Crăciunul: Ancora Realității – Jonathan Pageau

Urmăriți o parte dintr-o conferință foarte profundă în care Jonathan Pageau prezintă ce este de fapt Crăciunul în contextul realității întregului univers.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Crăciunul: Ancora Realității – Jonathan Pageau

De-a lungul anilor, am realizat multe videoclipuri pe tema Crăciunului, vorbind, desigur, despre Nașterea Domnului, dar și despre toate elementele: bradul de Crăciun, Moș Crăciun, Rudolf, atâtea aspecte ale sezonului de Crăciun. Anul acesta vom lansa un videoclip despre masacrul inocenților, pentru că, într-un fel, ne cam epuizăm subiectele legate de Crăciun. Am crezut că e o bună ocazie să repostăm un videoclip pe care echipa mea îl consideră probabil cea mai bună explicație a mea despre simbolismul poveștii de Crăciun și al icoanelor de Crăciun și motivul pentru care Crăciunul are toate elementele pe care le are. Dar aceasta este și o invitație pentru voi să vă întoarceți la ele. Există de fapt o listă video, un playlist cu toate materialele despre Crăciun de care am vorbit, o modalitate de a reveni la videoclipurile de Crăciun pe care le-am realizat, pentru că, așa cum am spus, nu-mi place să vorbesc de două ori despre același lucru. Deci am putea reposta în fiecare an un videoclip de Crăciun pentru a reaminti oamenilor că totul e acolo, în vechile clipuri de pe canalul YouTube. Așa că vă rog să vă bucurați de videoclipul nostru despre de ce și cum Crăciunul întemeiază lumea.

Sunt Jonathan Pageau. Bine ați venit în „Lumea Simbolică”. Pentru cei care nu mă cunosc, poate, meseria mea este de cioplitor de icoane, ceea ce pare un pic ciudat pentru unii oameni. Nu sunt prea mulți cioplitori de icoane. De fapt, probabil în America sunt decât eu unul, cred. Poate sunt doi. Sunt mai mulți în Grecia. Sunt mai mulți în Rusia, evident. Dar nu e ceva foarte util aici. Eu sper că e util. Nu e ceva foarte obișnuit. Sper că nu a fost o mică alunecare freudiană acolo. Nu e ceva foarte obișnuit. Și pe măsură ce am descoperit arta tradițională și arta ortodoxă, dezvoltându-mi propriile abilități, dar și explorând icoanele în sine și simbolismul lor și relațiile dintre icoane și Scriptură și liturghie și arhitectură și descoperind cu adevărat acest frumos tipar pe care îl avem în credința noastră, transmis și păstrat de mii de ani, este ceva în care eu găsesc multă bucurie. Și deci unul dintre lucrurile pe care le mai fac este să realizez videoclipuri pe YouTube unde vorbesc despre aceste lucruri.

Vorbesc despre iconografie, dar și despre modul în care simbolismul tradițional din Liturghia noastră, icoanele noastre și Scriptură se conectează de fapt la viața de zi cu zi și în special că… – și asta voi încerca să vă arăt în seara asta – că icoana Nașterii nu este doar o imagine a unui moment din istorie când un copil s-a născut, ci este de fapt o imagine a realității. Este o imagine care ne arată cum se desfășoară realitatea în fața noastră. Și sper să reușim să parcurgem icoana și să vă arăt cât de profundă este credința noastră și cât de profunde sunt aceste imagini. Evident, problema cu multe dintre aceste imagini este că ajungem să le luăm de-a gata (să nu le dăm importanță), le-am văzut atât de des încât intră în fundalul minții noastre, dar e întotdeauna bine să revenim la ele și să ne retrezim sensibilitatea pentru a vedea ce se întâmplă cu adevărat în aceste imagini.

Am vrut să încep cu asta, tocmai pentru că aici vrem să ajungem. Toată lumea știe că e noiembrie, ne îndreptăm spre asta, ne îndreptăm spre acest exces nebunesc pentru „sărbători”, această celebrare, clopoțeii, catifeaua, aurul și toate astea, și suntem obișnuiți cu ele, le vedem în fiecare an. Dar noi, ca ortodocși creștini, avem un post în perioada asta. Este evident un contrast destul de mare, deoarece îi vedem pe toți petrecând în jurul nostru, iar noi avem post. Trebuie să admit că este un post mult mai greu de ținut decât Postul Mare, este mult mai greu din cauza atâtor lucruri care se întâmplă. Toată lumea sărbătorește. Dar cred că putem măcar să ne gândim: de ce avem post acum? Ce pregătim prin el? Deoarece acesta e scopul postului. Acesta e scopul Postului Mare și acesta e și scopul acestui post. Ce pregătim prin el? De ce e o chestiune atât de importantă pentru celebrarea Nașterii Domnului sau a Întrupării?

Știți, noi, ca și creștini, cei mai mulți dintre noi, avem mereu acest mod în care spunem: care e motivul real… Știți, avem Crăciunul, sărbătorim, dăruim cadouri, îl avem pe Moș Crăciun… Ne întrebăm: care e motivul real pentru Crăciun? Și cu toții avem răspunsul, nu? Este Nașterea lui Hristos, acesta e răspunsul.

Dar trebuie să mergem mai în profunzime. De ce este așa de important? Și în icoana Nașterii putem vedea cu ochii noștri modul în care este făcută icoana. De ce este așa de important. Cum ne arată asta. Așa că am pus una dintre icoanele pe care le-am cioplit, ca să vedeți, cei care nu ați văzut lucrările mele. Deci toată lumea cunoaște icoana Nașterii Domnului. Toată lumea înțelege ce se întâmplă? Poate voi trece prin elementele icoanei, ca oamenii să înțeleagă ce se întâmplă mai întâi. Pentru că este o icoană complicată pentru o sărbătoare. Avem pe Maica Domnului în centru, care stă întinsă pe un covoraș. Se odihnește după ce a născut.

Avem, desigur, pe Pruncul Hristos, așezat în iesle. În jurul lui sunt asinul și boul. De altfel, asinul și boul sunt printre cele mai vechi elemente pentru Nașterea Domnului. Nu spune în Scriptură că există un asin și un bou anume, dar sunt printre cele mai vechi elemente. În primele icoane pe care le avem unde Îl vedem pe Hristos în iesle, vedem și asinul și boul. Există niște icoane din secolul al treilea unde vezi doar o iesle cu Hristos și un asin și un bou de fiecare parte. Vom ajunge la motivul pentru care este important. Este foarte important. Avem pe cei trei magi care vin să-L întâmpine pe Hristos. Aici avem un păstor care suflă în corn, sărbătorind. Sus avem cei trei îngeri care anunță Nașterea lui Hristos. Aici…, puteți vedea și în aceasta. Vedeți ce este? Toată lumea vede? Da, e o stea. Și deasupra stelei este o slavă. Sunt diverse moduri de a o arăta, dar este o slavă care ne arată, în mod simbolic, prezența lui Dumnezeu.

Acum, în partea de jos, avem două scene. Avem…, vom începe aici, avem spălarea Pruncului Hristos, și avem pe Sfântul Iosif, care este ispitit de un păstor/diavol. Acestea sunt imaginile canonice, elementele canonice ale icoanei. Este ceva, înainte să încep să explic unele dintre elemente, este ceva ce nu ați mai văzut niciodată sau despre care sunteți surprinși să auziți? Când am spus că Iosif este ispitit de un diavol, am văzut câțiva oameni zâmbind în sală. Este posibil? Toată lumea cunoaște povestea?

Bine, deci în tradiție există o poveste care vorbește despre asta, vine din Protoevanghelia lui Iacov, care este cartea din care provin majoritatea tradițiilor noastre despre Maica Domnului și despre Nașterea Domnului, în afara Bibliei. Și în acea carte, aveți această scenă în care Iosif nu are voie să fie acolo când Maica Domnului naște. În modul modern de a gândi suntem foarte obișnuiți să ne gândim că tatăl e în spital lângă doctor, dar acesta nu este modul tradițional în care o femeie năștea. O femeie năștea cu…, care e cuvântul în engleză? Cu moașe, da. Așa, scuzați. Nu-mi aminteam. Deci cu moașe. Și deci lui Iosif i s-a spus să plece din locul unde se năștea Hristos. Deci el cugetă în mintea lui și se gândește: „Este asta cu adevărat posibil? Este asta real?” El știe că nu este el tatăl, deci se întreabă: „Este asta pe bune? Este aceasta cu adevărat nașterea din fecioară?” Și acesta de aici e diavolul care îl ispitește și care îi pune întrebări, făcându-l să se îndoiască dacă asta este cu adevărat posibil. Și apoi moașele sunt cele care Îl spală aici pe Pruncul Hristos. Acestea sunt elementele de bază.

Cât despre asin și bou, aceea este, de asemenea, o tradiție foarte, foarte veche. De asemenea, o altă tradiție destul de veche este cea conform căreia Hristos s-a născut într-o peșteră. În Scriptură nu se spune asta, singurul lucru care se spune în Scriptură e că Hristos a fost culcat într-o iesle, ceea ce înseamnă că Hristos a fost culcat într-un jgheab pentru animale. Asta este o iesle. Uneori uităm că o iesle este în esență un jgheab unde mănâncă animalele. Deci nu spune că S-a născut în grajd, știți, avem acele mici imagini cu Nașterea lui Hristos într-un mic grajd, dar tradiția foarte veche, din secolul întâi, Sfântul Iustin Martirul vorbește despre cum Hristos s-a născut într-o peșteră. Bine?

Deci acestea sunt elementele de bază ale icoanei. Și modul în care sunt dispuse pot să ne ajute să înțelegem ceva despre iconografie, adică icoanele nu sunt instantanee. Nu e ca și cum cineva ar veni la un eveniment și doar ar face o fotografie la ceva care se întâmplă. Deoarece toate aceste evenimente au loc în momente și locuri diferite. Înțelepții (magii) erau în Est când au văzut steaua. Și când au ajuns la locul unde era Hristos era cam un an mai târziu, sau câteva luni mai târziu. Și apoi aici e Maica Domnului născând, dar apoi e Hristos aici și apoi Hristos e iarăși aici fiind spălat. Și deci ceea ce face icoana este să comprime lucrurile împreună, ia aceste elemente diferite ale poveștii și le aduce într-un singur loc unde poți vedea lucrurile în însemnătatea lor, cum toate aceste elemente ale poveștii se adună împreună și participă la sens. Și deci ne oferă, ne poate oferi un simț diferit pentru ce înseamnă aceste lucruri și cum se îmbină ele împreună.

Deci ce vezi, de exemplu, în icoană, vezi destul de clar această unire a acestor, să zicem, opoziții extreme: ai acești îngeri sus, ai această figură demonică jos, ai acești înțelepți care vin de foarte, foarte departe și care sunt probabil nobili de elită – în Vest erau consideați regi – spunem cei trei regi înțelepți, și deci ei sunt elita, dar sunt și de foarte departe. Și apoi ai acești păstori simpli, care sunt „băieții de alături” care participă la acest eveniment. Și deci iată cum icoana le îmbină pe toate împreună. Întregul lucru este ca o țintă. Este această structură concentrică. Ai ceva care se întâmplă în mijloc, care adună împreună tot ce e în jur. Și asta deja începe să ne spună puțin din misterul a ceea ce se întâmplă în acel moment, ce anume se întâmplă acolo.

Ce este acest Prunc Hristos? Ce reprezintă El pentru noi? Și primul lucru pe care îl putem vedea este că El adună împreună toate aceste opoziții, ai putea spune că El adună împreună toată creația, totul, adunând-o împreună în El însuși. Și odată ce începi să vezi asta, începi să înțelegi. De asemenea, când v-am spus despre asin și bou – asta e un pic mai ezoteric, dar aveți răbdare cu mine, veți vedea cum are sens. Asinul și boul se referă la legile Vechiului Testament. Existau alimente în Vechiul Testament pe care oamenii le puteau mânca – astăzi evreii le numesc kosher – și erau alte alimente pe care nu le puteau mânca, erau impure. Boul este un aliment pur, iar asinul sau măgarul este un aliment impur. Nu le e permis să mănânce măgari. Deci din cauza asta, măgarul devine, în simbolism, o imagine care ne reprezintă pe noi de fapt, pe majoritatea dintre noi. Nu știu, sunt evrei aici? Poate nu. Dar [o imagine] pentru toate neamurile, să zicem, toți cei care nu sunt evrei. Și citești la Părinții Bisericii, ei vorbesc despre acest asin și acest bou. Și există o lege în Vechiul Testament care spune că nu poți înjuga un asin și un bou împreună dacă vrei să ari. Asta e o lege foarte ciudată pentru oameni, mai ales pentru cei atei, care dacă vor să râdă de Biblie, vor spune: iată legea asta nebună care spune că nu poți înjuga un asin și un bou împreună. Dar ce însemna era exact ce v-am spus: că nu poți aduce împreună exteriorul și interiorul. Nu te poți uni cu străinii. Nu poți amesteca purul cu impurul.

Dar Hristos ne aduce o viziune diferită asupra lumii, ne aduce o realitate diferită, unde de fapt El chiar face asta. Întotdeauna spun că Hristos este singurul care are voie să încalce acea lege, pentru că El chiar aduce împreună măgarul și boul, și vedem asta întâmplându-se în această icoană. Și astfel măgarul și boul devin imaginea modului în care evreii și neamurile se vor uni împreună și Biserica se va naște din acea unire. Și nu inventez asta, apropo. Nu am citatele aici, dar în Părinții Bisericii ei vorbesc explicit despre acest simbolism. Acum, celălalt element ciudat, să zicem, sau important este peștera.

Deci, de ce trebuie să se nască Hristos într-o peșteră? Unul dintre secretele pentru a înțelege de ce Hristos trebuie să se nască într-o peșteră este dacă privești la iesle… Deci priviți la iesle! A ce arată ea? Scuze? Da, exact așa arată, și deci ieslea este deja un mormânt. Și astfel această coborâre în peșteră, această imagine a lui Hristos care este născut într-o peșteră, ne arată deja despre ce este toată povestea, despre ce este întreaga poveste. Adică este deja o coborâre în moarte. Și coborârea în moarte apare… Noi reprezentăm imaginea ieslei ca pe un mormânt, dar ieslea însăși este deja o imagine a acestui lucru. Această idee de coborâre în animalitate, coborâre în locul animalelor, aceea este chiar starea căderii, nu-i așa? Când Adam și Eva au căzut în grădină, Dumnezeu le-a dat haine din piei de animale ca să-i acopere. Și astfel această idee de coborâre în locul animalelor e o coborâre în moarte.

Și primii creștini știau asta foarte, foarte bine. Ei creau, de fapt, imagini care legau toate aceste lucruri la un loc. Un bun exemplu aici în… Acestea sunt imagini luate din catacombe. Deci acestea sunt imagini luate literal din mormintele creștinilor. Și deci ce reprezintă ele în spațiul morții? Ele reprezintă ceva asemănător cu ce am văzut. Adică aceste trei imagini. Poate cineva să ghicească ce este acea imagine de sus? Da, este Arca lui Noe. Este o Arcă a lui Noe foarte ciudată. Dar e Arca lui Noe. Poți ghici asta pentru că vezi că are o pasăre și are această cutie uriașă plutind pe apă. Cine poate ghici cine este acesta? Da, Iona. Și apoi acesta? Îi puteți citi numele scris aici, deci nu e chiar atât de greu. E Daniel în groapa cu lei.

Deci sunt trei imagini, trei imagini din Vechiul Testament care ne ajută să vedem ce se întâmplă. Această coborâre în moarte, această coborâre într-o peșteră, această coborâre în locul animalelor, în existența animală, am putea spune, care este existența morții. Și astfel imaginea lui Hristos…, și vorbesc despre asta și simt că poate vă stric Crăciunul, pentru că sărbătorim Crăciunul, și e bine, trebuie să sărbătorim Crăciunul, trebuie, dar în icoana noastră avem un memento al ceva mult mai auster, ceva mult mai serios decât simpla celebrare a nașterii unui prunc.

Există alte imagini ale lui Hristos, alte icoane ale lui Hristos care s-au petrecut subteran, am putea zice. Și avem două dintre ele. Una este aceasta, toată lumea știe ce este? Da, Botezul lui Hristos. Cealaltă o voi arăta mai târziu, cealaltă este „Anastasis”, adică Hristos coborând în moarte. Aceste două imagini se petrec subteran. Și aceste două imagini sunt tot imagini ale lui Hristos coborând în moarte. Deci aveți acest tipar care se repetă, de la Nașterea lui Hristos până la coborârea în moarte. Și apoi Botezul lui Hristos și Anastasis. Aici, în această versiune a Botezului, El stă efectiv pe porțile morții, exact ca în icoana Învierii.

Deci, în icoana Învierii – iată încă una dintre sculpturile mele, dacă vreți să știți – în icoana Învierii Îl vedeți pe Hristos stând pe porțile morții. De ce este așa? Vă spun că aceasta este o imagine a realității. Această icoană este de fapt o imagine a felului în care funcționează lumea. De ce este așa? Ei bine, sunt mai multe lucruri. Această idee a Pruncului Hristos. Arhanghelul Gavriil i-a spus Maicii Domnului să-L numească pe Prunc Emanuel. Și ce înseamnă Emanuel? Da, Dumnezeu cu noi. Sau Dumnezeu în noi. Deci este ambele. Această coborâre a lui Hristos în peșteră este, desigur, coborârea originii universului în lume. Și într-un fel, povestea asta este, evident, un scandal total. Poți înțelege de ce oamenii au respins-o. Este o poveste nebună. Este o poveste nebună să spui că Dumnezeu, că Logosul (Cuvântul), că Logosul Divin (Cuvântul lui Dumnezeu), care a creat lumea, ar deveni om, ar intra în lume și S-ar revela în acest moment specific din istorie.

Și te gândești: este o poveste extrem de nebună. Dar în același timp, nu este un scandal. Pentru că ceea ce ne arată este modul în care funcționează realitatea. Ne arată misterul pe care l-a anunțat Sfântul Pavel. Sf. Pavel ne-a vorbit despre asta. Care este acest mister al Întrupării? Și el spune că Hristos ne-a revelat misterul care era ascuns de veacuri și generații, dar acum este revelat sfinților Săi. Și care este acest mister? Este Hristos în voi, nădejdea slavei. Noi, ca ortodocși, spunem și repetăm tot timpul: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu.” Hristos ne revelează modul în care lumea există de fapt. Totul din lume. Și când spun Hristos în voi, nu este vorba doar de Hristos în voi, ci Hristos în toate lucrurile. Hristos în lume. Dumnezeu e ascuns în lume așa cum Hristos se naște ascuns în această peșteră.

Desigur, există diferențe de nivel aici. Trebuie să fim atenți. Nu spun că întreaga lume este Întruparea. Dar Întruparea ne arată cum Dumnezeu Se ascunde în lume și Se ascunde în spatele fenomenelor. Și de fapt, fără această scânteie divină, sau acest copil, acest lucru invizibil care este ascuns în interiorul tuturor fenomenelor, lumea nu există. Și spun asta foarte tehnic. Nu o spun doar așa, nu o debitez pur și simplu. Lumea este de fapt făcută din prea multe lucruri. Totul în lume se risipește în detalii. De ce acest microfon, de ce spunem că este un microfon? De ce nu vezi toate părțile lui fără să vezi că este un singur lucru? Există ceva în legătură cu lumea, cu modul în care funcționează lumea, care face ca lumea să se adune în unitate. Și asta pentru orice, orice obiect, orice în lume. Totul are multiple, multiple, multiple părți. O cantitate nedefinită, infinită de părți.

De ce, cum se face că putem spune că unele lucruri există? Și auzi oameni vorbind că e totul doar un flux cuantic, că e totul doar flux, că nimic nu este de fapt real. Dacă iei microfonul, ai putea spune că este un fir și o plasă de oțel și vopsea neagră și vopsea albă, și aș putea continua la nesfârșit, aș putea descrie microfonul la nesfârșit fără să spun vreodată că este un microfon. Cum se face că pot vedea că este ceva? Și este un mister. Nu putem ști total exact cum funcționează, dar ceea ce știm este că aceea este ontologia în care trăim. Aceea este viziunea asupra lumii în care trăiește creștinul ortodox.

Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește explicit despre asta. El vorbește despre cum, ascunse în lume, sunt aceste scopuri, aceste nuclee ascunse care adună lucrurile laolaltă, care fac de fapt lumea să existe. Și astfel, când vedem pe Hristos coborând în această peșteră, ascuns în lume, este o imagine a modului în care există lumea. Și când vedem pe Sfântul Iosif acolo, îndoindu-se și întrebându-se: „Este asta posibil? E posibil ca cineva să se nască dintr-o fecioară?” Ce întreabă el? El pune o întrebare uriașă. El pune Întrebarea esențială. El întreabă cum este posibil ca ceva să iasă din nimic? Cum este posibilă această unire între spiritual și fizic? Cum este posibil ca lumea să existe?

În esență, asta întreabă el de fapt. Când vorbim despre Maica Domnului, folosim anumiți termeni foarte, foarte puternici pentru a ne ajuta să înțelegem acest mister. Spunem că Hristos…, că ea… Cum spunem? Că pântecele ei L-a cuprins pe Acela pe care lumea nu-L poate cuprinde, sau că cosmosul nu-L poate cuprinde. Și astfel ea a purtat în pântecele ei pe Cel ce nu putea fi cuprins. Și asta este un indiciu, nu-i așa? Care arată către acestă taină chiar de la începutul Scripturii. Ne leagă de acel început al Scripturii, al acestui Pământ primordial, și apoi vezi Cuvântul coborând, și Cuvântul lui Dumnezeu, care scoate la suprafață lumea din aceste ape primordiale. Această imagine ne ajută să vedem despre ce este vorba în acest mister. Și vezi acea rază de lumină coborând, acea stea care coboară. Nu este arbitrar faptul că au arătat-o, acestă rază de lumină care coboară și indică spre acest nucleu ascuns, acest motiv ascuns pentru care lumea există, acest motiv ascuns pentru care lucrurile există.

Deci eu cred că ceea ce este important, adică, sunt mai multe lucruri importante. Unul este să înțelegem ce anume sărbătorim și să înțelegem în special că noi am fost, într-un anumit fel, am fost distruși de lumea modernă. Ni s-a spus că, fiind creștini, credem aceste lucruri și că aceste lucruri sunt arbitrare. Că iată, există aceste lucruri în care cred și sunt oarecum arbitrare și iată că eu le cred. Dar nu este cazul. Ceea ce credem, credința noastră, este reală. Lucrurile despre care vorbește, lucrurile pe care ni le arată, arată cu adevărat misterele modului în care lumea există.

Pentru că întrebarea pe care și-o pune Sf. Iosif este aceeași întrebare pe care și-o pune și ateul, despre întregul cosmos. „Cum este posibil? De ce există ceva în loc de nimic?” Poți auzi asta, poți auzi fizicienii întrebând asta astăzi. Ei spun: Big Bang-ul. De ce există ceva? Cum a ieșit ceva din nimic? Aceste întrebări sunt puse astăzi. Și Întruparea este în mod evident – trebuie să fii atent – nu spun că este același lucru, încerc să vă ajut să vedeți că Întruparea lui Hristos ne aduce în însuși modul în care lumea există și ne ancorează într-un mod în care putem înțelege, dar nu doar să înțelegem, ci să participăm la modul în care lumea există.

Așadar, ceea ce aș dori să sugerez este că pentru asta ne pregătim. Și știi, nu este deloc arbitrar faptul că Nașterea de Crăciun vine la aproximativ timpul solstițiului. Nu cred că are sens, așa cum mulți oameni cred că, într-un fel, creștinii au preluat pur și simplu sărbătorile păgâne. De fapt, nu cred că așa s-a întâmplat. Dar nici nu e arbitrar. Pentru că în timpul solstițiului se întâmplă și acest mister. Îți poți imagina, e greu acum pentru că trăim în oraș și avem lumini și toate cele, dar ne putem imagina soarele coborând în jos, în jos, în jos și în jos, și întunericul acesta care se ridică și se ridică și se ridică, și te gândești și te întrebi, te gândești: cât de departe va merge? Oare soarele va dispărea? Oare soarele va pleca? Oare se va sfârși? Se va termina? Și apoi, în acel loc secret, când Soarele este la punctul său cel mai jos, în acel loc secret este locul unde Soarele se naște din nou. Și nu-l vedem imediat, nu? E un mister. Nu-l vedem până la mijlocul lui ianuarie. Nu realizăm că zilele devin mai lungi.

Și, din nou, acea imagine e aceeași imagine pe care o vedem aici. Aici este lumina care coboară și își face apariția în locul secret, în această scânteie ascunsă care este acolo și care va crește și va începe să se reveleze. Și apoi vom merge până la Paști, la manifestarea finală, glorioasă, a ceea ce a început deja aici, a fost deja sugerat în chiar povestea nașterii Domnului nostru.

Așa că asta vreau să vă încurajez astăzi, mai ales să înțelegeți cât de important este. Și tot în credința ortodoxă am păstrat ceea ce cred că este cea mai completă și cea mai profundă înțelegere și versiune a acestui lucru în imnurile noastre, în icoanele noastre, în liturghia noastră și în scrierile Sfinților Părinți, am păstrat cea mai profundă versiune. Și astfel avem un răspuns la nebunul consumerism al Crăciunului. Și acesta este răspunsul nostru. Și știm cât de adânc merge. Merge până în adâncul lumii. Mulțumesc foarte mult.

Știu că am spus că dacă cineva are întrebări – pot fi despre asta, dar pot fi și despre orice altceva – dacă vreți să puneți întrebări despre iconografie sau despre acest tip ciudat care cioplește icoane, atunci aveți cuvântul. Da!

– Mă simt puțin ridicol întrebând, dar botezul subteran, am putea să ne întoarcem la el?

– Da.

– Există o figură acolo în partea de jos.

– Cele două figuri ciudate, tulburătoare?

– Da, arată ca un porc.

– Vă voi spune ce sunt. Să le punem pe ecran și vă spun ce sunt. Acești tipi?

– Da.

– Bine. Deci acestea sunt marea și Iordanul. De fapt, sunt reprezentările apelor. Există un psalm în care se spune că marea și Iordanul s-au retras în fața Domnului. Că au făcut loc Domnului. Deci asta este o reprezentare a Iordanului și a mării care fac loc Domnului lor care vine. Dar există ceva foarte interesant aici. Este modul în care sunt reprezentați. Sunt reprezentați ca zei vechi. Sunt ca niște zei vechi ai râurilor. Aceștia sunt zei romani ai râurilor, nimfe ale râurilor… Sunt acești zei romani ciudați. Și deci ce se întâmplă este că nu doar mările și râurile fac loc pentru Hristos, ci și zeii vechi fac loc pentru Hristos, și se dau cumva la o parte ca să facă loc pentru Hristos.

Și ai această imagine. Știi, vorbim despre botez, intri în botez și apoi ieși o persoană nouă și lași ceva în ape, nu? Lași, să zicem, aspectul haotic al tău sau aspectul tău care nu putea fi adus în uniune cu Hristos, îl lași în ape. Și în termeni de civilizație este la fel. Vorbim despre cum Ortodoxia botează culturile, nu? Ortodoxia a intrat în Rusia, a botezat Rusia, a botezat Roma, a botezat diferite culturi. Dar există unele aspecte ale acelei culturi care au rămas în ape. Deci asta este o modalitate foarte elaborată de a arăta toate aceste lucruri diferite în același timp. Da?

– Ce este securea?

– Oh, securea se referă la Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul, când predică în deșert, el spune despre secure, vorbește despre cum oamenii trebuie să se pocăiască și să fie botezați. Și spune: „Securea este la rădăcina copacului.” Și spune, în esență, că judecata vine, trebuie să vă pocăiți pentru că în curând tot ce nu rodește va fi tăiat. Deci asta reprezintă. Da?

– Am o întrebare ciudată. Nu știu dacă e o bună întrebare sau nu, dar… Ce a venit primul, Biblia sau icoanele? Care este cea mai veche icoană care a existat vreodată? A venit aceea înaintea Bibliei?

– Ei bine, depinde ce înțelegi prin icoană. Dacă prin icoană înțelegi doar o imagine…

– O icoană a lui Hristos.

– Ei bine, cu siguranță icoanele lui Hristos, așa cum le cunoaștem, au venit după Biblie. Dar este foarte dificil să știm ce se întâmpla [atunci]. Pentru că Biserica era persecutată, avem unele imagini ici-colo, imagini timpurii, foarte timpurii, nu avem multe, și deci este dificil să știm. Știm că deja în secolul al doilea, exista o biserică pe care au găsit-o într-un oraș numit Dura-Europos, care era o biserică de casă aflată lângă o sinagogă și în acea biserică de casă din secolul al doilea au găsit acolo două imagini ale lui Hristos: una cu Hristos vindecând paraliticul și una cu Hristos scoțându-l pe Sfântul Petru din apă. Și deci asta e ce avem. Și nu lăsați istoricii să vă spună că astea sunt primele icoane. Pot exista mai multe înaintea lor, nu avem idee, pentru că Biserica era persecutată, e greu să știm. Da?

– Am o întrebare despre iconografia baptismală. Deci noi ne botezăm, evident, ca bebeluși, de cele mai multe ori.

– Da.

– Dar comentariul despre lăsarea în urmă a unei părți haotice a existenței tale, îmi vine greu să-l împac când vorbim de nou-născuți sau copii.

– Ei bine, lasă-mă să te întreb asta.

– Îi exorcizezi pe nou-născuți înainte de a-i boteza?

– Îi exorcizezi?

– Da, o faci. Da. Deci chiar când ne naștem, suntem încă… Sf. Grigorie de Nyssa spune… Noi vorbim despre copii ca având o anumită inocență, e adevărat, dar Sfântul Grigorie de Nyssa vorbește chiar acolo că până și bebelușul care țipă după sânul mamei sale arată deja patimile cu care va avea de-a face mai târziu în viață. Și deci, fiindcă trăim într-un trup al morții, patimile sunt acolo foarte, foarte devreme. Da.

– Deci, de ce sunt șerpi sub porți?

– Ei bine, șerpii de sub porți au mai mult de-a face cu… Știi, în rugăciunile de botez, dacă le-ai auzit, vorbim că… – sunt grozave, sunt rugăciunile mele preferate, apropo – alungăm dragonii care sunt în apă și alungăm șarpele care se ascunde în fundul apelor. Și deci există această idee antică despre aceste ființe haotice, știi, leviatanul sau monștrii marini care se ascund în ape. Ei reprezintă toate astea, toate lucrurile pe care le exorcizăm, toate aceste elemente marginale ale noastre care trebuie curățite. Și deci asta reprezintă. Deci El îi împinge în jos pe șerpi, pe șerpii marini. Bine, deci, apreciez foarte mult atenția voastră a tuturor. Vă mulțumesc că m-ați ascultat. Și vă urez tot binele în acest program de mentorat. Pare foarte distractiv. Deci mulțumim, Părinte Justin.

– Mulțumim.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!