Cum să trăim o viață sacramentală – p. Stephen de Young

Ascultați un profund cuvânt al părintelui Stephen de Young în care acesta, plecând de la promisiunile făcute patriarhului Avraam, descrie echilibrul între material și spiritual absolut necesar vieții sacramentale a creștinului.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum să trăim o viață sacramentală – p. Stephen de Young

Am avut un apelant în seara asta care întreba despre o viață sacramentală, și cred că ceea ce vreau să accentuez pentru un moment este această relație de care am vorbit între semnul [văzut] și profeție, între semn și lucrul semnificat, între semnul material și imediat, și împlinirea spirituală mai mare, realitatea spirituală. Pentru că acesta e nucleul a ceea ce înseamnă [viața] sacramentală, sau, presupun – tainică – ar fi versiunea noastră super-ortodoxă, la asta se referă, nu-i așa? Că există o unire completă între semn și lucrul semnificat, între cele două.

Dar este foarte neobișnuit pentru noi, ca oameni moderni din Vest, să păstrăm această unire în minte pentru foarte mult timp. Și există multe locuri unde lucrurile pot deraia. Deci, pe de o parte, ai latura mai materialistă, unde accentul se mută aproape în întregime pe latura materială, până când uneori asta devine, funcțional – chiar dacă nu spui direct că negi realitatea spiritualului, – funcțional, interacționezi doar pe latura materială.

Asta ia multe forme. Deja am făcut o glumă răutăcioasă la adresa prietenilor noștri dispensaționaliști mai devreme, pentru că se concentrează pe partea semnului, partea fizică a pământului din promisiunile către Avraam, mai degrabă decât pe latura spirituală. Dar e mult mai extensiv de-atât în viața religioasă din America de Nord. Ideea că creștinismul se reduce la un fel de „evanghelie a prosperității”, sau chiar printre oamenii care sunt mai mainstream în ceea ce privește teologia lor, nu-i așa? Pe latura conservatoare, este foarte ușor ca creștinismul să se reducă la un fel de moralitate privată sau personală: „Nu fac anumite lucruri pentru că sunt creștin și fac câteva lucruri, dar nu multe, cum ar fi să merg la biserică”, nu-i așa? Moralitatea mea personală, asta este ceea ce fac ca să fiu creștin.

Și apoi pe latura mai liberală, se reduce la un fel de moralitate mai corporativă sau comunitară, un fel de moralitate a justiției sociale, unde facem bine în lume și asta înseamnă să fii creștin: să mergi și să faci aceste lucruri bune în lume și atât. Sau poți merge în cealaltă direcție, unde începi să ignori partea materială, și asta poate fi o ispită pe care o experimentăm mai mult noi ca ortodocși creștini, unde vrem să vorbim tot timpul despre îndumnezeire și pravile de rugăciune și rugăciune contemplativă și isihasm, și ne îndepărtăm de material, îndepărtăm complet semnul, ignorăm semnul și vrem să mergem direct la spiritual, ca și cum am putea să ne aruncăm pur și simplu în el și să-l înțelegem fără semnul material sau să participăm la el fără semnul material.

Și deci, știți, nu ne prea pasă de faptul că am trecut pe lângă cinci oameni fără adăpost în drumul spre biserică, pentru că mergem la biserică și vom participa la Liturghie și vom avea aceste sentimente minunate ale prezenței lui Hristos și a Duhului Sfânt și vom primi Sfintele Taine. Nu că vreunul dintre aceste lucruri ar fi rău. Doar că ignorăm un întreg alt domeniu. Și adevărul și realitatea creștinismului se găsesc în, așa cum am spus, acel nivel sacramental de a realiza că acestea sunt același lucru.

Deci, când Hristos a mers și a hrănit oameni, când Hristos a mers și a vindecat oameni de boli fizice, nu-i așa, aceiași oameni aveau să moară de altceva mai târziu. Dar când a vindecat bolnavii, a vindecat pe cei paralizați, a vindecat pe cei infirmi, i-a hrănit pe oameni – acestea erau semne ale venirii Împărăției, erau acțiuni și experiențe concrete care făceau reale pentru acei oameni Împărăția și Evanghelia și cine era Hristos în promisiunile Sale, așa cum Evanghelia a devenit reală pentru Avraam când stătea efectiv pe un munte gata să-și ucidă fiul, dar l-a primit înapoi viu.

Deci asta este locul unde trebuie să mergem când începem, ca oameni moderni, să avem îndoieli despre latura spirituală. „Este acest lucru spiritual cu adevărat adevărat? Întreaga doctrină a Sfintei Treimi este distractiv de discutat online, dar este adevărată? Sunt aceste lucruri reale?” Vei descoperi că sunt reale când vei începe să participi la semnele realității lor, când începi să dai o cană cu apă unuia dintre cei mai mici ai lui Hristos în Numele Lui, nu că asta ar fi un scop în sine, nu că asta ar fi o faptă bună care îți va câștiga mântuirea sau ceva de genul ăsta, ci că acolo este locul. Când arăți dragoste cuiva, acolo este locul unde vei experimenta iubirea lui Hristos, și va deveni reală pentru tine.

Toate aceste lucruri devin reale prin acele semne, și prin comportamentul și acțiunile noastre în această lume față de ceilalți oameni la un nivel individual și la un nivel comunitar, la un nivel social și privat, singuri, cu familiile noastre, cu comunitățile noastre, cu biserica noastră, în public. Aici avem oportunități nesfârșite de a participa activ și de a vedea realitatea spiritualului prin latura fizică și materială și prin viețile noastre proprii și prin viețile altor oameni.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!