Minuni ale Maicii Domnului trăite de un om obișnuit: – Dorel Codrea, p. Teologos

În acest interviu captivant, Părintele Teologos discută cu Dorel Codrea despre minuni ale Maicii Domnului trăite personal, de la accidente grave depășite prin ajutor divin la schimbări profunde de viață în Sfântul Munte Athos. Relatările subliniază puterea credinței, smereniei și rugăciunii, oferind sfaturi practice pentru pelerini și mireni: lăsați grijile lumești, participați la slujbe, cultivați răbdarea în ispite. Un ghid spiritual care inspiră la o viață mai aproape de Dumnezeu, evidențiind minunile cotidiene și valoarea aghiazmei ca remediu duhovnicesc.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Introducere

Dragii noștri, ne aflăm cu un pelerin, nici nu știu cum să-l numesc, eu îl iubesc foarte mult, Dorel îl cheamă. Dorel Liviu. Dorel Liviu Codrea. De ce spun Dorel Liviu? Pentru că firma lui se numește Liviu Dor, ceva de genul…

Dorel Codrea: Liviu Dor.

Părintele Teologos: Firmă de instalații, ceva de genul ăsta, instalator. Bun, sigur, da, ok, dar nu din cauza asta am dorit să vorbesc cu Dorel, pe care îl cunosc de foarte mult timp, adică de câțiva ani buni și vine foarte des în Sfântul Munte, ci datorită faptului că Dorel este un om obișnuit, care în viața lui a văzut o mulțime de lucruri neobișnuite, o mulțime de lucruri care vin de la Dumnezeu Cel Minunat, Care face minuni. Și din cauza asta o să intru direct în subiect, pentru că știu că nu vă plac introducerile lungi și o să-l rog să spună chiar prima minune care s-a întâmplat chiar cu el. Că el era un om bun, dar căldicel, cum se spune, da? Și cum l-a ajutat Maica Domnului, de fapt, să urce pe un nou plan existențial. Ai cuvântul, Dorel!

Dorel Codrea: Mulțumesc, Părinte, binecuvântați!

Părintele Teologos: Domnul!

Minuni ale Maicii Domnului: ajutor de la Maica Domnului

Dorel Codrea: Deci, în anul 2011, în luna lui decembrie, făceam o instalație de gaz și după masă, așa, am căzut de pe un garaj, direct în cap. Și m-au dus la Brașov, la urgență și nu mi-au dat nici o șansă de supraviețuire.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! 

Dorel Codrea:  Am stat în indusă din 19 decembrie până în ziua de Revelion.

Părintele Teologos: Serios?

Dorel Codrea: Da. Mi-am revenit. Și, da, tot atunci a fost o chestie care mi-a schimbat viața. Am citit într-o carte, stând acasă foarte mult bolnav și acolo spunea Domnul Iisus Hristos că Dumnezeu îți dă niște încercări și la un moment dat îți spune, adică îți dă două drumuri. Băiete, eu ți-am deschis calea. Pe care o iei? Pe stânga sau pe dreapta? Și am ales calea lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da, într-adevăr, trebuie să știm, oameni buni, că lucrurile astea se întâmplă și nu sunt la voia întâmplării. Sunt de la Dumnezeu, sunt în planul Lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să-L ducă mai aproape pe om de El și ca să nu-L lase pe om să orbecăie. Sigur că Dumnezeu nu calcă în picioare libertatea umană, deci, după cum vedeți și în cazul lui Dorel, l-a pus să aleagă, dar i-a dat semn. Semnul a fost acel accident că a căzut de pe garaj. Ce alte minuni ai văzut în viața ta?

Dorel Codrea: Păi, nu aveam voie să zbor cu avionul. Când am fost trimis  prima dată în Portugalia, în 2019 parcă, în Portugalia – prima mănăstire ortodoxă din istoria Portugaliei făcută de un colaborator de-al meu, un prieten foarte bun, domnul Marius. Și m-au trimis acolo și eu n-aveam voie să zbor cu avionul.

Părintele Teologos:  Și cum te-ai dus? Cu avionul.

Dorel Codrea: M-am rugat la Dumnezeu, n-am spus la nimeni că n-am voie să zbor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns și acolo s-a întâmplat o minune. Când am ajuns acolo a fost noaptea, joia și am avut timp – duminica plecam spre casă – vinerea și sâmbăta de lucru. Și a fost o minune că am reușit să termin lucrarea până la sfârșit. Am montat o centrală. Am demontat o instalație practic gata, am demontat-o și am refăcut-o una de nouă, de unul singur.

Părintele Teologos: Slavă Dumnezeu! Și am înțeles că într-un timp așa era imposibil de făcut.

Dorel Codrea: Nu aveai cum. Era centrală foarte mare, boiler foarte mare și nu aveai cum, era foarte mult de lucru. Dar cu ajutorul Maicii Domnului am reușit.

Părintele Teologos:  Deci oamenii buni, trebuie să știți că sunt oameni mai puțin îndemânatici, fiecare cu harul său. Sunt oameni îndemânatici, sunt oameni foarte îndemânatici. Mai presus de asta, însă, este harul Maicii Domnului și este minunea Maicii Domnului. Și în cazul lui Dorel, asta s-a întâmplat în Portugalia. De ce? Pentru că dacă era în limitele normalului, spuneam, da, sigur că Doru e foarte harnic, e un băiat bun, nu știu ce. Dar pentru că a depășit cu mult treaba asta și mai ales că era bolnav, adică nici măcar cu avionul trebuia să circule, să zboare, (totuși) el a zburat cu avionul, nu a avut absolut niciun fel de problemă, s-a dus, a făcut într-un timp record, cum spuneam, dar Maica Domnului a făcut prin el, după care a venit acasă, iarăși cu avionul socotesc… că nu pe jos.

Dorel Codrea: Cu avionul, da.

Părintele Teologos: Sigur, din Portugalia. Și facem filmarea asta lângă bordeiul Părintelui Stareț, deci pe fundalul camerei camera care-l filmează pe Dorel este bordeiul Părintelui Stareț. De ce? Pentru că s-a întâmplat o minune și aici.

Dorel Codrea: Da, am venit în aprilie din Portugalia și în luna lui iulie sau iunie, am fost trimis aici la… m-a rugat tot domnul Marius să-l ajut pe Părintele Pimen să-i facă încălzirea în pardoseală în chilia și să ajutăm preoții să izolăm, că era foarte cald, căldură foarte mare aici la Athos, să izolăm acoperișul chiliilor. Și am venit cu încă doi prieteni. Joia, am intrat în Sfântul Munte, pe la ora 12. Era mult, mult de muncă, că prima dată chilia era nescos nimic din ea. A trebuit să scoatem parchetul afară….

Părintele Teologos: A, deci parchetul? Deci nu că scoți numai lucrurile.

Dorel Codrea: Da, a trebuit să dăm parchetul afară. Ne-am apucat joia la 12. Eu singur aici și prietenii cei doi cu vata bazaltică și cu rigipsul de chilii. Și eu lucram singur aici și mă duceam și-i ajutam și pe ei acolo. Și vineri  seara la ora 7, am terminat și chilia Părintelui Pimen, inclusiv chiliile. Și sâmbăta ne-am dus și noi prin Sfântul Munte, am vizitat și noi mănăstirile.

Părintele Teologos: Slavă Lui Dumnezeu! Da, deci când vrea Maica Domnului, vrea. Deci oamenii buni trebuie să avem curaj, trebuie să avem curaj și credință în Dumnezeu, că se poate. Și încă o dată, am spus că îl iubesc și iarăși, mă repet, țin foarte mult la Dorel. Deci și cu toate astea spun , fraților, deci Dorel este un om obișnuit.

Dorel Codrea: Da, normal.

Părintele Teologos: Deci un om normal. Deci dacă vrea Maica Domnului, dacă vrea Mămica Domnului, se rezolvă. Deci trebuie să avem credință în Dumnezeu! Da?

Ce alte minuni ai văzut prin Sfântul Munte?

Pentru alte relatări despre minuni divine, consultați Minunile Maicii Domnului – p. Pimen Vlad; iar pentru o perspectivă istorică, vedeți O minune a Maicii Domnului din zilele noastre.

Minuni ale Maicii Domnului: minuni întâmplate pelerinilor în Sfântul Munte 

Dorel Codrea: Am adus o groază de prieteni cărora lei s-a schimbat viața. De exemplu, nu credeau nici măcar în Dumnezeu, nu-și ziceau rugăciunile seara. Și cam de când vin încoace, am venit cu foarte mulți prieteni, i-am adus să se închine. Și au venit și și-au schimbat viața peste noapte, așa. Maica Domnului , a lucrat harul ei prin ei. 

Părintele Teologos: Sigur. Prin ei. Foarte important. Deci, după cum vedeți, cea mai mare minune este schimbarea în bine a omului. Desigur că sunt și celelalte minuni pe care le-a povestit Dorel, inclusiv cu experiența sa personală, dar cea mai mare minune pe care o face Bunul Dumnezeu, o face Maica Domnului este schimbarea în bine a fiecăruia dintre noi. Și asta trebuie să căutați în Sfântul Munte când veniți. Cum vezi Sfântul Munte?

Dorel Codrea: Aici e o oază de liniște, o oază de… fiecare îl vede în felul… dar eu, din punctul meu de vedere, e ceva dumnezeiesc. De când pătrunzi de la Sfântul Pavel sau de la Dafni, parcă, nu știu, totul se schimbă, e altceva, e liniște, n-auzi gălăgie, n-auzi… Te încarci așa cu o energie de… nu se poate explica în cuvinte.

Părintele Teologos: Așa este. Deci a avut dreptate Dorel, întâi de toate vorbind de această liniște și de această deschidere a minții, această frumusețe a trăirii și mai ales, lucrul cu care a avut cea mai multă dreptate sau lucrul cel mai important din ceea ce a spus el a fost faptul că nu se poate explica în cuvinte. Da? Deci Sfântul Munte și în general Biserica este întâi de toate trăirea, este întâi de toate experiență. Desigur că încercăm să explicăm prin cuvinte, dar la sfârșit totdeauna închidem cu nu se poate explica în cuvinte.

Pentru mărturii similare despre transformări duhovnicești, urmăriți Minunile Maicii Domnului – p. Teologos; în paralel, aprofundați tema minunilor contemporane în Minunile tăinuite ale Maicii Domnului de la Giurgeni.

Sfaturi pentru pelerini

După care, din experiența ta că ai venit de foarte multe ori cu oamenii Sfântul Munte, ce sfaturi le-ai da pelerinilor?

Dorel Codrea:  Când se îndreaptă aici, spre Sfântul Munte să lase toate grijile lumești, aici este colț de rugăciune, să lase grijile lumești, să vină aici la slujbă… nu cu alte lucruri, pe alea le faci acasă, dar cel puțin măcar să ajungi aici să te poți desprinde un pic de lumea lumească și să lași grijile lumii, să lași alte treburi. Să vii aici să stai cu preoții de vorbă, să vii la rugăciune. „Nu poți să vin, că nu mă trezesc la 5 dimineața.” Păi, atunci, pentru ce ai venit aici? Ai venit că aici e slujbă de noapte, poți să te odihnești o oră, două după aceea și poți să faci ce vrei după aceea, dar măcar să profiți de ocazie.

Părintele Teologos: Da, sigur. Foarte important. Deci, într-adevăr, oameni buni, dacă veniți în Sfântul Munte, nu veniți pentru turism. Desigur că sunt locuri frumoase și așa mai departe, dar veniți întâi de toate, cum spunea Dorel, să vă lăsați grijile, adică să vă lăsați duhul lumesc acasă, lumea lumească, cum spunea, lăsați-o acolo și aici intrați într-o altă lume care este portalul către veșnicie. Și mai ales, sigur, acum nu spunem să faceți tot neapărat, adică asceză mare și așa mai departe, ci, minimum – cum este programul la fiecare așezământ monahal unde mergeți, încercați să-l urmați. Adică, cum spunea: la noi, noi trezim la 5 dimineața – nu e cine știe ce fraților, hai să fim serioși. Deci vă culcați mai devreme de seara astfel încât să puteți să intrați în acest program de rugăciune, astfel încât să puteți să aveți comuniune cu Dumnezeu, să puteți să-L simțiți, să simțiți iubirea, să simțiți dulceața lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Ce alt sfat ai putea să dai?

Dorel Codrea: Cum mi-a zis și Părintele Pimen. Nouă care veneam aici și munceam, ziceam, mă, nu veniți la 5, că oricum la 5 începeau utrenia și ceasurile, veniți măcar la 6- 6.20 să fiți în biserică. Atunci începea Sfânta Liturghie și la 7.20, erai cu cafeluța în mână. Deci nu era o tragedie, după aia ceva de mâncare și te apucai de treabă. Era totul super ok.

Părintele Teologos: Deci, după cum vedeți, inclusiv muncitorii, da, care sunt muncitori evlavioși, sigur, vin la slujbă. Sigur că nu pot să urmeze tot programul, pentru că ei muncesc destul de dur și asta nu că le impunem noi, ci pentru că ei fac asta dde dragul Maicii Domnului.

Dorel Codrea: Exact, exact. Nu ne-a pus nimeni aici să venim – „mă, ai un kilometru de șanț de săpat sau nu”. Da, schimbăm boilerul ăsta sau avem panoul ăsta solar stricat. Repară panoul. Asta făceam. Nu ne impunea un target. Băi, tu trebuie să termini 10 clădiri. Nu există așa ceva aici. Nu există așa ceva aici.

Părintele Teologos: Foarte multă libertate și dragoste.

Dorel Codrea:  Exact. Aici nu îți impune nimeni nimic. Aici tot tu trebuie să te supui Maicii Domnului și restul vine de la sine. Toate.

Părintele Teologos: Un al treilea sfat care le-ai da mirenilor, ce ai putea să spui?

Părintele Teologos: Să aibă grijă că cu cât încerci să se apropie de Dumnezeu, cu atât ispitele și certurile în familie, cu cei apropiați, sunt cele mai mari. Pentru că acolo vrăjmașul de regulă te atacă în punctele cele mai slabe. Și unde-ți găsește punctul cel mai slab, acolo îți dă la temelie de nu le poți duce. Dar tu, dacă tu reușești să treci pasul ăsta, deși e foarte greu, foarte greu, ai trecut spre cele dumnezeiești.

Părintele Teologos: Ești pe o treaptă cu totul superioară.

Dorel Codrea:  Da. Eu am văzut pe propria piele. Cu cât încerci să te apropii mult de Dumnezeu, cu atât te atacă de nu…

Părintele Teologos: La oase…

Dorel Codrea:  Da, n-ai cum să-i explici. Cine vrea să înțeleagă, cine nu… Și foarte multă lume în România se leagă de părinți. Părinții sunt oamenii lui Dumnezeu. Ei vor da răspuns pentru ceea ce fac, dar trebuie să înțeleagă că fiecare, dacă e pus acolo, fiecare care are meseria lui își face meseria lui. Părintele are meseria lui și o face pe a lui. Că și-o face bine sau mai puțin bine, aia e treaba lui, va da răspunsul în fața lui Dumnezeu. Trebuie să-i respecte, că sunt oamenii lui Dumnezeu.

Despre ispite

Părintele Teologos: Da, cu adevărat. Deci oameni buni, și asta, apropo, mă leg acum de ce spune Doru, pentru că Doru spune multe în puține cuvinte, așa, mare atenție, mă adresez în special tinerilor și în special celor…

Dorel Codrea:  Exact.

Părintele Teologos: Eu îi iubesc foarte mult și fac foarte bine că merg pe drumul lui Dumnezeu, fac foarte bine că au zel, dar cu toată dragostea, le spun că nu prea au experiență și să nu le fie frică în clipa în care o să aibă niște ispite, apar niște ispite crunte și ispite după fire, adică certuri sau neînțelegeri sau nedreptăți, lucruri de genul ăsta.

Dorel Codrea: Exact, și nedreptăți.

Părintele Teologos: Atunci trebuie puțin să fim pe cruce, trebuie puțin să facem ceea ce spune Domnul nostru Iisus Hristos și toți părinții, adică să facem răbdare, să facem rugăciune și să avem simplitate în nădejde și vom trece dincolo. Uneori o să vedeți că sunt și ispite mai presus de fire, adică pârâie mobila, se aud bătăi în ușă sau tot felul de lucruri de genul ăsta. Nu dăm atenție, suntem constanți pe drumul nostru și mergem înainte. Pe drumul lui Dumnezeu, foarte important asta. Asta, o mică paranteză. Asta nu înseamnă că vom fi încrâncenați, adică vom avea o formă de ură față de ceilalți. Nu, nu, nu. Noi să fim în legea lui Dumnezeu, cu dragoste, cu noblețe, ne păstrăm atitudinea de creștin, atitudinea de om iubitor față de toți ceilalți, inclusiv față de cei care ne nedreptățesc. Știu că uneori e dificilă treaba asta.

Dorel Codrea: Da, da.

Părintele Teologos: Dar noi mergem înainte.

Dorel Codrea: Dumnezeu să facă dreptate.

Părintele Teologos: Sigur, exact.

Dorel Codrea: Paloșul e la El. Și am văzut o chestie, apropo de o paranteză așa, cum am foarte mulți părinți cu care mă cunosc și mă tot cheamă pe la biserică. Este foarte dureros: tineretul nu merge la biserică. Este foarte, foarte dureros. Și aici nu numai tineretul e de vină, ci și părinții de acasă, nu îi trimit.  O să vină vremea când vor vrea și nu vor avea unde să meargă.

Părintele Teologos: Sigur, așa este.

Dorel Codrea: Este foarte dureros, din păcate. Eu îmi fac tot felul de planuri. Merg la cumpărături, merg la… Știți cum am un plan cu fetițele mele? Mergem la biserică la 10 dimineața, la 11.30 suntem la cumpărături. Nu cred că o oră jumătate din timpul dintr-o săptămână, nu cred că e focul așa de mare pe casă.

Părintele Teologos: Sigur. Evident. Deci trebuie să mergem la biserică. Știu că o să spun un lucru grav acum și cu tristețe spun.

Dorel Codrea: Așa este.

Participarea mirenilor la slujbele bisericii

Părintele Teologos: De ce trebuie să mergem la biserică? În mod normal, toată lumea ar trebui să știe de ce mergem la biserică, dar, din păcate, trebuie să spun. De ce? Pentru că biserica este spital pentru păcătoși, din cauza asta. Biserica este casa lui Dumnezeu, Cel Care a murit și a înviat, Care a depășit moartea fraților. Deci noi mergem la biserică să ne vindecăm de moarte, mergem la biserică să ne vindecăm de chinuri. Adică de depresie, de anxietate, de nesiguranța zilei de mâine, de boli de nervi, de toate astea. Deci vedeți că la ora asta avem cele două mari pandemii, pandemia singurătății și pandemia bolilor de nervi, care provin din faptul că oamenii nu merg la biserică și vedeți că sunt prevalente în vest, nu în arealul ortodox.

Dorel Codrea: Foarte multă lume spune: eu nu mă duc, că e părintele ăla și nu îmi place de părinte. Dar când te duci la biserică, trebuie să închizi ochii acolo, tu te duci să stai de vorbă cu Dumnezeu. N-ai treabă că e părintele X, părintele Y, oricine ar fi. În momentul în care ai intrat în biserică, tu ai intrat să stai de vorbă cu Dumnezeu, nu cu X, cu Y. Acolo aia trebuie să înțeleagă omul, dacă vrea, dacă nu.

Părintele Teologos: Sigur. Trebuie să înțelegeți lucrul ăsta ce a spus Dorel, că noi mergem la biserică pentru Dumnezeu, nu pentru părintele cutare și dincolo de asta, dacă vorbim de România, unde, fraților, hai să fim serioși, adică sunt biserici la fiecare 5 minute, adică despre ce vorbim, știi, măcar atâta. Bun, ok, mergeți la biserica de lângă. Dar, de fapt, nu e ăsta motivul. Motivul este lenea.

Dorel Codrea: Lenea. Exact. Mai ales în țara Făgărașului de unde sunt eu, este plin de biserici, plin de mănăstiri. Nu există să zici, bă, nu am unde să mă duc, că nu-mi place de părinte. Bine, mă, te duci la o mănăstire. Păi, nu mă duc la… Dar sunt mănăstiri în care se adună foarte puțină lume și te duci și acolo ești singur, dacă chiar vrei să… Adică faci și tu un efort de două, trei ore, că… Cu mașina, dacă te deplasezi, bine. Dar nu cred că e… focul pe casă trei ore acum. Și multă lume, știu că te acuză. Da, mă, dar tu mergi la biserică, faci aia sau faci cealaltă. Eu știu, dar în momentul ăla te oprești de la ceva. Adică Dumnezeu vede că vrei să fii cu El. Cum zis orbu. Și mutu  zice: păi, tu de ce mergi la biserică? Că nu-L auzi și nu-L vezi. Păi da, zice, eu măcar merg la biserică să știe Dumnezeu că sunt cu El.

Părintele Teologos: O mărturisire.

Dorel Codrea: Da.

Părintele Teologos: Deci noi mergem la biserică pentru mărturisire. Înțelegeți? Și atunci, ne ajută și Dumnezeu, nu?

Dorel Codrea: Exact. Când suntem mai aproape de El, știu că mulți or să zică: dar de ce? uite, ăla e pocăit și uite, nu-i se întâmplă nimic. Pentru că ăla e direct al vrăjmașului. Nu-i mai dă nicio lovitură. Dar tu, cu cât încerci să te apropii, pe tine te atacă. Că vede că cu tine trebuie să lupte, nu cu ăla. Că ăla e al lui deja.

O istorioară despre demoni și ispite

Părintele Teologos: Apropo de asta, vreau să vă spun o întâmplare. Era un frate tânăr care avea un avva sfânt, un stareț sfânt. Și el era așa: măi, am făcut bine că am venit la monahism, n-am făcut bine, care-i diferența între monahism și viața de lume, viața de familie. Și la un moment dat, cu rugăciune starețului lui, el are o vedenie. L-a trimis starețul lui în oraș și pe drumul către oraș vede pe un pustnic care era asaltat, deci erau o mulțime de demoni pe pustnicul respectiv, ca și albinele pe stup, să spunem așa, deci foarte mulți. Ei, și s-a îngrozit fratele, după care merge în oraș și în oraș niciun demon. Era doar un singur demon pe zidurile cetății, pe zidurile orașului și stătea așa, cu burta la soare.

Dorel Codrea: Agale.

Părintele Teologos: Agale, știi, cu burta la soare. Vine acasă, spune, avva, gata, eu plec în lume, așa, mai departe, nu…

Dorel Codrea: Mă duc acolo.

Părintele Teologos: Da și spune starețul: „dar de ce?” „Păi, am văzut așa și așa.” „Păi,” zice, „„da, bineînțeles, pentru că monahul, pustnicul sau omul duhovnicesc prin extenso, el se luptă. Vrea să scape de sub tirania diavolului, vrea să ajungă la libertate, vrea să ajungă la adevăr, adevărul adevărat. Și atunci diavolul îl luptă crunt ca să nu se întâmple treaba asta.”

Și tot nu reușesc, pentru că marele secret al diavolului este că diavolul nu poate să facă nimic, trebuie să știți. Diavolul are nevoie de…

Dorel Codrea: Acceptul nostru.

Părintele Teologos: Acceptul nostru. Ei, pe cât în oraș, diavolul care stătea cu burta la soare, stătea astfel pentru că ei se luptau pe sine și nu era nevoie de demon, de diavol ca să-i lupte. Deci din cauza asta, luptați-vă și să n-aveți frică de… și asta nu spun eu, mă rog, care sunt urs athonit, o spune Dorel, un om obișnuit, înțelegeți?

Dorel Codrea: Exact.

Sfaturi pentru mireni

Părintele Teologos: Ce alte sfaturi ai da?

Dorel Codrea: Lumea să se îndrepte către Dumnezeu, că trăim vremuri foarte grele. Cine vrea să înțeleagă… Am o groază de prieteni care s-au îndreptat spre Dumnezeu, care trăiau viață, alte vieți și deja și-au schimbat viața. Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât simți o liniște sufletească. Simțeai așa o greutate sufletească. Mergeți, fraților, și vă spovediți, chiar dacă nu vă împărtășiți, măcar spovediți-vă că e foarte, foarte important. Foarte important. Spovedania e foarte importantă. 

Părintele Teologos: Că pleacă acea greutate.

Dorel Codrea: Exact.

Părintele Teologos: Greutatea este energia demonică, fraților, aia este. Înțelegeți? 

Dorel Codrea: Chiar dacă… „păi, da, mă, dar tu faci așa și te duci și te spovedești.” Normal că mă duc să mă spovedesc, că am păcătuit, fraților. Ăsta e păcatul. Eu sunt cel mai mare păcătos, nu sunt un sfânt.

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Apropo de familie, știu că ai două fetițe, cum merge treaba și ce ai putea să spui în experiența ta ca și cap de familie celorlalți?

Dorel Codrea: Când au fost mai mici, noi le-am dus tot timpul la biserică, acum crescând adolescența, oricum simt ele, deja mă cheamă ele. Mai sunt și duminici în care nu vor să meargă. Noaptea poate chiar dacă nu se duc pe undeva sau zic „astăzi nu, mă doare burta, nu ies”. Dar sunt zile în care „tati, vreau să merg să mă spovedesc”. Cer ele faptul ăsta. Deci am rămas… Și le mulțumesc pentru treaba asta. Sigur.

Părintele Teologos: Sigur, pentru că copilul e mult mai curat ca noi, să ne înțelegem, dar problema copilului este că el nu are experiență de viață. Dar copilul, datorită curăției sale, simte terapeutica bisericii, atunci o cere, simte că îl apasă păcatul. 

Dorel Codrea: Eu le-am dus și eu de mici la biserică, dar nu, vă dați seama, după ce am venit aici în Sfântul Munte și am mai citit cărți și am mai stat de vorbă cu părinți, cu pustnici… Deci mergeți, fraților, că e gratis, cât îi aveți mici până la 7 ani și împărtășiți-i duminică de duminică! Nu știți cât de importantă este împărtășania pentru un copil. Este ceva… Nu vreau să intru în polemici după aia. Nu vor să meargă la biserică. Nu mergeți, fraților, că nu-i… 

Părintele Teologos: Este esențial. De ce, fraților? Pentru că copilul și omul, sigur, dar mai ales copilul care este curat, cum spuneam, îl simte pe Hristos cel veșnic, pe Hristos cel înviat, pe Hristos cel atotputernic, pe Dumnezeu cel atotputernic. Și aia nu se șterge din el. O să vină perioada adolescenței, dar nu se șterge. 

Dorel Codrea: Profitați de… sunt mulți cărora părinții duhovnici le dau dezlegare să bea aghiazmă mare tot timpul. Profitați, fraților, că… Orice otravă aveai în corp, aghiazma omoară tot. Aghiazma mare. Omoară tot. Profitați, mai ales dacă aveți dezlegare să beți în fiecare dimineață pe nemâncate. Profitați din plin, că este ceva de nedescris. Am prieteni care s-au vaccinat și am prieteni care au murit din cauza vaccinului. Nu mai văd zi bună de când s-au vaccinat. Și le-am spus, uite, beți aghiazmă. De când beau aghiazmă, nu mai simt durerile alea, nu mai… S-a schimbat ceva.

Părintele Teologos: Serios?

Dorel Codrea: Da, da, da. 

Părintele Teologos: Cu aghiazmă mare?

Dorel Codrea: Cu aghiazmă mare.

Experiența unui pelerin cu părinți din Sfântul Munte 

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Să le ajute, Dumnezeu! Ai zis că ai vorbit cu părinți, cu pustnici în  Sfântul Munte.

Dorel Codrea: Da.

Părintele Teologos: Fără să dai nume, nu-i neapărat să dai nume, povestește-ne un exemplu, povestește ceva frumos cu un părinte din Sfântul Munte!

Dorel Codrea: Eu am stat la Simonos Petra, la o priveghere și am stat cu un pustnic. Așa, pur și simplu, ne cunoșteam noi oarecum, de când am venit prima dată. Și am stat de vorbă cu el și n-am înțeles ce este smerenia. Atâția ani de zile eu nu știam ce înseamnă smerenia. Și m-am rugat. Am stat de vorbă vreo două ore jumătate. Nici nu știam că a trecut atâta timp. Era pur și simplu… Ne rugam și a zis: roagă-te la Sfânta Maria Magdalena, este hramul ei, roagă-te la ea și o să vezi că o să facă o minune cu tine. Și am venit dimineața și mi-a spus el ce înseamnă smerenia, să fac așa, să fie așa… și, totuși, ceva îmi punea o frână, nu înțelegeam. Și dimineața zice, roagă-te și ai să vezi că… După ce am dormit, dimineața, când m-am trezit, m-am întâlnit iarăși cu un pustnic, același răspuns mi l-a dat și el. Și atunci am înțeles ce înseamnă smerenia. Până atunci m-am luptat cu…

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ai trăit-o de fapt.

Dorel Codrea: Da. Atunci am trăit pentru prima dată ce înseamnă smerenia cu adevărat. 

Despre smerenie

Părintele Teologos: Trebuie să știți că dacă există o definiție a smereniei, se pot găsi nu știu câte definiții.

Dorel Codrea: Foarte multe.

Părintele Teologos: Cu toate că Sfântul Ioan Scărarul spune că este o înaltă și o tainică virtute care nu poate fi definită. Sfinții Părinți vorbesc, de fapt, doar de drumul către smerenie, astfel încât să o trăiești. Deci una este definiția rațional-logică și așa mai departe, prin cuvinte, care da, ok. Și altceva este trăirea smereniei. Acolo trebuie să ajungem la trăirea smereniei. Și această  trăire a smereniei apare sau, mă rog, oricare altă virtute apare… în discuția noastră, prin două moduri. Un mod este prin asceză personală, adică omul se nevoiește să ajungă la smerenie, sigur că nu o să reușească, omul nu reușește să ajungă la nicio virtute, dar Dumnezeu vede această nevoința noastră și ne dă victoria, ne dă virtutea respectivă.

Dorel Codrea: Da. Nu ne lasă.

Părintele Teologos: Nu ne lasă. Și iarăși un alt caz, care s-a întâmplat lui Dorel este faptul că omul dorește foarte mult, într-o clipă să …. ce e asta, ce e asta, ce e asta și atunci Dumnezeu îi dă bomboana, adică îi dă să înțeleagă ce e lucrul respectiv, fără ca omul respectiv să ajungă, să zic așa, la sfințenie, da? Se întâmplă lucrurile astea. Dumnezeu nu este mașină, să spun așa, Dumnezeu este Tatăl Iubitor. Și atunci îl învață pe om din experiență ce este smerenia.

Dorel Codrea: Da, mai am un pic de luptat cu… Nu știu, să nu cad în păcatul mândriei. Dar gura mi-o mai ia câteodată pe dinainte, sunt așa iute la vorbă, acolo mai trebuie să lupt un pic. Dar în rest, am înțeles că este smerenia. Chiar dacă zic din gură, după aia știu ce am de făcut. Dar a ieșit porumbelul pe gură….

Părintele Teologos: L-ai mușcat de ureche pe celălalt.

Dorel Codrea: Exact. Da.

Părintele Teologos:  Trebuie să fim foarte atenți. Și treaba cu vorbitul e foarte, foarte, foarte periculoasă. De ce? Pentru că în clipa presiunii, dacă nu suntem atenți să se oprească mânia în gât, iese pe dinafară și iese porumbelul și iese, de fapt, cioară. Deci trebuie să fim foarte atenți că prima victorie împotriva mâniei este să se oprească în gât.

Dorel Codrea: Da. Am văzut diferite lucruri sau merg prietenii și numai se apucă și vorbesc. Ba despre unul… În loc să stea de vorbă ei, că nu s-au mai văzut de atâta timp, ei încep și povestesc ba despre unul, ba despre altul. Lăsați-l, fraților, că voi îl spovediți pe ăla. Voi v-ați întâlnit, vedeți-vă de treabă. Da, foarte. Să știți că asta e o chestie generală la noi în țară. Bănuiesc că o fi și prin alte părți, dar este o chestie foarte dureroasă. Pe unde merg, ei povestesc. Uite și pe ăla, uite și pe aia, uite ăla că face nu știu ce. Lăsați-l fraților, că va da el răspuns în fața lui Dumnezeu. 

Părintele Teologos: Evident. Foarte periculos, oameni buni. Deci dacă nu este în pericol public cineva, mai ales dacă nu este vorba de masca ipocriziei sau masca ascunderii, să spunem așa. De exemplu, avem un mare star sau un mare conducător care el într-adevăr promovează niște lucruri foarte păcătoase și așa mai departe, atunci trebuie vorbit ca să ne păzim. În clipa în care vorbești despre o persoană terță care nu este de fațadă și, mai ales, vorbești în sens negativ, asta este bârfă, asta este un păcat foarte mare.

Dorel Codrea: Un păcat foarte grav.

Părintele Teologos: Înțelegi? Pentru că tu de fapt micșorezi dragostea față de persoană fără să fie nevoie. Fără să fie nevoie. Asta se întâmplă, cum spuneam, numai în clipa în care vorbim de pericol public. Adică clar vorbești despre Hitler, ce a făcut Hitler, că-i cazul celebru, din păcate. De ce? Ca să știm să ne ferim. Nazismul n-a fost bun, nu e bun, înțelegeți. Dar în rest, când e vorba de un om sau așa mai departe, nu vorbim despre om, că e foarte posibil ca în loc să ne concentrăm pe faptele lui, să vorbim despre persoana lui și atunci se rănește. Se rănește și el și ne rănește și noi. Și el se rănește chiar dacă nu e de față, să știți.

Dorel Codrea: Exact, exact. Lumea nu înțelege lucrul ăsta. Este foarte dureros.

Părintele Teologos: Și iarăși, ceea ce este foarte important, dacă chiar doriți să vorbiți despre o faptă, ca să dați exemplu și pozitiv și negativ – vedeți că și acum, eu asta am făcut cu Dorel, nu spuneți numele. Nu spuneți numele, adică spuneți că, uite, s-a întâmplat ceva și așa mai departe și nu cred că e bine sau cred că e foarte bine și nu știu ce.  Astfel încât să-l ferim pe omul respectiv, să ne ferim și pe noi de extreme. Adică sau de idolatrie sau de…

Pentru o înțelegere profundă a virtuții, consultați Măsura duhovnicească a liderilor: ascultare și smerenie – p. Teologos; în context ortodox, aprofundați Sfanta smerenie este increderea desavarsita in Dumnezeu.

O întâmplare despre trăirea smereniei

Dorel Codrea: Apropo de nu dați numele, am fost, nu dau nici eu nume acum. Am fost la Vatoped la Părintele Chiril, trebuia să ducem o icoană în țară și a fost un exemplu, ne-a dat lecția smereniei. Era pentru prima dată adusă din Sfântul Munte. Vă dați seama, eu știam că el este foarte, un om așa, mai dur, mai… adică îi plac lucrurile puse la punct și ne-am dus acolo și zic, băi, nu stăm, stăm vreo jumătate, ne închinăm la sfintele icoane, dacă stăm 10 minute cu Părintele Chiril până ne împachetează icoana și plecăm. Și Părintele Chiril zice: haideți repede că mă grăbesc, nu pot să stau cu voi, că vine, nu știu, venea un înalt preasfințit și trebuia să îl primească.

Și întâmplător, aia a fost lecția smereniei pentru noi, cel puțin pentru mine și pentru el. Când se apucă de icoană, a venit repede și l-a chemat că a venit Înaltpreasfințitul. Și ne-a ținut acolo în atelierul dânsului peste două ore jumătate, am stat amândoi acolo, ne uitam unul la altul, mă așteptam la un moment dat să mă certe: bă, dar m-ai adus aici, noi ce facem prin în atelierul ăsta, nu stăm de vorbă cu nimeni aici. Și au venit părintele, după două ore jumate, așa de liniștit, atât de calm și ne-a povestit viața noastră. Dar pe moment nu am realizat. Zice: era odată un băiat, făcea treaba asta și s-a întâlnit cu un prieten și făcea… Și ne-a povestit toată viața noastră fără ca noi să ne dăm seama, numai după ce am ajuns în țară. Băi, știi ce au zis părintele atunci? Ăia eram noi doi. Da.

Părintele Teologos: Da, da, lipsă de smerenie.

Dorel Codrea: Și tot așa a zis: era odată un băiat și nu a zis: băi, vezi că tu faci treaba aia, tu faci treaba aia…

Părintele Teologos: Asta a fost dar de la Dumnezeu. Eu îl cunosc pe părintele Chiril. Asta a fost dar nu pentru vrednicia Părintelui Chiril, ci pentru pentru răbdarea pe care ați făcut-o voi acolo. 

Dorel Codrea: Da. Eu mă așteptam să zic la un moment dat: băi, dar nu mai stăm, ce facem noi aici, știți? Nu. Eu nu fac turism cu Sfântul Munte, eu vin și ajut. Cine vrea să vină cu mine și am posibilitatea să-l aduc, nu îl costă nimic. Adică nu fac afacere. Doar să-l ajut, adică știu că omul vine cu toată voința aici, că vrea și el să vadă, să guste. Și v-am spus, am adus prieteni care și-au schimbat viața, am adus prieteni care nici măcar… băi, dar ce-i Sfântul Munte, ca și orice mănăstire. Adică nu simt nimic din ce-i aici, ce-i aici.

Părintele Teologos: Din păcate, sigur.

Dorel Codrea: Din păcate.

Părintele Teologos: Gândește-te și la un alt exemplu cu pustnici sau cu un om, un prieten care ți-a schimbat viața, până când explic eu ceva pe cameră.

Deci, oameni buni, în clipa în care facem răbdare într-un caz de forță majoră, cum a fost acesta, de fapt ce a fost? A fost o primire bizantină care se face la mănăstiri în Sfântul Munte când vine un mitropolit, un înaltpreasfințit și deci atunci, ei vrând-nevrând au făcut răbdare două ore jumate. Mă rog, nu era vorba numai de primirea respectivă, care primire ține vreo jumătate de oră, foarte probabil că după aceea a fost și masă, a fost slujbă, o întreagă poveste.

În orice caz, ei au fost „arestați”, să spunem așa, au fost arestați două ore jumate într-un loc, într-un atelier. Bun. Asta înseamnă o mică cruce. Dumnezeu care nu este nedrept, Dumnezeu drept este și mai ales nedrept dacă este nedrept în favoarea noastră, la sfârșitul crucii, la sfârșitul ostenelii, le-a dat salariul, i-a plătit. Adică, prin părintele Chiril, bineînțeles, le-a dat o bombonică să le arate că da, știu cine sunteți, nu vă faceți nicio problemă, mă ocup eu de voi, deci totul e foarte bine. Foarte important lucrul ăsta.

Deci să avem grijă în clipa în care avem un caz de forță majoră și așa mai departe, nu cârtim, adică nu zicem că, bă, ce se întâmplă și așa mai departe, ci facem răbdare că așa s-a întâmplat, Dumnezeu să ne ierte, să-l ajute și pe, eu știu, părintele Chiril în cazul ăsta să-l lumineze, să vină să ne scoată de aici. Înțelegeți? Dar dacă nu se poate, nu se poate, înțelegeți? Trebuie să facem răbdare, să ne supunem voii lui Dumnezeu, situației de fapt, pentru că Dumnezeu are la sfârșit pentru noi, dacă Dumnezeu întârzie cu bănuțul, întârzie ca să ne dea mai mulți. Înțelegeți ce vreau să spun? Nu spun numai la bănuți materiali, poate să fie și aia, ci mai ales bănuți duhovnicești, pentru că Dumnezeu duhovnicesc este, adică Harul lui Dumnezeu.

Puterea aghiazmei. Exemple

Dorel Codrea: Da. Ziceați să vă dau un exemplu așa de un prieten pe care l-am adus aici în Sfântul Munte și i-a schimbat viața. Am adus un prieten, nu-i dau numele că nu vreau să…

Părintele Teologos: Da. Sigur.

Dorel Codrea: Și el în cauza muncii și îl înțeleg că vii obosit, vii istovit, vii… n-ai, băi, dar cât durează să spui? 10 minute. Deci nu avea timp să-și zică rugăciunile, nu știa ce aia Împărtășanie, nu știa ce aia… Pentru prima oară când l-am adus în Sfântul Munte, l-a spovedit Părintele Sava, s-a împărtășit și el de atunci, în fiecare seară și în fiecare dimineață, zice rugăciunile și nu bea cafeaua până nu bea aghiazmă.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Dorel Codrea: Cu slava lui Dumnezeu am tot adus de aici, din Sfântul Munte, aghiazma Sfântului Atanasie. Și prima dată el bea aghiazma, ia anafura și după aia își bea cafeaua și își spune rugăciunile. Deci, practic, i-a schimbat viața. Acum chiar dacă o mai fi și vreo zi când va mai sări peste, dar măcar, a văzut ce e bine se facă.

Părintele Teologos: S-a dezlegat, s-a desprins, a ieșit de sub tirania asta a indiferenței păcatului. 

Dorel Codrea: Da. Că foarte multă lume nu înțelege. Dar ce? E o gură de apă. Nu înțelege ce înseamnă aghiazma asta pentru noi. Deci e un ajutor de nedescris.

Părintele Teologos: Așa este. De ce? Pentru că nu simt harul lui Dumnezeu, nu simt energia necreată a lui Dumnezeu din cauza asta.

Dorel Codrea: Chiar dacă, cum au zis și Părintele Arsenie, ei încearcă acum prin tot felul de chestii să ne otrăvească, prin mâncare, dar având Duhul Sfânt în tine, clar că ceva acolo se luptă. 

Părintele Teologos: Sigur. Evident. Păi, și eu am fost foarte bolnav iarna asta, eu răcesc cam în fiecare an. De când sunt la Lacu aici, pentru că e clima mult mai bună, nu mai răcesc.

Dorel Codrea: Așa des.

Părintele Teologos: Așa des. Dar anul trecut am contactat, cred că de la un pelerin, nu are importanță, un virus. 

Dorel Codrea: Probabil, că vin destul de mulți oameni aici. 

Părintele Teologos: Atât m-am luptat cu boala, până când la un moment dat, deci luam medicamente, până când la un moment dat am zis „Sfinte Atanasie, ajută-mă pe mine!” și am băut un pahar de aghiazmă. În clipa respectivă am simțit cum iese ceva, adică se desface ceva. Nu m-am vindecat atunci, dar a fost un salt foarte, foarte mare.

Turcoaica nebotezată

Dorel Codrea: Da, multă lume nu înțelege. Li se pare o joacă aghiazma asta, dar nu e adevărat, fraților. Vă mai dau un exemplu care… Tot așa am fost cu prietenul meu și ieșeam din Sfântul Munte și pe la ultima taxare de autostradă de Grecia, ne explica el că aveți grijă, că eram patru prieteni în total. Aveți grijă că pe Grecia nu mânați tare, că sunt făcute din praf de marmură șoselele și derapează foarte tare. Stând noi acolo la autotaxare, pe prima bandă, am auzit din spate așa o râjnâială, pac, au venit din spate și au lovit vreo patru mașini. Probabil nu au fost atenți, au venit tare, noi eram opriți la autotaxare. Mă rog, și au lovit patru mașini, plus o barcă. Era român omul, restul erau toți turci.

Și vă dați seama, am sărit repede din mașină, am scos… eram cu prietenul, era mecanic, a pus mâna imediat, i-a rupt borna la baterie, că vă dați seama, nu aveam chei la noi. I-au rupt că ieșea fum să ia foc mașina. Și avea două fete care dormeau în spate, familia de turci. Era mașina cea mai lovită. S-au dat jos și pe una dintre fete cum o ridicam în picioare, ea cădea din picioare și o tot stropeau cu apă. Și la un moment dat au rămas fără apă.

Și zice prietenul ăsta al meu, Lucian, zice fugi repede în spate că avem lada plină cu aghiazmă și adu o sticlă de aghiazmă să o stropim, să-i dăm apă. Sticlele de aghiazmă, noi când le luăm, le luăm de apă minerală. Adică sticle. Nu scrie că e aghiazmă sau… e sticlă normală. Deci vă rog să mă credeți, vă poate confirma, am desfăcut dopul la sticlă și în momentul când am desfăcut dopul la sticlă, turcoaica, fetița ei practic cădea din picioare, când o dădea cu apă își revenea. În momentul când am desfăcut dopul la sticlă, a început să facă, nu știu, așa, să urle, să zbiere la mine, să nu o ating cu apă aia.

Vă dați seama. Dacă nu vrei, ce pot să fac mai mult? Decât să-mi fac de lucru să vină poliția să mă ia. Am pus dopul, ne-am dus în mașină. După a venit înapoi, după o perioadă, în Sfântul Munte și i-am povestit părintelui Pimen chestia ce a împărțit-o. Zice: foarte bine ai făcut, că în momentul când o stropeai cu aghiazmă, pe ea o ardea și de-aia a simțit să nu…

Părintele Teologos: Așa este.

Dorel Codrea: Dar vă dați seama, adică tu vezi copilul că îți moare, ai apa în mână și nu îi dai. 

Părintele Teologos: Da. De ce? Pentru că vorbim de energie demonică foarte mare. Deci turcoaica nu era botezată.

Dorel Codrea: Nu. Clar, clar. Deci ea a simțit. Și era sticlă de apă minerală. Nu scria nimic. nici aghiazmă. Cine vrea să înțeleagă și lucrul ăsta, ce putere are aghiazma. Trăită pe viu. Îi am martori pe cei trei prieteni cu care am fost. Îi am martori să vedeți cum… Deci pe față așa, adică ea cădea pur și simplu din picioare, nu mai aveam apă, i-am dat aghiazmă și nu a vrut să folosească. 

Părintele Teologos: Trebuie să știți, oameni buni, că acesta este unul din testele prin care se poate distinge între cineva care este bolnav cu nervii, epileptic sau ce mai departe, Doamne ferește, adică vorbim, da, o boală care nu este bună, dar nu este vorba de energie demonică și în clipa în care cineva este demonizat, mai mult sau mai puțin, adică are o energie demonică mare. Este vorba de contactul, de experiența lucrurilor sfinte, surselor de har.

Și Sfântul Paisie Aghioritul făcea treaba asta. Adică el ce făcea? Îl îndopa pe om, era foarte cald afară, îl îndopa pe om cu foarte mult rahat, lukum, de fapt, care este un rahat foarte dulce.

Dorel Codrea: Da, aici e foarte dulce rahatul.

Părintele Teologos: Evident că ăla cerea apă. Și Sfântul Paisie îi dădea apă foarte, foarte puțină. Deci foarte puțină să bea. Și ăla bea apă foarte puțină numai ca să-i dorească și mai mult. Dacă bei puțin, vrei și mai mult. 

Dorel Codrea: Să-i dea dependență oarecum.

Părintele Teologos: Sigur. Atunci, zice: mai dă-mi! Și atunci Sfântul Paisie îi dădea aghiazmă. Dar evident că ăla nu știa că îi dădea aghiazmă. Îi dădea un pahar cu apă, cu lichid.

Dorel Codrea: Da, că nu scrie pe ea. Este la fel ca apa.

Părintele Teologos: Dacă respectivul bea apa respectivă fără niciun fel de probleme, înseamna că era om normal, dar posibil cu o boală de nervi sau ceva. Dar dacă se uita cu groază la pahar și nu dorea și începea să urle, înseamnă că avea energie demonică.

Dorel Codrea: Deci clar că și acolo s-a lucrat ceva. Deci exemplu mai bun ca ăsta nu știu pe care să îl dau așa, trăit pe față. Accident, adică vezi că  îți cade copilul și tu n-ai curaj să-l stropești cu apă. 

Părintele Teologos: Deci mama a urlat?

Dorel Codrea: Mama.

Părintele Teologos: Am înțeles, mama care îl iubește pe copil. Mama.

Dorel Codrea: Mama a sărit așa la mine ca și când să nu ating copila. M-am retras.

Părintele Teologos: Am înțeles că fiica.

Dorel Codrea: Nu, fiica, ea nu vorbea, îi era rău… Mă rog, s-o fi lovit la cap, probabil, de se ridica în picioare și cădea.

Părintele Teologos: Doamne Iisuse!

Dorel Codrea: Miluiește-ne pe noi păcătoșii! Amin

Părintele Teologos: Alte întâmplări frumoase și minunate?

Dorel Codrea: Am avut foarte multe aici în Sfântul Munte, dar vă dați seama…… Foarte multe, cu mulți… Am venit… Mi s-au întâmplat minuni foarte multe, dar… Așa nu aș vrea nici să le dau exemplu după aceea să creadă lumea că…

Minunile sunt pentru necredincioși

Părintele Teologos: Nu, pentru că tu ai experiența asta și fiecare avem experiența asta și și eu povestesc în clipuri și totdeauna spun un frate și așa mai departe. Trebuie să știți oamenilor că în clipa în care cineva trăiește astfel de experiențe, asta nu este vrednicia lui, să ne înțelegem. Asta Dumnezeu o face. De ce? Ca să ne crească credința. Trebuie să știți că minunile și acum cu tot dragul vă spun și eu mă includ în această categorie, că minunile sunt pentru necredincioși, că acela care crede nu are nevoie de minuni. Deci noi facem treaba asta acum pentru cei mai degrabă necredincioși, dintre care sunt și eu, astfel încât să ne crească credința.

Dorel Codrea:  Dumnezeu te duce în locul potrivit în momentul când omul poate are un necaz sau am mai pățit chestia asta. Te duci în casă la el și îi dai un exemplu sau îi spui o poveste, pe aia poate nu o spui de la tine, poate Dumnezeu te trimite în momentul ăla, că nimic nu e întâmplător în viața asta, fraților, toate-s de la Dumnezeu.

Părintele Teologos: Asta trebuie înțeles. Toate firele de păr din cap ale noastre sunt numărate. Deci nu care cumva să zicem, da, m-a părăsit Dumnezeu și acum e sfârșitul lumii și ce mă fac și așa mai departe. Trebuie să avem multă credință în Dumnezeu, multă credință în Dumnezeu. 

Dorel Codrea: Așa este, exact, exact. Să se îndrepte lumea spre biserică, să caute. Nu pot să spun mai multe lucruri, dar este momentul bisericii. 

Părintele Teologos: Da, cu adevărat. Pentru că orice strategie cred că am face, orice și mai departe măsuri, nu merge.

Dorel Codrea: Nu. Fără Dumnezeu. Că vedeți, acum ne-au dat libertatea asta deplină, dar să vedeți în momentul când vor apăsa butonul, că deja ei au dat exemple clare: să închidă bancomate, adică ne auzeam o discuție, mă întrebase cineva care locuiește foarte mulți ani aici în Sfântul Munte și nu a văzut. Cel puțin 20 de ani au călcat în afară și mă întrebase de bancă: e adevărat că se scot banii, că s-a dat o lege în care să se treacă totul pe card. 

Părintele Teologos: Da. Sigur, evident, adică în direcția respectivă se îndreaptă. Deci în clipa în care vi se taie libertățile, în clipa respectivă, dacă omul este fără Dumnezeu, ferească bunul și Sfântul Dumnezeu. 

Dorel Codrea: Da. Nu știu. 

Despre valoarea rugăciunii

Părintele Teologos: Un ultim cuvânt ce ai avea pentru oameni?

Dorel Codrea: Rugămintea mea asta e, adică rugăminte… Mă roagă o groază de prieteni să te rogi și pentru mine să îi pomenesc la rugăciunea aici și mă rog, dar dacă ei nu vor să facă și ei un mic pas, adică, eu nu știu cum să dau un exemplu, adică eu mă rog pentru ei, dar ei oricum sar de pe stâncă, pentru că „Dumnezeu mă ajută”. Păi stai, mă, un pic! 

Părintele Teologos: Fă și tu ceva! 

Dorel Codrea: Fă și tu, adică du-te un pas înapoi și să vezi că Dumnezeu te ajută, nu? E exemplul ăsta e: aveți grijă, nu vă lăsați, indiferent că ai impresia că chiar dacă te duci la biserică, păi cu ce m-a ajutat Dumnezeu. Ba, e adevărat te ajută, dar nu simți în momentul ăla, o să simți în momentul în care poate nici nu știi de unde îți vine ajutorul. 

Părintele Teologos: Așa este și o să vezi în clipa respectivă, în spate, de câte ori te-a ajutat Dumnezeu pe tine în viață.

Dorel Codrea: Da, exact, atunci o să-ți dai seama, bă dar stai mă că eu o luam pe calea greșită, stai că eu numai prostii făceam. Asta e rugămintea mea: duceți-vă la biserică cât mai des. 

Părintele Teologos: Deci, oameni buni, duceți-vă la biserică cât mai des! Duceți-vă la biserică cât mai des și o să vedeți minuni de la Dumnezeu cel minunat. Vă spune asta un om obișnuit. Minunile unui om obișnuit. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! 

Dorel Codrea: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Părintele Teologos: Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!