Rolul spovedaniei în mântuire și viața de zi cu zi – p. Pimen Vlad

În discuția de față, părintele Pimen vorbește foarte concret despre cum ne vedem viața, moartea și veșnicia prin prisma Tainelor, a duhovnicului și a spovedaniei. Se explică rușinea vindecătoare din fața preotului, responsabilitatea personală, felul în care ne atașăm exagerat de viața pământească, dar și bucuria de a trăi frumos, cu nădejde în Dumnezeu, adunând comori în cer și lăsând în urmă bine pentru cei de lângă noi. Astfel, descoperim rolul spovedaniei într-un context foarte actual.

Dincolo de asta, părintele Pimen atinge și problema vaccinurilor și – în general – a medicinei, probleme văzute în legătură cu viața duhovnicească.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Rolul spovedaniei

Părintele Pimen: Pentru că fără duhovnic nu este mântuire, să ne fie clar! Asta vezi că au luat aceia din afara Ortodoxiei, care… atâtea religii, acum au apărut protestanți, toate astea, ei n-au duhovnic, ei direct lui Dumnezeu. Dar ce-or lăsat Sfinții Părinți? Or lăsat așa rânduiala asta, ca să fie mărturisirea asta prin duhovnic, de ce? În afară că i s-a dat darul ăsta de a lega și a dezlega. Vedem, chiar Mântuitorul a dat la Sfinții Apostoli darul ăsta de a lega și a dezlega.

Este rușinea aia cu care te duci la duhovnic, că alta e când faci tot ce vrei, te duci în cameră, Doamne, am făcut cutare, cutare, ca și cum Dumnezeu și așa nu prea mă aude, am rezolvat treaba, știi? Dar când te-ai dus la un duhovnic și ai făcut diferite boacăne, ți-ai rușine. Și te duci cu capul plecat acolo, mai verși o lacrimă, nu îndrăznești să ridici capul, părinte, am făcut și asta și asta. Ei, rușinea asta te smerește și în felul ăsta te iartă Dumnezeu că te-ai smerit, te-ai coborât, te-ai dus și ai spus unui om ca și tine. Deci tocmai de asta o îngăduit Dumnezeu să trecem prin… și i-a pus darul ăsta de a ierta.

Despre sensul, pașii şi rolul spovedaniei în tradiția athonită, vedeți și articolul nostru Spovedania în tradiția athonită – părintele Theologos, iar pentru o prezentare de sinteză a Tainei, consultați fișa de pe OrthodoxWiki: Spovedania.

Să ne spovedim pe noi nu pe cei din jur

Nu vedem, când te spovedești curat, ce frumos te simți când s-a citit dezlegarea, că plutești? Ieși de acolo alt om, indiferent cât de greu a fost sacul ăla, simți că plutești. Deci e harul ăsta care eliberează totul. Cei care nu s-au spovedit niciodată nu pot să înțeleagă lucrul ăsta. Dar dacă te-ai dus din toată inima, nu ca să te scuzi, să vezi, am făcut asta, dar e de vină nevasta, de vină e vecinul, adică caut să ies eu curat în fața, aia nu-i spovedanie. La spovedanie te duci și te osândești pe tine, te spovedești pe tine, nu-i spovedești pe ceilalți ce-au făcut. Adică, da, eu am făcut, eu am fost slab! Păi nu, că ceilalți m-au îmbătat. Păi, știi, n-am fost eu divină, că anturajul, că prietenii… Dar cine te-a dus acolo? Cine ți-a pus paharul în mână? Adică prietenii aceia? E patima ta!

Și atunci încerci să dai vina pe ceilalți. Nu, părinte, uite, asta și asta am făcut! Adică totdeauna să ne asumăm lucrurile alea. Când le-am făcut, le-am făcut. Când să le asumăm? A, nu noi! Oricine, e devină, Doamne, Eva, cutare, nu știu cine, cutare, dar nu eu! Deci totdeauna să ne asumăm din toată inima, să ne cerem iertare în fața lui Dumnezeu prin spovedanie și în felul ăsta să șterg păcatele și mergem mai departe. Mai ales timpurile astea cât sunt de grele acum cu toată nebunia e nevoie de spovedanie mai deasă că luăm putere. Dacă nu, intră panica, întră frica, se blochează tot, și sistemul imunitar, mintea, tot și stai și privești ca și cum vezi moartea la geam tot timpul și stai speriat. Și ce aștepți? De murit toți murim. Ce crezi că rămâne cineva aici? Se zbat unii vai…

Despre cum să ne pregătim concret pentru mărturisire și cum să evităm spovedania „de formă”, este foarte utilă meditația Spovedania, Taina care mântuiește și cuvântul părintelui Efrem: Cum să ne spovedim? Minuni, învățături.

Viața pământeană e ca un vis și trece orice ar fi

Îl vezi, are 80 de ani și atât se zbate că nu știe ce tratamente să-și mai facă, că vrea să mai trăiască. Ce spune la Sfânta Scriptură? Zilele omului 70, celor în putere 80! Mai mult, e osteneală și durere. Crezi că dacă mai tragi tu de tine sau mai duci 2-3 ani, te încălzește, te ajută cu ceva? Poate nu. Dacă nu te-ai pocăit azi, nu te gândești că peste 2 ani, sigur, ai pus început bun. Începi de azi! Băi, de unde știu eu că am mai mult de o săptămână? Mă duc, mă spovedesc, încep să mă rog, cer iertare lui Dumnezeu și poate și își face Dumnezeu milă cu mine. Și sigur, își face dacă vede că suntem sinceri. Deci să nu alergăm doar pentru a ne lega de pământul ăsta!

Ce se întâmplă? Trupul ăsta e pământ, da? Care se duce tot în pământ. Noi ne legăm de toată materia asta atât de tare, că ai o mașină, ai o casă, ai pământ, ai ceva, ținem cu dinții să mai trăiesc, să mai trăiesc. Pentru ce? Doar tot plecăm! Adică cât pot să trăiesc până la urmă? Că ani tot trec. Întrebam pe Bătrânul, duhovnicul meu, 96 de ani:

– Părinte, cum ai văzut viața asta? E o vârstă!

– Ca un vis!

Ca un vis! Deci or trecut 96 de ani ca un vis. Noi ce vrem, de fapt? Cât putem? E ca un vis! Trece, orice ar fi! Suntem ca într-un tren care circulă și la fiecare ne vine gara noastră, dar nu știm dinainte când. Când este strigat numele tău, cobori. Pregătit, nepregătit, cobori, ți-a venit gara! Asta e plecarea noastră.

Ne legăm, ne agităm, mai ales acum, vedem cu toată nebunia asta, oamenii disperați, nu știu ce să mai facă să-și lungească viața. Și crezi că ți-o lungești? Că-i boala asta, că ce mai este, că se îngrămădesc sub o formă sau alta să se înțepe fiecare. Că dacă ai 80 de ani, ce-ți mai trebuie să te duci să-ți mai faci nu știu ce injecții și așa? Pentru ce? Cu ce te încălzești? Tu deja ești la vârsta la care e numărătoarea inversă… ceasul ăla bate, cum zice, câte minute mai ai, nu știi câte. Adică ce-ți mai trebuie? Du-te, frate, spovedește-te, pregătește-te și așteaptă să-ți vină cum se zice, telegrama. Ce rost are să te duci? Nu! Încearcă să te liniștești, nu să te agiți să stai toată ziua la știri și văleu, vine boala, o să murim!? N-are nicio treabă!

Despre legătura dintre rolul spovedaniei, Biserică și pregătirea pentru veșnicie găsiți explicații detaliate în Spovedania, Biserica, stadiile veșniciei – p. Teologos.

Să ne bucurăm de viață și la bătrânețe, să avem nepoții aproape

Ține legătura cu nepoții, bucură-te de ei. Nu vedeți că se face atâta de reclamă, nu vă apropiați nepoții de bunici că îi îmbolnăviți! Nu măi, duceți-vă cu drag că asta alungește viața bunicilor, statul în preajma nepoților! Am întâlnit cazuri în care au întinerit bunicii în momentul în care li s-a adus nepoții acolo. Dacă ai nepoți, unul de 3 ani, unul de 5, unul de 8 ani, păi nepoții în jurul lui, nu-l lăsau să respire, adică omul prins parcă deodată o întinerit. El se juca, alerga cu ei. Deci asta era cea mai bună terapie, cea mai bună vindecare. Nu, nu știu ce tratamente și așa. E o nebunie. Eu nu văd la ăștia de peste 80 de ani, de ce se duc și stau la rând să-și facă nu știu ce, pentru ca să-și mai lungească viața. Care viața?

Ei, suntem legați atât de tare de pământul ăsta, tot vrem mult, mult să trăim! Nu mult! Să trăim cât ni-i de folos, dar frumos. Că dintotdeauna vedem, au plecat și tineri și de vârstă mijlocie și bătrâni, dintotdeauna. Moartea a venit cu lista. Care-i trecut? Ion! Cât are? 30 de ani! Pe Ion îl ia! Poți să steie toți doctorii cum să zice, în limbă, nu știu ce să facă. Păi, ăla e la rând! Cine? Grigore! Ăsta cât are? 80! Pe ăsta-l ia!

O pildă

Pelerin: Nu se mișcă un fir de păr din capul lui fără știrea lui Dumnezeu.

Părintele Pimen: Păi, da, normal! De asta se spune că venise moartea la unul și i-a spus:

– Băi, omule, am venit să te iau iau!

– Da, te rog, da, mai lasă-mă, da, nu știu ce!

Scoate moartea o listă așa lungă:

– Uite, ești la rând! Pe ceilalți i-am luat, ești primul pe care trebuie să-l iau.

– Bine, Moarte! Dacă nu e nicio cale, hai să-ți fac o cafea măcar dacă tot ai venit, zice ăsta.

Pune o cafea, toarnă o cutie de somnifere în ea, o învârte bine și i-o dă. Bea moartea cafeaua… e ca o glumă, știi, de parcă ar putea moartea să adoarmă sau așa. Termină cafeaua, cade și adoarme. Ăsta ia repede lista, se uită, vede că e primul, se șterge și se scrie ultimul pe lista aia. Ce-o zis? Măcar mai durează o bucată până ajunge la mine. Îi pune lista la loc acolo și acum stătea omul liniștit cât de cât, că a rezolvat-o. După vreo două ore se trezește moartea, se întinde și zice: Băi, ce bună o fost cafeaua aia, am tras un somn după ea!… Uite, pentru că am văzut că ești așa om bun, m-am gândit să fac o schimbare zice, să încep lista din capul celălalt! Adică orice ai face nu scapi, tot primul ești, oricum ai învârti-o, cam așa ceva.

De ce rânduiește Dumnezeu să ia oameni tineri la El?

Pelerin: Părinte, dar ce se întâmplă cu persoanele care rămân? De exemplu, vă spun un caz concret, 40 de ani, foarte apropiat de Biserică, un exemplu de smerenie și curățenie pentru toți. Ce se întâmplă cu familia lui?

Părintele Pimen: Ce poate să se întâmple?

Pelerin: Soția și două fetițe.

Părintele Pimen: Dar ce ar trebui să se întâmple? Să moară și ei? Sau ce să se întâmple? De ce o rânduit Dumnezeu să plece? O fost om bun, o fost pregătit și o zis Dumnezeu că ăsta e momentul, că poate vin niște timpuri grele acum, în care el pentru copii sau așa, își pierdea sufletul. Făcea ceva, adică doar să-i salveze și ceda în partea cealaltă. Și Dumnezeu ce-o spus? E momentul în care e cel mai pregătit. Dumnezeu întotdeauna se uită la om. Poate altu-i rău și pleacă și acela. Și tu spui, Domnule, dar ăsta s-o mântuit? Nu! Dar l-o oprit Dumnezeu pentru că știa c-o să facă și mai mult rău la alții și l-o luat atunci ca să nu-și îngreuneze situația mai rău.

La cei buni, Dumnezeu vede, băi, e pregătit, acum e momentul, poate mai târziu să aibă niște căderi și îl ia atunci. Da, e greu pentru familie, nu e ușor! Dar ei, poate, în felul ăsta acum se apropie mai mult de Dumnezeu. Poate o să fie starea aia, la unii, “Gata, nu mai vreau să aud de Dumnezeu că mi l-o luat!”. Dar după aia depășesc starea asta și se apropie mai mult Dumnezeu. Deci Dumnezeu se uită, nu face niciun lucru care să facă mai rău în jur, întotdeauna face mai bine. Că-i ia pe un copil, că ia unul mai mare, că ia unul în vârstă… întotdeauna, indiferent ce e în momentele alea, să zicem, o lună, un an, este nemulțumire împotriva lui Dumnezeu, dar după aceea iese un bine mult mai mare. Deci Dumnezeu vede și știe mai mult decât noi.

Dumnezeu printr-o persoană poate mântui și alte suflete

Noi avem o limită în a cunoaște lucrurile astea, dar Dumnezeu le știe mult mai mult. Și atunci El merge prin prisma asta încât să se folosească mai multe persoane, să se mântuiască mai multe persoane, de asta! Vedem că înainte erau războaie anual. Deci mureau oamenii pe capete. Care oameni? Bărbații! Înainte familiile aveau copii mulți, știau că mor continuu și se gândeau să le rămână și ceva după războaiele astea. Toate familiile aveau 10 și până și 15 copii dacă puteau pentru că știau că asta era. Veneau turcii, trebuia să aibă cu cine lupta să-ți aperi țara, nu era asta o problemă. Și rămâneau, deci mureau, mureau. Gândiți-vă că atunci anual mureau o grămadă de oameni, mii de oameni numai într-un război din ăsta.

Veneau turcii, noi îi așteptam cu 10-15 mii din care jumătate mureau în lupta cu turcii, gândiți-vă câte familii rămâneau! Poate mureau 3-4 dintr-o familie, murea cum ar fi bărbatul și poate 2 copii pe care-i lua cu el acolo, care erau mai mari. Așa era permanent! Înainte oamenii erau mai simpli, mai cu credință, se spovedeau, se împărtășeau și plecau la luptă. Mureau apărând bucățica aia de pământ, familia și cum se zice, credința, mureau ca mucenici și se duceau la Dumnezeu. Și ceilalți duceau greul, poate rămânea o femeie cu cinci copii, cu șapte. Muncea, era greu, plângea și mergea mai departe. Deci nu înseamnă că Dumnezeu e nedrept sau e tiran!

Slavă lui Dumnezeu că nu ne-a făcut nemuritori aici pe Pământ

Nu vedem că noi ne facem rău unii la alții? Adică Dumnezeu aduce războaiele și asta? Nu! E tendința noastră de a face rău celuilalt. Dacă poți să-i iei tot ce are, să trăiesc eu bine. Cam astea au fost cauzele războaielor, din interese, de a domina pe ceilalți. Și mai spuneam cândva: “Slavă lui Dumnezeu că nu ne-a făcut nemuritori!”. Adică cu trupul ăsta să trăim aici, că ar fi trăit toată lumea numai într-un război continuu. Și așa nu mai murea, să aibă cât mai mult. Dar acum doar pentru 70 de ani, omul îi ia gâtul la celălalt ca să mai trăiască el cinci ani. Adică cu ce îl ajută că mai are o bucată de pământ în plus sau o casă în plus sau un etaj în plus? Cu ce? Nu-l ajută cu nimic, când a venit timpul tot pleacă.

Nu-i vedem pe bogătanii ăștia ai lumii, care au gustat tot, la urmă unul se aruncă de pe bloc, altul nu știu ce își mai face, că ajunge că nu mai are nicio bucurie? De ce? Fără Dumnezeu în viața ta, în sufletul tău, nu ai nicio bucurie, nu ai cum! Și atunci ei gustă. Ce? Am bani, am cutare, bun, mă duc și mă distrez! Probează femei, distracții, droguri, nebuneli, tot ce e în lumea asta.

Ei, și în organismul nostru este ceva, adrenalina asta și dacă tot îi dai anumite lucruri, cere din ce în mai mult. Și tu tot îi dai, îi dai și mai mult până când la un timp nu mai ai ce să-i mai dai pentru că s-au terminat, le-ai gustat pe toate. Și atunci urmează golul ăla în interior și vezi că nu mai ai cu ce îl umple și în loc să găsească scăparea la Dumnezeu ca să le umple golul ăla… Nu! Atunci ajung, intră în deznădejde, văd că nu-i mai hrănește nimic, ori bagă droguri până mor, ori își fac altceva și termină cu viața lor. Și cu ce i-a ajutat bogăția? Cu nimic!

Despre rolul spovedaniei, faptă bună și răsplată veșnică, părintele Pimen explică pe larg și în Spovedanie, faptă și răsplată.

Dumnezeu ne-a dat șansa mântuirii, tuturor

Că puteau ca din bogăția aia… Că spuneau mulți: De ce a dat Dumnezeu unii să aibă mult? Dumnezeu le-a dat șanse de mântuire la toți, o făcut și săraci și bogați. Ca cei bogați să-i ajute pe cei săraci și cei săraci să roage pentru cei bogați și în felul ăsta să se mântuiască toți. Dar omul dacă s-o trezit bogat… să nu se atingă nimeni că-s ale mele! Lui i se pare că-s ale lui. Nu! E robul acelor bogății, a banilor, a pământului, stă toată ziua și le păzește ca să nu i le fure cineva. Deci, în fapt, ca și cum l-o angajat bogăția: Stai și păzește-mă! Și stă ăla, nu doarme noaptea liniștit, doarme cu bodyguardul la ușă, cu nu mai știu ce, deci e într-o stare de stress continuu. Și cu ce îl ajută lucrul ăsta? Cu nimic!

Chin aici pe pământ, lui se pare că trăiește bine, dar de fapt e chin aici și pleci la chinul de dincolo. Vezi, un om sărac, simplu, cât câștigă el din pâinea lui să aibă cu ce trăi, omul e mulțumit. Se bucură de copii, de familie, dacă trăiește în dragoste, în înțelegere. Dacă nu și ăla sărac se chinuiește dacă nu știe să se bucure. Eu așa spun, viața e prea scurtă ca să trăim urât, să nu ne bucurăm. Nu! În fiecare zi să ne bucurăm! Cât ne-o dat Dumnezeu, slavă Ție Doamne, mergem mai departe! Deci dacă știm să trăim aici cum trebuie pe pământ, să ne bucurăm, o să ne ducem la bucurie și dincolo, dar să trăim frumos, adică nu chinuind pe alții! Dacă noi îi chinuim pe alții, acela nu-i trai frumos.

Ești liber dacă ai libertate interioară

Poți să te îmbogățești, poți să faci de toate, dar dacă e pe spinarea altora care suferă și te blestemă și nu știu ce… s-a terminat, aia nu-i viață! “Viața e frumoasă tare dacă știm ca s-o trăim, Este ca o zi cu soare dacă știm să n-o umbrim”. Dintr-o poezie făcută de mine, că am făcut eu mai multe în timp așa. Vrem să trăim frumos? Suntem liberi. Trăim frumos.

Era perioada comunistă cu oamenii în închisori și spuneau că suntem liberi. Cum ești liber, nu vezi că ești legat, bătut în fiecare zi? Sunt liber, am libertatea interioară pe care nu mi-o poate lua nimeni! Ăștia i-o luat trupul, l-o pus acolo îl bătea, dar libertatea… De ce au ajuns atâția sfinți din închisorile comuniste și acum din moaște lor izvorăște mir și fac minuni? Pentru că au fost liberi în Hristos, nu conta că i-or bătut ăștia! Erau cazuri, mai citeam că era o femeie în închisoare și o băteau ăștia și spuneau: “Te omorâm!”. “Nu! O să mori când vrea Dumnezeu. Dacă vrea Dumnezeu ca eu să trăiesc și să muriți voi, eu o să trăiesc mai mult ca voi!”. Și acum femeia asta la 90 de ani își scria memoriile și toți aceia care au chinuit-o erau morți toți.

Povestea unei fete ce a trecut pe la Auschwitz

Deci când vrea Dumnezeu pot să vie 100 de viruși, 100 de boli, 100 de nebunii în lumea asta, dacă ai de trăit 90, 90 trăiești! Citeam că la Auschwitz, o evreică de prin Polonia, nu mai știu, dintr-o țară de acolo, i-a plăcut ei de mică muzica la pian. O ajuns dintre cântărețele mari, Alice.. nu știu cum o chema, că este o carte groasă, mi-a plăcut foarte mult, abia atunci pot spune, am început să înțeleg eu ce înseamnă muzica, să o îndrăgesc, adică prin ceea ce a scris ea în cartea aceea. Toată familia ei au luat-o la Auschwitz, au murit acolo, a reușit să se salveze ea cu un copil tot ascunzându-l și pe ăla. Era mic și tot îl ascundea prin camere, pe nu știu unde, ca să-l protejeze.

Și ăștia nu o omorau, o lăsau din cauza că ea cânta frumos și o lua să le mai cânte, ăstora cum erau naziști la timpul acela acolo. Și restul, zilnic, pe capete, toți de acolo erau gazați, împușcați, deci pe capete. Și ea o reușit până la momentul ăla când s-o încheiat cu războiul, tot la limită o fost să scape. Și cum o scăpat? Că mulți îl judecau pe Antonescu. Antonescu la timpul ăla o salvat cei mai mulți evrei pe la Constanța. Ea tot așa, pe la Constanța dusă corabia și-i ducea în Israel și scăpau evreii. S-au cărat vapoare întregi de evrei duși de la Constanța și în Israel erau scăpați din țările astea, scăparea lor, pe acolo îi trecea Antonescu și îi trimitea în Israel ca să nu fie omorâți.

Și la fel o scăpa și ea, în felul ăsta, când o venit cu copilul ei. S-o dus, o stat o bucată de timp în Israel acolo, cât de cât s-o pus pe picioare, dar ei îi plăcea mult să cânte. Zicea: Împărțeam aceeași casă cu un arab. O căsuță mică. Eu aveam o cameră cu ceva acolo, arabul în partea asta, aceeași bucătărie, ne salutam, ne respectam, deci totul… n-avea treabă. Vezi că acum sunt conflicte acolo. Nu! Ei nu aveau. Nu-i interesa asta. Având sufletul sensibil de cântăreață cum era ea, totdeauna căuta frumos, aproape să nu fie observată, cum să zice, cu respect.

Când vrea Dumnezeu să te lase, te lasă dacă vede că tu poți fi de folos pentru alții

După o serie de ani s-a dus în Anglia. S-a dus acolo și și-o continuat viața. Când a ajuns băiatul ei la 70 de ani, a murit. Gândiți-vă dacă băiatul avea 70, ea avea 100. Când a împlinit ea 100 de ani, la aniversarea aceea ea o cânta la pian. Și spuneau mulți despre ea că putea să-și pună ceasul, atât era de calculată, când ieșea ea la plimbare. Știau toți, în momentul în care ieșea ea din casă înseamnă că e ora două fix. Ea se ducea odată la săptămână la un măcelar și cumpăra o găină. Și îl punea pe acela să-i o taie exact în șapte. Și se ducea acasă, făcea o ciorbă, nu știu ce, o băga la frigider și ea avea șapte porții.

Ea nu stătea toată ziua să facă mâncare, ea s-o dedicat muzicii. Își făcea în fiecare zi plimbarea ei, avea orele fixe și o trăit undeva pe la 107 ani sau așa. Îi muriseră toți și își dorea și ea să plece pentru că și băiatul ei murise. De la bătrânețe vreo două degete i se îndoiseră și învățase să cânte la pian numai cu degetele astea. A continuat până a plecat din viața asta să cânte și să se bucure, deci asta era ea. Ce viață! Și a fost și pe la Auschwitz. Poate că toți ceilalți care au chinuit-o acolo au murit și ea uite că a ajuns și-a dus o viață frumoasă până la vârsta aceea. Deci când vrea Dumnezeu să te lase, te lasă dacă vede că tu poți fi de folos pentru alții cu ceva.

Să adunăm comorile în Cer nu pe Pământ

Vezi că ea prin prisma asta a muzicii, poate i-o bucura pe mulți, i-o făcut zâmbesc pe mulți cântând mult la pian. Asta era bucuria ei, ea trăia prin asta, dispărea totul din jur când începea să cânte și în felul ăsta, armonia asta a sufletului ei a transmis-o celorlalți și așa îi bucura. Cânta la pian cu geamul deschis, toți trecătorii auzeau cântarea din căsuța ei fără să se ducă să dea concerte. Deci îi plăcea, se bucura, ea trăia lucrul ăsta. Deci asta înseamnă să trăiești frumos! Nu contează ce se întâmplă în jurul tău, tu încearcă să trăiești frumos, că lucrul ăsta nu se pierde! Cu ce o să plecăm dincolo să fie cu frumosul, cu bucuria pe care am dat-o celorlalți, cu lucrurile bune. Adică ai făcut un bine, se duce la Dumnezeu, cu asta plecăm dincolo. Nu cu averile, astea toate rămân aici!

Nu vedem? Zilnic mor oameni. Unde se duc? În groapă! Ce iau cu ei? Dacă au rude mai așa, le pun îmbrăcăminte mai bună, dacă nu… cum era înainte, pantofi de carton că și așa putrezesc acolo. Și poate tu ai avut milioane, au rămas la alții. Ți-o pus o pălărie pe cap, niște pantofi de carton și dă-l în groapă, s-o dus și ăsta! Deci asta se întâmplă cu trupul nostru pe care-l îngrijim atât, se duce acolo la putrezit. Dar sufletul unde se duce? Se duce acolo unde i-am pregătit locul. I-am pregătit locul aici cum se zice, la lucrurile astea pământești, în jos se duce. Dacă am pregătit spre lucrurile cerești, adică prin milostenie… că se spune: ”Nu vă adunați comori pe care le mănâncă aici moliile, rugina, le fură hoții!”, nu! Trimiteți-le acolo unde nu poate să le fure nimeni. Unde? În Cer!

Prin cine o lăsat Dumnezeu să le trimitem Cer? Prin săracii din jurul nostru. Căutați că sunt săraci, slavă Domnului, de ajuns! Mulți spun: ”Dar unde? Dar cutare! Ăla-i bețiv, ăla-i cutare!”… Dacă o iei așa pe toți o să-i vezi răi și doar tu ai dreptul să trăiești. Nu! Săraci sunt! Poate ăla nici nu știe de ce o băut un pahar în plus, ăla e amărât, fiecare are suferința lui, dacă vrei să ajuți, ajuți și în felul ăsta toate astea se duc dincolo! Azi un pic, mâine un pic și fără să-ți dai seama se adună câte o cărămidă și îți faci cum se zice, palatul dincolo. Dacă nu… ai să aduni aici, când ai murit tu, crezi că mai face cineva?… Se bat să ia, să-ți împartă fiecare și tu ai plecat cu ce? Cu ce ai făcut? Ai făcut? Găsești. N-ai făcut?…

Despre chemarea de a aduna comori în cer vorbește limpede Însuși Hristos în Evanghelia după Matei 6, 19-21; textul poate fi citit integral pe Biblia Ortodoxă.

Să lăsăm ceva frumos în urma noastră

Era o poezie a Sfântului Aneacul (22:14) foarte frumoasă, despre tot ce lași în urma ta prin vorba pe care o spui, prin grai, prin ceea ce ai făcut, astea rămân în urma ta după ce ai murit. Deci nu-i suficient doar să zici, trebuie să lași și ceva în urma ta. Citeam undeva, măi, un copac dacă l-ai plantat, tu ai plecat și altul mănâncă un fruct și zice: ”Bodaproste, Dumnezeu să-l miluiască pe la care l-o pus!”. Deci ai făcut ceva! Ai săpat o fântână, din fântâna aia poate o sută de ani după aia, beau alții apă din ea. Deci întotdeauna să faci nu numai pentru tine, să faci ceva să rămână și de care să se folosească oamenii. Ești capabil, ți-o dat Dumnezeu alte daruri, să scrii o carte frumoasă, care să-i bucure pe ceilalți, să faci ceva ce este de folos și pentru alții.

Citeam undeva că erau doi care se chinuiau în iad, la unul tot scădea focul, la celălalt creștea. Și acum cel la care creștea, a început să cârtească:

– La mine de ce crește focul?

– Tu ai scris o carte eretică pe care cei care o citesc, toți se pierd, pleacă din Biserică din cauza a ceea ce ai scris tu! De aceea îți crește focul, pentru că în urmă ai lăsat ceva rău.

– Și de la celălalt?

– El a fost țăran simplu. O săpat o fântână la o intersecție de drumuri și toată lumea care bea, tot zic: Bogdaproste, Dumnezeu să-l miluiască și tot îi stinge focul și tot îi scade până o să-l scoată de aici prin ceea ce a lăsat el urmă.

De asta trebuie să lăsăm lucruri frumoase! Lași copiii frumoși în urmă, adică educați bine, porniți pe calea cea bună? Și aceia o să se roage pentru tine în continuare când pleci pentru tot ce lăsăm în urmă. Deci să lăsăm lucruri frumoase, lucruri care îi bucură pe ceilalți. Să nu lăsăm ceva, o invenție care distruge în urma noastră! Să lăsăm ceva frumos!

Să avem grija ca binele nostru să nu fie răul altuia

Au fost multe genii, le-a dat Dumnezeu…, au făcut bomba atomică. Câte milioane de oameni au murit de la asta? Și el a fost un geniu, poate părinții lui erau mândri: ”Fiul nostru, ce deștept e!”. Dar unde s-o ajuns? De asta eu le spun la mulți: Bun, ți-a dat Dumnezeu capacitate, ai grijă ce faci cu ea! Tu poți să încerci să faci ceva bun, dar dacă te uiți la lucrul pe care îl inventezi tu și vezi că are și partea întunecată, să ai grijă că pe aia o s-o preia cineva și o s-o folosească! Pentru că vedem acum atâtea invenții scoase și împrăștiate prin lumea asta. De la cine sunt? De la niște oameni care au avut gândul bun de a-i ajuta pe alții. Dar lucrul ăla e folosit rău, pentru că are și partea lui care nu-i bună.

De asta când faci o invenție, să te uiți bine dacă poate fi folosită la ceva rău! Că în general acum, imediat se găsesc unii, chiar și guverne, care le folosesc la rău. Pentru că sunt niște interese, războaie, treburi, să-i distrugă pe alții. Întotdeauna a fost interesul ăsta de a-i guverna pe ceilalți. Nu vedem și acum la nivel mondial ce se încearcă? Un fel de luptă de asta de a distruge oamenii? Dar de unde vin toate astea? E diavolul în spate la toate! Încearcă să distrugă omenirea asta, să ajungă la suflet. Încet, încet, nu vedem pașii? Parcă citești la Apocalipsă ceea ce se întâmplă acum, că nu vor mai putea cumpăra, vinde, cutare. Parcă prea tare se potrivește!

În astfel de subiecte avem mare nevoie de discernământ și de un duhovnic care să ne tempereze zelul: un ghid bun este articolul Cum să ne căutăm un duhovnic – p. Teologos.

Se merge spre o dictatură mondială

Citeam recent că în perioada naziștilor, exista tot un fel de certificat din ăsta. Cine n-avea certificatul ăla nu putea merge la magazin, la teatru, la nimic dacă nu-l prezenta. Era cu svastica, dacă nu aveai ăla n-aveai voie să ieși din casă. Deci era o formă de dictatură care vedem că se întâmplă și acum, asta e realitatea. Și se încercă tot să se constrângă, nu mai ai dreptul să zici nimic, nu mai ai dreptul să faci nimic pentru că ești supus imediat, amendat, constrâns din toate părțile. Și se merge înainte ca un fel de tăvălug. Vor să-i aducă pe toți la nivel mondial, ce n-a fost niciodată, o fost înainte într-o țară, în două, o fost puterea asta, comunismul pe o zonă, celelalte țări erau libere! Nu! Acum la nivel mondial se merge spre dictatură mondială și controlul mondial, ceea ce citim iar la Apocalipsă.

Va fi o singură conducere în lumea asta. Și care-i scopul?

Va fi o singură conducere în lumea asta. Și care-i scopul? Nu-s banii, că și așa sunt mâna lor. La noi încă îi mai avem pe hârtie… Deci banii sunt în mâna lor, nu-i interesează asta, au puterea, au banii. Problema e sufletul! Spre asta tinde pentru că dacă îl controlezi pe om și aduci foamete, pe om îl constrângi. El se uită că îi mor copiii de foame, e în stare să facă orice să-i salveze. Dar nu-i salvează, că tot te supune, te pune să te lepezi de toate până nu-ți mai salvezi nici copiii, nici pe tine. Deci e lupta diavolului direct acum, dar se folosește de oameni. De cine? De oamenii fără Dumnezeu. Pentru că spune clar, nu poți sluji la doi domni. Pe unu-l vei iubi, pe celălalt îl vei urî, deci nu există a treia variantă!

Dacă nu ești cu Dumnezeu, automat ești cu diavolul

Dacă nu ești cu Dumnezeu, automat ești cu diavolul. Nu poți spune că nu ești nici cu Dumnezeu, nici cu celălalt, nu! L-ai scos pe Dumnezeu din viața ta, te-a preluat diavolul, adică întunericul. Și în mintea ta tot ce faci, ți se pare că faci bine, dar de fapt faci rău. Prin toate hotărârile pe care le iei faci rău pentru că nu-l ai pe Dumnezeu viața ta. Vedem acum și în știință și în medicină, toți zic că-s deștepți, că nu știu ce fac! Nu vedem că tot ce fac e împotriva omului? De ce? Pentru că l-o scos pe Dumnezeu și în momentul în care l-ai scos pe Dumnezeu, te-a luat diavol în primire. Și el te influențează ca tot ce faci să fie spre răul celorlalți, deși ție ți se pare că faci bine. Deci în numele binelui ajung să se omoare oamenii între ei.

Și prin medicină o să fie și prin toate. Nu vedem acum? Atât să minte, atât se încearcă în tot felul să se ascundă, să se facă, să pună emblema binelui, că e spre folosul omului și mor oamenii pe capete și tot strigă că e pentru folosul omului! Care-i folosul omului? Nu numai că-l omori trupește, dar îl distrugi și sufletește. Prin toată mass media asta, câtă panică se bagă acum! Continuu numai panică, pentru că omul la panică ori înnebunește, i se blochează și mintea, sistemul imunitar, totul și atunci l-ai făcut praf. Nu se mai roagă, nu mai face nimic, e într-o stare de tremur continuu ca și cum vine sau nu vine. Deci în starea asta e. Ei și-l aduci pe om și-l distrugi.

Despre legătura dintre control, „pecete” și Noul Testament, un cadru de reflecție găsiți în articolul Pecetea Apocalipsei.

Poate oare vaccinul să-l distrugă sufletește pe om?

Pelerin: Poate oare vaccinul să-l distrugă sufletește pe om?

Părintele Pimen: Ce se întâmplă? Eu vă zic părerea mea, nu știu. Nu că vaccinul în sine l-ar distruge, dar tot ce se întâmplă în spatele vaccinului…

Pelerin: Tema, frica…

Părintele Pimen: Nu! Tot ce se întâmplă în spatele vaccinului, deci nu sufletește, dare e posibil… nu spun eu, dar când vezi că medicii sunt împărțiți, jumătate susțin, jumătate vin cu o grămadă de teorii, medicii, nu eu! Eu nu mă pricep! Am citit și eu la medici și nu oricine, medici cu premiul Nobel din toată lumea asta, au ieșit și au spus: ne e teamă că din cauza vaccinului mutațiile au început să fie mult mai accentuate. Deci când se transmite e mult mai dur, mult mai rău. Adică să se ajungă la un moment dat să depindă omul de vaccin lunar și nu numai asta, să-l distrugi pe om, adică n-ai luat vaccinul, moare. Adică se accentuează boala asta în el, încât ajungi ca cei bolnavi de anumite boli și stau toată ziua cu tratamentul, cam așa ceva, la o dependență totală.

Și atunci ăia-ți vând la farmacie ce vor și tu stai toată ziua abonat la farmacie. Deci nu știm, ne uităm la ce spun medicii, medici cu experiență, care nu vor să aibă încredere în așa ceva pentru că se moare mult, sunt multe efecte adverse despre care nu se spune public. Imediat se trece sub altă formă, acum dacă a murit cineva se spune că a murit nevaccinat și ăla a murit a doua zi după vaccin. Dar ei spun că a murit nevaccinat, că cine mai iese să spună că nu e așa. Sau imediat i-o șters dacă-o zis ceva, nu iese public, deci asta se încearcă acum.

Dezinformarea este la ordinea zilei

Nu vedem în Athos câtă reclamă s-o făcut? La septembrie era știre prin Grecia, prin România, că în Athos sunt 1000 de călugări bolnavi! Nu era niciunul! Nu era niciunul în Athos atunci că m-am interesat. Băi, este? Oficial nu era niciunul și tu spui că erau 1000! Deci se vedea clar știrea falsă! Așa merge în toată lumea, dar aici am putut noi să ne dăm seama. Acum iar circulă că mă mai sună oamenii:

– Părinte, dar e adevărat?

– Ce?

– Că zice: uite, în Athos sunt o grămadă de bolnavi, românii au adus boala în Athos, închinătorii români care vin din țară, că vin cu certificate false, cu nu știu ce…

– Măi, oameni buni! Nu intră nimeni în Athos fără să fie testat la Ouranopoli!

Deci clar, toată lumea e testată. Care e pozitiv, s-o întors. Deci nu are cum să o aducă în Athos. Ce se întâmplă? Unde vin românii? La Schitul Lacu și la Schitul Prodromu, aici-s cazați toți. La Schitul Lacul nu e niciun caz de îmbolnăvire, nici la Prodromu. Păi cine ar trebui să fie prima dată bolnavi? Schitul Lacu și Schitul Prodromu, dacă asta e vorba! Că la greci nici nu-i primește să doarmă, se închină ici, colo. Cine poate să le ducă boala dacă a intrat un pic și s-o închinat? La noi se doarme, la Schitul Prodromu se doarme, ai contact, stai de vorbă cu oamenii, vedeți, aici nu-s măști, adică e liber, viața normală cum se spune, pe care a lăsat-o Dumnezeu și nu este niciun caz de îmbolnăvire.

Nu că am fi noi nu știu ce, mila Maicii Domnului, ne acoperă Maica Domnului, dar nu sunt! Și atunci cum poți să spui că românii aduc boala? Ce treabă are certificatul ăla, că e fals, că nu e fals odată ce ești testat? Că se spune clar chiar de către cei care recomandă vaccinul, că și cel care și-o făcut și care nu a făcut, ia boala și o dă mai departe. Care-i diferența? Deci și unul și altul fac același lucru, doar că zice că nu îi afectează pe cei vaccinați așa de tare cu toate că mor de ajuns.

Cazuri de îmbolniri la mânăstirile unde monahii sau vaccinat

Și hai să vă spun alt lucru! Aici în Athos, în general, nu s-o primit vaccinul. Dar sunt vreo trei mănăstiri care oarecum l-au recomandat și majoritatea dintre mănăstiri s-au vaccinat, da? Hai să vă spun ceva! Cine are îmbolnăviri în Athtos? Alea trei mănăstiri! Da? Uite, cu vreo două săptămâni în urmă spunea cineva, că discutăm cu șoferii care se plimbă, băi, care mănăstiri sunt închise? Cutare, cutare, cutare! Alea trei care s-au vaccinat, toate-s izolate și au nu știu câți bolnavi în fiecare mănăstire. Restul, toate mănăstirile care nu au făcut vaccinul, nu aveau îmbolnăviri, numai alea trei care și l-o făcut, aici e problema! Și am spus bun, de ce-s izolate și s-o închis cele care l-au recomandat că e bun și au cazuri, iar ceilalți nu au și au contact cu lumea zilnic?

Aici se poate controla în sensul că putem ști sigur ce se întâmplă în Athos. În lume nu poți că-ți spun ei prin mass media, dar aici vedem. Ei și lucrul s-a putut aici. Ne-am interesat și noi, băi, care-i situația? Păi, ăia care recomandau vaccinul! Ce-i cu ei? Păi, au 10 bolnavi și s-o izolat mănăstirea. Ceilalți câți au? 20 bolnavi, astea trei mănăstiri. Restul, toată lumea era lejer, n-aveau bolnavi deloc. Deci atâta se face propagandă că ăsta e bun, că imunizează și poftim, avem aici rezultatul clar! Noi, ați văzut, n-am oprit niciodată, ce oameni ne-au venit, au fost primiți cu drag, i-am îmbrățișat pe toți. De ce ne-o păzit Dumnezeu? Eu am mai zis și altceva: dăm omenescul deoparte și privim duhovnicește. Noi ne-am lăsat în grija Maicii Domnului.

Duhovnici găsim peste tot numai să-i cautăm

În momentul în care te încredințezi, Maica Domnului, atât Ți-i treaba, noi ne mulțumim cu înțepăturile astea, cu tratamentul ăsta, că ne păzește. Maica Domnului zice: ”Bine, ia să vedem cât vă păzește?”. Și atunci s-a văzut cât ne-o păzit. Nu că noi am fi mai grozavi! Și mâine ne putem îmbolnăvi, care-i situația? Oameni suntem, când îngăduie Dumnezeu…, dar am spus așa: măi, de ce să mori chinuit când poți să mori frumos? Deci asta-i cum am mai spus, cauți doctor bun pentru trup, la fel și pentru suflet. Un doctor bun care te odihnește. Nu numai decât trebuie să fii un duhovnic cu renume, dar trebuie un duhovnic care să simți că te odihnește și că poți să te duci și să te deschizi. Pentru că dacă e prea mult renume, nu are timp. Vrei să te duci, greu să îl găsești și așa…

Preoți o dat Dumnezeu, slavă Domnului! Nu suntem prin Africa, pe nu știu unde, să te duci mii de kilometri, deci după colț te-ai dus, dai de o biserică, dincolo de alta, dincolo așa. Și la fiecare biserică sunt câte 2-3 preoți, deci găsești unde vrei, numai să-i cauți! Nu ești mulțumit, cauți în altă parte, până îl găsești pe cel care te odihnește. Deci știți ce trebuie? Să te poți deschide! Nu că dacă nu zice ca mine, atunci nu-i bun, deci nu e asta, duhovnicul nu se ia după criteriile astea. Deci trebuie să simți că poți să i te deschizi și după aia te încredințezi lui când simți lucrul asta și ce spune, iei ca din mâna lui Dumnezeu. Te rogi, Doamne, dă-mi duhovnicul potrivit! Dacă ai nevoie de duhovnic mai aspru o să-ți dea Dumnezeu duhovnic mai aspru.

Cel mai bine e să ai un duhovnic de la o biserică din apropiere

Exact ca la haine acelea, zice, care-s mai murdare… cum era înainte. Acum e mașina de spălat, bagi temperatura mai mare, bagi pe durată mai lungă că-s mai murdare. Ei, dacă-s mai curate, oleacă clătite. Cam așa, fiecare după starea lui. Ai nevoie, cum am zis, de curățare mai multă, atunci duhovnic mai aspru. Că mulți aleargă repede că numai decât să aibă duhovnici în mănăstiri. În general, cei din mănăstiri dau canoane mai mari pentru că mulți dintre ei văd prin prisma vieții monahale. Păi, tu ai familie, ești în lume, ai copii, e un pic mai greu. De asta așa o rânduit Sfinții Părinți să fie preoții de mir, care sunt și ei căsătoriți și au familie și-l înțeleg mai mult pe omul cu familie pentru că și ei trec prin aceleași probleme. Un călugăr trece mai greu, înțelege mai greu.

Adică chiar de aude din dreapta, din stânga, dar nu trece prin lucrurile acelea și atunci nu întotdeauna reușește să-ți dea exact ce trebuie pentru că înțelege mai greu. Deci cel mai bine e când ai un duhovnic de la o biserică din apropiere. Te duci repede, ai o problemă, îl găsești la orice oră.

Pelerin: Și nu e greșit dacă o luăm pe drumul mai ușor?

Părintele Pimen: Depinde ce înțelegi prin drum ușor sau drumul greu?

Pelerin: Mai puține canoane. Puține canoane stau deloc.

Nevoința să o facem doar cu binecuvântarea duhovnicului

Nevoința să o facem doar cu binecuvântarea duhovnicului

Părintele Pimen: Nu e vorba de asta! Deci dacă ai râvnă și vrei să faci mai mult, poți să-i spui tu părintelui: Părinte, dați-mi un pic ceva, că vreau să mă nevoiesc, să fac ceva! Pentru că or mai fost cazuri în care făceau nevoință mare, metanii, nu știu ce și când s-au dus și s-au spovedit, i-o spus duhovnicul:

– Ai să faci atât!

– Părinte, dar eu vreau mai mult!

– Măi, tu fă asta ține-te și așa.

S-o dus acasă și nu putea face nici cât i-a zis duhovnicul. Pentru că întotdeauna când faci sub ascultare de un duhovnic, se duce la Dumnezeu tot ce faci. Când faci tu în afară, spune duhovnicul: ”Mă, uite, fă asta, asta!” și tu te duci acasă și faci altceva, că las că știu eu mai bine ce fac, toate alea ies de sub acoperământul ascultării și nu-i folosul la fel de mare.

Spunea cineva că făcea cinci acatiste, cutare, și când s-o dus la duhovnic, i-a spus duhovnicul: ”Nu! Faci un acatist la zi și atâtea metanii!”. Înainte făcea 100 de metanii, acum duhovnicul i-a dat 12 metanii pe zi și s-o dus acasă nemulțumit: ”Măi, eu făceam atât, ce m-o tăiat duhovnicul?”. Vine după o lună de zile la duhovnic: ”Părinte, iartă-mă, nu reușesc să fac ce mi-a dat!”. Când făcea fără nicio binecuvântare, putea să facă liber. Ei, în momentul în care e sub o binecuvântare, atunci ai alt folos, nu faci de capul tău. E tăierea aceea a voii, cum este și în călugărie și toate astea se duc la Dumnezeu. Și atunci ai și lupta mai mare. Deci e bine să fie sub ascultare, totdeauna să întrebi: Părinte, eu vreau să fac oleacă de nevoință mai mult! Nu te oprește, ia și fă nevoință!

Să discutăm cu duhovnicul despre problemele apărute

Dar vezi ce-ți asumi, dacă poți duce până la capăt! Să nu vrei mult și după aia să nu faci nici jumătate! Adică, încearcă să te încadrezi în limite. Să ne rugăm neîncetat spune și Sfântul Apostol Pavel, rugați-vă neîncetat! Deci e datoria noastră. Dar ca să-ți iei un canon anume, asta comunici cu duhovnicul: Părinte, cam atât aș putea să fac. Sau dacă vine el și așa spune: Fă atât! Părinte, iartă-mă, am atâția copii, am munca, nu mă încadrez cu astea, ca să fiu cu conștiința împăcată. Uite, atât aș putea face! Adică discuți cu el, că nu-s astea legi bătute în cuie. Și atunci duhovnicul vede: Da, măi! Uite, ai probleme, ai copii, ai munca, ai asta, poate e mai greu, soția e mai dificilă într-o anumită privință, poate ceva nu merge cum trebuie și atunci te încadrează în limite în care se poate.

Deci totdeauna să fii în discuții cu duhovnicul! Adică nu dacă o scăpat o părere duhovnicul, o iei ca lege și mergi cu capul înainte și îți dărâmi familia, nu! Discuți cu duhovnicul: Părinte, dar e bine? Uite, eu mă confrunt problema asta, cu cealaltă! Adică să știe el care-i situația, ce poți și ce nu poți și atunci te încadrează în limita în care poți.

Pelerin: Am înțeles!

Întrebări practice despre duhovnicie și echilibru duhovnicesc sunt atinse și în: Întrebări și răspunsuri: despre rugăciune, duhovnic, frică, iubire.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!