Ar trebui să mă căsătoresc sau să devin monah? – p. Paul Truebenbach

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Paul Truebenbach despre o întrebare ce poate deveni foarte stresantă pentru tinerii ce caută viața în Hristos: să se căsătorească sau să devină monahi?

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ar trebui să mă căsătoresc sau să devin monah? – p. Paul Truebenbach

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Ei bine, dragilor, am fost destul de inactiv în încărcarea videoclipurilor în ultima vreme, pur și simplu din cauza aglomerației din parohie. Și săptămâna viitoare plec într-o excursie de 2 săptămâni în România. Și astfel, cu voia lui Dumnezeu, voi putea posta o mulțime de videoclipuri din acea călătorie. Abia aștept. Sunt multe mănăstiri și sfinte moaște la care sper să merg. Dar m-am gândit să fac câteva videoclipuri rapide, ca să fie puțin conținut pentru săptămâna viitoare până încep filmările în România. Și ca să-mi ajut canalul meu nou-născut, care nu a mai văzut prea multă acțiune în ultima vreme, din cauza treburilor parohiei.

Există câteva subiecte despre care am vrut să vorbesc de ceva vreme și unul dintre ele este legat de titlul acestei discuții despre dacă cineva ar trebui să fie căsătorit sau monah și cum ar trebui să discearnă acest lucru. E o întrebare pe care o primesc foarte des. Avem atât de mulți tineri și tinere care vin în biserică, spre sfârșitul adolescenței, la mijlocul anilor ’20, uneori chiar mai în vârstă, și dacă nu sunt căsătoriți, încep să se întrebe care viață este potrivită pentru ei. Ar trebui să fiu căsătorit sau să fiu călugăr? Și, din păcate, această întrebare ajunge să genereze mult disconfort și anxietate în rândul oamenilor, încep să se îngrijoreze foarte mult în privința asta și, dintr-un anumit motiv, există senzația că totul este programat. Trebuie să iau o decizie cât mai repede posibil în legătură cu asta, iar a lua o decizie atât de importantă sub presiune nu este cu siguranță o idee bună.

Și, de obicei, împărtășesc sfatul pe care l-am primit când mă întrebam același lucru pe vremea când eram la seminar. Este foarte obișnuit ca seminariștii să înceapă să-și pună această întrebare. Ar trebui să fiu căsătorit sau să fiu călugăr? Desigur, când citești multe dintre viețile sfinților moderni și antici care au fost monahi, în mod natural îți trezește dragostea pentru viața monahală. Și e firesc să încep să mă întreb dacă aceasta e o viață pe care aș putea și ar trebui să o duc.

Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem în legătură cu asta este că, în cele din urmă, Dumnezeu îți va respecta liberul arbitru. Nu e o idee bună să iei această decizie din motive negative. Și astfel, cineva care devine călugăr pentru că pur și simplu crede că nu e potrivit pentru căsătorie și acesta e motivul, nu va rezista în mănăstire. Și, în plus, cineva care dorește să se căsătorească pur și simplu pentru că nu crede că e potrivit să fie monah nu va fi neapărat un soț sau o soție bună. Indiferent de decizia pe care o ia cineva, aceasta ar trebui să fie din motive pozitive. Și avem oameni sfinți în ambele tipuri de viață. Avem sfinți minunați și incredibili care au fost căsătoriți. Avem sfinți incredibili care au fost monahi. Și, în plus, fiecare dintre sfinții monahi pe care îi iubim atât de mult a apărut dintr-o uniune între un bărbat și o femeie.

Așadar, căsătoria produce mari sfinți monahi. Deci nu este doar o chestiune de unul sau altul. Cunosc mulți oameni căsătoriți care duc o viață foarte pioasă și sfântă și care au relații foarte strânse cu mănăstirile și le vizitează destul de des. Ei au integrat viața ascetică în viața lor de cuplu cât mai mult posibil. Și totuși au mulți copii și duc o viață normală de căsătorie. Deci aceasta nu e o întrebare simplă despre pentru ce viață nu sunt potrivit ca să îi spun nu. Orice variantă alegi, alegerea ar trebui să fie din motive pozitive. Și eu spun că orice viață pe care o alege cineva ar trebui trăită cu multă rugăciune și discernământ, dar fără anxietatea și stresul care însoțesc atât de adesea această întrebare.

Deci, cum am răspuns eu la această întrebare? Ei bine, când eram la seminar, am ieșit la o plimbare cu un preot-călugăr minunat, pe care îl cunosc și astăzi, și ne-am plimbat în jurul unui iaz local, iar eu i-am spus că mă chinuiam foarte mult cu această întrebare: am o dragoste atât de mare pentru atâția dintre sfinții monahi, dar de asemenea mi-am dorit dintotdeauna copii, întotdeauna mi-am dorit proprii mei copii. Și cum ia cineva această decizie? Ce trebuie să faci? Și în timp ce explicam asta, acest preot-călugăr s-a uitat la mine și mi-a spus: „Nu te însura.” Și m-am gândit: „Ei bine, a fost simplu. Trebuie să fie providențial. Îmi spune să mă fac călugăr.” Dar apoi a continuat cu: „Și nu te face călugăr.” Și m-am uitat la el și am spus: „Ei bine, ce ar trebui să fac?” El a spus: „Fii doar cuminte, bun.”

E un sfat foarte înțelept pe care mi l-a dat. El sugera că ceea ce ar trebui să mă preocupe cu adevărat este dacă inima mea tânjește după Hristos? Iubesc și ard pentru Hristos, pentru apropierea de Hristos și de Maica Domnului? Tânjesc și eu să fiu ca sfinții? Tânjesc eu să urmez poruncile lui Hristos mai mult decât orice altceva? Chiar tânjesc să renunț la propria mea voie? Acesta este un lucru necesar indiferent dacă cineva e monah sau căsătorit. Și astfel, încercând să descifrez această întrebare – să devin călugăr sau să mă căsătoresc? – fără a discerne întrebarea dacă Îl iubesc cu adevărat pe Hristos sau nu și mă lupt să-L iubesc pe Hristos?, acesta e un mod greșit de a mă gândi la asta.

Spunându-mi sfatul acela – nu te căsători, nu deveni monah, doar fii cuminte și bun -, ceea ce sugera el era: reorientează-ți inima către a face tot ceea ce este plăcut lui Hristos, iar Hristos îți va călăuzi calea. Cu alte cuvinte, poți scăpa de anxietate cu această întrebare. Caută doar să-L iubești pe Hristos, pentru că, în cele din urmă, virtuțile și calitățile pe care cauți să le creezi în sufletul tău te vor ajuta indiferent de situație. Calitățile care definesc un soț grozav îl vor defini și pe un bun monah. Iar calitățile care definesc un bun călugăr vor defin și un soț bun. Am putea spune același lucru despre o soție și o călugăriță.

Acest răspuns mi-a alungat toată anxietatea și m-a concentrat din nou asupra singurului lucru necesar, iar Hristos mi-a condus calea. În cele din urmă, am întâlnit-o pe minunata mea soție, româncă. Avem cinci copii minunați. Și sunt foarte mulțumit de viața asta.

Acum, există o parte din mine care tânjește uneori să fugă la o mănăstire? Desigur. La fel ca și monahii, ei tânjesc să fugă din mănăstire și să se căsătorească. Adică iarba e mereu mai verde, dar noi nu ne concentrăm pe asta, ne concentrăm pe rugăciune. Mai puțină gândire, mai multă rugăciune. Aceasta e calea: Mai puțină gândire, mai multă rugăciune. Încă îmi place să merg la mănăstiri. Am relații strânse cu mulți monahi aici, în SUA, și merg în România pentru două săptămâni tocmai pentru că tânjesc să revizitez multe dintre mănăstirile la care am fost acolo și să vizitez unele la care nu am mai fost niciodată. Iubesc viața monahală și sunt ghidat de mulți dintre sfinții monahali, bărbați și femei, și de viețile și scrierile lor incredibile. Totuși, toate astea trebuie aplicate în contextul adecvat al vieții mele de preot căsătorit. Poți iubi oricare dintre ele.

Aș mai spune că unul dintre marii bătrâni români ai secolului XX, Bătrânul Arsenie Papacioc, a cărui viață e descrisă în cartea „Veșnicia ascunsă într-o clipă”, care e un text minunat, și câteva dintre scrierile sale sunt scrise în cartea „Fiecare suspin poate fi o rugăciune”, care e, de asemenea, un text fantastic, în care el sugerează că, dacă cineva dorește să fie monah, atunci acea dorință ar trebui să ardă atât de mult în dragostea sa pentru Hristos, încât nicio altă opțiune nu pare posibilă pentru el. Aceasta e cea mai bună modalitate de a decide să devii călugăr sau călugăriță, de a spune că viața de monahism este atât de frumoasă pentru mine, încât parcă nu ar exista alte opțiuni. Nu voi fi niciodată fericit dacă nu fac asta. Așadar, el sugerează că trebuie să existe o certitudine în inimă.

Totuși, după cum se poate observa, ceea ce sugerez este ca fiecare creștin ortodox să-și facă un obicei din a vizita cel puțin o dată pe an o mănăstire bună. Ar trebui să dezvoltăm aceste relații oricum. Asta e bine pentru sufletul nostru. Dar, din nou, când vizitați, nu vizitați cu anxietate, cu sentimentul că trebuie să luați o decizie imediat, ci mai degrabă cu dorința de a explora viața monahală, de a vorbi cu sfinți stareți și starețe, de a-i cunoaște și ce implică această viață și, prin sfaturile lor, prin rugăciune și prin răbdare, rugându-L în cele din urmă pe Dumnezeu să vă acorde un fel de îndrumare în această privință. Dar faceți asta fără sentimentul că trebuie făcut imediat, faceți fără anxietate, faceți asta doar cu dragoste pentru Hristos și cu dorința de a-L urma pe Hristos pe orice cale pare cea mai bună.

Din nou, avem figuri sfinte atât în mănăstiri, cât și în viața de căsătorie și avem nevoie de figuri sfinte în ambele. Faceți din dragostea pentru Hristos forța motrice și această întrebare va începe în cele din urmă să dispară și, în cele din urmă, te vei simți condus într-o direcție sau alta. Va exista un fel de îndrumare în acest sens. Mă rog ca acest răspuns să-ți aducă puțină pace în inimă dacă te confrunți cu această întrebare.

Mă rog să înlăture parte din anxietatea pe care ați fi putut-o simți și mă rog să puteți căuta să-L iubiți pe Hristos cu o inimă care tânjește după El și să urmați poruncile Sale, indiferent unde veți ajunge. După cuvintele marelui sfânt al României, Starețul Cleopa de la Sihăstria, „Mânca-v-ar Raiul!” Amin.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!