Nu e doar cazul tău: nimeni nu mai vrea copii

Urmăriți un material care trebuie să ne dea de gândit și care analizează în detaliu cauzele alarmantei situații a ratei natalității care s-a prăbușit peste tot în lume.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

Nu e doar cazul tău, nimeni nu mai vrea copii

Rata fertilității în SUA scade la un nou minim istoric. Nașterile în Japonia ating un record minim. Rata națională a nașterilor în Italia este declarată o urgență națională. Aproape toate țările sunt pe cale să se micșoreze până în 2100. Nu există aproape nicio îndoială că există o criză de fertilitate în desfășurare. Oamenii aleg să nu mai aibă copii. De la Coreea de Sud la Statele Unite, Norvegia și Taiwan, practic toate țările bogate.

Și s-ar putea să nu considerați asta o problemă, dar este o problemă din câteva motive. Realitatea este că oamenii trăiesc mai mult ca niciodată în prezent. Când oamenii încep să trăiască atât de mult, ai nevoie de noi lucrători pentru a-i înlocui pe cei care se pensionează. Ai nevoie de noi lucrători pentru a plăti impozite care vor finanța și pensiile celor care se pensionează. Și ai nevoie de tineri în forța de muncă pentru a avea grijă de cei în vârstă. În anii 1960, existau 6 persoane cu vârstă de muncă la fiecare pensionar. Până în 2035, se așteaptă să fie 2 la 1.

Acesta este unul dintre acele subiecte în care, dacă întrebi cinci persoane diferite, vei primi cinci răspunsuri complet diferite cu privire la motiv. Oamenii tind să aibă opinii destul de ferme. Unii ar putea spune că este o problemă a costului vieții. Alții ar putea spune că are legătură cu scăderea ratei religiozității din lume. Unii ar putea învinui, de exemplu, mișcările de emancipare ale femeilor. Oricum ar fi, indiferent ce spun oamenii, ei sunt de obicei destul de siguri că fie experiența lor, fie credința lor este motivul pentru care, la scară globală, oamenii nu mai au copii.

Cred că putem face mai bine de atât. Deoarece când văd că există o problemă care afectează Norvegia, SUA, Taiwan și Franța, îmi spun că trebuie să existe un răspuns mai bun pe care să-l putem oferi, nu-i așa? Pentru că aceste țări sunt complet diferite. Situația îngrijirii copiilor, de exemplu, în Norvegia este vast diferită de cea din SUA, care la rândul ei este foarte diferită de cea din Marea Britanie. Deci simt că putem obține un răspuns mai bun decât o simplă soluție de genul: „Oh, este costul vieții”. Cred că putem analiza mai bine. Dacă m-ați fi întrebat, să fiu sincer, chiar și acum câteva săptămâni, aș fi pus vina în întregime pe costul locuințelor. De fapt, este un grafic pe care îl am în minte a celor fără chirie. Este un grafic care compară creșterea prețurilor caselor cu creșterea veniturilor în Marea Britanie. Și intuitiv, pentru mine, pare că acesta e motivul pentru care oamenii nu vor să aibă copii. Și pentru mulți oameni, pare la fel.

Dar vreau să-mi pun la îndoială intuiția și poate să ajungem la un răspuns mai nuanțat cu privire la motivul pentru care aceasta este mai mult o problemă globală decât una specific locală. De exemplu, aceasta este o cercetare din SUA, care a încercat să stabilească care este efectul unei creșteri cu 10.000 de dolari la prețul locuințelor asupra deciziei oamenilor de a avea copii. Nesurprinzător, dacă prețurile caselor cresc, asta corespunde cu o scădere de 2,4% în decizia de a avea copii dacă închiriați. Totuși, dacă dețineți propria casă, de fapt deveniți mai predispuși să aveți copii pe măsură ce prețurile caselor cresc. Efectul net al acestui lucru este că: atunci când prețurile caselor cresc în SUA, mai mulți oameni vor de fapt să aibă copii, ceea ce este cu adevărat contraintuitiv. Dar există unele variații, deoarece în Marea Britanie, efectul creșterii prețurilor caselor este o scădere netă, 1.3%. Și aceasta este doar o dovadă care ne ajută imediat să înțelegem că nu putem considera această problemă ca pe o soluție simplă.

Clar, locuințele nu pot explica întreaga imagine. Cred că costul de a avea copii este un alt factor uriaș la care oamenii recurg de obicei când explică motivele pentru care oamenii nu mai au copii. Este prea scump. Totuși, se pare că nici măcar dacă plătești oamenilor pentru a avea copii nu funcționează prea bine. Taiwan a cheltuit mai mult de 3 miliarde de dolari pentru a-i încuraja pe cetățenii săi să aibă mai mulți copii și nu a avut deloc succes. În Franța, au cheltuit și mai mulți bani, aproximativ 4% din PIB-ul lor, pe diverse măsuri pentru a încuraja oamenii să aibă copii. Pentru a pune asta în perspectivă, dacă SUA ar cheltui 4% din PIB-ul său pe măsuri familiale, ar fi echivalentul întregului buget de apărare. Așa că țările, unele țări cel puțin, cheltuiesc de fapt sume uriașe de bani pe lucruri precum reduceri de impozite, transferuri directe de numerar și beneficii pentru îngrijirea copiilor, pentru a încuraja oamenii să aibă copii. Clar, există mai multe motive în toată această situație decât pare la prima vedere.

Și cred că putem analiza unele dintre cercetări și dovezi, deoarece există un întreg set de cercetări și dovezi cu care să ne confruntăm. Și am încercat să le găsesc cele mai bune pentru a le împărtăși cu voi. Și sunt curios să aud opiniile voastre despre aceste aspecte diferite. Ce găsesc eu cu adevărat interesant este modul în care narațiunea s-a schimbat în jurul acestui subiect. Pentru că acum câteva decenii, suprapopularea era la modă. Toate discuțiile despre numărul de oameni de pe Pământ se învârteau în jurul faptului că erau prea mulți oameni.

Și avem două persoane de învinuit pentru asta. În primul rând, îl avem pe acest tip de aici. Numele său este Thomas Malthus și este un economist din secolul al XVIII-lea. El a fost prima figură majoră care a scris cu adevărat despre ideea unei explozii demografice. El a văzut că în Anglia secolului al XVIII-lea calitatea vieții scădea destul de rapid și a spus că erau pur și simplu prea mulți oameni și că vom ajunge la un punct în care nu va mai fi suficientă hrană pentru a susține populația în creștere. Și câteva decenii mai târziu, un alt profesor a scris despre același subiect. Numele său era Paul Erlich și a scris o carte numită: „Bomba populațională”. Și oamenii chiar i-au crezut. Pentru a pune în perspectivă cât de înfricoșată era lumea de suprapopulare, vreau să împărtășesc un citat de la președintele Rezervei Federale din SUA, care a spus că: „Suprapopularea ar putea fi mai explozivă decât bomba atomică sau bomba cu hidrogen.”

Chiar și de cealaltă parte a lumii, în China, aceste temeri de suprapopulare au promovat decizia Chinei de a implementa politica lor de un singur copil, întregul pachet de legi și reglementări concepute pentru a opri chinezii să aibă mai mult de un copil. Dacă revenim la situația actuală, acele temeri erau clar nefondate. Cred că majoritatea dintre noi înțelegem că insecuritatea alimentară este o problemă de distribuție și nu una agricolă. Și în schimb, am ajuns în situația în care sub-popularea este problema, că nu sunt suficienți tineri.

Și vreau să acord puțin timp pentru a vorbi despre SUA în mod specific, deoarece cred că au niște factori cu adevărat interesanți care schițează o imagine diferită a crizei de fertilitate față de cea pe care poate o aveți în minte în prezent. Acesta este un grafic al ratelor de fertilitate din SUA și este genul de grafic care te face să vrei să sari la o concluzie specifică sau la un răspuns simplist cu privire la ce se întâmplă aici. Dar partea cu adevărat interesantă a acestui grafic nu este cum arată acum, ci cum arată când îl descompui pe categorii demografice. Și din fericire, jurnalul „The Economist” a făcut asta pentru mine.

Dacă ne uităm la rata nașterilor împărțită pe vârstă, vedem niște tendințe cu adevărat interesante. Puțin surprinzător, rata de fertilitate în rândul femeilor de peste 30 de ani a crescut constant de la anii 1990. Totuși, ați putea observa altceva destul de interesant. Ratele nașterilor în rândul femeilor de 15-19 ani din SUA au scăzut dramatic. Cifra reală este de 77% și ei explică de fapt că: mai mult de jumătate din scăderea ratei totale de fertilitate din America este determinată de femeile sub 19 ani care aleg să nu mai aibă copii. Aproximativ o treime din aceste nașteri ar fi fost neplanificate, iar majoritatea acestor nașteri ar fi fost la persoane cu venituri mici.

În Marea Britanie, vedem de fapt o tendință similară, unde femeile de 20 de ani au avut jumătate din numărul de copii comparativ cu 10 ani în urmă. Spre deosebire de femeile mai bogate, aceste tinere nu vor compensa prin a avea mai mulți copii în viitor. Și vreau de fapt să iau o secundă pentru a face o paranteză, și a vorbi despre faptul că adesea cel mai umilit grup de oameni este de fapt cel mai important grup pentru societate. Sunt sigur că ați auzit de tinere mame singure, descrise ca: o povară pentru societate sau ca fiind leneșe, dar clar aceste femei erau de fapt coloana vertebrală a economiei. Este un lucru la care, cred eu, mulți oameni nici nu se gândesc cu adevărat.

Evident, ar fi nerezonabil să spunem că motivul pentru care nimeni nu are copii este pur și simplu pentru că sarcinile la adolescenți au scăzut. Aspectul economic este clar important, este clar relevant. Nu cred că este o coincidență dacă vă uitați la acest grafic, că țările cu cea mai scăzută rată de fertilitate din Europa, țări precum Italia, Spania și Grecia, sunt și cele cu cel mai mare șomaj în rândul tinerilor, țările în care tinerii locuiesc cu părinții pentru cel mai mult timp și unde economia este în colaps, practic. Și dacă întrebați, pur și simplu tineri adulți de ce nu au copii, mulți dintre ei vor spune că este pentru că îngrijirea copiilor este prea scumpă.

Ce găsesc eu interesant totuși este că criza de fertilitate afectează întreaga lume și afectează țări care cheltuiesc sume incredibile de bani pe programe sociale pentru copii. Așa că acesta este un citat de la Robert Reich. Dacă nu știți cine este Robert Reich, el a fost Secretar al Muncii în SUA. El spune că: „Norvegia cheltuiește aproximativ 30,000$ pe copil pentru îngrijirea timpurie a copilului. Finlanda cheltuiește 23,000$, Germania cheltuiește 18,000$, iar SUA cheltuiește 500$ pe copil.” Evident, SUA are o problemă uriașă cu cheltuielile pentru îngrijirea copiilor. Pur și simplu nu vrea să investească în copii mici. Dar Norvegia, care cheltuiește sume incredibile pe îngrijirea timpurie a copilului, încă vede o rată de nașteri sub nivelul de înlocuire.

Și când vorbim despre această problemă, tindem să îi grupăm pe bărbați și femei împreună, ca și cum experiența lor de a avea copii ar fi identică, când de fapt există niște diferențe destul de semnificative care ne pot ajuta cel puțin să explicăm o parte din tendința de a alege să nu aibă copii. Și unul dintre acești factori mari este faptul că veniturile femeilor scad semnificativ după ce au un copil, iar această scădere persistă decenii după ce au copii. Aceasta problemă nu prea apare la bărbați. Bărbații care aleg să aibă copii nu câștigă semnificativ mai puțin decât bărbații care nu aleg să aibă copii și nici nu experimentează o scădere pe termen scurt a câștigurilor.

Diferențele bazate pe gen în ceea ce privește experiența îngrijirii copiilor cred că sunt un factor remarcabil de important, deoarece în cele din urmă ai nevoie de două persoane pentru a avea un copil. Acest lucru se aliniază cu munca Dr. Matthias Doepke. El este tipul cu care să vorbești despre economia familiei. Este aria sa de expertiză. El vorbește pe larg despre diferențele dintre țările cu fertilitate scăzută și țările cu fertilitate ultra-scăzută. În țările care au cele mai scăzute niveluri de fertilitate, există o tendință clară ca femeile să preia un procent mai mare din povara îngrijirii copiilor.

Așa că în țările cu fertilitate foarte scăzută, procentul de femei care preiau sarcina de îngrijire a copiilor poate fi de până la 80%. În țările care au raporturi de fertilitate puțin mai bune, acest procent este mult mai aproape de 50%. Există încă un stigmat uriaș în unele dintre aceste țări, în special în Coreea de Sud și Japonia, unde femeile sunt încă așteptate să petreacă sume uriașe de timp acasă îngrijind copiii, dar nu pot supraviețui fără o carieră sau pur și simplu își doresc o carieră, ceea ce este și foarte rezonabil. Decizia de a avea copii este într-o anumită măsură un semnal de optimism, un semnal al credinței că vei avea un viitor bun, că copilul tău va avea un viitor bun și că lumea în ansamblu are un viitor bun înainte. Și cred că acești factori distincți contribuie la o singură idee de optimism despre lume.

Există un grup de cercetare foarte bun numit „Lumea nostră în date”. Sunt minunați. Ei au obținut niște date despre cât de optimiști se simt oamenii cu privire la lume. Și puteți vedea că există această concentrație de țări bogate, cu fertilitate scăzută în partea de jos a acestui grafic. Și cred că ne ajută cel puțin să explicăm de ce țările care chiar testează plăți directe unice nu văd îmbunătățiri remarcabile. Acordarea cuiva a unei plăți unice nu îl face neapărat să se simtă că lumea va fi un loc mai bun în următorii 5, 10, 15 ani.

Pe de altă parte, locuri precum Taiwan au încercat concediul de maternitate extins și asta nu a funcționat, deoarece a crescut de fapt riscul pentru femei: vor fi în afara forței de muncă mai mult timp și vor avea dificultăți să-și recupereze veniturile avute înainte. Există acești factori macro precum decalajul salarial pe gen, care creează o presiune negativă, și nu este suficient pentru a echilibra acea presiune negativă. Dar important este să menționăm că o mare parte din scăderea fertilității este de fapt un lucru bun. Reprezintă faptul că oamenii pot alege. Oamenii pot de fapt alege dacă să aibă sau nu copii, în special femeile. De fapt, folosim termenul de criză de fertilitate, dar nu este cu adevărat o criză de fertilitate, este o criză a forței de muncă. Guvernele nu încearcă să creeze indivizi realizați ca persoane, fericiți, pozitivi, ele încearcă să creeze carne de tun.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!