O extraordinară pledoarie împotriva tehnologiei din școli
26 septembrie 2025
O viață neștiută (1/2) – film de lungmetraj
27 septembrie 2025
Urmăriți o docudramă bine făcută de Trinitas TV care ne relatează povestea unui mărturisitor care a ținut vie credința în vremurile de prigoană ale regimului sovietic: Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia. Proiectul a fost finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comment
Părinte, se poate dezlegare de păcate fără spovedanie? Adică părintele doar zice să zici „pe toate le-am făcut” și dă dezlegare pentru împărtășanie. A fost bine pentru o perioadă când păcatele erau mai mici, că mă împărtășeam mai des după această dezlegare rapidă, dar ultima dată l-am întrebat pe părinte dacă e ok așa, fără să-i zic păcatele, și mi-a zis că de fapt aia nu e spovedanie și că nu mă pot împărtăși (deși săptămâni la rândul îmi spusese exact opusul, că mă pot împărtăși).
Devine tare obositoare căutarea asta a duhovnicului… credeam că l-am găsit, dar acum lucrurile devin din nou confuze…
Da, se poate, după cum ai văzut și tu – însă dacă sunt păcate opritoare de împărtășanie trebuie spovedite.
Mulțumesc pentru lămurire, părinte! Am să continui atunci cu acest duhovnic, eventual să-l las să-mi dea acele dezlegări scurte dacă nu am păcate mai mari, iar de am, am să insist să i le spun.
Ah, părinte, încă o întrebare conexă: dacă părintele cere lucruri înainte de spovedanie care nu trebuie cerute (3 zile de post), și nu le putem face tot timpul, uneori vrem doar să ne spovedim ca să scăpăm de greutatea păcatului, ce să facem, să căutăm alt părinte?
Nu știu de ce lucrurile sunt atât de complicate, atâtea obstacole ca să ne spovedim și împărtășim… ba e părintele prea autoritar și caută să dicteze viața personală, ba cere pregătire cu 3 zile de post înainte de spovedanie, ba nu acceptă împărtășania multiplă, ba ține spovedania prea mult și stăm la coadă jumate de zi, ba din contră ține prea puțin și nu ascultă păcatele (ce vă ziceam în celălalt comentariu)… Nu știu ce să zic… să fie problema la mine? adică să fiu perfecționist… eu sper că nu… Nu cred că cer prea mult dacă-mi doresc un duhovnic care să asculte păcatele pe scurt să mă pot împărtăși mai des…
Acum îi dau dreptate părintelui Trenham când zicea că spovedania nu trebuie amestecată cu sfaturile/discuțiile duhovnicești. Scurt, intens și la obiect, ca să scăpăm de greutatea păcatului… așa e cel mai bine… iar alte discuții programate separat dacă avem nevoie, la cerere. Fiindcă nu sunt tot timpul dispus să fac ascultare de tot felul de sfaturi pentru viața personală sau intimă… mai ales dacă nu le cer…
Probabil toate obstacolele astea vin și de la diavol… care caută să-mi pierd nădejdea găsirii unui duhovnic… da… probabil că asta e… și atunci cu atât mai mult trebuie să-mi continui căutarea și să nu-mi pierd nădejdea. Doamne ajută!
Din păcate nu e problema chiar la tine. Este adevărat că duhovnicul perfect nu există însă du-te totuși la cel mai apropiat de Sf. Tradiție. Cel mai mic rău ar fi dacă ține spovedania prea mult și stai la coadă jumătate de zi. Poți să-ți faci canonul/pravila acolo. Ia-ți ceva de lucru.
Da, așa făceam, îmi făceam canonul auto-impus cu Doamne Iisuse cât așteptam la coadă. Dar am cerut părintelui să-mi caut alt duhovnic, e vorba de acel caz când mi-ați spus că poate ar fi mai bine să-l schimb, iar eu am încercat totuși să discut cu dumnealui, prezentând argumentele dvs. referitoare la împărtășanie, dar mai rău am făcut fiindcă s-a lăsat cu tensiune. Dincolo de asta, a reacționat autoritar când i-am zis că postesc post cu apă în acea zi, m-a întrebat de ce am făcut asta fără să cer voie. Plus alte lucruri. Îmi pare rău, dar e prea mult control.
Așa am ajuns la părintele de acum cu dezlegările rapide, mi-a plăcut că mă pot împărtăși des. Într-adevăr lipsesc acele discuții mai complexe care erau bune, dar am realizat că cel mai puternic lucru, de departe, e să fim dezlegați de păcate și să ne împărtășim. Conversațiile duhovnicești sunt secundare. Eram doar îngrijorat că dezlegările n-ar fi valide, fiindcă n-am mai întâlnit astfel de preoți, dar mă bucur că am confirmarea de la dvs. că sunt valide pentru păcate care nu cer oprire de la împărtășanie.
De asemenea, când m-am apropiat de părinte în una dintre zile și am început să-i zic păcatele, m-a oprit și mi-a zis că le știe deja. Deci e posibil să fie văzător cu duhul, poate de aceea face aceste dezlegări rapide, vede păcatele, simte intenția sinceră de a le spovedi, și probabil consideră că intenția e suficientă. Dar nu l-am întrebat, n-am vrut să-l duc în ispită, chestiile astea cu vederea cu duhul sunt foarte complicate, dacă e într-adevăr așa, discuția poate să tenteze demonii să-l atace cu gânduri de mândrie și am vrut să evit asta.
A fost bine Duminica asta, tot așa s-a întâmplat spovedania/dezlegarea, mi-a spus să zic „pe toate le-am făcut” și mi-a dat voie să mă împărtășesc. Cred că trebuie să am mai multe încredere, fiindcă în final Dumnezeu mi-a ascultat dorința de a mă împărtăși mai des, de am ajuns la acest părinte, chiar dacă e mai sumară spovedania sau e doar dezlegare. Dacă am păcate care apasă mai greu pe conștiință am să insist să i le zic părintelui.
O întrebare, vă rog: dacă în lingurița de împărtășanie se întâmplă să intre doar Sângele Domnului, fără Trup, cum s-a întâmplat acum, e totuși bine, e împărtășania completă? Fiindcă presupun că sunt și părticele solide, chiar dacă invizibile, dat fiind faptul că e totuși un amestec acolo în potir.