Biblia fără Biserică? – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt al părintelui Iosia în care sunt combătute cu multă elocvență idei greșite legate de Biserică, în mod special despre relația acesteia cu Hristos, adevărul și Biblia.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Biblia fără Biserică? – p. Iosia Trenham

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragilor, vă mulțumesc foarte pentru conectare. Am pregătit o reflecție pentru clădirea voastră, pe care am intitulat-o „Biblia și Biserica” și aș dori să contemplu împreună cu voi relația dintre Sfintele Scripturi și Biserică.

Dar înainte de a face asta, vă doresc tuturor o încheiere foarte binecuvântată a postului Nașterii Domnului. Sper că postul vostru a fost roditor și sper că veți încheia ultimele zile ale acestei ultime săptămâni de post cu zel. Știți că în Biserică ultimele zile de post sunt intens concentrate pe postire și pe catalizatoarele pe care le avem pentru o oarecare relaxare, iar postirea cam dispare în ultimele zile de post. Sper că și voi veți alerga la sărbătoarea Nașterii Domnului cu mare zel. Vă doresc o minunată celebrare a misterului sublim al Întrupării, în care Hristos a devenit ceea ce nu era, un om, fără a înceta să fie ceea ce era și este, Dumnezeu în trup. Crăciunul este sărbătoarea acestui mare mister dincolo de cuvinte și vă doresc o sfântă sărbătoare minunată.

Și eu tocmai m-am întors dintr-un weekend minunat în New York City, în așa-zisul Big Apple. Întotdeauna am iubit acel oraș. Îl consider cel mai important oraș din Statele Unite, chiar dacă a trecut prin atâtea catastrofe cauzate de om, ca și California în ultimii ani. Am fost foarte binecuvântat să pot vedea o mulțime de oameni minunați când eram în Big Apple. Am putut ține o serie de prelegeri la Universitatea Sf. Ioan despre căsătorie și dragoste durabilă, lucru de care m-am bucurat enorm. A fost un moment minunat. Am reușit să-mi văd niște vechi prieteni, să slujesc la Arhiepiscopia și Catedrala Sf. Nicolae din Brooklyn, alături de un vechi prieten de-al meu, părintele Tom Zain, care este arhipăstorul nostru la Catedrală și vicar general pentru Arhiepiscopia noastră.

A fost minunat să fiu la St. Nicolae și, de asemenea, duminică seara să dau binecuvântarea la Gala anuală de Crăciun a tinerilor republicani: „Faceți America iarăși temătoare de Dumnezeu, astfel încât America să poată fi iarăși măreață, spre slava Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin!” Acesta este cel mai vechi și cel mai mare club al tinerilor republicani din America și a fost o onoare să fiu alături de ei și să mă pot ruga pentru țara noastră și să cer mila lui Dumnezeu asupra noastră. M-am întors acum acolo unde îmi e locul, adică în pământul din care am fost făcut, adică în pământul californian. Mă simt foarte fericit să fiu din nou în parohia mea și să fiu din nou în California.

Acest subiect despre care aș vrea să vorbesc cu voi pentru câteva minute este extrem de important. Sfânta Biblie, cartea măreață și unică a rasei umane, e o carte nu făcută de oameni, ci cu inspirație de la Dumnezeu prin oameni. Cuvintele Sfintelor Scripturi sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu, cuvinte inspirate de divinitate, „Theopneustos logos” – cuvinte care sunt insuflate de Dumnezeu prin oameni și pentru oameni. Sfânta Biblie trebuie să fie corespunzător primită, crezută, studiată, aplicată. Și pentru că Biblia a fost extrasă din contextul său propriu, care este Biserica, chiar pântecele din care provin Scripturile, pentru că uneori este tratată ca o carte de sine stătătoare, supusă interpretării private, lucru pe care Scripturile însele îl interzic… Dacă vreți să citiți mai multe despre asta, citiți cap. 1 din Ep. 2 a Sf. Petru.

Există o mare confuzie în jurul Scripturilor și al modului de a studia Scripturile și de a ști ce înseamnă Scripturile și cum să te descurci cu pasajele dificile. Deci vă rog să vă deschideți inimile și mințile pentru câteva minute și permiteți-mi să vă vorbesc despre relația dintre Biblie și Biserică. Aș vrea să fac asta subliniind trei dihotomii false, trei diviziuni false care există foarte frecvent în țara noastră. Acestea sunt: falsa dihotomie dintre Iisus Hristos și Biserică, dintre adevăr și Biserică și dintre Biblie și Biserică. Biblia este adesea tratată ca și cum ar exista și ar fi separată de Biserică. Și vreau să reflectați asupra acestor dihotomii false împreună cu mine doar pentru câteva momente.

Mai întâi, falsa dihotomie dintre Hristos și Biserica însăși. Sunt mulți care cred că Iisus este accesibil, că poate fi pe deplin cunoscut și trăit în afara Bisericii. Îmi amintesc când eram preot nou și abia îmi începeam drumul. Aveam un enoriaș pe care încercam să-l conving să fie serios în privința responsabilităților sale de a merge la Biserică, de a veni la închinare și de a-și ocupa poziția de credincios în comunitate, ceva ce este, desigur, fundamental pentru creștini în ultimii 2.000 de ani. Avem tot felul de învățături în Sfintele Scripturi și în scrierile părinților care ne interzic să fim călăreți singuratici și am fost șocat de ceea ce mi-a spus acest bărbat mai în vârstă când îl imploram să-și ia responsabilitățile de creștin în comunitate mai în serios. Mi-a spus că el se simte mai aproape de Dumnezeu în deșert și în pădure decât în Biserică. Și îmi amintesc că atunci mă gândeam: „Asta e frumos, dar nu contează cum te simți, sentimentele pot fi înșelătoare”.

Desigur, cine nu se simte conectat la Domnul Dumnezeu acolo, în frumoasa sălbăticie californiană, chiar și unui necredincios îi este greu să fie necredincios acolo. Dacă faci drumeții în Sierra Nevada, dacă urci pe vârful Muntelui Whitney și vei privi răsăritul soarelui, vei simți o convertire, ca să zic așa, fără îndoială, pentru că „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă” în maiestatea creației, dar asta nu are nicio legătură cu realitatea supremă, aceea că la Biserică, în Biserică, împreună cu comunitatea, cu preotul tău, în Sfintele Taine, cerul și pământul se unesc, îngerii se amestecă cu oamenii, Domnul coboară și comunitatea se înalță, urcăm pe Muntele Sion și participăm la adunarea cerească, așa cum spune Sfântul Pavel evreilor. Asta se întâmplă în Biserică.

Deci această greșeală că cineva poate fi foarte aproape de Hristos și că asta ar înlocui Biserica sau că poți avea o viață perfect bună și normală cu Iisus în afara Bisericii, aceasta este o totală prostie, absolut o prostie. Nu există nicio dihotomie între Iisus și Biserică. Sfântul Pavel a descoperit acest lucru, desigur, înainte de a deveni creștin, când era un fariseu persecutor al creștinilor și îl persecuta pe Ștefan și alerga prin Țara Sfântă încercând să-i aresteze pe creștini, avea scrisori de la marii preoți pentru a-i aresta pe creștini și a-i pune în închisoare, și în drum spre Damasc ca să îi prindă a fost eliberat de gândirea sa greșită despre creștini și despre Biserica Creștină când L-a văzut pe Hristos apărând mai strălucitor decât soarele pe drumul spre Damasc și a orbit. A orbit ca și mărturie a ceea ce era el spiritual. Se credea un mare învățător al legii mozaice și, de fapt, era orb ca un liliac. Și a auzit acea voce a lui Iisus care l-a șocat pentru că Iisus a vorbit din ceruri și i-a spus Sfântului Pavel, înainte de a fi sfânt, înainte de a fi creștin: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?” Trebuie să fi fost un șoc destul de mare, pentru că Pavel nu-l cunoștea pe Iisus și, de fapt, persecuta Biserica.

Dar Iisus l-a învățat pe Pavel și, prin Pavel, pe noi și pe credincioșii din ultimii 2.000 de ani că nu există nicio dihotomie între El și Biserică. Biserica este trupul Său, iar prezența Sa umple totul. Te atingi de Biserica, te atingi de Iisus. Vii la Biserică, vii în locul unde trăiește Iisus. Vii în prezența Sa dinamică de fiecare dată când vii la singura Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică. Aceasta este realitatea. Când vii la Liturghie, intri în tărâmul Împărăției directe a lui Hristos pe pământ. Este o dihotomie falsă să separi pe Iisus de Biserică. De aceea, dacă mergem la o întâlnire evanghelică pe un stadion și auzim un predicator care ne îndeamnă la pocăință și la rugăciune pentru a-L accepta pe Iisus, ceea ce este frumos, cel puțin, poate fi, deși uneori chiar nu este, dar asta este complet insuficient pentru începutul vieții creștine. Începutul vieții creștine are loc în Biserică. Relația formală cu Iisus, a deveni ai Lui, nu se întâmplă într-un Colosseum unde există un predicator. Aceasta poate fi o mișcare excelentă pentru a asculta predici adevărate și a ne ruga, desigur că ar trebui să ne rugăm în fiecare loc, dar Iisus nu este separat de Biserică și nu devenim conectați la Iisus doar sărind în aer și conectându-ne la un cap plutitor.

Nu, El este capul trupului care este Biserica și dacă vrei să-L găsești pe Hristos, mergi la Biserică, unde El locuiește printre oamenii Săi. Asta ne-a învățat Sfântul Pavel. Și, desigur, asta a aflat Corneliu Centurionul când îngerul i-a spus că rugăciunea lui a fost ascultată. Desigur, el se ruga la Dumnezeu, Domnul i-a respectat rugăciunea și ce a spus? Du-te și cheamă-l pe Petru ca să poți fi botezat și să devii membru al Bisericii. Pentru că nimeni nu devine membru al Bisericii în mod privat, acest lucru nu se întâmplă, ci se întâmplă venind în acel loc, care este trupul lui Iisus, pentru a atinge Biserica, adică a-L atinge pe Hristos. Deci nu există nicio dihotomie între Iisus și biserică.

Numărul doi: nu există nicio dihotomie între adevăr și Biserică. Dacă vrei adevărul, mergi la Biserică, nu mergi la Biblia ta și la lectura ta privată. Desigur, este minunat să citești Biblia, dar trebuie să citești Biblia așa cum Iisus își îndrumă poporul în Biserică, pentru a citi Biblia, care este cu adevărat autentică, conform sensului ei, așa cum a fost întotdeauna înțeleasă. Această idee că putem avea cumva adevărul fără Biserică nu este cazul. Ce spune Sf. Pavel? Cum numește marele Sfânt Pavel Biserica în prima sa epistolă către fiul său spiritual, Timotei? El spune că Biserica este familia lui Dumnezeu, este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul și temelia adevărului. Dacă vrei adevărul, trebuie să mergi la Biserică, pentru că Biserica susține Adevărul, a primit adevărul revelat și transmite adevărul revelat, hrănindu-și poporul în adevăr și proclamând adevărul lumii.

Asta este ceea ce face Biserica. Biserica este lumina lumii, sarea pământului, nu un individ sau altul, nu o persoană cu un canal de YouTube grozav care nu este conectată la Biserică. Dacă o persoană este membră a Bisericii și vorbește în numele oficial al Bisericii, este ceva foarte binecuvântat, și poți fi sigur de adevărul care vine, dar ideea că adevărul este aici, iar Biserica este acolo, că Biserica este întotdeauna amestecată și că nu are o legătură esențială cu adevărul, asta este o greșeală teribilă și o dihotomie falsă între adevăr și Biserică.

Și în cele din urmă, a treia dihotomie falsă este dihotomia dintre Biblie și Biserică, ca și cum Biblia cumva există separat de Biserică, a venit în lume separat de Biserică, mulți din Occident, mulți din Occidentul protestant funcționează pe această presupoziție că, într-un fel, Dumnezeu a făcut ca Sfânta Biblie să coboare din cer, ca un pachețel frumos de Crăciun, pentru fiecare persoană în parte: iată, acesta e darul Meu pentru tine, du-te și citește-l. Nu așa au apărut Scripturile. Ideea că Biblia există separat de Biserică este o prostie completă și este ea însăși o falsă dihotomie.

Duhul Sfânt care i-a inspirat pe profeți să rostească cuvintele inspirate de Dumnezeu ale Sfântei Scripturi este același Duh Sfânt care a venit la Biserică în ziua Rusaliilor și care o inspiră în realitatea ei completă. Iisus a promis acest lucru, desigur, puteți citi acest lucru în capitolul 14 și capitolul 16, în special în Evanghelia după Sf. Ioan, unde Iisus vorbește în mare detaliu despre promisiunea Sa de a trimite Duhul Sfânt pentru a călăuzi Biserica în tot adevărul. Asta face Duhul Sfânt și așa au funcționat întotdeauna credincioșii, având încredere în Biserică.

Sf. Augustin a spus: „Accept Scripturile pentru că accept Biserica, care este primară și este sursa cuvântului lui Dumnezeu, Dumnezeu locuind în poporul Său, inspirându-Și poporul și călăuzindu-ne. O parte din el este scris prin inspirația lui Dumnezeu și îl știm ca fiind Sfânta Biblie. Amintiți-vă când a izbucnit erezia la începutul bisericii primare, nu-i așa? Adevărata Biserică de pe Pământ nu înseamnă Biserica perfectă, nu-i așa? Slavă Domnului că așa este, altfel niciunul dintre noi nu s-ar potrivi în ea. Perfecțiunea ne așteaptă, spune. Sf. Pavel corintenilor: „Când va veni perfecțiunea, imperfecțiunea va fi desființată și biserica va exista în toată gloria ei în veșnicie, dar între timp Duhul Sfânt călăuzește Biserica în tot adevărul, o ajută să-și reconcilieze toate problemele, să-și rezolve toate conflictele.

Amintiți-vă de primul mare Sinod care a avut loc, Sinodul de la Ierusalim, așa cum este consemnat în capitolul 15 din Faptele Apostolilor. Ei dezbăteau despre chestiuni legate de relevanța sau irelevanța legii mozaice din Vechiul Testament și a practicilor evreiești anterioare, pe care unii convertiți dintre evreii care au devenit creștini încercau să le impună asupra neamurilor, iar Biserica i-a adunat pe toți preoții ei, împreună cu apostolii și apoi au emis, după deliberare, o declarație finală. Faptele Apostolilor 15:28: „Părutu-s-a bine Duhului Sfânt şi nouă să declarăm aceasta” apoi au proclamat care era dispoziția corectă și i-au însărcinat pe bătrâni să ia această judecată inspirată de Duhul Sfânt, acesta e începutul procesului nostru de consiliere, și de a anunța această judecată inspirată de Duhul Sfânt către întreaga Biserică. Nimeni din Biserică nu a fost liber să spună: „Eu nu sunt de acord cu ceea ce au concluzionat apostolii și preoții acolo.” Dacă nu erai de acord, ei bine, te-ai fi pus în afara Bisericii.

Nu există nicio dihotomie între Biblie și Biserică. Duhul Sfânt călăuzește Biserica și o călăuzește și prin Sfânta Scriptură, inspirând Sfânta Scriptură. Deci, acestea sunt cele trei dihotomii false: falsa dihotomie dintre Iisus însuși și trupul Său, Biserica, falsa dihotomie dintre adevărul așa cum există în Biserică și falsa dihotomie dintre Biblie și Biserică. Biserica e locul unde locuiește Hristos, unde adevărul este trăit și unde Biblia a fost inspirată și este citită, trăită și interpretată corect. Nimeni nu este liber să ia Sfintele Scripturi și să facă cu ele ce vrea sau să articuleze noi sisteme de dogme care nu au existat niciodată de la început.

Permiteți-mi să vă împărtășesc o explicație frumoasă a acestui punct, dată de marele sfânt din sec. al 20-lea, Sf. Hilarion Troitsky. El ne dă un cuvânt frumos pe această temă. El spune că: „Toate afirmațiile despre contradicțiile dintre Biserică și Sfânta Scriptură sunt absolut false și fără de Dumnezeu chiar de la rădăcină.” Asigurați-vă că înțelegeți asta. Nu poate exista niciun conflict, nicio diferență între Biserică [și Scriptură], iar prin Biserică el nu se referă la ceva inventat în sec. 16 sau în sec. 20, el se referă la singura Biserică Sobornicească și Apostolească pe care Iisus a început-o și a promis să o construiască și că porțile iadului nu o vor birui.

„Toate afirmațiile despre contradicțiile dintre Biserică și Sfânta Scriptură sunt absolut false și fără Dumnezeu chiar de la rădăcină. Prin Sfinții Apostoli, Duhul Sfânt a scris Sfânta Scriptură pentru Biserică.” Scriptura este cartea Bisericii, nu a fost scrisă pentru lume, ci pentru Biserică. „Și conform promisiunii neclintite a Mântuitorului, același Duh Sfânt instruiește Biserica în tot adevărul. Duhul Sfânt este unul și invizibil, veșnic și neschimbat. Cum se poate ca în Sfânta Scriptură să se spună un lucru, iar în învățătura și viața Bisericii să se spună altceva?” Biblia este cartea Bisericii, citită și aplicată în Biserică și interpretată de Biserică. În afara Bisericii, citirea Sfintei Biblii este adesea plină de pericole.

Vreau să vă citesc acum un cuvânt frumos de la Sfântul Vincențiu de Lerin. El spune: „Datorită profunzimii Sfintei Scripturi, nu toți o acceptă în același sens, ci cineva înțelege cuvintele ei într-un fel și altul în alt fel, astfel încât pare a fi capabilă de tot atâtea interpretări câți interpreți există.” Aici cineva ar putea întreba: Apelează și ereticii la Scriptură? Într-adevăr o fac, și cu răzbunare. Nu știm noi asta? Îi puteți vedea trecând prin fiecare carte a Sfintei Scripturi, prin Cărțile lui Moise, Cărțile Regilor, Psalmii, Epistolele, Evangheliile, Profeții, fie între proprii lor oameni, fie printre străini, în privat sau în public, vorbind sau scriind, la întâlniri conviviale sau pe străzi. Aproape niciodată nu aduc în discuție ceva propriu pe care să nu-l adăpostească sub cuvintele Scripturii.

Acesta este modul în care acționează ereticii. Ei încearcă să convingă oamenii că ceea ce predau ei, chiar dacă este nou pentru Biserică, noi nu am mai auzit niciodată astfel de lucruri și aș putea scrie o listă imensă doar de la evanghelicii protestanți din secolul 20, în acest punct, în America, toți acești oameni au inventat lucruri, încearcând să acopere totul ca și cum totul ar fi clar în Scriptură. Desigur, asemenea presupoziție ar însemna că, cumva, creștinii au fost ignoranți referitor la aceste învățături în marea majoritate a istoriei creștine, pentru că ei nu au învățat și nu s-au gândit niciodată la așa ceva. „Ei știu că duhoarea rea a doctrinei lor va fi cu greu acceptată de oricine dacă ar fi prezentată pur și simplu, o stropesc deci cu parfumul limbajului ceresc, pentru ca cineva care ar fi gata să disprețuiască eroarea umană ar putea ezita să condamne cuvintele divine.

Ei fac de fapt, ceea ce fac surorile medicale când pregătesc o doctorie amară pentru copii, ung marginea paharului cu miere pentru ca copilul nebănuitor, după ce a gustat mai întâi dulceața, să nu se teamă de amar., Ei urmează uneltirile viclene ale diavolului. Dacă cuvintele, sentimentele, promisiunile Scripturii sunt folosite de Diavol și discipolii lui, gândiți-vă cum L-a ispitit pe Iisus cu Scriptura în deșert, dintre care unii sunt apostoli falși, alții profeți falși sau învățători falși, ce ar trebui să facă ortodocșii, fiii Bisericii-mamă? Cum pot distinge ei adevărul de falsitate în Sfintele Scripturi? Trebuie să fie foarte atenți să interpreteze canonul sacru conform tradițiilor Bisericii universale și în conformitate cu regulile Doctrinei sobornicești.

Aceste reguli sunt trei, conform Sfântului Vincențiu: universalitatea (ceea ce s-a crezut pretutindeni), antichitatea (ce s-a crezut întotdeauna) și consimțământul (ce s-a crezut de către toți). Acestea sunt cele trei reguli interpretative fundamentale care ne ghidează în interpretarea Scripturii. Permiteți-mi să închei cu un citat tot din Sfântul Vincențiu. „Mai mult, în Biserica Sobornicească însăși trebuie să se acord toată grija posibilă pentru susținerea acelei credințe care a fost crezută pretutindeni, întotdeauna și de către toți căci aceea este cu adevărat și în cel mai strict sens sobornicească, precum declară numele însuși și cuprinde totul universal.”

Această regulă o vom respecta dacă vom urma universalitatea antichitatea și consimțământul. Vom urma universalitatea dacă vom mărturisi acea singură credință ca fiind adevărată, pe care întreaga Biserică din întreaga lume o mărturisește, antichitatea, dacă nu ne abatem în niciun fel de la acele interpretări care au fost susținute cu putere de sfinții noștri strămoși și părinți și consimțământul în același mod dacă în antichitatea însăși aderăm la consimțirea definițiilor și hotărârilor tuturor, sau cel puțin ale aproape tuturor preoților și doctorilor Bisericii.” Amintiți-vă cum Satana l-a ispitit pe Domnul nostru folosind greșit Scriptura. Ei bine, dragilor, sunt multe lucruri folosite greșit astăzi. Voi încheia cu aceste cuvinte frumoase ale Sfântului Hillarion, terminând iarăși așa cum am început, cu el. „Dacă nu există Biserică, nici Scriptură nu va mai fi. Cărțile Scripturii, cuvintele și literele, vor rămâne, dar fiecare își va impune propria înțelegere asupra lor.”

Să respingem, dragilor, aceste dihotomii false. Să acceptăm că Biserica este locuința lui Hristos, locuința adevărului și sursa, inspirația, învățătura și apărătoarea Sfintei Scripturi. Dumnezeu să fie cu voi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!