Cum să fii un luptător creștin – sfat de la p. Iustin Pârvu – p. Paul Truebenbach

Ascultați un frumos cuvânt în care p. Paul Truebenbach istorisește învățăturile părintelui Iustin Pârvu pe care le-a primit în timpul pelerinajului său în România.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum să fii un luptător creștin – sfat de la p. Iustin Pârvu – p. Paul Truebenbach

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Dragi prieteni, după cum am promis, urma să petrec ceva timp în aceste videoclipuri, acest videoclip și cele viitoare, să vă vorbesc despre această călătorie incredibilă pe care am făcut-o în România. Și vreau să împărtășesc cu voi una dintre lecțiile foarte importante pe care le-am învățat pe drum, împreună cu niște povești grozave. Vă spun că, am plecat împreună cu un enoriaș și cu fiul meu cel mare, și am făcut un itinerar aproximativ pentru cele aproape două săptămâni pe care aveam să le petrecem în România, dar am pornit cu un plan foarte flexibil al acelui itinerar.

Itinerarul era cu locurile unde voiam să mergem și, în general, în ce zile voiam să le vizităm, dar am pornit și cu înțelegerea comună că aveam să ne rugăm pe tot parcursul călătoriei și să acceptăm orice avea Dumnezeu pregătit pentru noi. Și ceea ce însemna asta era că nu am planificat deloc unde aveam să înnoptăm în unele nopți și eram de asemenea foarte deschiși la ideea că acele planuri ar putea fi, nu deraiate – deoarece asta ar suna negativ –, ci că ele ar putea fi rearanjate de Dumnezeu, și asta era acceptabil pentru noi.

Ei bine, una dintre acele ocazii în care s-a întâmplat asta a fost când am mers la mănăstirea (de călugări) Petru Vodă și la mănăstirea de maici învecinată, cea de la Paltin, care se află chiar în josul muntelui față de cea de la Petru Vodă. Planul inițial era să mergem la Petru Vodă și Paltin pentru un timp foarte scurt, poate o ședere de 30 de minute, și apoi să plecăm mai departe de acolo. Și ideea era că de acolo aveam să petrecem mult mai mult timp la câteva alte mănăstiri, în principal la Sihăstria, unde, în mod curios, am petrecut probabil cel mai puțin timp la Sihăstria. Voiam să petrecem mai mult timp acolo. Sihăstria este o mănăstire incredibil de frumoasă. Eu am mai fost acolo de câteva ori și voiam să petrec mai mult timp acolo. Dar Dumnezeu avea alte planuri pentru noi. Așa că am urcat un munte incredibil de frumos. Drumul până acolo nu era peste tot asfaltat, și era un pic primejdios, dar era totuși frumos. Era pur și simplu de o frumusețe de necrezut.

Și am ajuns la Petru Vodă, și am intrat pe terenul mănăstirii și am simțit un har imens acolo, și am știut că era ceva diferit acolo. La Petru Vodă este locul de înmormântare pentru două figuri bine cunoscute. Prima figură, bine cunoscută în America, este Părintele Gheorghe Calciu. Părintele Gheorghe Calciu a fost un preot care a fost închis de două ori de către comuniști. Și în cele din urmă, când a fost eliberat, a venit în Statele Unite, unde a fost preot paroh până la sfârșitul vieții sale, și apoi, dorind să se odihnească întru Domnul în România, a mers în România unde și-a petrecut ultimele luni, și a fost înmormântat la Mănăstirea Petru Vodă. Cealaltă persoană cunoscută care este înmormântată acolo, celălalt mare duhovnic, este Părintele Iustin Pârvu, care a adormit în 2013, cred. Este o personalitate foarte recentă. Aceasta este o poză cu Părintele Iustin. Sper că nu face o reflexie. Părintele Iustin nu este înmormântat în cimitirul unde este Părintele Gheorghe Calciu, ci chiar lângă biserică. Și o să țin această icoană în mână, chiar dacă nu se vede pe ecran, o să o țin în timp ce vorbesc, din cauza imensei mele iubiri pentru el după această experiență.

Cei doi parteneri de călătorie ai mei, când am ajuns la Mănăstirea Petru Vodă cu toții am simțit un imens har acolo. Biserica în sine este incredibil de frumos pictată peste tot pe exterior, așa cum vedeți în aceste poze. Interiorul este incredibil. Are multe moaște ale multor martiri moderni ai jugului comunist. Și noi am avut o experiență incredibil de frumoasă acolo. Am reușit să găsim și un călugăr incredibil care vorbea foarte, foarte bine engleza. Am vorbit ceva timp cu el. L-am întâlnit pe stareț, care mi-a dăruit o părticică din sfintele moaște ale unuia dintre martirii necunoscuți ai închisorii din Aiud, care este un dar pe care îl prețuiesc dincolo de orice închipuire. Și apoi am petrecut puțin timp la mormântul Părintelui Iustin. Și tot ce vă pot spune este că toți trei am avut aceeași experiență, am simțit că pur și simplu nu vroiam să mai plecăm. Era un har atât de cald și de primitor încât am simțit o apropiere instantanee de Părintele Iustin.

Vă spun, știam puțin despre el înainte să mergem. Încercasem să cercetez despre sfinții și personalitățile ale căror morminte sau moaște aveam să le venerăm pe drum. Dar nu citisem prea mult despre Părintele Iustin. Știam că a fost un mare dascăl, dar nu știam prea multe despre el. Și astfel, călugărul care vorbea engleză a început să ne povestească despre el, despre imensele lui daruri de clarviziune și profeție, despre dragostea pe care o avea pentru călugării și pentru toți oamenii care veneau în vizită, despre munca pe care o făcuse pentru a construi acea mănăstire și mănăstirea Paltin de mai jos. Ne-a spus, de asemenea, că Părintele Iustin este văzut și în ziua de azi, la mult timp după trecerea sa la cele veșnice, umblând pe terenul mănăstirii. A spuns că unii adulți sau bătrâni îl văd, dar mai ales copiii. Copiii îl văd și îl văd slujind în biserică sau umblând pe teren. Deci, el este foarte, foarte prezent acolo.

Și astfel, l-am întrebat pe acest călugăr. I-am spus că, mergând prin România, am vizitat închisoarea de la Pitești, unde s-a făcut un experiment oribil și care acum este un muzeu. Am vizitat muzeul și am avut o experiență atât de profundă a suferinței și harului acelor oameni care au trecut prin experimentul de la Pitești acolo. Era dincolo de orice închipuire. Părintele George Calciu a fost unul dintre cei care au trecut prin acel experiment. Și astfel, i-am spus acestui călugăr: „Cum pot să transmit americanilor, care trăiesc într-o țară atât de asaltată de confort constant, comodități și divertismente, cum pot să transmit rolul suferinței în Ortodoxie și cum vede Ortodoxia aceasta?”

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să râdă. A spus: „Tu ești preot cu educație, nu ar trebui să știi asta?” Am spus: „Ar trebui, ar trebui, dar realitatea este că e diferit când ajungi într-o țară ca România. O experimentezi într-un mod foarte diferit. Așadar, ce aveți de spus dumneavoastră despre asta?” Și el a spus: „Atunci să vă spun ce mi-a spus Părintele Iustin mie.” „Vă rog.”

A spus: „Am mers într-o zi la Părintele Iustin și i-am spus că sunt asaltat de patimile mele și de către demoni, iar atacurile erau prea mult de îndurat. Cum putem noi, ca ortodocși creștini să îndurăm această suferință în mod corect? Ce facem pentru a face față acestei situații?” Și Părintele Iustin s-a uitat la el și a zis: „Când simți că suferi atât de mult încât nu mai poți suporta, mulțumește-i lui Dumnezeu și cere-I și mai mult.” Desigur, am rămas în tăcere uluiți în timp ce el spunea asta. Și a făcut o pauză pentru o clipă, apoi a continuat. A spus: „Pentru un astfel de om, Sfânta Treime va întinde un deget și îl va pune asupra lui și va spune: ‘Acesta e unul dintre luptătorii noștri.’ ‘Acesta este unul dintre războinicii noștri.’ Îi mulțumești lui Dumnezeu și Îi ceri mai mult.”

Am putea da o explicație teologică acestui lucru. Sunt unii care probabil privesc asta și spun: „Nu știu dacă pot accepta acest răspuns. Cum putem înțelege asta?” Într-un fel mic, așa cum l-aș descrie eu, este că, în esență, ceea ce susține Părintele Iustin este că ar trbui să ajungem într-un punct în care ne vedem complet neajutorați în fața lui Dumnezeu, pentru că nu avem cu ce să ne luptăm. Trebuie să dăm la o parte toate eforturile noastre și toată puterea noastră, astfel încât să știm că nu avem cu ce să luptăm și atunci Dumnezeu va veni și ne va ajuta. Dar mai sunt și cei care sunt adevărați luptători, pentru că nu ne plângem, nu ne văităm, nu ne așteptăm să fim neajutorați; noi știm că Dumnezeu ne va ajuta, știm că Dumnezeu este aproape de noi și cu noi, chiar dacă nu Îl experiem, dacă nu Îl simțim, știm că El a permis această luptă prin voia Sa și dacă Îi mulțumim și spunem: „Dă-mi și mai multă [luptă] ca să conștientizez propria mea neputință, să mă smeresc mai mult și să mă apropii și mai mult de Sfânta Treime”, atunci chiar progresăm.

Există poate un alt aspect la fel de important și poate chiar mai important decât acesta, și anume mentalitatea războinicului creștin. Mentalitatea războinicului creștin nu este centrată pe sine, ci pe Hristos. Și căutăm mai presus de toate să Îl iubim pe Hristos prin cuvinte și fapte. Din cauza asta, pentru războinicul creștin, ispita nu este doar un timp de dificultate, nu este un moment în care să ne închidem în noi înșine în disperare totală; mai degrabă, ispita este un timp al oportunității; privim ispita ca pe o oportunitate de a ne uita direct la Hristos și de a spune: nu numai că sunt dispus să îndur asta, dar voi înflori prin asta; nu vreau doar să trec prin asta, vreau să mă îmbunătățesc prin asta, pentru că lupta mea spirituală este un dar pentru Tine. Mă face o jertfă vie. Nu mă tem de războiul duhovnicesc, ci dimpotrivă, văd fiecare atac spiritual ca pe o oportunitate de a-mi dovedi dragostea pentru Tine și de a crește în dragostea mea pentru Tine.

Acum, vreau să fac o precizare aici, și chiar vreau să subliniez asta, că asta nu înseamnă a ispiti pe Dumnezeu. Nu înseamnă că în mod nesăbuit, fără smerenie, să cerem o luptă mai mare când nu suntem deloc pregătiți pentru ea. Mai degrabă, este vorba despre un mod de a spune că atunci când vine ispita, acea ispită este automat slăbită, pentru că știu că a ceda în fața ei nu ar fi pe placul lui Hristos. Acesta este lucrul important de înțeles: că viața duhovnicească este cu adevărat o luptă a iubirilor. Avem iubire pentru lucrurile acestei lumi și iubire pentru tentațiile noastre, dar avem și iubire pentru Hristos. Când iubirea pentru Hristos este suficient de mare, atunci slăbește toate celelalte iubiri care stau în cale.

Așa că atunci când vine ispita, așa cum spune Părintele Iustin, când vine ispita și părem a fi copleșiți de ea, ne reorientăm viețile spre Hristos, Îl privim drept în ochi și îi spunem: „Dragostea mea pentru Tine este mult mai mare decât aceste ispite. Nu numai că voi rezista, ci voi înflori în asta. Deci, slavă Ție Doamne pentru aceste ocazii de a Te iubi mai mult. Și dacă este voia Ta, trimite-mi mai multe.” Desigur, asta necesită multă smerenie, dar necesită și mult curaj. Și creștinii ortodocși ar trebui să fie luptători curajoși. Aceasta este cea mai bună explicație teologică pe care o pot da pentru asta. Dar realitatea este că lupta spirituală este dincolo de înțelegere. Dar vă spun că atunci când ne-a spus povestea, acel sentiment pe care l-am simțit…, el ne povestea asta chiar lângă mormântul Părintelui Iustin, și când ne-a povestit povestea, acel sentiment de căldură și har care continua să curgă din acel mormânt ne-a copleșit pur și simplu. Și am știut că ceea ce spunea era adevăr dincolo de înțelegere.

Aceasta este teologia care transcende explicația umană, chiar și explicația pe care tocmai am oferit-o. Este atât de dincolo de asta încât niciun cuvânt nu ar putea fi suficient [să o descrie]. Rezultatele experienței noastre… Repet că noi nu vroiam să mai plecăm de acolo și am coborât dealul și aveam de gând să trecem pe lângă intrarea în Paltin, zicând: „Bine, am fost deja la mănăstirea de călugări Petru Vodă, trebuie să mergem la mormântul lui. Ce să facem mai mult?” Dar am spus: „Dacă tot trecem pe lângă ea, hai să intrăm puțin.” Și am intrat cam cu jumătate de inimă, dar am sfârșit prin a petrece restul după-amiezii, întreaga seară și întreaga noapte acolo. Am petrecut foarte mult timp cu stareța incredibilă de acolo. Am avut niște experiențe acolo pe care aproape nu-mi vine să cred că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu ele.

Nu pot să cred că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu unele dintre experiențele pe care le-am avut. Unele dintre ele, sincer, nici nu prea vreau să le împărtășesc. Cred că sunt lucruri pe care trebuie să le păstrez în tăcere pentru moment. Dar despre o parte din ele voi vorbi în alte videoclipuri. Aproape că nu le pot descrie. Am fost atât de binecuvântați. Și simțim că totul s-a întâmplat prin intervențiile și mijlocirile Părintelui Iustin, pentru că el avea acest spirit de luptător. Avea spiritul că va lupta pentru Dumnezeu, pentru puritate, pentru virtute, pentru orice este plăcut lui Hristos. Și nu avea de gând să-și permită sieși să împiedice lupta. Dar o făcea cu atâta căldură și atâta dragoste.

Apropo, când am mers la Mănăstirea Paltin, am avut ocazia să mergem la spitalul de care se ocupă maicile. Și la ultimul etaj al acestuia se află camera în care Părintele Iustin și-a petrecut ultimii trei ani în boala sa. Și am putut merge în acea cameră și am petrecut mult timp în ea. Și am văzut o fotografie a Părintelui Iustin care încă are urme de mir, de când a început să curgă mir din ea într-o zi. Acestea sunt lucruri care depășesc înțelegerea umană. Vă spun că, după ce am stat acolo în acea noapte… Aveam camere separate, iar în noaptea următoare am avut o cameră mare cu două paturi mari. Așa că eu eram într-unul eu cu fiul meu iar însoțitorul de călătorie, enoriașul meu, în celălalt.

Și a fost amuzant că ambii ne-am luat din mașină doar câteva lucruri, dar am lăsat majoritatea bagajelor în mașină, și amândoi am scos aceeași fotografie cu Părintele Iustin și ne-am uitat unul la altul și am început să râdem, pentru că ambii aveam acel sentiment de apropiere de el și pur și simplu îl voiam cu noi. Și sunt bucuros că am plecat din România cu câteva fotografii diferite ale lui și o icoană, și simt o imensă apropiere față de el.

Dar aceasta a fost o lecție de la un mare sfânt. Când simțim că suferim cu adevărat, mai întâi să Îi mulțumim lui Dumnezeu și să spunem: Dumnezeu a îngăduit asta pentru binele meu. Și nu o să fug de asta. Nu o să plâng și să fug. Dimpotrivă, o să spun: „Doamne, dacă e voia Ta, trimite-mi chiar mai mult. Dar fii aproape de mine în asta. Arată-mi că sunt neputincios și că Tu ești cu mine.” Acesta e un adevărat luptător pentru Dumnezeu. Și sper să aspirăm cu toții să fim astfel. Deci, repet, a fost o lecție care depășește înțelegerea noastră, una pe care nu o putem contesta, dar nici nu o putem susține prin argumente. Este pur și simplu o lecție de la un sfânt modern. Și deci o acceptăm și știm că o putem înțelege cu adevărat doar prin experiență, nu prin argumentație teologică. Și asta este, oricum, adevărata teologie.

Mă rog ca toți să avem binecuvântarea constantă a Părintelui Iustin Pârvu și să ajungem să vedem, la timpul potrivit, canonizarea lui în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. Până atunci, să aveți binecuvântarea Sfântului Cleopa, marele stareț de la Mănăstirea Sihăstria: „Mânca-v-ar Raiul!” Amin.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!