Filmul creștin: festivaluri, iertare și misiune – p. Teologos, Alexandru Ionescu

În acest dialog viu, părintele Teologos și Alexandru Ionescu pornesc de la un festival internațional de film creștin pentru a vorbi despre rostul artei în Biserică, despre cum se nasc filmele cu mesaj autentic, importanța rugăciunii echipei, iertare și cultura comentariilor online. Interviul atinge și teme precum responsabilitatea directorilor de programe, viața după moarte și nevoia ca ortodocșii să promoveze activ lumina în spațiul digital, fără a-și încălca conștiința.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere

Dragii noștri ne aflăm cu Alexandru, cu omul special, cu Alexandru Ionescu, dar de data asta o să-mi pună el întrebări pentru că dorește să facă pentru…

Alexandru Ionescu: …revista “În Pridvor”.

Părintele Teologos: Revista “În Pridvor”. Deci nu este o revistă în pridvor, ci titlul ei este “În Pridvor”, la asta se referă, și este vorba de o revistă electronică, dacă nu mă înșel.

Alexandru Ionescu: Este adevărat, Părinte, și acum noi vă invităm în pridvorul vostru în pridvorul nostru împreună cu cititorii noștri și dumneavoastră ne-ați primit la dumneavoastră în schit și în Sfântul Munte și vă mulțumim tare mult.

Părintele Teologos: Eh! Maicii Domnului.

Scopul unui festival de film creștin

Alexandru Ionescu: De curând, la Iași, în luna noiembrie, între 1-5 noiembrie, a fost organizat un festival de film internațional creștin. Mulțumim Înaltului Teofan și tuturor celor care au organizat acest festival extraordinar. Personal, am descoperit acolo, l-am descoperit altfel pe Hristos la acest festival de film și o să povestim pe parcurs, și mi-a venit în minte că pe Hristos nu-L închizi în propria ta bulă sau în propria ta trăire. Nu ai cum să-l închizi, lucrează în fel și chip minunat. Hristos e fabulos. Știți că…

Părintele Teologos: Evident. Și este de necuprins.

Alexandru Ionescu: Este de necuprins și în același timp te cuprinde El, te îmbrățișează. E greu de exprimat în cuvinte, e o stare, e o trăire. Urmare a acestui festival, sunt câteva întrebări pe care doresc să vi le adresez și să știu punctul dumneavoastră de vedere, și duhovnicesc, dar și ca om. Astfel de festivaluri sunt binevenite? Care ar fi scopul unui astfel de festival? Cu ce ne-ar ajuta pe noi? Că sunt foarte multe festivaluri. De ce și un festival de film creștin?

Părintele Teologos: De ce? Pentru că, după părerea mea…, eu nu am fost la festival, deci spun…, și nici nu am urmărit, nici nu știu cine a… Bine, știu că ai fost tu, dar în general nu știu cine a fost, deci să nu mi se ia ca și o laudă sau un afront la… Înțelegi. După părerea mea, este esențial un festival dacă la festivalul respectiv se schimbă idei. Adică, bun, se prezintă niște filme, socotesc eu…, – încă o dată nu știu ce s-a întâmplat -, dar se prezintă niște filme, se prezintă niște materiale, toți urmărim filmele respective și după care să fie o masă rotundă, adică să fie un brainstorming în care să vorbim: eu am vrut să exprim asta în film sau eu am înțeles asta în film, cred că aici ar fi fost mai bine să faci așa, cred că acolo ar fi fost mai bine să faci așa.

Deci un schimb de experiență între cineaști, mai ales că suntem creștini, astfel încât fiecare dintre cei prezenți să iasă mai bun de acolo, astfel încât fiecare dintre cei prezenți – sigur, vorbim în caz ideal – să se îmbogățească cu experiența celuilalt. Nu numai în sens de furat meserie, ci și în sens de predat meserie. Și asta trebuie să existe, socotesc eu, într-un mod foarte concret. Adică să nu se vorbească doar în mod abstract. Adică da, că trebuie să ridicăm pe un nou plan de dezvoltare multilaterală, știi cum se vorbea pe vremea lui Ceaușescu. Nu, ci într-un mod foarte concret. De exemplu eu cred că astăzi ar trebui să existe mult mai multe filme despre sfinți, trebuie să existe mult mai multe filme care să aibă un limbaj cinematic modern, care să prezinte un mesaj autentic creștin.

Deci am văzut parțial, puțin, deci în momentul în care vorbim am văzut doar parțial filmul “Alexandra”, a doamnei…, că am înțeles că a fost acolo, doamna Diana Angelson Busuioc.

Alexandru Ionescu: Adevărat.

Părintele Teologos: Da. Care, ca și expresie, cel puțin la început, este relativ modern și asta e foarte bine, chiar dacă mesajul, din câte mi-am dat seama, este un mesaj iubitor, un mesaj creștin. E adevărat că în filmul doamnei, care, încă o dată, apreciez foarte mult că a făcut treaba asta, există anumite, hai să spun așa, carențe, dacă îmi este permis, adică trebuia să fie, narativa trebuia să fie mult mai clară, adică să am curajul, să am drive-ul, să am…, Doamne ajută-mă, cum îi spune…, zelul să urmăresc, adică să fiu interesat să văd ce o să fie în scena următoare.

Despre criteriile duhovnicești ale cinematografiei ortodoxe și exemplul unui domnitor sfânt, puteți vedea reflecțiile din articolul Sf. Neagoe Basarab și filmele ortodoxe – Cristian Cioraneanu, p. Teologos, iar o perspectivă practică asupra unui festival contemporan găsiți în relatarea Festivalului internațional de film creștin „Quo Vadis” de la Iași.

Filmele ar trebui lăsate la liber după o perioadă

Pentru că doamna Angelson se pare că merge pe prea multe planuri, la un moment dat spui: măi, las-o. Dar totuși filmul e bun, și chiar o să-l pun pe site socotesc, cred că o să-l pun pe site, adică o să mă uit să văd cum se termină, o să-l pun pe site. De ce? Pentru că ea, doamna Angelson, l-a pus pe YouTube, e pe gratis pe YouTube, și asta e foarte bine, și asta este o altă mare temă în cazul filmelor creștine, aceea a importanței distorsionate pe care unii producători – și mă refer producători și în sens cinematic, dar și în sens…, adică cel care deține drepturile pe film – le au.

Deci imaginea distorsionată se referă la faptul că eu țin de film cu dinții. Cred că e greșit, după părerea mea. Adică, evident, trebuie să știm că: numărul 1: filmul se piratează la greu, să vorbim pe față.

Alexandru Ionescu: Adevărat.

Părintele Teologos: Da. Bun, eu n-am făcut treaba asta, sunt alții care mi-au trimis și așa mai departe, filmul se piratează la greu. Și, dincolo de asta, [numărul 2:] filmul are o viață limitată.

Alexandru Ionescu: Adevărat și aici.

Părintele Teologos: Adică, deci, dacă vrei să faci bani din film, că trebuie să faci bani, adică, cel puțin să-ți acoperi cheltuielile de producție. Bun. Ok. Mergi la festivaluri, iei bani de la o televiziune, să îți plătească, iei de la o platforrmă de streaming, mai faci, ce să spun, eu știu, o caravană, adică mergi prin țară cu filmul sau nu știu unde, nu mă pricep foarte mult. Dar clar, după o perioadă de câteva luni, adică nu foarte mare, sau hai să spun un an, filmul moare. Adică o cine să-l mai pună? Înțelegi ce vreau să spun?

Alexandru Ionescu: Foarte bine.

Părintele Teologos: Bun. Ok. Pune-l la liber, nu ține cu dinții de el, pune-l pe YouTube sau pune-l undeva, pentru că tu oricum nu o să mai faci bani din filmul respectiv. Cine crezi că o să… ce o să faci, cine o să vină?

Alexandru Ionescu: Dar scopul pe care îl ai când realizezi un film este să ajungă la inima omului.

Părintele Teologos: La cei mai mulți. Bun. Și ok, pune-l pe închiriat, pune pe YouTube pe Vimeo, pe nu știu care, sunt atâtea platforme de închiriat. Bun, ok, vezi că nu merge, hai să fim realiști. Deci dacă nu a mers în primele luni, în primele șase luni, sau hai să fim generoși, în primele șase luni, crezi tu că filmul respectiv o să meargă după aia?

Alexandru Ionescu: Nu, evident că nu.

Părintele Teologos: Nu.

Alexandru Ionescu: Apar altele.

Părintele Teologos: Sigur, deja gata, s-a dus. Și mai ales dacă vorbim la țeava care se numește Hollywood, adică… Pentru Dumnezeu!

Alexandru Ionescu: Corect.

Părintele Teologos: Măcar dacă ai fi tu, ce să spun eu, dacă ai fi Spielberg, zici: Măi, da. Dar nu ești Spielberg, înțelegi ce vreau să spun. Să fii bun. Lasă-l la liber. Cu mult drag spun asta și multă smerenie. Lasă-l la liber astfel încât să fie un mesaj creștin și atunci oamenii devin mai buni, pentru că scopul artei este să-i facă pe oameni mai buni, și atunci într-adevăr te vor aprecia și într-adevăr altfel mergi cu un CV în care: uite, filmul meu este pe YouTube și are un milion de vizualizări, sau are jumătate de milion de vizualizări, și atunci evident că poți să faci bani mai departe, pentru că ești un nume. Dar așa nu te poți bate pe IMDB sau pe toate astea mari, că cine ești tu? Adică iartă-mă că spun așa.

Alexandru Ionescu: Adevărat.

Un exemplu de film recent care a ajuns la publicul larg prin distribuție curajoasă este Sunetul libertății (Sound of Freedom) – film de lungmetraj; pentru o analiză culturală a cinematografiei de inspirație creștină, merită citit și articolul Filmul creștin al lui Alfred Hitchcock.

Filmele se piratează masiv

Părintele Teologos: Cu tot dragul. Dar noi trebuie să înțelegem, să fim realiști, că suntem creștini, și pe de-o parte clar te piratează, adică nu se discută. Eu am primit niște filme, să nu dau așa nume, dar am primit cred că dintr-o sută de surse un film piratat imediat ce a apărut filmul creștin cutare, să nu dau numele, dintr-o sută de surse, piratat. Deci trebuie să fim puțin mai realiști pe tema asta. Și, într-adevăr, eu recomand și oamenilor. Deci oameni buni, în clipa în care vorbim de un film că este în perioada în care producătorul poate să facă bani, vă rog eu tare mult: nu piratați filmul. Deci lasă să câștige omul, măcar să-și acopere cheltuiele de producție. Sigur că după un anumit timp, da, ok. Nu zic că e bine să piratați, dar e altceva.

Alexandru Ionescu: Am înțeles.

Părintele Teologos: Cred că asta ar trebui. Dar întâi de toate vorbim de acea iubire dintre noi, adică, da, cum am spus acum și chiar îi transmit toată dragostea noastră doamnei Angelson, doamnei Busuioc, și o rugăm să mai facă și alte filme, și dacă putem să ajutăm cu ceva, cu tot dragul, și chiar o să încerc să promovez. Chiar am promovat celălalt film al ei care era cu “end of times” (“The Second Coming of Christ”).

Alexandru Ionescu: Minunat.

Părintele Teologos: Da, foarte, foarte frumos filmul respectiv. Chiar l-am promovat și a mers foarte bine pe site. Deci, cred că asta trebuie făcut. Și atunci, desigur, cu asta, că eu aș fi făcut așa, aș fi făcut așa, aș fi făcut așa. Decât să fie competiție între noi, cred că nu este… Deci competiția trebuie să fie o competiție colaborativă, o competiție cooperativă.

Alexandru Ionescu: Ce frumos!

Părintele Teologos: Deci nu să nu cumva să afle el ce am făcut eu și așa mai departe, astfel încât să… Nu, asta nu este creștinesc.

Cum să atragem tinerii la un festival de film creștin

Alexandru Ionescu: Pentru tineri acum, cum îi atragem la un festival de film creștin, care, așa la o primă vedere, pot să spună: “Ah, e plictisitor. Tinerii se uită la altceva.” Tocmai vorbeam azi cu un prieten comun de-al nostru, Alexandru Stănescu, care este un cinefil și un critic, pot să spun. Și acum vă întreb pe dumneavoastră: cum i-am atrage pe tineri la un festival de film creștin?

Părintele Teologos: Sigur. Deci trebuie să dai pe gratis. Nu merge altfel. Adică, bun, de ce să mă duc eu la film creștin? De ce? Trebuie să-i arăți că într-adevăr există valoare acolo. În clipa în care ai nume… Din cauza asta starurile… Foarte mulți oameni, nu zic că-i bine, dar foarte mulți oameni merg la film pentru că e un film cu Bruce Lee, cum era mai demult, așa un nume care, înțelegi ce vreau să spun… Nu e corect, dar înțelegi ce vreau să spun.

Alexandru Ionescu: Ce frumos. Da.

Părintele Teologos: Hai să dau exemplu, ce să zic, un actor mare, Mel Gibson, care într-adevăr este și un actor și un om foarte bun. Ok. Aici, hai să fim serioși, nu există nume în cinematografia creștină. E foarte bine să fie, sunt numele doar pentru cei care sunt foarte cunoscători. Deci, din cauza asta, trebuie să dăm pe gratis trailere și uneori chiar și părți [din film]. De exemplu, niște strategii pe tema asta: în Statele Unite, da, în Statele Unite cred, în orice caz, vorbim de Angel Studios, care este o companie foarte nouă, un studio foarte nou de film, care promovează filme creștine și care a ajuns la un milion de subscribers. De ce? Pentru că oamenii rejectau toate satanismele care proveneau de la Hollywood și se îndreptau către filme creștine. Bun, dar de ce să aleg eu Angel Studios și să nu aleg orice altă… că sunt foarte multe, protestanții au foarte multe studio-uri.

Alexandru Ionescu: Da, așa este.

Părintele Teologos: Bun, ok. Ăștia într-adevăr sunt foarte profesionali, profesioniști, dar de unde știi? Ce au făcut? Au făcut, au făcut un film de impact, se numește “Sound of Freedom”, pe care l-am pus și noi pe site, “Sunetul Libertății”. Foarte bun filmul. Și dintr-o dată a apărut brand. După care au făcut un alt film, “Cabrini”, cu… Acolo se vede foarte bine partea pozitivă a catolicismului. Catolicismul, fiind o erezie, evident că nu vorbești de duhovnicie înaltă. Adică nu. Catolicismul era doar pe partea de social, de ajutor social, și așa mai departe. Bun, și e vorba despre o monahie catolică care merge să facă lucrare de misiune în Statele Unite și ajută foarte mulți copii orfani și așa mai departe, care e un lucu foarte frumos.

Alexandru Ionescu: Da.

Un trailer bun sau părți puse pe gratis atrag spectatori

Părintele Teologos: Sigur, bun, dar asta nu înseamnă că religia trebuie să se operească aici. Duhovnicia trebuie să fie mai înaltă. Dar e un lucru foarte bun. Și atunci ce au făcut cei de la Angel Studios ca să arate că filmul ăsta este într-adevăr foarte bun? Au pus pe gratis, pe canalul lor de YouTube, primele 20 de minute cred din film, sau 15 minute din film, astfel încât să vezi că este făcut foarte profi. Adică au făcut un trailer foarte, foarte profi, foarte profesional de 3-5 minute ca să vezi că într-adevăr cel care este director de imagine știe foarte bine ce i se întâmplă, și pe de altă parte au pus 15-20 de minute în care de fapt este setarea lumii, cum se numește în cinematică, adică ni se prezintă care sunt persoanajele și așa mai departe, intriga și într-adevăr cum măicuța respectivă pleacă în Statele Unite și zelul ei și, mă rog, ajutorul de la papa care era pe vremea respectivă și așa mai departe.

Și dintr-o dată te atrage treaba asta, vezi că este 20 de minute, adică există substanță, dar dintr-o dată, pac, se oprește. Și scrie: pentru mai mult, intrați pe site și așa mai departe. După care, o altă strategie care a fost făcută, dar asta se întâmplă în cazul serialelor, cei de la “Războiului Stelelor”, pentru că ei urmăresc fenomenele astea din punct de vedere duhovnicesc. Pentru că franciza “Războiului Stelor” a mers exact în cap după… Chiar cum am discutat cu Alexandru Stănescu, ei au pus la început, George Lucas a pus elemente creștine și a prins foarte mult, după care ăștia au pus elemente satanice și s-au dus în cap.

Acum ca să o rebuteze treaba asta, au pus din alea vechile, erau niște episoade, cum se numesc, “Star Wars Rebels”, sau ceva de genul ăsta, care atrăgeau pe copii – nu sunt foarte creștine dar atrag pe copii pentru că încă mai exista lupta asta între bine și rău și așa mai departe. Și “Star Wars Rebels” sunt vreo cinci sezoane. Ei au pus primul sezon pe gratis. Înțelegi ce vreau să spun.

Alexandru Ionescu: Da, sigur.

Părintele Teologos: Sau este un serial acum care este bine făcut, cum se numește, “Andor”, ceva de genul ăsta. Au pus, dacă nu mă înșel, primele trei episoade pe gratis. Sigur, serialul este mult mai lung, nu știu cât, că n-am urmărit. Dar au pus primele trei episoade pe gratis, astfel încât să te atragă. Adică totdeauna pui intriga, pui partea…, pui și puțină acțiune ca să [vezi]: într-adevăr, e ok. Trailerul este foarte bun, dar este prea mic. Deci pui trailerul ca să te atragă și după care pui și câteva episoade, înțelegi? Sau ceva puțin mai lung – 20 de minute din film sau 15 de minute din film. Și, într-adevăr, dacă te atrage, vezi mai mult, dacă nu, ricoșezi. Dar asta nu înseamnă că oamenii o să vină la film… adică dacă nu pui bucata asta pe gratis, o să vină mai mulți la film. Nu o să vină. Pentru că, încă o dată, tu nu ești established, nu ești un nume mare.

Alexandru Ionescu: Adevărat.

Părintele Teologos: Și chiar dacă ești un nume mare, mai ales astăzi, cu toată avalanșa asta de informații, toată avalanșa asta de…

Alexandru Ionescu: E un tsunami.

Părintele Teologos: E tsunami. Eu la care film să mă uit acum? Și atunci am nevoie de vizual care să mă atragă.

Alexandru Ionescu: Așa este.

Părintele Teologos: Sau este vorba de un trailer super bine făcut, și aici iarăși discutăm dacă într-adevăr se poate face treaba asta, sau într-adevăr dai o bucată din film. Sigur că de obicei dai de la început, nu dai deznodământul pentru că atunci într-adevăr nu o să se mai uite.

Alexandru Ionescu: Așa este.

Părintele Teologos: Și evident că în primele minute acolo să avem grijă să nu fie…, adică trebuie să fie și ceva care să atragă, adică un cliffhanger sau ceva care să te atragă. Adică să nu fie, începutul să nu fie slow cinema, deci cinema lent, ca să zici: bun, te uiți 20 de minute și în 20 de minute vezi cum s-a născut eroul principal și nu știu ce și așa mai departe și problema cu intriga, apare după 20 de minute. Nu, trebuie să bagi și intriga. Adică trebuie să bagi ce se întâmplă, cum ne vine ăla rău și face ceva ăluia bun. Și atunci cum se rezolvă conflictul.

Alexandru Ionescu: O întrebare mai…

Părintele Teologos: A, și iartă-mă, după care trebuie să se întrebe: Cu ce mă folosesc eu?

Alexandru Ionescu: Ei, asta da.

Mesajul filmului trebuie să fie destul de clar

Părintele Teologos: Cu ce mă folosesc? Bun, vrei să mă duc la festivalul de film creștin. Sau vrei să mă uit la un film. Dar de ce să mă uit la film? De ce? Cu ce mă folosesc eu de aici? Cu ce plec eu transformat de aici? Bun, ok, îl pui pe YouTube pe gratis, care la un moment dat am spus: după ce moare filmul, trebuie pus. Bun. Mă vedeți pe mine pe cameră acum. De ce să pun eu pe site-ul meu, adică să-mi cheltuiesc o postare pentru filmul respectiv? Trebuie să existe ceva care rezonează cu mine și mă face mai bun pe mine și pe auditorii, pe spectatorii mei. Foarte important.

Alexandru Ionescu: Ați răspund la o întrebare cu asta… Da, așa este.

Părintele Teologos: Înțelegi? Foarte important. Și asta trebuie să fie ceva de impact mare, pentru că de multe ori…, sigur, cineaștii, și nu numai cineaștii, artiștii în general și muzicienii fac treaba asta, de foarte multe ori își povestesc drama sau căutările în operă.

Alexandru Ionescu: Adevărat.

Părintele Teologos: Da, dar de multe ori sunt atât de ermetice și atât de personalizate, că celălalt nu înțelege și nu reacționează, nu empatizează cu subiectul filmului. Deci trebuie să fie destul de clar, nu foarte clar, ca să devină plicticos, dar destul de clar astfel încât eu să pot să urmăresc narativa – mare atenție că eu sunt cu telecomanda în mână, sau dacă sunt pe YouTube, atunci, clar, sunt la un click distanță să mă duc altundeva. Deci el trebuie să mă țină acolo cu ritmul necesar, astfel încât eu să mă uit și să zic: “da, eu pot să empatizez cu treaba asta, este legat de mine”, chiar dacă poate să fie într-un setting de science-fiction, de exemplu.

Alexandru Ionescu: Adevărat.

Părintele Teologos: Și la sfârșit, da, într-adevăr, eu mă folosesc și ăsta este mesajul. Dacă eu mă uit la un film și nu înțeleg care este mesajul sau nu apare…, adică nu transpiră adâncimea din filmul respectiv, m-a pierdut. Trebuie adâncimea să transpire. Apropo de filmele lui Tarkovski, care sunt foarte adânci, dar miroși că ceva e acolo. Dar vezi că uneori filmele de astăzi sunt supra-realiste și așa mai departe, la care zici: “băi, ce-a vrut să zic ăsta?”

Echipa de producție a filmului creștin trebuie să se roage

Alexandru Ionescu: Așa este. Cum ne întoarce filmul la Hristos?

Părintele Teologos: Întâi de toate trebuie să știi că echipa trebuie să se roage. Întâi de toate actorii și regizorul și scenaristul, deci numărul unu scenaristul, care face scenariul, adică echipa…, că de obicei scenaristul este unul, dar vorbim de o echipă, scenaristul trebuie să aibă experiența lui Hristos, după care regizorul, sigur, și după care, clar trebuie să fie și directorul de imagine, mai ales dacă filmează un film creștin, atunci se vede foarte clar în clipa în care directorul de imagine are duhovnicie.

Asta se vede și în Tarkovski și mai ales se vede, nu mai țin minte cum îl cheamă, dar chiar aș dori, este un director de imagine cu care lucrează Terence Malick. Deci omul ăsta, directorul de imagine care este, știe foarte bine să prindă delicateția Harului lui Dumnezeu, chiar dacă omul e eretic, adică omul e german sau austriac, nu mai țin minte ce nume are, care știe foarte bine să prindă delicatețea harului Duhului Sfânt, sigur, la nivelul lor.

Alexandru Ionescu: Sigur.

Părintele Teologos: Și se vede și în “Ostrov”. Acolo se vede foarte clar că a fost un director de imagine creștin, duhovnicesc, care știe ce să prindă și cum să prindă.

Alexandru Ionescu: Adevărat.

Părintele Teologos: Pentru că altfel prinzi niște lucruri care pot să fie foarte frumoase din punct de vedere cinematic, dar o să fie tehnice, adică să nu transparǎ… Apropo, că am vorbit de “Războiul Stelelor”, e clar, e tehnică acolo, nu vorbim de ceva duhovnicesc. Dar clar nu poți să pui directorul de imagine de la “Războiul Stelelor” să-ți filmeze “Ostrov”. Clar. N-are cum. Înțelegi ce vreau să spun.

Alexandru Ionescu: Așa este.

Părintele Teologos: Se înțelege. Nici vorbă. Ei, revenind. Și după care actorii. Actorii trebuie să stea în rol, adică trebuie să aibă experiență duhovnicească încât să poată să transmită treaba asta.

Despre felul în care un film ortodox poate surprinde delicat harul, găsiți pe site-ul nostru prezentarea filmului Ostrov (Insula) – film de lungmetraj, completată de perspectiva patristică din articolul Ostrov – film creștin despre un nebun pentru Hristos.

Actorii principali au nevoie de măsură duhovnicească

Chiar acum să spun așa pe cameră, nu mă întrebați foarte multe, noi am făcut, adică ne ocupăm, să vă rugați pentru noi, de un film foarte așa…, cu un sfânt, despre viața unui sfânt, nu o să dau multe detalii. În orice caz am contactat pe un celebru…, nu o să spun pe camera despre cine este vorba, dar în orice caz un celebru actor și producător de film, și el a citit scenariul pe care i l-am trimis – evident scenariul este în limba engleză – și m-a impresionat foarte mult lucrul ăsta că el a spus că el nu are măsura duhovnicioasă, zicea că nu poate să joace personajul principal pentru că nu are starea necesară pentru asta, nu are experiența necesară să fie în rolul Sfântului respectiv.

A spus: “apreciez foarte mult”. Și chiar a apreciat foarte mult, am avut mai multe discuții pe tema asta cu actorul respectiv, care este într-adevăr foarte cunoscut, să nu dau nume acum. Și a spus că nu se poate transpune pentru că nu are…,Deci clar trebuie să existe actori care să poată să înțeleagă, din punct de vedere duhovnicesc, personajul respectiv, pentru că altfel sunt groaznice mis-casturile, cum se numesc. Vezi că e un actor foarte bun, dar nu înțelege rolul, adică nu…

Alexandru Ionescu: E fals.

Părintele Teologos: Da, fals.

Ce înseamnă iertarea

Alexandru Ionescu: Tema festivalului de la Iași a fost iertarea. Pentru dumneavoastră ce înseamnă iertarea?

Părintele Teologos: Ce înseamnă iertarea? Iertarea înseamnă eliberare prizonierului. Și prizonierul ești tu, care ierți, nu celălalt. Și în clipa în care eu iert, las de la mine. Să se ducă. Apă sub pod este.

Alexandru Ionescu: Ce frumos!

Părintele Teologos: Da. Mă eliberez eu de ținerea de mintea răului. Asta este. Și pentru asta trebuie să-l îndreptățești pe omul respectiv. Că n-a știut, n-a putut, a fost învățat greșit, a fost înșelat de diavol, are un alt sistem de valori, a vrut să facă bine, dar a greșit, nu s-a exprimat cum trebuie. Totdeauna găsim circunstanțe atenuante pentru omul respectiv, găsim îndreptățiri. Fapta se judecă. Da. După părerea mea, că poate să fie și greșită, dar după părerea mea, n-a făcut bine omul respectiv. Dacă n-a făcut bine omul respectiv, dacă pot, adică dacă mă validează Bunul Dumnezeu, atunci încerc să îndrept fapta respectivă. Adică încerc să nu se mai întâmple, încerc să… Înțelegi ce vreau să spun.

Alexandru Ionescu: Foarte bine. Sigur că da.

Părintele Teologos: Dar pe om, totdeauna, trebuie să-l iertăm. Adică nu ținem ură înăuntrul nostru, pentru că ura este toxică, este otrava sufletului.

Alexandru Ionescu: E grea iertarea? E dificil?

Părintele Teologos: Depinde de optică. Deci dacă eu văd iertarea ca și pe un favor acordat lui, și eu am egoism, adică mă autoîndumnezeiesc, atunci zic: “el nu-i vrednic de iertarea mea. Nu e.” Nu, iertarea nu este un favor pentru el. Iertarea este un favor pentru tine. Prizonierul ești tu, nu este el. Iertarea o faci fix în interesul tău. Dacă el nu vrea să te ierte, ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu, asta este o mare, mare problemă pentru el. Dar aia e treaba lui. Tu trebuie să acorzi iertarea, cum spuneam, pentru tine, în interesul tău, ca să te eliberezi.

Pentru aprofundarea duhovnicească a acestei teme, este de folos meditația Iertarea, iar pe site-ul nostru puteți citi și dialogul aplicat din rubrica Întrebări și răspunsuri despre: iertare, vindecare, iubire.

Dacă artistul se roagă, se transmite mai departe harul

Alexandru Ionescu: Ce ați schimba, dacă ați avea puterea asta? Și se vede când vă străduiți să schimbați ce se promovează astăzi la televizor, pe YouTube. Ce ați schimba?

Părintele Teologos: Bun, sigur, cultura, sistemul de valori. Muzică și film. Deci aș promova artiști, artiști care cântă după principiul lui Beethoven. Beethoven a spus că dacă cineva scoate o notă falsă nu e sfârșitul lumii, dar dacă nu cântă din toată inima e cea mai mare tragedie.

Alexandru Ionescu: Da, ce frumos, da.

Părintele Teologos: Și eu, acum să nu dau nume, așa mai departe, eu cunosc artiști care n-au voce bună. Adică, sigur, bun, de vreme ce sunt artiști, au voce, înțelegi ce vreau să spun, și au ureche muzicale, pentru că au. Dar ei nu sunt cineva cu o voce suavă sau așa mai departe, ci chiar artiști care sunt antieroi dacă dorești. Dar pentru că ei au cântat din toată inima și cântă din toată inima, au reușit să ridice mase. Capacitatea de iubire, capacitatea de trăire adevărată, și asta provine din rugăciune, provine dn rugăciune. Chiar dacă el pe scenă este mai nebunatic, să spun așa, dacă artistul se roagă în spate se transmite mai departe harul, cât o fi el, chiar dacă artistul respectiv poate să fie un mare păcătos, adică poate să bea. Nu zic că e bine să bea, dar înțelegi ce vreau să spun.

Alexandru Ionescu: Sigur.

Părintele Teologos: Dacă el se roagă, dacă el are pocăință foarte mare și osândire de sine, asta se transmite mai departe, și asta se vede și în muzică, se vede și în film – în film, cazul clasic cu Mel Gibson, de exemplu, sau Jim Caviezel, cazurile clasice, care sigur, sunt niște cineaști – mă rog, Caviezel este actor – foarte buni, dar întâi de toate ei sunt și oameni foarte buni. Sigur, vorbim în cadrele, în contextul eretic care există în Vest. Dar sunt oameni extraordinari. Nu știu câți ortodocși cu numele, înțelegi ce vreau să spun,…

Alexandru Ionescu: Foarte bine, da. Ați punctat bine aici.

Părintele Teologos: …doar cu numele, fac binele pe care îl fac oamenii ăștia. Înțelegi?

Alexandru Ionescu: Se încheie un an, părinte. Cum credeți că a fost acest an?

Să nu ne încălcăm conștiința

Părintele Teologos: Iartă-mă puțin. Și directorul de programe de la televiziune, iarăși, și el trebuie să aibă conștiința curățită. Adică să știe care este de la Dumnezeu și care este de la vrăjmașul. Sigur că în absolut trebuie să fie sfânt. Dar să fim realiști. Nu neapărat, nu trebuie să fii neapărat sfânt ca să-ți dai seama că asta este de la Dumnezeu și asta nu. Nu promova ce nu e de la Dumnezeu. Răul este nesustenabil, nu ține, nu ține, înțelegi? Nu ține. Și se duce de râpă. Pui filme, hai să nu spun pornografice, ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu, Doamne iartă-mă, adică filme care se promoveze păcatul, să promoveze așa ceva. Nu ține. O să ai ditamai traficul, și așa mai departe și în nu știu cât timp, nu foarte mult, praful se alege.

Alexandru Ionescu: Da, din păcate, așa este.

Părintele Teologos: Adică să nu-și calce… deci directorul de programe, sau cum se numește, să nu-și calce în picioare conștiința pentru trafic, sau pentru așa mai departe, pentru că așa și eu puteam să pun pe site cam orice și să zic: băi, cine-s eu.

Alexandru Ionescu: Adică te vinzi, să nu te vinzi.

Părintele Teologos: Sigur, să nu te vinzi. Pentru nimic. Nici pentru trafic, nici pentru bani, nici pentru nimic.

Pe primul plan trebuie pus Dumnezeu

Alexandru Ionescu: Cum a fost anul acesta? Mai e puțin și se încheie.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! A fost un an în care cine a putut să fie aproape de Dumnezeu, adică cine a fost aproape de Dumnezeu, sau L-a căutat pe Dumnezeu, a putut să învețe foarte, foarte multe, foarte multe.

Alexandru Ionescu: Și ce sfaturi dați concrete pentru anul care urmează ca să devenim mai bun? Că alt gând nu-mi vine, decât acesta, să fim mai buni. Și e destul de complicat în agitația care este în lume, dar clar există și resurse, există și unelte care să te ajute să fii mai bun.

Părintele Teologos: Trebuie pus pe primul plan Dumnezeu. Nu grijile, nu banii, nu cariera, nu interesele personale egoiste. Pe primul plan trebuie pus Dumnezeu. Adică, primul lucru când mă duc acasă, trebuie să mă rog. Desigur, primul lucru când mă duc acasă, sigur, îmi sărut soția, îmi îmbrățișez doamna, o întreb ce mai face și așa mai departe, copiii, mâncăm împreună, după care primul lucru: mă rog. Nu ultimul seara târziu, tiktokat și amețit de somn și nu știu ce. La lucru: mă rog. Mare atenție, că ideea asta că Dumnezeu e undeva departe sus și El din când în când mai vindecă pe câte unul și din când în când mai face câte o minune este o idee eretică. Este o idee catolică.

Dumnezeu știe foarte bine și artă cinematografică, știe foarte bine și informatică, știe foarte bine și…, o mulțime de lucruri știe. Și deci în clipa respectivă tu spui: Doamne, vino Duhule Sfinte, vino și intră în camera mea să te fotografiez. Să te trag pe senzor [spunem] astăzi, că mai demult era pe peliculă, înțelegi ce vreau să spun?

Alexandru Ionescu: Foarte bine, da.

Părintele Teologos: Deci trebuie să ne rugăm în fiecare zi: Doamne ajută-mă să fac programul respectiv, Doamne iluminează-mă să fac interfața grafică respectivă…

Alexandru Ionescu: Legătura cu Dumnezeu.

Părintele Teologos: Legătura cu Dumnezeu în mod concret în fiecare zi, pentru că noi, sigur, ne considerăm creștini, și bine, acum, dacă suntem botezati, suntem creștini. Dar acționăm ca niște atei.

Alexandru Ionescu: Dar nu e o răspundere uriașă să fii botezat, să nu conștientizezi taina botezului și să-ți trăiești viața cum am trăit-o eu mai demult?

Părintele Teologos: Sigur că este o răspundere, dar e o mare dramă.

Alexandru Ionescu: Este o dramă, nu?

Părintele Teologos: E o mare, mare dramă. Și cea mai mare tristețe, cel mai mare chin din iad este biciul iubirii lui Dumnezeu când vezi ce-ai ratat. Vezi într-adevăr ce-ai ratat și vezi că ești înconjurat în iad de iubirea nemărginită a lui Dumnezeu la care tu nu poți să accezi, nu poți să intri acolo, nu poți să…

Viața după moarte e mult mai intensă

Alexandru Ionescu: Există o memorie după ce pleacă omul de aici?

Părintele Teologos: Sigur, bineînțeles, omul își face aminte de absolut tot. De absolut tot.

Alexandru Ionescu: Mulți spun: Băi, ai murit, s-a încheiat filmul, gata.

Părintele Teologos: Nu, nu s-a încheiat filmul, din contră. Filmul devine mult mai intens. Adică după moarte, omul trăiește cu intensitate maximă. După cum viața de aici, comparativ cu viața intrauterină de 9 luni, pântecele mamei, este mult mai intensă, mult mai complexă, mult mai dinamică, mult mai… cum vrei tu, mai mare, la fel și viața următoare, după moarte, este mult mai complexă, mult mai intensă, mult mai dinamică, mult mai mare.

Alexandru Ionescu: Deci o moarte trupească.

Părintele Teologos: Da, da, da. E doar despărțirea sufletului de trup, care este doar o trecere. Doar o trecere într-o nouă fază. Noi acum suntem în gestația pentru viața viitoare. După cum nouă luni am fost în gestație pentru viața de aici.

Alexandru Ionescu: Deci, dintr-un uter mai mic, din uterul mamei, am venit în uterul acesta mai mare.

Părintele Teologos: Hai să spunem așa.

Alexandru Ionescu: Și din uterul acesta mai mare mergem în…

Părintele Teologos: Hai să spunem pe un plan existențial net superior sau net inferior, în funcție de cum alege omul.

Alexandru Ionescu: Da. E important ca informația și cuvântul pe care îl spui să fie pe înțelesul tuturor.

Părintele Teologos: Sigur, sigur. Și din cauza asta încercăm să dăm imagini, apropo, pentru că oamenii au nevoie de imagini.

Despre învățătura ortodoxă privind viața de după moarte este de folos sinteza Starea sufletului după moarte, care completează imaginile simple și puternice folosite aici.

Dacă un film sau postare ne reprezintă, să redirecționăm

Alexandru Ionescu: Părinte drag, ce vă spun? Vă mulțumesc tare mult pentru cuvântul de folos. Să ajungă la inima cât mai multora. Mulțumim că ați venit în pridvorul nostru și că acest pridvor se află într-o biserică în Sfântul Munte. Ținem aproape pentru că Cuvântul dumneavoastră a schimbat percepții și a schimbat inimi, să știți.

Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!

Alexandru Ionescu: Primesc mesaje, vorbesc cu oameni și multe întrebări sunt de adresat către dumneavoastră, am ales așa, am spicuit câteva întrebări. Tare mult vă mulțumim pentru lucrarea pe care o faceți. E o lucrare mare.

Părintele Teologos: Să vă rugați! Și altceva, nu pentru că… A, și altceva, și în cazul filmelor creștine, artei creștine și așa mai departe… Și acum, bine, nu vorbim neapărat de site, dar, oameni, buni redirecționați. Pentru că dacă nu redirecționăm noi, nu dăm noi like, share și nu știu cum să zic, astea așa, adică dacă nu redirecționăm, nu apreciem, nu comentăm, o fac ceilalți. Și întunericul se răspândește până acolo unde se retrage lumina.

Alexandru Ionescu: Știți că noi avem în asociația noastră, așa am simțit-o să spun, “înmulțește binele”.

Părintele Teologos: Da, deci trebuie să acționăm. Deci eu în clipa în care văd un film sau văd o postare frumoasă, să nu o țin pentru mie, să o dau mai departe.

Alexandru Ionescu: Redirecționează.

Părintele Teologos: Redirecționează. E foarte important. Ceva care te reprezintă, redirecționează. Pentru că altfel voi vedeți că avem asaltul ăsta foarte mare al păcatului și ăștia asta fac: redirecționează, postează, dau like și atunci: bine, cine…? Algoritmul de recomandare de pe YouTube ce o să promoveze? El este un algoritm, ăla nu promovează valori creștine. Pentru Dumnezeu! Promovează pe baze analitice. Dacă noi nu facem treaba asta, clar că o să fim băgați într-un colț. Adică noi, slavă lui Dumnezeu, mulțumesc la Maica Domnului, că suntem cât de cât puțintel respectați. Dar nu ne putem compara la număr de vizualizări cu marii maneliști, să mă ierte bunul Dumnezeu, și așa mai departe.

Dacă, să spun, era un alt părinte sau un alt site bisericesc care să aibă mai multe vizualizări decât noi, spuneam: băi asta e, hai să încercăm și noi să fim mai buni. Înțelegi ce vreau să spun. Dar în clipa în care vorbim că se promovează, să mă ierte bunul Dumnezeu, cancer cultural, adică trap sau lucruri de genul ăsta, înjurături, denigrări, inclusiv la adresa neamului și la adresa lui Dumnezeu, clar că acolo este o problemă. Și problema cea mare este și în rândul nostru, al creștinilor, pentru că noi nu promovăm ce ne reprezintă.

Alexandru Ionescu: De ce nu promovăm, Părinte?

Părintele Teologos: De lene.

Alexandru Ionescu: Adică e foarte ușor să dai un click, să redirecționezi un mesaj pe WhatsApp…

Părintele Teologos: Sigur, sau un like, un ceva…

Alexandru Ionescu: … sau un like sau o postare pe Facebook, o poezie, un film, un cântec, ceva care te ajută și are un scop bun, să dai un share.

Părintele Teologos: Da, adică nu e… De ce? E de lene, am spus. Păi așa suntem… Deci noi, pentru că de obicei creștinii sunt cei care sunt mai blânzi, și asta e foarte bine, blândețea asta, dacă nu este cu discernământ, că se poate întâmpla și treaba asta, se transformă, că diavolul ajută, se transformă în formă de lene, de blegeală și mai departe. “E da, e frumos…”

Pentru inspirație în alegerea filmelor cu mesaj curat, puteți consulta selecția noastră Filmele de top și Sf. Ioan Scărarul – p. Teologos, precum și reflecția amplă De la icoană la film, despre legătura dintre imagine, artă și duhovnicie.

Ce este smerenia

Alexandru Ionescu: În discuția cu anumite persoane, am observat că este o supraevlavie care e toxică, de fapt, nu este bună: “Nu vreau să mă știe nimeni, nu vreau să mă cunoască nimeni, nu trimit mai departe nimic, pentru că sunt un om smerit.”

Părintele Teologos: Da, dar nu asta e smerenia. Ca să ne înțelegem, smerenia nu este asta. Smerenia este conștiința faptului că sunt un zero fără Dumnezeu, zero fără Dumnezeu, și în clipa în care vine cineva să-mi taie legătura cu Dumnezeu, în clipa respectivă eu clar că trebuie să mă opun. Deci, într-adevăr, cum să spun, comportamentul ăsta ar fi fost corect dacă toată lumea ar fi fost creștină și 95% ar fi fost creștinism și ai de ales între 100 de filme creștine, să spunem așa, sau 100 de podcasturi creștine. Înțelegeți ce vreau să spun.

Alexandru Ionescu: Da, foarte bine, să dea Dumnezeu!

Părintele Teologos: Să dea Dumnezeu! Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri. Dar de vreme ce avem acest asalt crunt al păcatului frontal, deci nici măcar nu mai vorbim de filme discutabile. Că mai demult erau filme discutabile, [despre] care zici: băi, eu prefer asta, eu prefer ailaltă, adică eu prefer, ce se spun, un cinematograf contemplativ, celălalt preferă un cinematograf de acțiune. Bun, și discutăm pe tema asta. Acum vorbim de filme cu păcate frontale, adică vorbim de foarte mult de ocultism, vorbim de distorsiuni sexuale, să mă ierte Bunul Dumnezeu, adică vorbim de niște lucruri, ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu.

Alexandru Ionescu: Așa este.

Părintele Teologos: Și din cauza asta eu nu mă prea uit la…, eu sunt monah, nu mă uit eu la filme, dar alții îmi găsesc filme și le punem pe site, înțelegi? Deci nu e… Și în clipa în care tu ești sub acest asalt, și îmi spun oamenii că stau o oră, o oră stau pe Netflix să caute, nu să vadă, să caute un film mai de Doamne ajută și nu găsesc. Atunci e clar că trebuie să te opui, clar că trebuie să redirecționezi, clar că trebuie să promovezi. Și măcar să spui că da, să mă promoveze pe mine… Zici: Băi, da, ok. Nu, eu nici măcar nu mă gândesc să mă promoveze pe mine, ci să promoveze modul corect de a fi, pentru că altfel o să sucombați ca neam.

Să fim activi, să promovăm, să comentăm!

Alexandru Ionescu: La articolele din revista “În pridvor” pe care Anca, dragă de ea, le gândește și le bibilește și le aranjează să fie ușor de citit și pe înțelesul tuturor, noi acolo îi rugăm: Domnule, lasă un comentariu. Pentru că e un articol care ți-a plăcut. Că primim comentarii sau primim…

Părintele Teologos: Totdeauna primești comentarii negative. Deci marea majoritate sunt comentarii negative.

Alexandru Ionescu: Dar am primit în privat: “Da, foarte fain articol. Ne-a plăcut tare mult. Foarte duhovnicesc.” Dar de ce nu scrie acolo omul? După ce a citit și s-a bucurat de el și l-a ajutat, de ce să nu facem un comentariu?

Părintele Teologos: Am spus că e vorba și de lene și e vorba și de racilele comunismului. Deci pe vremea comunismului oamenii erau foarte presați, și acest lucru a rămas până astăzi, adică sunt presați să nu deranjeze, să nu se bage, să nu apară, să nu… și așa mai departe. Nu! Să apari în public, să scrii comentariu. Scrie comentarii! Scrie comentarii pe YouTube, pentru că se promovează… Chiar vă rog, scrieți comentarii pe YouTube, nu anonim, cu contul. Dacă scrie acolo Stropinela sau Bobinela, știe cineva cine-i Stropinela? Înțelegi ce vreau să spun.

Alexandru Ionescu: Foarte bine. Așa.

Părintele Teologos: Sau Maria123, de exemplu. Nu știe nimeni. Dar scrie ca să se promoveze.

Alexandru Ionescu: Deci îndemnăți pe oameni să comenteze.

Părintele Teologos: Să fie activi, să le pese. Pentru că dacă nu le pasă, o să fie împinși și o să ajungă cu spatele la zid și cu fața la perete. Și hai să te miști după aia.

Alexandru Ionescu: Oameni frumoși, urmați sfatul Părintelui Teologos și rugămințile noastre de a comenta și pe revista “În Pridvor” dar și pe “O Chilie Athonită”.

Părintele Teologos: Sigur, dar nu numai asta. Orice vă reprezintă redirecționați, comentați, promovați. Asta este ideea. Înțelegeți? Trebuie să fim activi. Și mai ales, fraților, nu… Iarăși, nu vreau să intru în conflict, fraților, dar pentru Dumnezeu! Să nu fie o ortodoxie, hai să nu zic magică, adar… adică: “Scrie Amin ca să-ți meargă bine toată ziua”. Fraților, nu postările alea sunt postările care sunt autentic ortodoxe. Postările autentic ortodoxe sunt postările duhovnicești. Da? Duhovnicești.

Concluzii

Deci trebuie să ne concentrăm puțin pe ceea ce este într-adevăr de valoare, să avem puțin interval de atenție, să ne concentrăm puțin pe ceea ce este de valoare și să promovăm treaba asta. Haideți să fim inteligenți, să fie o ortodoxie duhovnicească inteligentă. Asta trebuie.

Alexandru Ionescu: Mulțumim tare mult, Părinte, și să ne vedem în 2026 întregi, sănătoși și bucuroși.

Părintele Teologos: Amin. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Alexandru Ionescu: Împreună pe toți.

Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfintelor Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Alexandru Ionescu: Amin.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!