Gând bun în toate: spovedanie, iertare și viață creștină simplă – p. Pimen Vlad

Acest cuvânt plin de miez arată cum mici hotărâri zilnice aprind lumina în suflet: recunoștință la trezire și seară, atenție la aproapele, iertare și milostenie, grijă să nu judecăm, credință lucrătoare și dragoste. În această cheie, gândul bun devine o lucrare concretă, susținută de spovedanie, de rugăciune și de conștiința rădăcinilor noastre, menite să ne așeze pe calea spre Dumnezeu — gând bun în viața creștină.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Să punem în toate gând bun!

Când putem trebuie să facem bine, că nu putem să zicem că nu faci rău, dar nu faci nici bine, nu! Că mulți zic: ”Eu am credința mea, nu fur pe nimeni, dar nu dau la nimeni!” Nu! Asta e fals! O să fim pedepsiți și dacă putem face binele și nu-l facem. De asta trebuie să încercăm simplu cu Dumnezeu în viața noastră. Începem cu Dumnezeu: ”Slavă Ție, Doamne, că m-am trezit și azi!”, plecăm la muncă sau oriunde ne ducem, să încercăm să fim respectuoși unii față de ceilalți, un gând bun față de toți. Îl vezi pe unul că e amărât, pui în minte acolo: ”Doamne, ai milă de el!”, treci pe lângă biserică, faci o cruce, îl saluți pe Sfântul care e acolo, ocrotitor, așa, cum se zice, ca între prieteni.

Te duci mai departe, ai ajuns la muncă, nu te duce trântind acolo și fiind nemulțumit, nu! Zi-le ceva frumos la aceia, în afară de ”Bună ziua!”. Zi-le: ”Curaj, mergem înainte, facem bine azi!”. Nu duce supărarea de acasă la servici sau invers, când te întorci de la serviciu s-o aduci acasă, nu! Lasă fiecare problemă la locul ei.

Și când te-ai întors acasă iarăși: ”Mulțumesc, Doamne, că m-am întors și azi acasă!”, pentru că accidente sunt pe drum și atâtea alte lucruri. Și atunci ne întoarcem cu bine și acasă, mulțumim lui Dumnezeu și asta ce înseamnă? Începem ziua cu ”Slavă Ție, Doamne!”, o încheiem cu ”Slavă Ție, Doamne!”.

Despre paza minții și cum să începi ziua cu recunoștință, urmăriți și acest material: Războiul de gând; Despre paza minții și gânduri – părintele Teologos.

Viața e simplă, noi ne-o complicăm

După aia, niciodată să nu adormiți acasă certați între voi! Cereți-vă iertare și spuneți-le la ceilalți că îi iubiți, că s-ar putea ca dimineață careva să nu se mai trezească și să ai părerea de rău de cum o plecat sau cum ai plecat, cum te duci la Dumnezeu. Deci viața e simplă, noi ne-o complicăm. Permanent vrem altceva, permanent vrem să fim în alt loc decât suntem. Să știți că nimic nu e întâmplător în viața noastră. Orice facem noi, pe oricine întâlnim noi… întâlnești un om și zici: ”Bă, pe ăsta s-o găsit să-l întâlnesc azi?”, dar tocmai acela poate face parte din mântuirea ta, să-i spui un cuvânt sau să-ți spună un cuvânt sau ceva folositor. Deci să fim atenți cum lucrăm! De noi depinde mântuirea. Dumnezeu ne-o lasă liberi, liberi 100%, dar consecințele le suportăm pentru faptele noastre și la urmă dăm răspuns pentru ele.

Dar Dumnezeu ne-o lasă calea. Pentru că suntem oameni și greșim, ce-o zis? E simplu, te-ai dus și te-ai spovedit la duhovnic și te-ai curățat și ai început din nou de la zero. Ești alb ca zăpada după spovedanie, dar să fii cu căință, cu sinceritate, nu osândim pe alții, că dacă noi ducem la spovedit și-i spovedim pe toți, numai pe noi nu, aceea nu-i spovedanie! Că sunt unii care zic:

– Părinte, dar am fost la spovedit și n-am simțit nimic!

– Dar ia cercetează, pe câți ai judecat la spovedit?

Pentru rânduiala de fiecare zi și discernerea alegerilor, consultați și acest cuvânt folositor: Voia lui Dumnezeu – p. Teologos.

Gând bun: „Nu judecați și nu veți fi judecați!”

Că zic ”Știi, am greșit, dar din cauza nevestei, din cauza vecinului, din cauza…”, aceea nu-i spovedanie când te duci și-l spovedești pe celălalt! Îți asumi tot ce ai făcut! Și dacă mergi în felul ăsta, atunci ieși zburând de acolo pentru că tu te-ai căit cu adevărat în fața lui Dumnezeu și ai spovedit acolo exact ce ai făcut, fără să osândești pe nimeni. De asta spune la Sfânta Scriptură: ”Nu judecați și nu veți fi judecați! Milă voiesc și nu jertfă!”, pentru că Dumnezeu vrea milă de la noi. Poți să stai, mănânci la apusul soarelui, să bați metanii, bagi trei acatiste și trântești în jur și te enervezi orice ți-ar zice cineva. Așa toate își pierd valoarea. Rămâne un fel de post din ăla pentru slăbire, nu mai are folos pentru că ai ură înăuntru tău, ai invidie, ai… Nu!

Toate trebuie să fie cu dragoste, dar trebuie să ne luptăm cu noi, că nu reușim din prima să nu ne mai enervăm, dar cerem ajutorul lui Dumnezeu și încercăm permanent. Era o vorbă: ”Apă în gură!”. Adică strângi din dinți, dar nu răspunzi înapoi. Poate să te înjure, poate să zică orice, nu-i răspunde! Dar dacă poți, roagă-te pentru el!

Textul evanghelic este limpede: „Nu judecați și nu veți fi judecați…” – vedeți Luca 6:37 (bibliaortodoxa.ro); pentru o reflecție practică, consultați Tu ești de vină! – CreștinOrtodox.ro.

Dumnezeu intervine de unde nu mai putem noi

Deci în viața noastră, noi trebuie să ne punem rânduială. Dumnezeu ne ajută, ne-a spus ce să facem, dar totul depinde de noi! Nu vezi? Ai de cărat ceva, poți să stai tu acolo și să faci cruci: ”Doamne, du pământul ăla dincolo!”, că nu o să-L mute! Dar când spui, Doamne ajută și pui mâna pe roabă și încarci cu lopata și l-ai dus, Dumnezeu îți dă puterea și faci. Dumnezeu nu intervine acolo unde putem noi. Deci Dumnezeu intervine de unde nu mai putem noi. Sau când e o boală. Te-ai dus la doctor, te tratează, e ceva firesc. Dar când e ceva mai grav, dacă te lași în voia lui Dumnezeu, Dumnezeu intervine și te vindecă atunci când nu mai pot doctorii.

Doar și doctorii au fost lăsați de Dumnezeu, dar în limita că dacă ți-ai rupt piciorul, poți să stai tu cu mâinile în sus: ”Doamne, vindecă-mi piciorul!”, că rămâne osul strâmb. Du-te și pune-l în ghips și zi: ”Doamne, luminează-l pe doctor să mi-l pună cum trebuie!”. Adică întotdeauna toate sunt într-o bună rânduială. Și dacă ducem viața așa… cum zice Mântuitorul: nu suntem departe de împărăția lui Dumnezeu.

Adică ajungem la Dumnezeu și Dumnezeu se uită: ”Da, măi! Uite, te-ai căsătorit, ți-am dat trei copii, i-ai crescut, te-ai luptat cum ai putut, te-ai spovedit, te-ai împărtășit, ți-ai dus crucea!” și ia și ne duce în Rai! Nu trebuie să stai toată ziua cu mâinile în sus, nu! Trebuie să ducem o viață normală, Dumnezeu nu vrea nefirescul, ci  viață normală, cu respect față de ceilalți, să ne facem datoria în limita a cât putem, iar de acolo Dumnezeu completează El cu dragostea și cu mila Lui. Ați înțeles?

Despre sinergia cu harul și curățirea prin Taina Mărturisirii, urmăriți expunerea clasică: Spovedania în tradiția athonită – părintele Theologos.

Să nu uitați niciodată că sunteți români!

Și pentru că sunteți și prin străinătate, să nu uitați niciodată că sunteți români! Pentru că rădăcinile sunt de acolo. Noi avem o legătură cu toți strămoșii noștri, de atâtea mii de ani. Se formează întotdeauna și când o să fie judecată la urmă, zice, fiecare popor va fi judecat pe baza neamurilor, a popoarelor. Adică românii toți vor merge la grămadă la judecată atunci când va fi judecata finală, ca popor. Pentru că noi am avut o formare ca popor și atunci suntem judecați după formarea pe care am avut-o. Fiecare popor va fi judecat! Deci avem și responsabilitatea ca neam cu ce contribuim noi la neamul nostru, să fie țara bine. Depinde în ce domeniu lucrează fiecare, ce funcție are și așa mai departe. Toate se leagă și de asta să nu vă pierdeți niciodată rădăcinile!

Citeam recent, gândiți-vă, o venit Darius, împăratul Persiei, care era important la timpul lui, cu milioane de soldați. Până la Dunăre o cerit tot, acolo o dat de ai noștri și l-au trimis acasă și bătut. După aceea mai târziu a venit Cirus. Și acela la fel, nu numai că a fost bătut, dar a fost și ucis. Și cine conducea la timpul acela Dacia? Pe atunci erau geții în toată zona aceea și cine conducea? O femeie! Dar era foarte înțeleaptă și zice, chiar ea i-a tăiat capul lui Cirus după ce l-o biruit. Și mai târziu a venit fiul lui cu altă oștire și a fost luat prizonier și el. Asta ca să vedem din ce neam ne tragem!

Că spun mulți: ”A, România!….”. Da, România uite ce istorie are! Și noi niciodată nu ne-am dus să-i cotropim pe alții. Noi ne-am văzut de treaba noastră, dar ne-am apărat exact cum a zis Eminescu, sărăcia, nevoile și neamul. Deci noi ne-am apărat ale noastre, ne-am văzut de ale noastre. Să nu uităm niciodată lucrul ăsta și să nu ne fie rușine că suntem români!

Identitatea trăită cu demnitate este surprinsă aplicat aici – Românii în războiul total – p. Teologos, cu îndemnuri la curaj și unitate.

Dacii se închinau unui singur Dumnezeu și credeau în viața de după moarte

Și gândiți-vă, nu știu dacă au mai fost alte popoare, noi am fost singurul popor care ne închinam la un singur Dumnezeu și credeam în viața veșnică. Dacii mureau râzând. Asta era frica tuturor, că atunci când veneau dacii la luptă, ei râdeau. Toți erau speriați în felul lor și dacii veneau râzând pentru că ziceau că pleacă într-o lume mai bună dincolo. Adică nu era frica de moarte! Știau că este cum îi zicea ei, zeul Zalmoxe, dar există viață veșnică și este un rai frumos acolo și că pleacă dincolo.

La noi de asta creștinismul a prins foarte ușor pentru că a venit cu aceleași legi: un singur Dumnezeu, la fel, viață veșnică, Raiul… Adică după faptele de aici suntem judecați dincolo,, doar că s-a introdus Evanghelia cu legile astea care deja erau. Dar noi le-am primit foarte ușor pentru că eram pregătiți pentru așa ceva. De asta, cum am spus, niciodată să nu ne fie rușine că suntem români! Dacă-s prin străinătate, când mă întreabă cineva de ce neam sunt, zic român și-mi mai crește pieptul un pic așa. Păi, sunt român! Ce român? Stai să-ți spun cine-s românii! Păi, la greci la câte le-am spus eu, se uitau ăștia la mine!…

Pentru contextul religios antic, consultați sinteza despre Zalmoxis și prezentarea generală a Daciei.

Țărâna e udată cu sângele strămoșilor

Era un poștaș la Careia și se lăuda el cu Leonida, care pe timpurile vechi prin Sparta, că s-au bătut cu perșii, cu nu știu ce. Zic: ”Stai să-ți spun ce a făcut Vlad Țepeș la noi!”, 250 de inși s-au bătut cu 50.000 de turci! Și așa a murit Vlad Țepeș, luptându-se cu doar 250 pe care i-a mai avut în jurul lui, pentru că a fost trădat de unguri și a rămas singur, doar cu garda din jurul lui. Așa au murit la Țepeș! Adică să vedem și noi ce domnitori am avut, care au murit pentru țară. În țărâna aia pe care o călcăm, să nu uităm că sunt oseminte așa, metri întregi… Toată țărâna aia e udată cu sângele strămoșilor care o apărat-o.

Eu spuneam la mulți că noi, după toate istoriile care se găsesc despre rădăcini, că s-au găsit cu 3000 de ani, cu 4000 de ani mai vechi în urmă, noi suntem dintr-o familie din ceea de la turnul Babel. Când s-au amestecat limbile și s-au împrăștiat în lumea asta, o familie din timpul acela sau două, trei familii care vorbeau aceeași limbă, au ajuns în părțile noastre. Avem o vechime, cum se zice, de la început.

Exemplele istorice despre jertfă și apărare pot fi cadrate prin Vlad Țepeș și episodul Atacul de noapte (1462).

”Mă, voi nu vă dați seama că sunteți cu un picior în Rai! Doar trebuie să-l trageți pe celălalt!”

De asta, întotdeauna, să nu ne fie rușine cu neamul nostru și cu credința noastră! Ne-am născut ortodocși, deci e un mare dar. Nu vedem ce e prin atâtea țări? Arabii și alte neamuri care nu știu, se închină la diavoli, la toate… Deci aceia trebuie să îl descopere pe Hristos, dar noi așa ne-am născut, creștini ortodocși. Deci, e cel mai mare dar!

Avea o vorbă părintele Ioanichie Bălan: ”Mă, voi nu vă dați seama că sunteți cu un picior în Rai! Doar trebuie să-l trageți pe celălalt!” pentru că noi ne-am născut ortodocși. Doar trebuie să facem restul și Hristos ne primește. Ați înțeles? Și să nu uităm un lucru! O avem pe Maica Domnului, pe care alte secte și alții nu o au, care este Împărăteasa Cerului și e Acoperitoarea noastră. Dacă Dumnezeu vrea să dea o pedeapsă, zice, Ea își întinde Acoperământul pe pământ și zice: ”Doamne, Te rog, nu!” și o respectă și iară mai amână, și iară mai amână. Deci, vă dați seama cine e Maica Domnului! Și avem atâția prieteni! Toți sfinții, care sunt milioane în Cer! Și când văd că Maica Domnului mijlocește pentru noi, se să duc și ei alături de Împărăteasă: ”Doamne, mai îngăduie, mai lasă!”.

Deci, vă dați seama ce prieteni avem? Doar un pic să facem și noi un pas și ei ne iau un brațe! Ați înțeles? Hai, să vă ajute Maica Domnului!

Sub Acoperământul Maicii Domnului, urmăriți și acest material ilustrat: Acoperământul Maicii Domnului acoperă vii și morții, iar pentru fundal liturgic, vedeți Acoperământul Maicii Domnului – OrthodoxWiki.

Dumnezeu dă cuvânt în funcție de ascultători

Pelerin: Un cuvânt cu putere multă, părinte!

Părintele Pimen: Cuvântul cu putere multă! Era întrebat un bătrân, cu ani mai în urmă:

– Părinte, de ce nu mai sunt nici bătrâni de aceia cu cuvânt cu putere multă?

– Pentru că nu mai sunt ascultători care să împlinească!

Deci, întotdeauna Dumnezeu dă cuvânt la anumiți oameni în funcție de ascultătorii care sunt, dacă sunt pregătiți sufletește pentru a împlini lucrul acela, că e foarte ușor să intre pe o ureche și să iasă pe alta. Dar zicea cineva, băi, și chiar de intră pe o ureche și iese pe alta, e ca la butoi. Dacă bagi ceva vin în el și-l scoți, pe doagă tot mai rămâne ceva. Așa nădăjduim și noi, ca să rămână ceva pe doagă, în sensul de a schimba ceva la noi.

Pelerin: Să dea Dumnezeu!

Părintele Pimen: Ce se întâmplă? Ca doar care e scopul vieții noastre? Am venit de la Dumnezeu, ne ducem la Dumnezeu. Viața e scurtă. Vedem că în jurul nostru pleacă permanent, mai devreme sau mai târziu. Dar noi odată ce știm că viața noastră duce la Dumnezeu și numai că duce, dar dăm și socoteală pentru cum am lucrat aici pe pământ, atunci ce trebuie să facem? Cum zice acolo, prima poruncă: „Să iubești pe Domnul Dumnezeu tău din tot sufletul, din tot cugetul, din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Deci, asta împlinește toate poruncile. Și Dumnezeu ne-a dat libertatea, libertatea aceea desăvârșită, nu ca noi oamenii care ne-o luăm unii la alții, nu! Dumnezeu ne-a făcut liberi. Dar ne-a arătat drumul: uite, ăsta e drumul care vine spre Mine, celelalte drumuri, duc în prăpastie.

Și care e drumul care duce spre Hristos? Ni l-a trasat El, drumul crucii. Fiecare om are o cruce de dus. Cum a făcut Mântuitorul? Pe drumul Golgotei a luat crucea, a îngenuncheat și El sub greutate, a mers mai departe, iar a căzut, iar s-a ridicat, până a ajuns pe Golgota și la urmă ce a făcut? Pentru noi care L-am răstigni, a întins brațele așa ca și cum o îmbrățișat toată lumea, o iertat-o pentru toate și nu numai c-o iertat-o, dar o îmbrățișat-o, o cuprins-o cu dragostea Lui. Asta a făcut Hristos pentru noi!

Despre receptivitate și rugăciunea „Tatăl nostru” trăită: textul evanghelic se găsește la Matei 6:9-13 – Rugăciunea Domnească; pentru întrebări practice pe aceste teme, consultați și Întrebări și răspunsuri: spovedanie, gânduri, milostenie.

Pilda datornicului nemilostiv și iertarea

Dar noi facem ca la Evanghelia aceea când o chemat stăpânul pe unul și i-o spus:

– Băi, ce faci că uite, datorezi zece mii de talanți? Dau poruncă să te vândă cu tot ce ai ale tale, să-ți plătești datoria!

– Da, iartă-mă! Uite, am familie! Iartă-mă, îngăduie-mi că o să-ți plătes!

Și stăpânul fiind milostiv, l-a iertat. L-a iertat de toată datoria aia care era mare de tot. Și el când a ieșit de acolo, ca mulțumire că stăpânul l-a iertat, a întâlnit pe un vecin de-al lui, care-i datora 100 de… dolari, să zicem cum e acum, 100 de euro și i-a zis:

– Dă-mi banii!

– Dar n-am! N-am, copiii-s bolnavi, n-am din ce!

– N-ai?…

I-a tras și vreo două și l-a dat și în judecată ca să-i dea banii. Deci, el căruia i se iertaseră milioane, el nu a fost în stare să ierte pentru 100 de euro pe vecinul lui, care era ca și el, năcăjit! Și zice că o aflat stăpânul ce o făcut el: ”Slugă vicleană și netrebnică, ia vino încoace! Eu ți-am iertat atât, tu nu ai fost în stare să ierți? Ia treci încoace la închisoare, să fiți vânduți tu și familia ta până plătești până la ultimul cent!”.

Aplicarea duhovnicească a iertării este explicată pe scurt aici: Despre dreptatea lui Dumnezeu și judecata omului; pentru sinteza despre Taina Mărturisirii, vedeți Spovedania – OrthodoxWiki.

Starea bună, rugăciunea și vindecarea

Ei, Dumnezeu ne iartă în fiecare zi, greșim, facem atâtea, ne-am dus la spovedanie, Dumnezeu ne-a iertat. Iar noi când ne-a greșit cineva cu un lucru mărunt, numai auzi: ”Dar nu-l iert nici la mormânt!” sau nu știu ce. Câtă răutate putem să avem în noi în comparație cu dragostea și bunătatea lui Dumnezeu! Și atunci noi să nu uităm în lucru: În fiecare zi orice om, mai mult sau mai puțin, spune ”Tatăl nostru”. Și ajungem la un moment acolo, în afară că îl numim Tatăl nostru, când îi spunem la un moment dat rugăciune: ”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Adică, îi punem și o condiție lui Dumnezeu, Doamne, să mă ierți așa cum îi iert eu pe toți cei din jurul meu.

Și eu după ce am spus Tatăl nostru, nu iert soția că mă supără, nu iert copiii, nu iert vecinii, nu iert la muncă, nu iert pe nimeni. Dar eu i-am pus condiții lui Dumnezeu și am spus: Doamne, să mă ierți așa cum îi iert și eu pe ceilalți. Și atunci, nu ne gândim un pic? Stai un pic, în momentul în care eu nu-l iert pe celălalt, cum mai pot eu să spun ”Tatăl nostru”? Exact cum s-a dus unul la duhovnic și o spus: ”Nu pot să-l iert, părinte!”. Atunci părintele zice: ”Hai să zicem Tatăl nostru!”. Și au început să zică și când a ajuns acolo, duhovnicul a spus așa:

– Și Doamne, nu ne ierta și nouă greșelile noastre, precum nici noi nu iertăm greșiților noștri!

– Părinte, stai că ai greșit!

– N-am greșit!

– Dar altfel se zice!

– Da, dar asta corespunde cu ce ai spus tu, că nu-l ierți pe celălalt!

Deci, noi nu ne dăm seama ce înseamnă iertarea. Seara să adormi liniștit pe pernă, să știi că ți-ai cerut iertare de la toți și ai încercat să te împaci cu toți și cu familia și cu toți ceilalți. Dacă ai murit în noaptea aia, te-ai dus la Dumnezeu pentru că ai murit în păcat cu toți. Cum se zice, te-ai căit. Ei, asta trebuie să facem noi în viață! Și dacă ne spovedim, ne împărtășim, duminica mergem la Sfânta Liturghie și încercăm să fim în pace cu toți, Dumnezeu nu cere mai mult de la noi! Atât cât putem noi, o rugăciune acolo dimineața, una seara, pe drum mai zicem altă rugăciune… te bucuri pentru ceilalți…

Spunea cineva că ajunsese la o boală foarte gravă, un cancer și i-o zis doctorul: ”Nu mai ai mult! Trei luni, du-te acasă, stai liniștit!”. Dar omul s-a apucat de studii, serioase. Era capabil să vadă ce poate să-l ajute pe el dacă medicii și nu mai pot. În afară că se ruga, o căutat și studiind el, o văzut că starea bună poate să-ți vindece orice boală. Deci, starea aia, când ești împăcat cu toată lumea, nu ești supărat, nu te mânii, ești în pace și te bucuri. Și atunci gata, s-a împăcat cu toți și după aia o chemat pe cineva și i-a spus: ”Uite, te plătesc, să mă înveselești în fiecare zi. Să-mi spui lucruri frumoase, lucruri de bucurie, să-mi mai spui câte o glumă să râd”, că spunea că râsul întărește imunitatea când ești fericit, când ești bucuros și permanent o trăit în felul ăsta.

Și din ce avea el, o mai împărțit și pe la alții pentru că ce-o zis? Măi, ca să mă ajute și Dumnezeu! Și-o văzut că pe zi ce trecea se simțea mai bine, mai bine, mai bine. Și după un timp nu îl mai durea nimic. O trecut vreo un an de zile așa, s-o dus la analize, era sănătos. Spune că pe doctorul ăla care îi spusese că mai avea trei luni, l-a întâlnit după vreo doi ani de zile și se uita la el și zice:

– Cum, n-ai murit?

– Nu!

-Dar ce ai luat?

– Nimic! M-am tratat cu nădejdea în Dumnezeu și starea bună!

Noi cum pierdem timpul în viață? Urându-ne, ținând mânie, vorbind urât cu ceilalți. Deci, toate astea ne distrug sănătatea! Un om care urăște, spunea medicii care au cercetat oameni care erau plini de răutate, de ură și tot sistemul imunitar le era distrus, era praf, nu mai lupta deloc. Dar la oamenii care erau cu stare bună, cu bucurie, cu dragoste, deodată tot sistemul imunitar lucra la capacitatea maximă. Deci, Dumnezeu ne-a făcut ca noi să ne refacem singuri trupurile noastre, dar să trăim firesc, adică cu dragoste, cu bunătate… Și atunci să vezi că nu ne mai afectează nicio boală! Dar noi tocmai pentru că ne stresăm, urâm, nu avem dragoste, așa ne distrugem singuri, ne facem rău singuri. Viața e simplă, dar să o trăim așa cum vrea Dumnezeu, după Evanghelie, cu bunătate, cu dragoste și o să vedeți ce lucruri minunate intervin în viața voastră!

Pentru că mai este un lucru din popor, care spune: Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Dacă te gândești în fiecare zi să-i faci la unul o glumă urâtă sau ceva, gândește-te, dar dacă ți-ar face el? Pune-ți tu problema asta! Ți-ar plăcea să te facă de râs în fața altora? Sau să-i vorbești urât, sau să-l furi pe celălalt, sau… Ți-ar plăcea? Nu ți-ar plăcea! Ei, atunci nu fă nici tu! În felul ăsta să fim aproape de Dumnezeu, cu nădejde și cu dragoste, că și dragostea vindecă orice boală, orice în jurul nostru. De asta Hristos e numit dragoste și chiar la Sfânta Scriptură ne spune: ”Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, iar mai mare decât toate este dragostea pentru că dragostea nu cade niciodată!”.

Ia încercați în fiecare seară să nu cumva să adormiți fără să vă împăcați cu toți din familie, să le spuneți că îi iubiți, să îi îmbrățișați și dimineața la fel. Ia să fie viața voastră așa, să vedeți că se rezolvă și problemele în familie și că viața voastră devine mult mai frumoasă și mai liniștită și mai în pace și mai aproape de Dumnezeu!

Ajunge! Să vă ajute Maica Domnului și toți sfinții!

Pelerini: Mulțumim, părinte!

Legătura dintre pacea lăuntrică și sănătate este dezvoltată în dialogul: Anxietatea – p. Athanasie Ulea, p. Teologos; despre bucuria creștină lucitoare, consultați Bucuria în Ortodoxie – Ziarul Lumina, iar pentru culmea virtuților, vedeți 1 Corinteni 13: „Dragostea nu cade niciodată”.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!