Prietenii salvatoare de suflet – p. Iosia Trenham

Ascultați un foarte frumos cuvânt al părintelui Iosia despre valoarea prieteniei adevărate și cum trebuie să o căutăm.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Prietenii salvatoare de suflet – p. Iosia Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult pentru că sunteți prezenți.

Am pregătit o reflecție pentru voi intitulată: ”A fi salvat alături de prietenii tăi”. Este o reflecție despre comoara pe care o reprezintă prietenia adevărată. Provine în primul rând din Evanghelia din a doua duminică a Marelui Post care este dedicată paraliticului. Și poate vă amintiți că acest text evanghelic accentuează valoarea prietenilor săi care l-au adus la Hristos.

A fi salvat împreună cu prietenii tăi și nu de unul singur. Nu mă refer prin asta la faptul că altcineva poate fi botezat în locul tău sau ca și cum tu nu trebuie să crezi și să-L iubești pe Dumnezeu tu însuți. Nimeni nu poate fi botezat în locul tău. Îmi pare rău pentru voi Mormonii, dar referința pe care Sfântul Pavel o face în 1 Corinteni 15 la a fi botezați pentru morți nu înseamnă că noi de fapt stăm în locul lor și oamenii care sunt morți primesc cumva un botez după adormire de la noi. Asta este ridicol de fapt, complet nebunesc. Biserica nu a făcut niciodată asta.

De fapt, Sfântul Ioan Gură de Aur în comentariul său la acest pasaj, în 1 Corinteni 15:29 spune că ereticii marcieni din vremea sa aveau un ritual secret în care cineva care fusese catacumen marcionic, dar nu fusese botezat, era pus în sicriul său și cineva se ascundea sub el, nu la vedere, și apoi persoana spunea: ”Dorești să fii botezat acum?” și apoi persoana care se ascundea spunea: ”Da, vreau!” apoi ieșea și era botezată pentru acea persoană. Foarte înfiorător și o practică eretică! Noi nu facem botezuri după moarte pentru oameni care au decedat. Asta este doar o nebunie. De fapt asta ar trivializa complet botezul și ar elimina orice obstacol ca oricine din lume să fie botezat, ceea ce ar anula necesitatea credinței în viața lor și, de asemenea, libertatea. Cine a spus că acea persoană a vrut să fie botezată în afară de cel care pretinde că a auzit asta. Oricum, este o practică nebunească.

Când spun „a fi salvat cu prietenii tăi” mă refer în special la virtutea și frumusețea adevăratei prietenii în care prietenii urmăresc mântuirea prietenilor lor, așa cum vedem în textul evangheliei paraliticului. Lăsați-mă să vă citesc un cuvânt frumos din literatura Înțelepciunii. Acesta este din Înțelepciunea lui Sirah pe subiectul prieteniei, doar pentru a stabili scena pentru o reflecție asupra frumuseții sale. ”Un prieten credincios este fără de preț” (Sirah 6: 15) Neprețuit, neprețuit… ”Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare. Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul. Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el. Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.”

E clar că paraliticul nu a avut prieteni de genul. Aceștia chiar au fost alături de el în necaz. Chiar mai mult decât a-i fi alături. Au fost singurii care au stat și l-au ridicat și l-au pus pe umerii lor. Adevărații prieteni stau cu tine și te ridică și te poartă.

”Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău. Şi este prieten care se întoarce în duşman şi cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre ocara ta. Şi este prieten care stă cu tine la masă şi nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău.” Aproape oricine poate să-ți fie prieten într-o cârciumă unde mănânci un burger și o bere bună, dar asta nu înseamnă că acea persoană îți este un prieten adevărat. Şi în zilele cele bune ale tale va fi ca şi tine şi cu slugile tale va îndrăzni. Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde. Depărtează-te de duşmanii tăi şi fii cu pază faţă de prietenii tăi. Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui. Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. Cel ce se teme de Domnul bine va ţine prieteşugul său, căci ca la sine ţine la aproapele lui.”

Ce text incredibil de la Sirah despre a avea și a fi un prieten credincios, care este un adevărat elixir al vieții. Textul Evangheliei pentru Duminica a doua a Marelui Post, care este dedicată Sf. Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, mare Părinte din sec. al XIV-lea. Textul despre paralitic este textul evanghelic citit în acea duminică. Acest text ne spune povestea incredibilă a unui om care a vrut să se apropie de Iisus, dar pur și simplu nu a putut pentru că era paralizat și prietenii lui l-au pus pe umerii lor și l-au adus cât de aproape au putut de Iisus. Deși era o mulțime imensă, ei nu au renunțat. Adevărații prieteni erau atât de hotărâți ca cel dintre ei care avea probleme să găsească rezolvare, încât și-au făcut drum prin mulțime printr-un acoperiș…

Vă puteți imagina cum se face asta? Un om este paralizat și este cărat și ajunge pe acoperiș și apoi cu propriile lor mâini au rupt acoperișul și l-au coborât pe acel om și l-au pus în fața lui Hristos. Și Hristos s-a uitat la el și i-a spus: ”Fii vindecat!” ? Nu, nu asta a spus Iisus. El a spus ceva mult mai profund. El a spus: ”Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” spre scandalizarea tuturor fariseii și a cărturarii necredincioși care erau în jurul lui Iisus în momentul acela. Iisus l-a vindecat adevărata paralizie, care era o paralizie a sufletului și apoi, pentru a dovedi tuturor celor care priveau, în special fariseilor care erau atât de necredincioși, L-a vindecat trupește pe om, pentru ca ei să știe că El are autoritatea pe Pământ să ierte și păcatele. Este un text minunat! Dar vreau să vă gândiți nu la subiectul care a fost atât de clar, că aceast a fost o revelație a identității lui Iisus și, de asemenea, a priorităților sale. Identitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu a fost dezvăluită, prioritățile sale pentru vindecarea sufletului mai presus de vindecarea trupului, este dezvăluită destul de clar.

Dar gândiți-vă cu mine, dincolo de aceste subiecte frumoase, la valoarea prieteniei adevărate și cum acest efort al prietenilor paraliticului a dus nu doar la onorarea lor, ci și la vindecarea și mântuirea omului. Asta face prietenia adevărată, colaborează, ajută. Ne ajutăm unii pe alții, ne ducem unii pe alții în prezența lui Dumnezeu, ne ajutăm unii pe alții să depășim obstacolele care ne împiedică să fim aproape de Hristos, fie că sunt fizice sau spirituale. Aceasta este marea valoare a acestui text evanghelic cu privire la prietenie. Prietenii suferă cu alți prieteni și prietenii adevărați muncesc pentru a se aduce unul pe altul mai aproape de Iisus.

C.S. Lewis are o frumoasă reflecție despre prietenie. El scrie adesea despre prietenie în scrierile sale. El însuși a fost un om cu o mare capacitate de prietenie și a avut frumoase prietenii pe care le-a menținut foarte mulți ani, dezvoltând prietenia și a scris foarte mult despre valoarea prieteniei. Aș vrea să vă citesc câteva dintre cuvintele lui frumoase. Ascultați ce spune C.S. Lewis: ”Prietenia este cea mai mare dintre bunurilor lumești. Cu siguranță, pentru mine este principala fericire a vieții. Dacă ar trebui să dau un sfat unui tânăr despre un loc unde să trăiască, cred că ar trebui să îi spun asta: sacrifică aproape totul pentru a trăi unde poți fi aproape de prietenii tăi.”

Wow! Gândește-te la asta atunci când ești tentat să te muți și să te transferi din cauza banilor sau a taxelor mari sau pentru că California este prea opresivă etc. Nu te gândi la guvern, gândește-te la prietenii tăi. Cred că acesta este un frumos sfat de la C.S. Lewis. ”sacrifică aproape totul ca să locuiești unde poți fi aproape de prietenii tăi”. Asta este ceea ce face o prietenie dulce, asta este ceea ce face o casă bună. În continuare spune: ”În fiecare dintre prietenii mei este ceva ce numai un alt prieten poate scoate în evidență. Prin mine însumi, nu sunt destul de mare pentru a scoate în afară, nu pot chema întregul om la activitate. Vreau ca alte lumini decât a mea să arate toate fațetele sale. Acum că Charles a murit nu voi mai vedea niciodată reacția lui Ronald la gluma lui Caroline. Departe de a avea mai mult din Ronald, avându-l pentru mine, acum că a dispărut am mai puțin din Ronald, de aceea prietenia adevărată este cea mai puțin geloasă dintre toate iubirile. Doi prieteni sunt încântați să li se alăture un al treilea și la trei, un al patrulea, dacă noul venit e calificat să devină un adevărat prieten. Prin aceasta, prietenia prezintă o glorioasă apropiere și asemănare cu Raiul însuși, unde este mulțimea celor binecuvântați, pe care nimeni nu-i poate număra, sporește fructificarea pe care fiecare o are către Dumnezeu, pentru că fiecare suflet văzându-L în felul său, comunică fără îndoială această viziune unică tuturor celorlalți.”

Ce cuvânt minunat! Prietenia adevărată crește capacitatea noastră pentru Dumnezeu și pentru a aprecia și a-L vedea pe Domnul și toată frumusețea Lui în lume. De aceea a fi împreună cu prietenii noștri adevărați, lucrând pentru Împărăția lui Dumnezeu, este așa o bucurie și așa o încântare. Nu aveam nici o idee când am devenit preot că voi fi binecuvântat într-o părtășie de prieteni în preoție, această frăție sacră care va oferi atât de multă consolare pentru sufletul meu și pentru sufletele celorlalți preoți. Aceasta este parte a unei frății sacre și prietenii care este atât de încântătoare. Să trăiești cu prietenii este un elixir al vieții.

Aș dori să închei cu un cuvânt frumos. Acest cuvânt vine de la Sf. Nicolae Velimirovici, care a trecut la Domnul în 1956 și a lucrat aici în America. El reflectează asupra lui Napoleon. La sfârșitul vieții sale, Napoleon a fost exilat pe insula Sfintei Elena unde reflectează asupra vieții sale. Atât de mult război, campanie, cucerire, dominație și pierdere, și citează aceste cuvinte de la Napoleon: ”Alexandru, Cezar, Hannibal, cu tot geniul și măreția lor, sunt mai puțin decât nimic. Au cucerit lumea, dar nu a putut câștiga un singur prieten. Dar la o chemare blândă a lui Hristos imediat întregi generații se unesc cu El într-o uniune mai strânsă și mai puternică decât orice legătură de sânge.” Ce revelație pentru Napoleon să înțeleagă la sfârșitul vieții sale, o viață atât de irosită în măcel și în ambiție politică, în loc de devotament față de Hristos și construirea unei prietenii adevărate. Iisus, prietenul omenirii, este motivul pentru care creștinii prețuiesc atât de mult prietenia Lui și a fiecăruia.

Este magnific! Un adevărat elixir al vieții și un diamant! Vă încurajez pe toți să vă construiți prieteniile și să trăiți pentru Dumnezeu, urmați-L pe Dumnezeu, treceți prin Postul Mare cu prietenii voștri. Să fim în siguranță împreună cu ei! Multă putere!

O zi a Domnului binecuvântată tuturor fraților și surorilor. Pe 17 noiembrie îl comemorăm pe Sf. Grigorie de Tours și începem acest nou curs la școala catehetică Sf. Hrisostom. Acum disponibil atât pe Apple cât și pe Google Play.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!