Sf. Mc. Elisabeta Feodorovna: Între fericire și tragedie
19 iulie 2025
Omul în luptă cu corporațiile – Andrei Boambeș, p. Teologos
20 iulie 2025
Rubrica din această duminică vă aduce în atenție câteva teme duhovnicești recurente pentru majoritatea dintre noi: pedeapsa vine sau nu de la Dumnezeu, cum să-i iubim în Hristos și nu distorsionat pe semeni sau le ce ne ajută smerenia. Descoperiți mai multe întrebări și răspunsuri în cele ce urmează.
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Dacă ne concentrăm pe Hristos și pe veșnicia noastră. Trebuie însă să iubim pe toată lumea.
Spovedania, ascultarea, paza minții – să nu dăm atenție gândurilor și împlinirea canonului zilnic. Sfeștanie în casă.
Greșești. Gândul acesta este diabolic. Smerenia este adevărata putere și libertate prin unirea cu Persoanele perfect libere – cu Dumnezeu. Libertatea nu este singurătatea.
Nu, nu este egoism. Este natural. Este deschidere către Dumnezeu. Egoismul înseamnă închidere pe noi înșine.
Da. Ascultarea.
Nu despre plăcerea trupească ci despre cea duhovnicească, interpersonală.
Prin credința în Dumnezeu, sfat de la cei validați de Dumnezeu în fața noastră și atenția la gânduri.
Prin credință simplă. Vezi: https://www.chilieathonita.ro/2023/09/05/frica-p-teologos/
Dacă este folosită greșit, atunci da. Libertatea este cel mai mare dar, însă necesită responsabilitate.
Depinde de motive. Nu Dumnezeu ci ele însele se pedepsesc. În general (dacă nu sunt motive medicale clare) chinul este mare.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
37 Comments
Părinte, am câteva întrebări, primele două importante, a treia mai puțin, nu am așteptări să răspundeți la toate, ci în funcție de cum aveți timp, mulțumesc mult!
1. Dacă sunt unele obiceiuri și tradiții greșite în bisericile din România (precum ideea că femeia nu e curată la menstruație și nu poate intra în biserică), uneori chiar contrare exprimării Bisericii cu B mare (precum împărtășania deasă sau multiplă, sau Doamne Iisuse care poate înlocui toate rugăciunile), de ce nu trimite BOR o circulară la toți preoții și toate parohiile care să clarifice aceste chestiuni? Am încercat să-i spun unui părinte (pe care încercam să-l am ca duhovnic) ce mi-ați spus dvs., că nu e vorba de păreri diferite și că Biserica s-a exprimat în chestiunea împărtășaniei, dar s-a lăsat cu tensiuni, am fost acuzat că vreau să-mi fac voia proprie și mi s-a zis ironic să mă duc în Grecia să mă spovedesc/împărtășesc. Și e vorba de preotul paroh de la o biserică importantă in București.
2. Părinte, nu înțeleg viața sfântului Ilie, cel puțin așa cum a fost explicată ea de un alt preot duminica aceasta la liturghie. Pare că a fost un om lipsit de milă. Sunt 3 evenimente succesive care par să indice asta:
A. Dumnezeu îi zice sfântului Ilie “de ce nu oprești seceta, nu ți-e milă că oamenii mor?”. Deci Dumnezeu Însuși îi cere să aibă milă, iar sfântul refuză. Înțeleg că a refuzat din dragoste de Dumnezeu, fiindcă oamenii au păcătuit, dar chiar Dumnezeu îi cerea să aibă milă față de oameni…
B. Sf. Ilie îi cere femeii apă și de mâncare, și deși ea abia avea pentru ea și știa că seceta a fost adusă de Ilie, a trecut peste aceasta, l-a iertat și i-a dat să bea și să mânânce. Cu toate acestea, nici după acest gest Ilie n-a avut milă, nu a lăsat ploaia. Doar moartea băiatului femeii i-a deschis inima. Deci pare că avea o inimă împietrită înainte.
C. Uciderea acelor preoți 450 de preoți păgâni (cu propriile sale mâini, dacă nu greșesc). Păcatul uciderii care nu înțeleg cum se justifică aici fiindcă nu Dumnezeu i-a cerut asta, așa cum a cerut uneori în VT regilor să ucidă popoarele păgâne ca să nu le strice credința. Sf. Ilie pare să fi decis asta.
Vă rog să mă ajutați să înțeleg, ce trebuie noi să înțelegem noi din viața Sfântului Ilie? Care e “pilda” vieții sale? Fiindcă clar nu e lipsa de milă, așa cum ar părea, că astfel nu era sfânt.
3. E o problemă mare dacă mergem vara cu pantaloni scurți la biserică? Biserică de oraș mă refer, în București, nu mănăstire. Azi la împărtășanie mi s-a zis să vin cu pantaloni lungi, și m-am simțit prost, a apărut o mâhnire în clipa în care trebuia să simt lumina împărtășaniei… și sentimentul că nu mai pot merge la acea biserică. Nu știu dacă e bine ca bisericile de oraș să fie atât de stricte cu lucruri care contează mai puțin pentru mântuire, că astfel ajung să respingă oamenii, care nu primesc lucrurile care contează cu adevărat pentru mântuire. Cred că e mult mai important ca oamenii să vină la biserică, să primească energiile sfintei liturghii și sfintele taine.
Știu că ideal ar fi ca eu să nu mă mâhnesc, să ascult, să iau pantaloni lungi etc. dar eu n-am acea măsură duhovnicească, am reacții omenești, mă lupt și eu cu totul felul de păcate, uneori abia reușesc să mă împing pe mine însumi la biserică, și atunci când reușesc, dacă preotul e prea strict, apar sentimente negative care mă pot ține departe de biserică. Și presupun că și alte persoane s-ar putea afla în situația asta.
Desigur, bisericile nu pot fi săli de concerte așa ca la neoprotestanți, doar ca să atragă lumea, trebuie să existe o măsură. Dar mă tem că înclină puțin prea mult spre un tip strictețe care nu aduce neapărat foloase duhovnicești.
Apoi, mai e ceva. Femeile nu sunt ispitite de fizicul bărbaților așa cum bărbații sunt ispitiți de fizicul femeilor. Eu nu cred că vreo femeie din biserică nu s-a putut ruga sau a avut gânduri păcătoase din cauza picioarelor unui bărbat cu pantaloni scurți.
Deci ar rămâne o chestiune de respect, să zicem. Adică pantalonii scurți nu sunt foarte respectabili, și dacă nu ne-am duce la operă cu scurți, atunci nu ar trebui să mergem nici la biserică așa. Dar oamenii aleargă la Dumnezeu la biserică. Caută să-și vindece sufletul. Și atâta timp când sunt decent îmbrăcați, n-ar trebui să fie respinși.
Frumos era să vină și preotul tot în pantaloni scurți ca să-ți dea Sfintele Taine!! Ca să fie atmosfera solemnă întru totul!!!
Preotul are veșminte preoțești la fel cum sunt și sfinții în icoane au veșminte aparte. Asta nu înseamnă că sfinții în viața lor lumească au umblat doar așa, aveți poze chiar cu Sf. Arsenie Boca în pantaloni scurți, și vă garantez că n-a fugit duhul sfânt de la el văzându-l în pantaloni scurți. Dar comuniștii au folosit asta ca să încerce să-l discrediteze, de asemenea avem o grupare destul de numeroasă în România care încearcă să-l discrediteze, aducând adesea ca argumente acele fotografii. Asta ar trebui să dea de gândit celor care judecă și fac observații altora despre cum să se îmbrace în biserică. Oare făcând asta se aseamănă mai mult cu cei care vin să se întâlnească cu Domnul, indiferent de haine, sau se aseamănă mai mult cu cei care vin să-i critice și să le facă observații celor care vin să se întâlnească cu Domnul? Dvs. unde vă situați?
După atâtea justificări și analize, vă scapă un mic aspect, vizibil de la o poștă, că p Arsenie era în pantaloni scurți pe munte, nu în timpul slujbelor bisericești.
Și că de fapt căutați doar validarea propriilor convingeri.
Desigur, fiindcă era într-o drumeție. La fel cum noi suntem îmbrăcați vara în îmbrăcăminte decentă de oraș cu mâneci scurte și pantaloni scurți. Iar bisericile sunt de oraș. Bisericile s-au făcut în oraș, în cartiere, pentru a fi mai aproape de oameni. Ele s-au ridicat în sânul comunității cu scopul de a servi comunitatea, deci aș zice că e nevoie să se adapteze puțin la viața comunității, dacă asta nu dăunează duhovnicește.
Cu mănăstirile e altă discuție, acelea din contră, au fost ridicate departe de comunitate, au dorit izolarea de lume. Deci nu trebuie să se adapteze la lume, de aceea când mergem la mănăstire, noi trebuie să ne adaptăm, fiindcă noi intrăm în lumea lor.
Iar dvs. vă scapă trei aspecte care aș zice că sunt mai importante:
– întrebarea mea inițială se adresa părintelui Theologos, nu cititorilor site-ului; îmi pare că pantalonii mei scurți v-au deranjat atât de mult, telepatic, încât să răspundeți sarcastic
– am menționat clar că a treia întrebare e mai puțin importantă; deci din nou, îmi pare rău că pe dvs. tocmai aceea v-a stârnit într-atât încât nu doar să răspundeți, ci chiar într-un mod sarcastic, puțin folositor
– întreb din nou: dvs. unde doriți să vă situați, printre cei care-l caută pe Domnul în biserici, sau printre cei care caută să judece cum sunt îmbrăcați cei care-l caută pe Domnul? Dacă suntem dintre cei din urmă, tot timpul vom găsi ceva de criticat, niciodată nu vom găsi o biserică plină de credincioși îmbrăcați pe placul nostru. Dvs. credeți că dacă eu mă apuc să judec, hainele pe care dvs. le purtați ar scăpa de judecata mea? Nicidecum, e o fântână fără fund, o infinitate de moduri în care putem judeca pe alții. De aceea e extrem de periculoasă direcția asta. Extrem, extrem de periculoasă. De aceea și aici în comentarii, cred că e bine să ne tăiem puțin voia și să nu scriem dacă simțim să criticăm atunci când cineva întreabă ceva pe părinte.
Păi totul vi se pare o critică, și când vi se spune chiar de către preot să veniți în pantaloni lungi la biserică.
Și știți, puteți să faceți orice, dar nu toate vă sunt de folos.
Nu am duhovnicia necesară să fac astfel de ascultări, și nici nu știu dacă duhovnicia despre asta este, despre a face astfel de ascultări. De aceea întrebasem pe părinte. Sunt patimi mult mai grave cu care mă lupt. Sunt domenii critice în care e extrem de important să facem ceea ce trebuie, fiindcă altfel totul se năruie. Și sunt alte mărunțișuri în care ne pierdem energia aproape degeaba (cum ne îmbrăcăm, dacă sărutăm icoanele sau nu după împărtășanie, dacă stăm jos sau în picioare și multe alte detalii de care lumea e obsedată la noi).
Să vă dau un alt exemplu: când m-am împărtășit de mai multe ori după o spovedanie, am făcut ascultare de spusele părintelui aici în comentarii. Am ales să nu fac ascultare de tradiția greșită din România pe acest subiect, și acea lună a fost rai pentru mine, am reușit să mă țin departe de aproape TOATE patimile majore care mă măcinau.
Dar apoi când am căutat duhovnic care să permită acest lucru, m-am lovit de împotrivire și am căzut din nou. Asta mi-a arătat că ascultarea, dacă e făcută față de idei străine de consensul Bisericii, chiar și atunci când vine de la preot, nu e tocmai bună. Iar eu nu am duhovnicia necesară să mă lupt și cu patimile mele, și cu înțelegerile greșite ale preoților.
Știu că sunt exemple de sfinți părinți care au făcut ascultări de stareți foarte duri, abuzivi. Dar eu nu sunt la mănăstire, iar Dumnezeu, deocamdată, nu văd să fi validat pe cineva care să-mi zică cum să mă îmbrac (poate doar pe soția mea), și nici nu cred că asta cere Dumnezeu de la mine.
A veni la Sf.Liturghie in tinuta decenta nu e strictete. E ca asa trebuie sa fie. 50 grade sa fie, iei un pantalon lung fara a despica firul in patru. Altfel, maine in slapi sau costum de baie ca doar mergem sa ne mantuim.
Doar părerea mea…
Pantalonul scurt nu e ținută indecentă și nici costum de baie.
Ehhh…eu nu mai insist. P.Teologos poate vă va lămuri.
E drept, insa Biserica nu e parc sau mall. Desi spui ca intrebarea era pentru p.Teologos, scrupulozitatea cu care raspunzi fiecaruia imi arata ca o tii pe a ta fara abatere. Hristos Domnul sa fie cu noi cu toti!
Deocamdată nu am primit un răspuns de la cineva pe care să-l fi validat Dumnezeu. Am primit doar critici și ironii și am căutat să vă explic că nu sunt folositoare nici pentru mine, nici pentru dvs. Pierdere de vreme, din păcate… de aceea am să mă opresc aici, Doamne ajută!
Doamne ajuta domnul Adrian,daca va macina acest gand in legatura cu pantalonii scurti,mai bine intrebati direct parintele care v-a sugerat sa nu mai veniti imbracat asa la biserica unde ati gresit si daca este cazul expicati-i ca simtiti un discomfort termic accentuat in zilele de vara si ca nu ati vrut sa suparati pe nimeni prin acea tinuta.Poate acel parinte nu a spus cu rautate,poate a fost o observatie parinteasca😊Va inteleg ispita,exact cand va uneati cu Hristos numai asta nu va doreati sa auziti de la parintele…pantalonii scurti,diavolul a dorit sa va fure bucuria Sfintei Impartasanii si a reusit oarecum…Intariti-va si mergeti cu dragoste si smerenie inainte,luptati!Pace si bucurii!Iertati!
Mulțumesc @ElenaPS pentru cuvintele cu folos, Doamne ajută, așa este, în mod normal aș fi discutat. Dar părintele e de la aceeași biserică unde tocmai am avut o discuție puțin mai tensionată cu un alt părinte care nu înțelege că Biserica s-a pronunțat asupra împărtășaniei dese. Părintele Theologos mi-a zis că ar fi mai bine să-l schimb ca duhovnic, dar eu am încercat totuși să discut, poate înțelege, ca să nu-l schimb. Dar cred că mai rău am făcut. De aceea mă tem să mai discut cu părinții de la acea biserică, probabil sunt mai rigizi, și atunci discuția poate să aducă mai multă tensiune decât folos, să facă mai mult rău decât bine. Cel mai bine caut în altă parte. Dacă eram într-o comunitate mică era mai complicat, dar în București există alternative.
De asemenea, pot să vă spun ce am zis și doamnei Cristina mai sus: Unii vin la biserică să se întâlnească cu Domnul, alții vin să judece și să facă observații legate de îmbrăcăminte celor care vin să se întâlnească cu Domnul. Dvs. unde doriți să vă situați? În ambele tabere în același timp nu prea se poate, eu unul nu pot, atunci când încep să judec lumea din biserică, indiferent dacă am dreptate sau nu, pierd legătura cu Domnul.
Adrian, sunt multe contradictii in ceea ce spuneti, si nu detaliez pentru ca nu cred ca aveti dispozitie spre ascultare, deci nu va va fi de niciun folos. Nici validată nu sunt. O sa va spun doar ca eu cred că ar fi bine sa le multumim celor care-si dau din timpul si energia lor si ne raspund. Ei fac un gest de iubire. Vedeti, lumea se va sfarsi cand nu va mai fi “cărare de la om la om”. Daca le dam oamenilor cu flit, îi descurajam in a le păsa de noi. Părintele Theologos, de exemplu, ne îndeamnă să fim pufoși, nu arici. Sper ca mesajul meu să nu vă “aricească”.
Ma adresez acum părintelui cu o îngrijorare. Cred ca noi nu înțelegem nimic din judecare si nejudecare. Mi-e teamă că nejudecarea de care facem uz este o altă găselniță demonică. Tinerii, de exemplu, buni fiind în sufletul lor, țin cu lgbt-iștii spunând că cine sunt ei ca să-i judece. În general, în societate, ne prevalăm de nejudecare și astfel închidem ochii la toate răutățile care astfel se răspândesc nestingherite. Ce sunt, până la urmă, judecarea și nejudecarea și cum se aplică ele? Dacă considerați, poate fi o temă pentru o “lecție” viitoare.
@S Vă rog să (re)citiți primele comentarii primite, care într-adevăr au fost aricioase. Nu este corect să-mi faceți mie observații pentru ceea ce comentează alții. Eu n-am fost aricios în răspunsuri. La scurte ironii și critici aricioase am răspuns cât am putut eu de serios și detaliat.
De asemenea, tot timpul am apreciat și am mulțumit când am primit un răspuns cu folos pe acest site. Chiar și atunci când a fost o critică, dar exprimată cu bun simț.
De acum înainte voi ignora răspunsurile agresive sau fără bun simț, ca să nu se mai iște astfel de polemici care nu folosesc nimănui.
@S, dacă-mi permiteți, referitor la întrebarea adresată părintelui Theologos: noi trebuie să urâm păcatul dar să iubim păcătosul. Putem condamna faptele rele dacă ele sunt condamnate de Biserică, dar niciodată oamenii. Oamenii trebuie tot timpul ajutați, fiindcă în primul rând ei sunt victimele propriilor lor fapte rele.
Cei care spun “cine suntem noi ca să-i judecăm pe LGBT-iști” nu fac diferența dintre faptă și om. Cei care spun asta nu susțin LGBT-iștii, ei de fapt susțin păcatul LGBT-iștilor. A susține LGBT-iștii (adică oamenii care au patimile astea) înseamnă a ne ruga pentru ei ca să scape de aceste patimi demonice care le macină sufletul.
Adrian, îmi pare rău dacă ați simțit că v-am nedreptățit. Adevărat, v-am acuzat că nu mulțumiți și uite, m-am înșelat. Acesta este un loc în care oamenii își deschid sufletele și cer sfat, nu vreau să stric atmosfera.
Sa stiti ca mâhnirea pe care ati simtit-o n-are de fapt legatura cu pantalonii, ci cu mândria. O recunosc pentru ca am pățit-o și eu.
Biserica ne învață nu numai cum să ne îmbrăcăm, dar si cum sa mâncam, vorbim, dormim, lucram etc. Este un mod de viata, dar pe care nu trebuie sa-l adoptati brusc, fortat, ci treptat, de bunavoie si nesilit de nimeni, ca la nunta. Vedeti, la nunta de ex. nu va duceti in pantaloni scurti. Spuneti ca nu sunt indecenti, dar mie nu-mi trece prin cap ceva mai indecent din tinuta barbateasca. Va spun sincer, nu ironic.
O să vă spun și câte ceva din ce-am citit prin cărți/auzit. Nu vă tulburați de la prima observație.. Gânditi-vă la Sf. Maria Egipteanca, mai ajungea ea o asemenea sfântă dacă nu s-ar fi lovit de acel refuz? Nu jonglati cu toate mingile odata pentru ca va suprasolicitati. Si razboiul cu patimile se duce strategic, nu cu toate odata si din plin pentru ca, daca ramanem fara munitii, suntem morti. Nu va preocupati de fiecare detaliu al credintei, cautând râspunsuri imediate la toate. Veți învăța pe parcurs, în tihnă, cu drag. Apoi veți înțelege mai mult și cele pe care le-ați crezut înainte nu vor mai fi valabile. Așa scrie prin cărți, s-o luăm ușor ca să nu ne îndoim și să nu ne rupem. Ati spus ca aveți soție. Până să vă devină soție ați construit o relație cu ea, ati cunoscut-o treptat. Tot cam așa se construiește relația cu Domnul, îndragostindu-vă si avand răbdare. Atunci veți simți că relația este reală, că sunteți prezent în ea, și că ați renunța la multe (ideal ar fi “orice”) pentru ea. În acel context, daca o sa va amintiti de pantalonii scurti, poate o sa zâmbiți: nici la întâlnire cu nevastă-mea nu m-am dus în pantaloni scurți… pentru că voiam sa fac impresie. 🙂 (ma iertați, mi-am permis un citat imaginar)
Vă doresc ce-mi doresc si mie: sa fim “pufuleți”! 🙂
Dumnezeu să ne ajute pe toți!
Adrian, vâ mulțumesc pentru răspunsul detaliat privitor la judecare/nejudecare și patimi.
Apropo, sper să ajute: dacă cumva aveți printre patimi “alintarea” cu femei online, uitati-va bine la o poză cu Baphomet; cu el vă alintați, de fapt.
Poate am incurcat persoanele. Dvs. aveti sotie, ma iertati.
Mă voi opri din comentat. Am cam exagerat și am o vârstă, am obosit. 🙂
Doamne ajută!
@S, sunt mai mulți Adrieni care comentează pe site.
Referitor la mândrie: nu știu.
Este pe canalul de youtube al chiliei un clip al P.Pimen (ma gandesc ca dânsul este validat de Dumnezeu pentru dvs) care atinge subiectul comportamentului la Sf.Liturghie.
Da, într-adevăr. Se numește “Pogorârea Duhului Sfânt”-p. Pimen Vlad din data de 20 iunie 2024″.
Ca subtitlu este ” In biserica trebuie să intrăm cu mânecă lungă ”
Și zice așa :” Orice creștin care intră in biserică trebuie să fie în cămașă cu mânecă lungă. Nu ești în oraș, la piață sau știu eu unde… Ii întrebam pe unii ” Mai, de ce nu îți iei cămașă ?”. Ei răspundeau că le e cald. Serios ?! Dar nouă, care avem hainele astea negre la biserică, luăm și rasa deasupra și camilafca și toate celelalte și stăm atâtea ore in biserică, nouă nu ne e cald ?(…)Asta inseamănă respect față de cele sfinte. Intră in biserică altfel îmbrăcat, cuviincios, frumos. Adică dă cinste locului sfânt și e altfel când vezi biserica plină de oameni îmbrăcați cuviincios, care încearcă să fie în rânduiala care trebuie. “
Am văzut acum, părintele Pimen Vlad vorbește în acel clip de oamenii care vin în Athos în primul rând. Desigur că Athosul precum și mănăstirile din România au reguli aparte. Am explicat mai sus în comentarii, mânăstirile s-au izolat de lume și lumea trebuie să fie atentă ce face când se duce acolo. Dar bisericile de oraș se construiesc dinadins în lume, în cartiere, printre blocuri, ele nu se izolează de lume, ele caută să vină în întâmpinarea comunităților, de aceea ar trebui să fie mai puțină rigiditate în chestiuni care nu sunt esențiale pentru mântuire.
Chiar și unele mănăstiri de oraș au înțeles asta și acceptă oameni în pantaloni scurți. Desigur că nu prea e ok dacă slujba se face în interior, dar mănăstirile au decis să nu meargă împotriva curentului și să închidă ochii de dragul oamenilor, ca să se întâlnească oamenii cu Dumnezeu.
Vara sunt mulți oameni care se plimbă Duminica în pantaloni scurți și purtând tricouri, fără intenția să meargă la biserică, și decid așa pe loc să intre să vadă ce se întâmplă când trec pe lângă biserică/mănăstire. Și uite așa se poate câștiga un suflet.
@Adrian, treaba este că tu te-ai botezat de câțiva ani buni, vreo cinci – din relatările anterioare; și mă gândesc că ești aceeași persoană – cu siguranță te-ai familiarizat cu învățătura Bisericii, nu cred că este o noutate această cerință de a veni îmbrăcat conform cu spațiul liturgic.
De altfel, mai toate bisericile au afișată pe ușa de la intrare această cerință, de a veni îmbrăcat corespunzător la biserică, la slujbe.
A iubi pe păcătos nu înseamnă a-l mângâia pe ceafă și a-l lăsa în păcatele lui. Iubirea înseamnă și mustrare. Eu pe cine iubesc, îl mustru și îl pedepsesc, zice Domnul.
Nu știu, dar, atitudinea ta este precum a unui băiețel răsfățat care nu așteaptă altceva decât să i se cânte în strună, că altfel plânge și face tam tam.
Și îi mai și “învață” pe părinți cum stă treaba cu regulamentele.
Biserica catolică este cea care a făcut concesii pentru a se adapta mirenilor și cu cât concesiile au fost mai mari, cu atât mai mult a scăzut credința.
Și totuși când îi vezi pe preoți îmbrăcați în haine până la pământ, nu simți o jenă să fii așa lejer, in pantaloni scurți?
Doamne, ajută!
Raman oarecum surprins de activitatea comentaristica bogata pe subiectul “pantaloni scurti in biserica”.
A fi/te comporta decent in Biserica este ceva din categoria tabu pentru mine. In toata viata mea nu am vazut pe nimeni in pantaloni scurti mergand spre Sf.Taine.
Daca Hristos ar fi vrut sa mergem asa, ne-ar fi dat de stire si macar vreun sfant ar fi aparut in icoane cu asemenea tinuta.
Cand incepi sa negociezi nenegociabilul atunci e ca si cum mergi cu 200km/h spre zidul din fata.
In lumea asta pacatoasa problema mare apare nu cand vrei sa ti se cante in struna, ci cand ajungi sa vrei sa ti se cante in strana. Pace tuturor!
@Cristina, sunt mai mulți Adrieni care au comentat anterior la diferite clipuri, uneori chiar sub același clip. Cel botezat acum 5 ani de zile nu sunt eu.
Biserica Catolică este eretică de la anul 1054, concesiile au fost enorme și au fost mari erezii – greșeli de credință, nu niște fleacuri care au progresat, așa cum sugerați dvs. Binecuvântarea cuplurilor LGBT nu vine din concesii mici graduale, asta se trage direct din marea erezie oficializată la 1054, când catolicii s-au rupt de Biserică.
Eu nu zic ce trebuie de făcut după capul meu, părintele Theologos a zis clar că Biserica s-a exprimat în chestiunea împărtășaniei dese/multiple, și că nu e o chestiune de opinii. Preoții care au opinii diferite exact asta au: opinii. Sunt greșite, înafara consensului Bisericii, dar trebuie mare atenție la corectarea lor, ca să nu se genereze mai multe tensiuni decât soluții.
Păcătosul trebuie iubit și ajutat să scape de patimi. Marile patimi sunt cele care îl distrug. Dacă-l mustrăm pentru fleacuri și nu punem punctul pe “i”, omul se pierde în fleacuri, sufletul său riscă să se ducă în ghearele satanei. Ăsta nu e ajutor. De aceea părintele Theologos repetă tot timpul să căutăm duhovnic EXPERIMENTAT. Iertarea de păcate poate fi dată de orice preot, nu contează cât de iscusit este, fiindcă e Taina Spovedaniei, dar pentru mustrări, canoane și sfaturi duhovnicești, trebuie mare iscusință ca să nu fie condus omul pe un drum neadecvat.
@clau, nenegociabilul este patima, păcatul. Alea duc la pierzanie, la iad. Dacă facem din țânțar armăsar ne pierdem busola, după cum bine se observă din comentarii, fiindcă vedem în jur o pădure de păcate “nenegociabile” enorme la tot pasul și nu mai știm care sunt cele cu adevărat distrugătoare de suflet și de neam. Lumea se aprinde în comentarii mult mai mult la această chestiune mai puțin importantă (după cum am și menționat în comentariul inițial) decât la chestiuni cruciale pentru sufletul omului și pentru neam. Doamne ajută, am zis ieri că mă opresc și totuși am continuat, sper să mă pot opri acum ca să nu mai contribui și eu la a face din țânțar armăsar. Satul arde și noi ne pieptănăm…
@Adrian
Domnul sa te binecuvinteze!
Parintele Theologos are un podcast cu un parinte din SUA, imi scapa numele, in care da exemplu o mama care a venit cu trei copii mici la biserica si fiindca un domn i-a cerut sa iasa afara din biserica deoarece copiii erau galagiosi, ea nu a mai venit la biserica.
Tot asa s-a spus ca “Dumnezeu te vrea in casa Lui asa cum esti, cu blugii rupti, tatuat etc”.
Eu in nevrednicia mea as spune: smereste-te tu si fa ascultare. Nu lasa asta sa te indeparteze de Domnul. Iisus Hristos a indurat multe mai multe, pe nedrept. Smerenia e cea mai mare virtute.
Slava Domnului.
Așa este, dar eu sunt plin de patimi și capacitatea mea de smerenie e limitată. De aceea prefer să o folosesc la lucruri critice cu care știu că mă confrunt. Nu mă pot smeri la tot pasul la absolut orice, e o cruce prea grea pentru mine, și risc să pic în altă extremă.
Ori te smeresti de buna voie, ori vei fi smerit.A doua varianta e mai dureroasa.
Așa este.
Sarutmana, parinte! Am citit azi in ziarul Lumina un paragraf smintitor (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/la-sfinti-gasim-indrumarea-duhovniceasca-ce-nu-da-gres-199183.html): „Însă cea mai puternică învățătură de credință cu care am rămas de la Sfântul Cuvios Cleopa este cea legată de mântuirea celor de alte credințe decât cea creștină. Acesta spunea cu convingere că la Judecata de Apoi Domnul nostru Iisus Hristos îi va judeca pe fiecare conform religiei din care a făcut parte. Astfel, dacă iudeul mozaic se va fi ridicat, prin viața sa moral-religioasă, la înălțimea perceptelor Torei, se va mântui, dacă musulmanul se va fi ridicat, prin nevoința sa moral-religioasă, la înălțimea perceptelor lui Mahomed, cuprinse în Coran, se va mântui, asemenea și cei care au crezut în Buddha, sau în zeii hinduși, sau în alte religii, dacă s-au învrednicit prin viața lor să se fi ridicat la înălțimea perceptelor fiecărei religii, se vor mântui. Această învățătură m-a salvat din capcana în care eram predispus să cad, aceea de a crede că doar creștinii se mântuiesc. Mai mult decât atât, m-a ajutat să depășesc etapa fundamentalismului creștin în care alunecasem și să pot privi cu alți ochi și pe cei de alte credințe decât a mea.”
Eu nu am citit la Sfantul Cleopa niciodata asemenea idei. Stiti Dv. sa fi spus/scris asa ceva? Dimpotriva, eu am citit in cartile Sfintiei sale cum condamna ferm sectarii, ereziile, dracestile invataturi pagane, condamna teoria reincarnarii etc. Este foarte ferm impotriva acestora. Si nu doar Sf. Cleopa, ci si Sfantul Paisie Aghioritul, Sf. Ignatie Briancianinov, Parintele Arsenie Papacioc si multi alti Sfinti si Parinti ai Bisericii Ortodoxe. Va rog sa ma indrumati cu un raspuns, deoarece azi un preot a citat la predica (Sf. Liturghie) din ziarul Lumina chiar aceste idei si ma tem ca unii credinciosi se vor sminti luandu-le in serios. Doamne ajuta!
P Cleopa vorbește despre 4 legi, după care se va face judecata: legea conștiinței (după care vor fi judecați păgânii), legea creației (care te face să înțelegi că toate au un Creator și că trebuie să asculți de El; după aceasta vor fi judecate popoarele, în afară de creștini și evrei), legea scrisă (cele zece porunci și VT după care vor fi judecați evreii) și legea darului (Sfânta Evanghelie, după care vor fi judecați creștinii botezați în numele Preasfintei Treimi). Așa am găsit.
In schimb dl autor al articolului, nu cunoaște sensul termenilor, scriind înălțimea… “perceptelor” în loc de termenul corect “preceptelor”.
Am citit de cele 4 legi dupa care vom fi judecati. Ideea este ca autorul din ziarul Lumina spune ca a citit el ca spune Parintele Cleopa ca vom fi judecati dupa criteriile/preceptele fiecarei religii, ceea ce este cu totul altceva. Chiar parintele Teologos spunea intr-un videoclip de saptamana aceasta faptul ca in Coran sunt promovate ura, razboiul „sfant”, se promoveaza poligamia (practic desfranarea – pacat greu, care face ca la vama vazduhului multi crestini sa cada) etc. Sau in hinduism si budism – reincarnarea, un dumnezeu impersonal, lucruri cu adevarat demonice. Or, sa te mantuiesti dupa aceste criterii este o enormitate, de aceea am intrebat aici. Eu nu cred ca parintele Cleopa a spus/scris asa ceva vreodata. Ati intalnit voi in scrierile sau filmarile cu parintele o astfel de idee? Multumesc! Doamne ajuta!
Hmm, e într-adevăr foarte dubios acel paragraf. Din ce știu eu, nu prea e clar cum vor fi judecați cei de alte religii. Unii zic că după morală, alții că după conștiință, alții sunt “agnostici” în această privință și zic că noi nu putem ști și că doar Dumnezeu știe cum îi va judeca. Dar n-am auzit niciodată în Ortodoxie că vor fi judecați după regulile religiilor lor.
Am lămurit pana la urma cu autorul articolului. A spus de la el acea interpretare, nu a spus niciodată Parintele Cleopa asa ceva. Si-a asumat greșeala și vor elimina de pe online paragraful smintitor.