Știința medicinei duhovnicești – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt foarte lămuritor al părintelui Iosia Trenham în care acesta intră în detaliile artei și științei duhovniciei, cu profundele sale aspecte legate de vindecarea ființei omenești.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Știința medicinei duhovnicești – p. Iosia Trenham

Salutare tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumim foarte mult că ne urmăriți.

V-am pregătit o reflecție intitulată „Știința medicinei spirituale”. Ultimele câteva reflecții au fost dedicate punctului central al uceniciei în viața creștinilor și scopului de a fi asemenea lui Hristos și de a fi elevii săi credincioși, astfel încât ceea ce a spus El să se împlinească pentru noi, iar noi, ca elevi, fiind pe deplin instruiți, să devenim exact ca Învățătorul, să devenim ca El. Această reflecție este concepută pentru a susține acea căutare și pentru a-i oferi o perspectivă de urmărire a sănătății, de unde și titlul de „Știința medicinei spirituale”.

Acesta e chiar limbajul transmis direct de Biserică, de la Conciliul Cincizecimii și din Canonul 102. 102 de Canoane au fost date Bisericii la Consiliul Cincizecimii și acesta este al 102-lea. Este o perspectivă asupra vieții spirituale extrem de importantă, și anume căutarea sănătății spirituale și pocăința, precum și procesul pocăinței ca proces medicinal, un proces de tratare a sufletului în spitalul Bisericii, cu medicamentele grozave ale Sfintelor Taine și sub îngrijirea unui părinte spiritual, care este medicul sufletului. Acesta este limbajul Canonului 102: „Cei care au primit de la Dumnezeu puterea de a dezlega și de a lega trebuie să ia în considerare natura particulară a păcatului și disponibilitatea păcătosului pentru îndreptare.”

Deci aici, acei episcopi și preoți sunt numiți nu doar oameni care pot lega și dezlega, evident, acesta este limbajul lui Iisus, dar ei sunt considerați medici, medici spirituali care trebuie să ia în considerare natura particulară a păcatului și disponibilitatea păcătosului pentru îndreptare. Pentru a ajuta pe cineva, pastoral, și pentru ca Taina Spovedaniei să vindece un suflet, trebuie diagnosticată natura păcatului. Ce fel de păcat este, mai exact? Și în ce stadiu se manifestă? Imaginați-vă păcatul ca pe o boală. Există boli care abia se manifestă, boli care se manifestă foarte mult boli care nu se vor vindeca deloc, care sunt terminale. La fel este și cu vindecarea sufletului, adică păcatele apar în moduri diferite. Pot fi într-o formă incipientă, cum ar fi în gând, sau poate s-au extins la o exprimare tentativă, în cuvinte sau mișcări, sau ar putea avea o dominație deplină asupra unei persoane, ducând-o pe aceasta la angajarea completă, ​​suflet și trup, într-un păcat teribil.

Așadar, păcatele trebuie evaluate. Este un păcat preponderent al trupului sau al sufletului? Este în stadiu incipient, în stadiu intermediare sau chiar are nevoie de o intervenție chirurgicală majoră pentru că este terminal dacă nu facem ceva în privința asta? Măsurăm gradele bolii. Preotul este, de asemenea, rugat să studieze cât e de pregătit cel care se spovedește pentru a se corecta. Trebuie să studiem natura particulară a păcatului și disponibilitatea păcătosului pentru îndreptare. Asta înseamnă că trebuie să aflăm dacă: Este persoana motivată? Se căiește? Este capabilă, în această situație, să ia măsuri decisive împotriva acestui păcat? Are remușcări în inima sa? Cu cât cineva este mai plin de remuşcări, cu cât se căiește mai mult, cu cât este mai cuprins de gravitatea bolii sale, cu atât tratamentul său este mai ușor și distanța către sănătate și vindecare este mai scurtă. Desigur, dacă cineva își mărturisește un păcat grav, dar nu are lacrimi, nu se căiește, nu a simțit greutatea, natura dureroasă a ceea ce face în ochii lui Dumnezeu și altor oameni, ei bine, atunci ai o sarcină mult mai grea de vindecare în mâinile tale.

Spovedania este apoi considerată a fi două lucruri de acest Canon 102, care este atât de definitoriu pentru înțelegerea noastră a vindecării sufletului. Și anume: [spovedania] este o examinare medicală a sufletului și un diagnostic. Așadar, preotul trebuie să examineze prin întrebări și prin ascultarea cu atenție și trebuie să pună un diagnostic. Apoi el trebuie să aplice un remediu adecvat pentru boală ca nu cumva „să depășească limitele într-un sens sau altul, și să nu reușească să obțină mântuirea celui bolnav sufletește.”

Preotul trebuie să fie foarte atent deoarece poate lăsa persoana bolnavă dacă îi pune un diagnostic greșit sau nu îndrumă persoana pe calea corectă de vindecare sau nu îi administrează medicamentele adecvate. Asta ar fi trist, să dea un diagnostic incorect – fie ca fiind mai puțin grav decât este, fie mai grav decât este. Există ispite de ambele părți. Boala păcatului nu este simplă prin natura sa. Este diversă și complexă. Medicul spiritual crește în cunoștințe și experiență în timp. Asta e sigur.

Preoții și episcopii care sunt părinți spirituali și spovedesc activ oamenii trebuie să crească continuu, ca orice bun doctor al trupului, citind cele mai recente cercetări, ca să spunem așa. Asta înseamnă studierea Sfinților Părinți și dezvoltarea cunoștințelor sale despre cum funcționează păcatul, ce este legat de el, ce îl precede, ce poate fi produs de el și care sunt semnele vindecării. Toate aceste lucruri țin de competență, de studiu.

„Boala păcatului nu este simplă prin natura sa. Este diversă și complexă. Și medicii spirituali trebuie să crească în cunoștințe și experiență până când acest păcat este ‘oprit’ de puterea celui care îl tratează.” Acesta este limbajul canonului. Scopul este ca medicul să fie competent și ca pacientul să primească medicamentul, să îl ia, să evite păcatul și să aducă vindecare. Observați că preotul este numit vindecător în acest Canon. Și el trebuie: „să examineze dispoziția celui care a păcătuit.” Aceasta înseamnă că, pe lângă studierea păcatului în sine, el trebuie să vadă care este starea persoanei care se pocăiește. Care este dispoziția noastră când venim? Chiar vrem să ne însănătoșim?

Vă amintiți când Iisus l-a întrebat pe om: ‘Vrei cu adevărat să te însănătoșești?’ Chiar dacă ani de zile stătuse lângă piscină. Una e să fii acolo fizic, și e altceva să vrei cu adevărat să te faci bine. Așa este și în cazul spovedaniei. Am putea merge la spovedanie din diverse motive. Am putea merge acolo din cel mai bun motiv, și anume să ne apropiem de Dumnezeu și să oferim o pocăință sinceră și să fim restabiliți la intimitatea cu El prin Sacramente (Sfintele Taine), sau am putea merge pur și simplu pentru că vrem să ne considerăm drepți. Și asta fac oamenii drepți, ei merg la spovedanie. Poate că nu avem nicio remușcare, lacrimi sau hotărârea de a ne schimba comportamentul. Acesta este cel mai nefericit mod de a aborda această Taină.

Și astfel, vindecătorul trebuie să examineze dispoziția celui care a păcătuit. Este el înclinat spre sănătate sau este atașat de păcat în mod normal? Pentru că aceasta va determina dispoziția vindecătorului și rețeta pentru sănătate. Se opune penitentul medicamentului sau cooperează cu medicamentul? Și observați aici că spovedania este considerată medicament. Unii pacienți acceptă bine medicamentul, iar alții nu. Unii iau rețeta dată de doctor, merg la farmacie, cumpără medicamentul, dar nu îl deschid, de fapt, și nu iau pastilele cu fidelitate.

Există o paralelă spirituală. Noi trebuie, conform acestui canon, să măsurăm cu grijă mila „pentru că întreaga preocupare a lui Dumnezeu și a celui încredințat cu autoritate pastorală…” – observați că se presupune că orice pastor competent are inima lui Dumnezeu în această privință, că grija lui Dumnezeu și grija preotului sunt una și aceeași; noi, preoții, trebuie să ne asigurăm că manifestăm marele zel și dragostea pentru bolnavi pe care Domnul o are pentru fiecare penitent – „pentru că întreaga grijă a lui Dumnezeu și a celui căruia i s-a încredințat autoritatea pastorală e de a aduce înapoi oaia pierdută și de a vindeca mușcătura șarpelui.” Evitând cele două ispite ale disperării, pe de o parte, sau ale nepăsării, pe de altă parte. Persoana disperată are nevoie de un cuvânt de încurajare, de asigurarea de iubirea și de mila lui Dumnezeu. Persoana care disperă de aici are nevoie de un cuvânt dur, trebuie scuturat din stupoare.

Din toate unghiurile, vezi că practica spovedaniei, rolul duhovnicului și natura sfintelor canoane în sine sunt terapeutice, medicale, și au ca scop „călăuzirea cu înțelepciune a omului chemat la splendoarea cerească.” Acesta e scopul vindecării în Biserică. Și asta înseamnă să-l însoțească pe om pe deplin, să-l vindece, astfel încât să poată intra în „splendoarea cereasc㔄, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru fiecare persoană, ca ea să se bucure de slava veșnică în care este El și există El, împreună cu El și cu toți sfinții.

Aceasta este punerea în practică a pildei bunului samaritean, dragilor. Suntem răniți. Am fost bătuți și lăsați pe jumătate morți de demoni și de propriile noastre slăbiciuni trupești. Am fost îngrijiți de bunul samaritean care a venit și ne-a îngrijit rănile, turnând pe ele ulei și vin, și prin tainele sacramentelor ne-a vindecat sufletele, ne-a pus pe propriul lui măgar, ne-a purtat cu propria Sa încarnare. Ne-a dus la han, care este Biserica. Am fost încredințați în grija îngrijitorilor hanului, care sunt episcopii și preoții Bisericii, însărcinați de Hristos să vindece bolnavii, și El va veni din nou să se socotească cu gazdele hanului și să vadă sănătatea omului care era bolnav. Aceasta este slava medicinei spirituale în Biserică, care este spitalul sufletelor.

Dacă vreți să citiți mai multe despre asta, vă recomand această carte minunată a Mitropolitului Hierotheos Vlachos, „Știința Medicinii Spirituale”. A fost publicată pentru prima dată în limba engleză în 2010. E o carte incredibilă, atât pentru preoții care sunt duhovnici, cât și pentru oamenii care se spovedesc. De asemenea, are o dedicație marelui bătrân, care cred că a adormit în 1989, Bătrânul Epifanios Theodoropos in Atena, care el însuși a fost un renumit doctor de suflete timp de mulți ani în slujirea sa din centrul Atenei. Fie ca rugăciunile Bătrânului Epifanie să fie cu noi! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!