâmplat și cu Mahomed…
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: …ca și cu Hitler. Faptul că se împlinea ceea ce spunea acesta, adică se vedea că… existau chiar acele cuceri despre care el vorbea…
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: …și nu mai erau fantezii, mai mult curaj prindeau.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Și iată, pe 8 iunie, anul 632, moare Mahomed. Dar – deci, fiți atenți – în cât?! În 15 ani, aproximativ 15 ani, la moartea lui Mahomed deja erau islamizate ceea ce este astăzi: Arabia Saudită, Yemen, Bahrain, Qatar, Kuwait, Emiratele Arabe Unite. Deci, toată Peninsula Arabică, în nici 15 ani, islamizată. Deci, o dată convertite la Islam și islamizate, adică cu o viziune…
Părintele Teologos: Da, da, da.
Sorin Damian: … extremă asupra acestei noi religii.
Islamul, slăbiciunea Imperiilor și recuperarea Sfintei Cruci
Sorin Damian: Urmașul lui Mahomed a fost califul, deci începe perioada califatului în Islam. Califul ce însemna? Urmașul profetului.
Părintele Teologos: Da!
Sorin Damian: Califul Abu Bakr. Acest Abu Bakr era socrul lui Mahomed și, în tradiția islamică, este primul convertit la Islam de către Mahomed, primul om care s-a convertit la Islam.
Părintele Teologos: A!
Sorin Damian: Abu Bakr, un general genial, un foarte bun luptător, este primul care începe, către anii 630 – sfârșitul 632-633, primele incursiuni în Siria și Palestina. Dar, atenție! De ce? Pentru că simțise deja slăbiciunea extrem de puternică a Imperiului Bizantin și a Imperiului Persan. De 200-300 de ani, Imperiul Bizantin și Imperiul Persan aveau o serie de clash-uri…
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: …care le slăbise pe amândouă.
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Și această nouă putere – Islamul – a profitat de această slăbiciune.
Părintele Teologos: Când doi se bat, al treilea câștigă.
Sorin Damian: Da. Să nu uităm anul 629, ne uităm la anul 629, împăratul Heraclius recuperează Sfânta Cruce!
Părintele Teologos: Da, da, da.
Sorin Damian: Biruie Imperiul Persan și recuperează Sfânta Cruce și o duce la Ierusalim. Deci, în 629!
Părintele Teologos: Da.
Cucerirea Orientului Mijlociu și dialogul Sfântului Sofronie cu califul Omar: Impact asupra creștinătății
Sorin Damian: Deja, către anul 636, este dizolvat ușor-ușor Imperiul Persan — Imperiul Persan, cum am înțelege noi astăzi, cuprinzând mare parte din Iranul de astăzi și bucăți din Siria, Irakul de astăzi, deci de jur împrejur.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Și este islamizat și Iranul.
Sorin Damian: Dar, atenție, aici intervine altă problemă: iranienii, deși sunt musulmani, ei sunt persani. Că dacă îi spui unui iranian că e arab, te strânge de gât!
Părintele Teologos: Da? Nu știam.
despre Generic Da! Deci arabii sunt arabi, iranienii toți se socotesc persani.
Părintele Teologos: Persani.
Sorin Damian: Persani. Ei niciodată nu spun că sunt arabi, deși vorbesc…
Părintele Teologos: Da au…dialect.
Sorin Damian: Nu, vorbesc un dialect, dar, mă rog, o limbă proprie, până la urmă — limba aceasta persană. Dar conceptul acesta, domnule, că și ăia sunt musulmani, gata sunt arabi!
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Nu! Nu!
Bun! Deci, iată, vedeți, ușor-ușor încep să cadă toate centrele — să spunem așa — creștine. Pentru că, în Imperiul Persan, să nu uităm, era un mix de religii. Religia principală era zoroastrismul — o religie politeistă. Nu intrăm acum în discuție.
Părintele Teologos: Da, da.
Sorin Damian: Erau foarte mulți monofiziți în Imperiul Persan, care primiseră libertate de cult din partea imperiului. De ce? Pentru că erau antibizantini, monofiziții.
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: Deci vedeți cât de complex este acest context politic.
În anul 634 moare și Abu-Bakr. Urmașul său este cel care va cuceri tot grosul Orientului Mijlociu — califul Omar. În 638 cade Ierusalimul; Siria și Palestina cad complet. În 642 cade Egiptul.
Iată, în 638, un eveniment foarte interesant: când a fost cucerit Ierusalimul, califul Omar nu a vrut să discute decât cu o singură persoană din oraș care să-i predea orașul și să discute termenii predării — Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
Părintele Teologos: Da, Patriarhul Ierusalimului.
Sorin Damian: Pentru care ei aveau un mare respect și îl supranumiseră Al-Hakim (الحكيم), adică, în limba arabă, „Cel Înțelept”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Și există o anecdotă, chiar în scrierile islamice, o anecdotă despre cum s-au așezat într-o grădină din preajma Catedralei, unde este Mormântul Domnului, califul Omar și Sfântul Sofronie. Și, la un moment dat, se aude strigătul de rugăciune al… imamului.
Părintele Teologos: Da, da.
Sorin Damian: Și atunci Omar se ridică și pleacă de acolo, și Sfântul Sofronie îl întreabă: „Păi,” zice, „de ce pleci?” — „Pentru că nu vreau niciodată ca să fie asimilată biserica voastră cu chemarea noastră la rugăciune, pentru că, peste ani, poate nu vor mai fi cei ca mine care să vă ofere în libertatea voastră de cult.”
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Așa, eu mă duc prin locurile pe care ni le-am stabilit noi pentru rugăciunile noastre.” Și s-a dovedit, într-adevăr, un beneficiu — să spunem așa — pentru…
Părintele Teologos: Da, da, da.
Sorin Damian: …pentru ortodoxie, această cucerire. Bineînțeles, să nu credem că musulmanii erau așa mari iubitori de creștini ortodocși.
Părintele Teologos: Da!
Sorin Damian: Ei vedeau, în primul rând, practicitatea politică.
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Veniți sub noi, lăsați-i pe bizantini, pentru că sub noi veți avea aceeași libertate de cult.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Sorin Damian: Numai că va trebui să plătiți un fel de mic impozit!
Părintele Teologos: Păi, acolo era problema!
Sorin Damian: Un fel de taxă de protecție, dar voi puteți să faceți ceea ce vreți.
Ei, vedeți anul 646 aproape tot Orientul Mijlociu cucerit.
Asediul Constantinopolului
Sorin Damian: Mergem mai departe: anii 665–668. Pentru prima dată în istoria Imperiului Bizantin are loc asediul Constantinopolului de o flotă musulmană. Deci, vă dați seama: 665–668! Pentru prima dată bizantinii aud, aud! Văd și cunosc realitatea acestei amenințări. Pentru că ei deja știau: Ierusalimul căzuse, toate marile centre…
Părintele Teologos: Toate patriarhiile veci.
Sorin Damian: Toate patriarhiile veci, da, căzuseră.
Încă un lucru: reprezentanții vechilor patriarhii — vechile patriarhii aveau câte un reprezentant la Constantinopol, adică un fel de „patriarh în exil”, cum l-am numi noi în ziua de astăzi.
Părintele Teologos: Ambasador.
Sorin Damian: Da, da, da.
Și acesta reprezenta, efectiv, patriarhia aceea, până când, mă rog, s-au liniștit lucrurile…
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: …și au putut să se refacă scaunele patriarhale din…
Părintele Teologos: Din Orient.
Sorin Damian: Din Orient.
Deci, iata asediul Constantinopolului.
Combaterea monotelismului la Sinodul de la Roma
Mergem mai departe: anul 678 — pe data de 10 august. Deci, vedeți, către sfârșitul acestui asediu, pe care, bineînțeles, bizantinii au reușit să-l…
Părintele Teologos: Respingă.
Sorin Damian: …să-l îndepărteze, această amenințare. Împăratul Constantin al IV-lea se gândește și trimite o scrisoare Papei Donus, la vremea aceea — deci, 10 august 678 — în care solicită prezența a 12 ierarhi apuseni și a patru stareți, pe care să-i trimită la Constantinopol, în vederea pregătirii unui Sinod Ecumenic care să discute problema monotelismului.
Scrisoarea aceasta ajunge la Roma, dar, înainte să apuce Papa Donus să răspundă, acesta moare. În locul său vine Sfântul Ierarh Agaton. Sfântul Ierarh Agaton este deschis la această idee și, la începutul anului 680, convoacă o serie de sinoade locale în Apus.
Părintele Teologos: Mhm!
Sorin Damian: Care se vor concretiza către primăvara anului 680, cu un Sinod general la Roma, al tuturor reprezentanților acestor sinoade locale.
Părintele Teologos: Locale.
Sorin Damian: Care, bineînțeles, aprobă credința ortodoxă, anathematizează monotelismul, și Sfântul Ierarh Agaton chiar trimite o scrisoare foarte complexă, care va fi, așa, ca un fel de leitmotiv al Sinodului al VI-lea Ecumenic, unde explică de ce monotelismul este o erezie.
Mărturisitorii Ortodoxiei, Sinodul Lateran, puterea politică și profunzimea contextului istoric al credinței
Părintele Teologos: Deci, cum a fost cu scrisoarea lui Leon la Sinodul IV.
Sorin Damian: Sinodul IV Ecumenic. Exact, exact același lucru.
Și iată, am putea spune că a existat acest Sinod din 680, de la Roma, de sub Sfântul Ierarh Adaton — tot un fel de Sinod Ecumenic, dintr-un anumit punct de vedere.
Părintele Teologos: Sigur, da!
Sorin Damian: Pentru că a cuprins toată ecumenicitatea părții apusene a Imperiului, ceea ce nu se mai făcuse până atunci.
Părintele Teologos: Da. A fost, deci Sorin are dreptate. Cu toate astea, trebuie să menționăm un alt sinod foarte important — sinod local, totuși, dar foarte, foarte important: Sinodul Lateran, care a fost făcut de către Papa… Martin, dacă nu mă înșel.
Sorin Damian: Sfântul Ierarh Martin I Mărturisitorul.
Părintele Teologos: Exact, da. Sfântul Papă Martin, la… propunerea, dacă doriți — să nu zic presiunile, dar la propunerea, la insistențele Sfântului Maxim Mărturisitorul, da? Pentru că acest prim sinod a fost cel care a reușit să răstoarne, dacă doriți, capacul politic pe care monofiziții — care erau susținuți, întâi de toate, politic…
Deci toate acestea — țineți minte că, la un moment dat, Sorin a vorbit de niște întregi patriarhi, o serie de patriarhi eretici — aceia deveniseră eretici nu neapărat din convingeri sau așa, ci din presiune politică, da?
Vorbim de împăratul Heraclius, după care vorbim de împăratul Constans al II-lea, dacă nu mă înșel, care a dat și el un edict, da — se numește „Typos” — adică …„typos„ înseamnă …avem și cuvântul în limba română „tipărire” — o exprimare a patriarhului, dacă doriți, în afară, prin care se încerca presiunea, impunerea din punct de vedere politic a ereziei monotelite.
Ei, și Sfântul Maxim se… care Sfântul Maxim, mare atenție! — nu era un fitecine, fusese chiar secretarul general al lui Heraclie, al împăratului. El se refugiază în Apus, și, la insistențele lui Sfântul Papă Martin Mărturisitorul, face un Sinod celebru la Lateran, adică în Roma… care, pentru prima dată, iese de sub acest capac și arată că, într-adevăr, monotelismul este o erezie.
Sorin Damian: Da. Părintele face referire la Sinodul din anul 647, din palatul Lateran din Roma. Biserica Laterană, așa, ca o mică paranteză, este de fapt catedrala Patriarhului Romei — nu Vaticanul, atenție! Nu bazilica San Pietro din Vatican. Bazilica San Pietro este cea mai comercializată…
Părintele Teologos: Da, da.
Sorin Damian: …cea mai… mă rog, are publicitatea cea mai mare, dar catedrala patriarhală a Romei este Lateranul.
Părintele Teologos: A, da?
Sorin Damian: Da. Da.
Părintele Teologos: Nici eu nu știam!
Sorin Damian: Da, catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Lateran. Și aici s-au ținut foarte multe sinoade ulterioare ale Bisericii Romano-Catolice, în Lateran.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Da, Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca să vedeți, acest mare sfânt, om, iată, iarăși învățat, un geniu pozitiv, de data aceasta, care a fost nevoit să fugă în Occident pentru a susține credința cea adevărată. Și iată, Sfântul Ierarh Maxim Mărturisitorul a avut, ca un fel de consilier personal, fiind de acord, bineînțeles, cu învățătura cea adevărată
Din nefericire pentru ambii, ambii au murit ca martiri. De aceea, ambii sunt considerați mărturisitori.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Sunt socotiți ca mărturisitori.
Sorin Damian: Sfântul Ierarh Martin I a fost arestat de trupele imperiale și dus în exil. Dar, pe drum, se pare că ar fi fost bătut de soldați și a murit pe cale.
Iar săracul Sfântul Maxim Mărturisitorul… i s-a tăiat limba, a fost condamnat ca trădător imperial. I s-a tăiat limba și mâna dreaptă, ca să nu mai poată să scrie nimic împotriva…
Părintele Teologos: Și nici să vorbească.
Sorin Damian: Și nici să vorbească, bineînțeles. Și a murit în chinuri.
Părintele Teologos: Da!
Sorin Damian: Deci, iată, doi mari sfinți. Și avem Ambigua și Mistagogia de la Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Deci, niște texte excepționale — dar chiar și pentru teologi! Ca să vedeți profunzimea și Duhul Sfânt care l-a luminat pe acest sfânt. Sunt niște texte extrem de lungi, extrem de întinse, dar cu o încărcătură duhovnicească enormă. Este foarte greu, chiar și pentru teologi, să înțeleagă anumite puncte din aceste lucrări.
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: Ca să vedeți că această – nu vreau să-i spun doctrină – această învățătură de credință ortodoxă nu este chiar așa de simplă precum am crede noi că se stabilește în doi pași în trei mișcări.
Părintele Teologos: Sigur!
Și trebuie să știți, fraților, că unii spun: „Da, dacă și Sfântul Maxim s-a opus, atunci mă opun și eu.”
Nu, fraților! Întâi de toate, umpleți și voi Filocaliile, cum le-a umplut Sfântul Maxim. Scrieți și voi cele 400 de Capete despre dragoste, pe care le-a scris Sfântul Maxim. Scrieți Mistagogia, scrieți Ambigua, și după aceea mai discutăm!
Și mai ales — Sfântul Maxim, cum spuneam, a avut susținere. A avut susținere: s-au făcut sinoade pentru Sfântul Maxim, susținut de Sfântul Martin Mărturisitorul, nu?
După aceea, Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, l-a susținut. Adică nu-i vorba că mă dau eu jos din tramvai și sunt Sfântul Maxim Mărturisitorul!
Măi, fraților, liniștiți-vă! Nu e așa! Întâi de toate, să ajungem la măsura duhovnicească a Sfântului Maxim Mărturisitorul — și după aceea mai putem să vorbim. Înțelegeți? Până atunci, să fim… să fim puțin mai smeriți!
Acuma, ca să clarific un singur lucru: vorbim de Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Martin Mărturisitorul. Ei erau „mărturisitori”.
Ce înseamnă „mărturisitor” și de ce nu se spune „mucenic”?
Pentru că ei, de fapt… cum să spun… mucenicul este cel care moare în clipa în care este chinuit. Da?
Nici Sfântul Maxim și nici Sfântul Martin nu au murit în clipa în care au fost chinuiți.
E adevărat că, într-adevăr, chiar Sfântul Martin a fost condamnat la moarte, dar, datorită intervenției următorului papă, a fost surghiunit.
Ei au murit în urma chinurilor, adică au fost chinuiți, au rezistat chinurilor — da — și au murit.
Sfântul Martin, pe drum, da, evident că, în urma bătăilor și așa mai departe, a murit.
Și Sfântul Maxim a murit în închisoare, evident, tot din cauza chinurilor, bătăilor și tăierii mâinii și a limbii sale.
Deci, ăsta este mărturisitorul: cel care rezistă, este chinuit și rezistă chinurilor pentru Hristos, după care moare de moarte bună, deși nu e vorba de o moarte ușoară, pentru că, evident, trupul i-a fost distrus în urma chinurilor. Închidem paranteza!
Sorin Damian: Da, și poate aici ar fi bine să ridicăm puțin și problema aceasta contemporană a noastră din ortodoxie cu aceștia, așa ziși mărturisitori ai ortodoxiei sau nepomenitori, cum li se mai spune.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Ei sunt adevărații cunoscuțitori ai ortodoxiei restul toți episcopii, toată preoțimea este vândută ocultismului, catolicismului, protestantismului nu mai ei sunt cei care duc mai departe ortodoxia și pe care, bineînțeles, și-i alocă pe acești mari sfinți.
Părintele Teologos: Da, păi tocmai de asta am făcut eu această paranteză.. sigur!
Sorin Damian: Da, dar chestia este că asta e patea cea mai interesantă.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Domnule, toți sfinții ăștia astăzi pe care și-i alocă ei, așa, ca un fel de scuturi, toți au vorbit, în primul rând, despre dragoste. Într-adevăr, credința cea adevărată…
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: …dar dragoste!
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: Nu au ieșit cu săbiile în mâini, nu au fost ca în mahomedanism, domnule, credința se face cu sabia în mână.
Părintele Teologos: Da, și îi înjosești, ești agresiv față de ceilalți. Nici vorbă!
Sorin Damian: Exact!
Părintele Teologos: Și, cum spuneam, întâi să ai tu o măsură duhovnicească, să dovedești prin scrierile tale, să fii susținut de către Biserică, de pliroma (în greacă plērōma – πλήρωμα, însemnând „plinătate”) Bisericii…
Sorin Damian: Da! Da!
Părintele Teologos: … După care mai discutăm, nu?
Sorin Damian: Da, da!
Părintele Teologos: Pentru că — mare atenție! — cum spuneam, în cazul oricărui sinod, dar și aici, în cazul Sinodului VI (că despre asta vorbim acum), era clar că se vedea că era vorba de o putere politică frontală — care se manifesta deschis.
Sorin Damian: Da!
Părintele Teologos: Spui: împăratul Heraclie, Constans al II-lea și așa mai departe — care făceau presiuni. Iar cei care erau cu ei, clar că nu erau acolo atât din convingere — posibil — cât din cauza presiunilor politice, adică se dădeau bine cu politica.
Sorin Damian: Exact!
Părintele Teologos: E, la ora asta — slavă lui Dumnezeu! — în Ortodoxie nu e chiar așa. Adică, bun, sigur, nu toată lumea este ușă de biserică, dar nu poți să spui — ferească Dumnezeu! — că, la ora asta, Biserica este sub papucul politicii. Nici vorbă de așa ceva!
Sorin Damian: Da, da, exact!
Vedeți, dragi prieteni, cât de complex a fost organizat acest sinod. Observați cum, de fapt, am vorbit mai mult despre contextul istoric decât despre sinodul în sine, pentru că problemele de la sinod au fost clare și concrete.
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Deci, da, contextul în sine.
Adevărul de credință și vindecarea Bisericii prin puterea și lumina sinodală
Iată, deci, după toate aceste sinoade locale occidentale care au mărturisit Ortodoxia. Iată, după problemele geo-politice, apariția mahomedanismului, cucerirea marilor centre creștine din Orient de către mahomedanism, convertirea unei mari populații la mahomedanism din aceste centre.
Iată, ne apropiem de anul 600, cum am spus — 678, 10 august — când împăratul, Împăratul Constantin al IV-lea, îi trimite Papei Donus acea scrisoare de convocare, unde îi cere să-i trimită doisprezece ierarhi și patru stareți.
În 680, sinoadele — toate aceste câteva sinoade occidentale —, apoi marele Sinod de la Roma, în 680, trimiterea delegațiilor, apoi 600… În septembrie 680, știind că vor veni delegații Romei, în sfârșit, Împăratul Constantin al IV-lea îi trimite o scrisoare Sfântului Ierarh Gheorghe, patriarhul Constantinopolului, în care îi spune să convoace acest sinod, pentru că sunt pe drum și delegații occidentali, și se poate trece la…
Părintele Teologos: La discuții, să zic așa, la lucrări.
Sorin Damian: La lucrări. Dar, vedeți, din cauza presiunii arabe, a fost nevoită începerea pe 7 noiembrie a Sinodului, cu cei care se aflau de față.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Pentru că acolo s-au discutat și mai multe probleme administrative… Deci nu au fost toți — atenție, am spus și la început — nu au fost toți prezenți, n-au fost toți de față de la primele discuții până la ultimele discuții. Ideea principală era să fie toți de față în momentul în care se condamna monotelismul…
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: …și se aproba credința, se încuviința prin semnătură credința cea adevărată. Acesta a fost scopul Sinodului al VI-lea Ecumenic.
Părintele Teologos: Sigur! Deci, cei care au semnat, fraților, au semnat în cunoștință de cauză. Pentru că n-au semnat în alb. Adică, evident că au citit practicalele — practicalele sunt stenogramele, dacă doriți, da, așa — au citit practicalele și au semnat în cunoștință de cauză. Deci, dacă cineva nu era de acord, nu semna. Dar, bineînțeles, toți au fost de acord. De ce? Pentru că, din punct de vedere teologic, este relativ simplu, cum spuneam. Dar existau presiunile acestea geopolitice.
Sorin Damian: Da. Și, încă o dată, iată, vedeți, niciunul dintre acești ierarhi nu și-a asumat, așa, de capul lui, că el este cel mai luminat, că el este cel mai… știutor.
Părintele Teologos: Sigur! Un pseudopapă, să zic așa.
Sorin Damian: Exact, un pseudopapă.
Sorin Damian: Deci, vedeți, după o serie de sinoade locale, unde — gândiți-vă — că acolo s-au discutat probleme serioase, nu au venit toți, s-au așezat în niște băncuțe, gata, semnăm…
Părintele Teologos: Da…
Sorin Damian: …și trimitem la Roma documentele că suntem de acord.
Părintele Teologos: Sigur! Deci, nu a ținut 5 minute, fraților!
Sorin Damian: Da! Da! Deci, vedeți câte… discuții au fost. De ce? Ca să iasă la iveală adevărul de credință.
Deci, noi în ziua de astăzi nu putem să mergem pe anumiți oameni care, să zicem, decretează anumite chestii că ei sunt purtătorii adevărului absolut, doar că așa consideră ei, s-au își asumă în spate pe Sfinții Părinți, sau, știu eu, pe vreun bătrân anume că mi-a spus mie bătrânul că eu sunt ucenicul nu știu cărui bătrân.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Sorin Damian: Deci, iată, vedeți? După sinoade și după discuții. Și noi credem cu adevărat că Dumnezeu va scoate la lumină adevărul și minciuna!
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: Dar în urma acestor sinoade și discuții — însă extrem de complexe.
Părintele Teologos: Deci, totdeauna să știți că ființa Bisericii este sinodicitatea, adică împreună-lucrarea, împreună-mergerea. Asta este foarte important și asta trebuie reținut.
Împăratul Constantin al IV-lea — Credința mai presus de politică
Și asta trebuie înțeles din Sinodul al VI-lea Ecumenic. Adică să avem grijă să nu punem — pentru că, de fapt, Imperiul, Imperiul Roman, da, pentru că nu a existat niciodată „Imperiul Bizantin”, asta e altă poveste, așa — deci, Imperiul Roman a căzut tocmai din cauza faptului că au pus mai presus de învățătura de credință interesul geo-politic. Și asta se vede pentru prima dată la Sinodul al VI-lea Ecumenic. Înțelegeți?
Dar vedeți că au fost niște… au fost niște personalități foarte mari care s-au opus acestui lucru. Și slavă lui Dumnezeu că a dat Dumnezeu și un împărat — pe Împăratul Constantin al IV-lea, dacă nu mă înșel.
Sorin Damian: Da, el a avut… unchiul lui, de pe linia tatălui său, Constans al II-lea, și unchiul său, Heraclie. Ei… nu putem să le spunem împărați eretici, pentru că nu știm cât de mult cunoșteau…
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Ei voiau o aplatizare totală, ca să poată să se lupte cu… cu… cu islamul.
Părintele Teologos: Cu perșii, cu islamul.
Sorin Damian: Și cu perșii, da, și cu islamul. Adică pe ei nu prea îi interesa adevărul de credință!
Părintele Teologos: Interesa adevărul de credință!
Sorin Damian: Ci să fie liniște în imperiu…
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Și să… să se rezolve…
Părintele Teologos: Evident! Dar vedeți că pe Constantin al IV-lea — Constantin Pogonatul, eu așa îl știu, Constantin Bărbosul — slavă lui Dumnezeu că l-a interesat mai mult adevărul de credință. Și pe el l-a validat istoria.
Sorin Damian: Asta a fost cel mai important lucru.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Să ne gândim puțin că tatăl său… da, ca să vedeți: în mania aceasta a cuceririlor — sau a protecției cuceririlor — că, vedeți, la un moment dat, multă lume, și până în ziua de astăzi, sunt foarte mulți istorici, mai ales greci, cu mentalitatea fostă imperială…
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: …că, domnule, cum a putut să cadă acest imperiu, protejat de însăși Maica Domnului, de marii sfinți? Cum a putut? Păi da, dar voi nu vă gândiți, nu vedeți ce făceau oamenii, care, sub masca protecției Maicii Domnului…
Părintele Teologos: Evident, evident!
Sorin Damian: …ce vieți aveau!
Părintele Teologos: Păi, sigur!
Sorin Damian: În primul rând, de la cei de la Palat vorbim — lăsăm omul simplu.
Părintele Teologos: Da.
Dumnezeu a prevalat: Adevărul de credință în lucrarea Sinoadelor
Sorin Damian: Cei de la Palat. Uitați-vă, Constans al II-lea, în mania lui de a-și susține posesiunile italiene în fața invaziilor, și-a mutat tot centrul administrativ și armata la Siracuza, în Sicilia, lăsând Constantinopolul al nimănui.
Părintele Teologos: Evident, evident!
Sorin Damian: Deci, mania aceasta a cuceririlor și obsesia aceasta politică, până la urmă, vedeți, este mai greu de înțeles în ziua de astăzi. Atunci, împăratul era reprezentantul lui Iisus Hristos pe pământ!
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Deci împăratul nu era, să zicem așa, ales prin subscripție publică sau prin vot public.
Părintele Teologos: Nu era președinte.
Sorin Damian: Nu era președinte. Și nu numai! Deci, atenție, exista un întreg ritual de ungere al împăratului.
Părintele Teologos: Evident! Era slujbă, era slujbă…
Sorin Damian: Da, deci era o slujbă de sine pentru mirungerea împăratului.
Sorin Damian: Deci, iată, i se recunoștea acest caracter, să spunem așa, de reprezentant al lui Dumnezeu. Problemele cele mai mari au apărut când, vedeți, acești împărați au început să facă lucrurile împotriva lui Dumnezeu și împotriva credinței, iar omul simplu, omul de rând, a fost puțin dat peste cap. – Păi, stai puțin, că ăsta e unsul lui Iisus Hristos!
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Ăsta e reprezentantul lui Dumnezeu!
Părintele Teologos: Cum, cum se comportă așa?
Sorin Damian: Cum, cum se comportă așa?!
Și au fost foarte multe probleme, vedeți, noi niciodată nu… nu vorbesc, noi aici… de față…
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: …așa, la nivel general, și istoriografia vorbește foarte puțin și concret. Adică se fac foarte puține cercetări concrete pe, să spunem, partea socială. Adică, domnule, hai să luăm un cartier din Constantinopol din anul 650 să vedem ce gândeau oamenii aceia, ce discutau, ce făceau.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Noi tot timpul stabilim, discutăm problemele mari ale istoriei.
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: Dar, de fapt, totul pornește de la bază.
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: De la omul simplu.
Părintele Teologos: De la nootropie, de la sistemul de valori.
Sorin Damian: Da, da, de la omul simplu! Și se vede că oamenii au fost de acord cu aceste Sfinte Sinoade Ecumenice, chiar dacă, să spunem, politicieni… chiar laici…
Părintele Teologos: Da.
Sorin Damian: …chiar clerici au fost împotrivă, Dumnezeu a prevalat. Și, încă o dată, Sinoadele Ecumenice — trebuie să repet de fiecare dată — nu au fost ca niște tribunale papale. Adică, după câte un Sinod Ecumenic, gata, nu se duceau trupele și începeau să taie capul oamenilor care nu respectau ce se stabilise acolo. Nu! S-a stabilit un adevăr de credință, adică: „Fraților, vreți să vă mântuiți? Vreți să aveți acces la mântuire? Iată credința cea adevărată!
Părintele Teologos: Da, asta este rețeta de vindecare.
Problemele individualismului în ereziile protestante
Sorin Damian: Dacă doriți, în ziua de astăzi, din păcate, vedeți, cu toate aceste culte protestante și neoprotestante, rețeta de vindecare este în sens invers. Adică doctorul îl întreabă pe pacient: „Ce ai vrea să-ți dau ca să-ți fie bine?”
Părintele Teologos: Da, da, da.
Sorin Damian: …nu-ți mai spun eu ce trebuie să-ți dau ca să-ți fie bine.
Părintele Teologos: Asta este una dintre marile probleme ale ereziilor protestante, da, în care se pune pe primul plan individul. Adică el știe mai bine. Nu, nu, el nu știe mai bine! Biserica știe, da? Nu… nu individul.
Sorin Damian: Da, și iată, din nefericire, omul în sine s-a făcut pe sine „Dumnezeu”. Ce să mai…
Părintele Teologos: Evident!
Sorin Damian: …nu mai…
Părintele Teologos: De ce? Pentru că au…
Sorin Damian: …adică este direct lucrul acesta.
Părintele Teologos: Sigur! Pentru că, de ce s-a făcut omul pe sine „Dumnezeu”? Pentru că are tendința asta și a fost o mișcare de recul, de protest – și nu numai de protestantism – la tirania papală.
Sorin Damian: Da, de fapt, de acolo au pornit toate…
Părintele Teologos: Sigur!
Sorin Damian: Nu din Ortodoxie, fraților. Nu că am avea noi ceva cu Biserica Romano-Catolică. Doamne ferește!
Părintele Teologos: Nu! Nici vorbă.
Sorin Damian: Dar arătați-ne, să spunem așa, o mare ruptură anti-bisericească provenită de la ortodocși!
Primul a fost Martin Luther cu luteranismul, apoi Zwingli și toți ceilalți.
Părintele Teologos: Calvin și așa mai departe — toți aceștia au fost contra catolicismului, nu contra Ortodoxiei.
Sorin Damian: Și erau catolici!
Părintele Teologos: Catolici erau, sigur!
Sorin Damian: Luther era și profesor de teologie…
Părintele Teologos: Profesor de teologie și preot!
Sorin Damian: …romano-catolică, da.
Părintele Teologos: Sigur!
Concluzie
Sorin Damian: Deci, iată, toate aceste Sinoade Ecumenice — ca să revenim la…
Părintele Teologos: Tema noastră.
Sorin Damian: …la subiectul nostru — nu și-au propus să fie… să se transforme în poliție, în state polițienești, ci să ne arate nouă calea cea adevărată către mântuirea noastră: de unde trebuie să pornim și apoi, bineînțeles, faptele noastre.
Părintele Teologos: Evident! Și, după cum vedem, politica, din păcate, intervine din ce în ce mai mult în viața cotidiană. Și vom vedea, la Sinodul al VII-lea Ecumenic, cum politica — o întreagă dinastie, de fapt — intervine în viața de zi cu zi și chiar într-una dintre dimensiunile cele mai intime ale omului: arta.
Dar despre Sinodului al VII-lea Ecumenic vom vorbi într-o discuție următoare. Va urma!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Sorin Damian: Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comments
Parinte Teologos, bună dimineața, vreau sa va intreb dacă atunci când citesc un acatist este neapărat sa citesc rugaciunile începătoare.Sau este bine sa citesc direct acatistul?Cum sa procedez ,sa nu greșesc?O zi binecuvântată sa va dăruiască Maica Domnului!
Direct acatistul.
Va mulțumesc pentru răspuns!
Parinte, ati putea pune va rog links la toate “episoadele” precedente la urmatoarea (si probabil ultima) prezentare a sinodului VII ?
Mai intreaba unii unde sunt si celelalte , si e greu sa cauti, nici nu stiu unde, probabil pe site…. Multumesc.