Înaltpreasfințite, vă e teamă de moarte? – IPS Neofit de Morfou

Urmăriți un dialog duhovnicesc în care IPS Neofit de Morphou explică lucrul pe care se luptă să-l dobândească pentru a nu avea frică de moarte.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Înaltpreasfințite, vă e teamă de moarte? – IPS Neofit de Morphou

– Nu-i așa că nu vă temeți de moarte? Vă temeți?

– Mi-e rușine să vă răspund.

– Spuneți-mi, [vă rog]!

– V-am povestit despre tatăl meu, însă am întrebat-o pe mama mea cu puțin înainte să își piardă facultățile mintale, când avea 90 de ani: „Mamă, te temi de moarte?” Auziți un răspuns al unei femei contemporane din Cipru, care nu a trăit într-o lume europenizată și americanizată, și nici nu a fost pe la școli [înalte] de litere sau teologie. Ea mi-a răspuns astfel: „Doamne, miluiește, fiule! De vreme ce îl iubesc pe Arhanghelul Mihail!”

– Nu se temea.

– Ai auzit! Nu mi-a zis că nu se teme, ci: „Doamne, miluiește, fiule! De vreme ce îl iubesc pe Arhanghelul Mihail!”

– E ceva de care vă temeți?

– Acum mă lupt să-l iubesc pe Arhanghelul Mihail atât cât mă iubește și el pe mine, căci sunt încredințat că numai ce va veni clipa sfântă a morții mele, el va fi prezent, și vreau să mă împrietenesc cu el încă de acum.

– Vă este frică de ceva?

– Mi-e frică de păcatul nespovedit. Chiar dacă vi se pare straniu, cu toate că mă spovedesc regulat, având un duhovnic foarte bun…

– Cine este duhovnicul dumneavoastră?

– E cunoscut, e Părintele Simeon, Starețul de la mănăstrirea Mavrovouni. Mi l-a trimis Duhul Sfânt atunci când mă rugam în genunchi zicând: „Unde să mă fac monah în Athos sau în Grecia?” Scosesem din ecuație că aș fi putut rămâne în Cipru pentru a fi monah. Și aud deodată în inima mea, la cei 23 de ani ai mei: „Să mergi în Larnaka, la Părintele Simeon!” Și așa am ajuns la acest Părinte. Cu toate că mă spovedesc regulat, fac niște păcate. Și diavolul își bagă coada să cad în uitare. Am rănit mulți oameni, așa cum ai spus și tu mai devreme. Și mi-a zis duhovnicul meu cu puțin timp în urmă să am mare grijă în relație cu aproapele. Pentru mine, cel mare mare păcat e atunci când rănesc pe cineva. Chiar și atunci când le spun lucruri bune – îți răspund și la întrebarea de înainte.

Și am găsit o soluție cu Părintele Simeon. Mi-a spus: „O dată pe săptămână să faci rugăciuni multe pe metanier -nu spun câte- zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-i pe toți cei pe care i-am mâhnit!”

– Spuneți-ne câte rugăciuni faceți! E mare metanierul?

– Nu vă spun, nu vă spun! Vreau să vă zic ceva legat de viitor.

– Și cu aceasta încheiem.

– Vreau să vă spun ceva despre romeitae, despre lumea elină. Noi iubim toată lumea, nu doar pe cei din Cipru și Grecia. Ceea ce avem nevoie începând de mâine, nu peste o lună sau peste un an. Începând de mâine, căci sunt foarte însemnați ani ce vor veni, avem nevoie de oameni rugători. Îi rog pe ciprioți și pe greci și pe toți cei care ne aud să se roage pe metanier. Eu am adus cu mine metanierul, ca să vă arăt.

– Rugăciunea minții, nu?

– Da, aceasta se face într-un anumit fel. Eu prefer să o numesc rugăciunea inimii, adică pe care o simți cu inima. La fiecare bobiță spui: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Fă asta de 100 de ori – atâtea boabe are. Apoi deschizi acest ciclu [al rugăciunii] pomenind astfel de 100 de ori: „Doamne Iisuse Hristose, miluiește familia mea!”

– Desigur! Care e diferența dintre rugăciunea inimii și rugăciunea minții?

– Apoi spui: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește țara mea!” „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește toată lumea ortodoxă!” „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește toată lumea Ta!”

– Mulțumim, Înaltpreasfințite!

– Vom vorbi altă dată despre diferențe.

– E o discuție lungă?

– Da, e un alt mare capitol.

– Dacă ați pleca [dintre noi] acum, în ce fel doriți să-și amintească lumea de Sfinția Voastră?

– Să mor acum? Nu voi muri acum.

– Să zicem că murim acum, că se petrece o catastrofă, cum doriți să rămâneți în memoria oamenilor?

– Ca un episcop neepiscop, ce a spus adevăruri de credință ale lui Hristos, care au provocat răni în inimile oamenilor [ca la un fel de operație], chiar dacă acestea au durut. Ca pe un om care mereu s-a osândit pe sine, căci a iubit pocăința.

– Vă mulțumim, Înaltpreasfințite, că ați fost printre noi! Mulțumim și telespectatorilor! Vă mărturisesc că a trecut timpul foarte repede.

– Vă mulțumesc și eu! Să fiți bine!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!