Minunile Maicii Domnului – p. Teologos

În tradiția ortodoxă, experiențele de ajutor și ocrotire ale Născătoarei de Dumnezeu rămân o lumină pentru credincioși. În articolul de față adunăm mărturii athonite, relatări contemporane și repere biblice care arată cum lucrarea ei discretă ne cheamă la credință vie, smerenie și rugăciune. Vom vedea cum, în momente-cheie, prin sfaturile Părinților și prin semne validate de Biserică, minunile Maicii Domnului ne întăresc nădejdea și ne deschid înțelegerea asupra mântuirii, ferindu-ne de curiozități sterile și de primejdia înșelării.

Urmăriți o frumoasă colecție de minuni ale Maicii Domnului pe care le-am adunat spre slava numelui ei.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cuprins

1. Introducere
2. Grija și ajutorul Maicii Domnului la momentul potrivit
3. Grija față de monahi
4. Două vedenii
5. Maica Domnului ne ascultă rugăciunea
6. Maica Domnului ne mântuiește prin mijlocirile ei
7. Stăpâna tuturor
8. Valoarea sufletului curat
9. Apariții ale Maicii Domnului
10. Să nu căutăm minuni
11. Importanța smereniei
12. Cea mai importantă vedenie

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere

Maica Domnului este cea mai mare Sfântă, este primul om ajuns Dumnezeu după har, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ea a fost și este plină de har, adică plină de energia necreată a lui Dumnezeu pentru că nu a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul și și-a împlinit desăvârșit menirea.

Pentru că Dumnezeu este minunat și face minuni, o să povestim acum câteva dintre minunile Maicii Domnului, minuni pe care aceasta le face cu darul lui Dumnezeu. Desigur că nu o să spun după un criteriu anume, ci așa cum îmi vin în minte și vă rog să mă iertați pentru asta.

Grija și ajutorul Maicii Domnului la momentul potrivit

Întâi de toate, trebuie să avem nădejde în Maica Domnului că aceasta are grijă de noi și ne ajută la momentul potrivit.

Când Sf. Munte era ocupat de turci, aceștia făceau tot felul de lucruri nepermise inclusiv murdărirea bisericilor și paracliselor, lucruri care îi mâhneau foarte mult pe părinți. Un astfel de părinte intră în paraclisul icoanei „Portărița” la Iviru ca să facă curat după aceștia și vede înăuntru o monahie foarte frumoasă și înaltă care mătura pe jos. Își dă seama în duh că este vorba despre Maica Domnului și o întreabă „Doamna mea, ce faci aici?” la care Maica Domnului răspunde „Fac curățenie, nu te neliniști!” și într-adevăr în scurt timp turcii și-au retras armatele din Sfântul Munte.

Contextul istoric și mărturiile editoriale despre cinstirea Icoanei „Portărița” sunt sumarizate aici – Copie a Icoanei Maicii Domnului „Portărița”.

Grija față de monahi

Apropo de îngrijirea monahilor, la un moment dat părintele Ilarion, care avea chilia cu hramul Sf. Onufrie la Sf. Ana Mică, era pus într-o situație dificilă pentru că bisericuța chiliei suferise mari distrugeri. El nu avea bani, însă nici dorea să meargă la mănăstire, să ceară ajutor, să se îndatoreze și să îngreuneze pe cineva. Îi spunea ucenicului său că o să aibă grijă Maica Domnului dacă și noi avem grijă să facem poruncile Fiului ei.

Și într-adevăr la un moment dat era un monah de la mănăstirea tutelară, de la Marea Lavră în România ca să strângă ajutoare, și în timp ce mergea într-un oraș, îi apare în față o femeie foarte frumoasă și foarte duhovnicească și îi dă o sumă importantă de bani și îi spune că „aceștia sunt pentru părintele Ilarion de la chilia Sf. Onufrie de la schitul Sf. Ana Mică. Are nevoie urgentă de ei” după care dispare și îl lasă pe monah cu banii în mână. Când se întoarce monahul în Athos și merge la p. Ilarion îi întinde banii, însă acesta uimit spune că nu cunoaște pe nimeni în România și nici nu a fost vreodată acolo, el fiind georgian de origine.

Fiind sigur că e o greșeală, părintele Ilarion nu a primit banii și i-a spus monahului că dacă nu găsește pe altcineva cu acest nume, să dea banii la săraci. Monahul a luat banii și s-a dus la Marea Lavră unde a povestit cele întâmplate. Acolo părinții s-au minunat de neagoniseala p. Ilarion și au decis să repare ei bisericuța chiliei cu muncitorii lor. După aceea, tot Lavra a adus episcop și preoți și s-a îngrijit de toate pentru sfințire. Vedeți că dacă omul se lasă în grija Maicii Domnului și Maica Domnului se îngrijește de el. Deci trebuie să ne lăsăm total, fraților. Are grijă Maica Domnului!

Este adevărat că aici ajută foarte mult simplitatea smereniei care este de mare preț în fața lui Dumnezeu. Dacă noi ne complicăm pe baza încrederii în noi înșine, atunci poate că părem mai prezentabili în fața oamenilor, însă nu în fața lui Dumnezeu care prețuiește simplitatea.

Cadru geografic și monastic util pentru înțelegerea relatărilor athonite găsiți în Muntele Athos; perspectiva duhovnicească asupra ocrotirii se regăsește și în articolul nostru Maica Domnului ca exemplu pentru noi.

Două vedenii

La mănăstirea Grigoriu se săvârșea utrenia când un părinte foarte simplu uitându-se spre Ușile Împărătești a văzut ceva neobișnuit: din Altar au ieșit două femei, una după alta și cea de-a 2-a a început să împartă monede de aur monahilor din biserică după cum poruncea prima. Părintele era foarte contrariat ce caută femei în Sf. Munte și mai ales în Altar. S-a dus imediat la Egumenul Athanasie și i-a spus cu simplitate: „Gheronda cine sunt femeile alea care au ieșit din Altar?”. Starețul și-a dat seama că părintele văzuse o vedenie și l-a întrebat cum erau. Părintele le-a descris și atunci Egumenul și-a dat seama că prima era Maica Domnului stăpâna și protectoarea Sf. Munte, iar a 2-a era Sf. Anastasia, protectoarea mănăstirii care împărțeau har dumnezeiesc monahilor pentru că erau mulțumite de asceza lor.

Mai aproape de zilele noastre, Sf. Paisie spre sfârșitul vieții sale și-a săpat mormântul la „Panaguda” unde locuia, astfel încât să-și aducă aminte că este străin și pribeag în această lume. Dezvoltându-și amintirea morții, se desprindea de lume și se alipea de cele cerești.

Datorită adâncii sale smerenii, se simțea întotdeauna nepregătit pentru lunga călătorie către veșnicie. La un moment dat, însă, Maica Domnului l-a mângâiat printr-o vedenie, când Sfântului Paisie i s-a părut că se află într-un aeroport în care călătorii se pregăteau să meargă către Cer. Acolo erau mulți călători și controlori care verificau pașapoartele și biletele și pe unii îi lăsau să treacă iar pe alții nu. Atunci când Sfântul a ajuns în fața controlorilor și-a dat seama că nu are toate actele necesare pentru călătorie. În acel moment a apărut Maica Domnului cu multă slavă, foarte frumoasă și cu multă stăpânire și cu o înfățișare asemenea cu icoana „Ierusalimitissa” și le-a spus controlorilor: „Acesta este robul meu! Lăsați-l să treacă! Actele lui i le-am pregătit eu” și atunci Maica Domnului a scos actele din veșmântul ei și le-a arătat acelora după care le-a băgat înapoi și așa l-au lăsat pe Sf. Paisie să treacă.

Trebuie să știm că Maica Domnului se îngrijește foarte îndeaproape de fiecare dintre noi dacă și noi ne îngrijim să facem cele bineplăcute ei.

Pentru fundamente teologice despre cinstirea Maicii, consultați Maica Domnului – OrthodoxWiki; iar pentru alte mărturii narative similare, urmăriți Maica Domnului: minuni și povestiri.

Maica Domnului ne ascultă rugăciunea

Tot pe aceeași temă, Maica Domnului i-a promis Sf. Iosif Isihastul că îl ia de 15 august, de ziua ei. După priveghere, Sfântul începea să se neliniștească pentru că vedea că soarele se urcă pe cer și Maica Domnului nu îl mai lua. Când Sfântul și-a exprimat tristețea, ucenicii care erau de față au început să se roage cu rugăciunea lui Iisus ca să-l ia Maica Domnului și, într-adevăr, după nici 15 minute Sfântul a zis că o să plece. Într-adevăr după, a stat puțin, a privit cu insistență către Cer. După aceea și-a întors capul către tovarășul lui de asceză, Starețul Arsenie, și i-a spus „Toate s-au terminat! Plec!” și i-a luat mâna ca o un ultim salut și și-a dat duhul în brațele lui Dumnezeu și ale Maicii Domnului.

Din toate acestea se vede maternitatea Maicii Domnului precum și puterea ei absolută ca și regină mamă și din cauza aceasta Biserica spune că Maica Domnului ne mântuie prin mijlocirile ei care sunt totdeauna ascultate. Din acest motiv spunem în Biserică „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi!” – „Ὑπεραγία Θεοτόκε σῶσον ἡμᾶς” în original.

Să avem grijă însă că mântuirea nu este așa cum ne-o imaginăm uneori cu mintea noastră căzută. Mântuirea este moartea cu inima iubitoare și de aici vine fericirea veșnică. Dacă noi avem pe Maica Domnului protectoare, atunci aceasta se va îngriji de noi cu dragostea ei maternă astfel încât să fim fericiți în veșnicie, chiar dacă aici pe pământ o să avem cruce. 

Bătrânul Hariton duhovnicul, când viețuia în pustia Sf. Vasile din Sf. Munte, a tuns în monahism pe un fost tâlhar din Tesalonic și l-a numit Nichita. Părintele Nichita era un părinte simplu și avea o asceză și o pocăință foarte mare și din cauza asta Maica Domnului îl ajuta în clip minunat. El mergea din pustie în fiecare duminică la mănăstire și primea o pâine ca binecuvântare. Când se întorcea la chilie găsea în plus încă 2-3 pâini de la Maica Domnului lăsate în chip minunat pe masă. Cu toate acestea, către sfârșitul vieții s-a umplut de păduchi care îl mâncau de viu. Părinții din apropiere care îl slujeau nu apucau să-i curețe trupul că într-un mod minunat apăreau noi păduchi. Toți se mirau de asta, însă părintele Nichita a spus că în lume a fost tâlhar și a călcat toate poruncile lui Dumnezeu și atunci s-a rugat la Maica Domnului să-i dea să plătească pentru tot ce a făcut și s-a rugat la Maica Domnului ca să-l mănânce păduchii de viu și Maica Domnului l-a ascultat.

Maica Domnului ne mântuiește prin mijlocirile ei

Dacă noi facem ce putem, atunci și Dumnezeu face ce poate cu rugăciunile Maicii Domnului. Era un părinte pe care l-am cunoscut și eu, care a venit în Sf. Munte datorită foametei din cel de-al 2-lea război mondial și a perioadei imediat de după. Atunci multe familii își trimiteau copiii de nevoie în Sf. Munte în speranța că vor găsi ceva de mâncare aici și nu pentru viață duhovnicească. El a venit de copil și pentru că nu a căutat și nu a găsit povățuitor nu a făcut nimic altceva decât să vâneze. După mulți ani, într-o discuție un monah i-a spus „Uită-te la tine că ești un monah ratat, nu faci nimic altceva decât să vânezi. Mai bine pleacă din Athos și trăiește-ți viața.”

Asta l-a pus pe gânduri pe părintele respectiv și a început să aibă război de gând să iasă din Sf. Munte. Cum era așa s-a dus la un mare avva și l-a întrebat ce să facă. Avva și-a dat seama de situația părintelui și i-a spus „Uite care-i treaba, fă ce faci, roagă-te cum poți, numai să nu ieși din Sf. Munte. Fă răbdare aici și n-o să te lase Maica Domnului pentru că ea mijlocește pentru toți monahii din Athos”. Și într-adevăr, după mulți-mulți ani a avut o moarte duhovnicească și când era pe patul de moarte a spus că „Niciodată Maica Domnului nu m-a lăsat”.

Despre lucrarea mijlocitoare în viața credincioșilor, urmăriți și această relatare video: Minunile Maicii Domnului – p. Pimen Vlad, care completează pilduitor temele discutate aici.

Stăpâna tuturor

Caracterul de stăpână a Maicii Domnului se vede nu numai în Athos, ci și în întreaga lume, inclusiv în Cer. Sf. Chiril al Alexandriei s-a luptat foarte mult pentru dragostea Maicii Domnului, fiind sufletul Sinodului al 3-lea Ecumenic care a fost sinodul care a dogmatizat faptul că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu. Cu toată sfințenia foarte mare a Sf. Chiril, el nu-l pomenea pe Sf. Ioan Gură de Aur, având o părere foarte greșită despre el, fiind influențat de dezinformările care existau în familia lui și în Alexandria legate de Sf. Ioan. La un moment dat, însă, Sf. Chiril are o vedenie în care se afla la poarta Raiului iar Sf. Ioan Gură de Aur nu-l lăsa să intre de pe o poziție de sfințenie slăvită având o mină amenințătoare. Sf. Chiril s-a mirat, s-a întristat și s-a neliniștit însă a apărut Maica Domnului ca stăpână care i-a spus Sf. Ioan Gură de Aur să nu fie împotriva Sf. Chiril pentru că este omul ei și mult s-a ostenit pentru ea și doar atunci Sf. Ioan și-a schimbat atitudinea față de Sf. Chiril. Desigur că în Cer există cunoștința deplină și deci Sf. Ioan știa cine este Sf. Chiril, însă Dumnezeu a îngăduit toată această vedenie pentru a-l învăța pe Sf. Chiril că nu face bine că nu-l are pe Sf. Ioan de Sfânt, iar pe noi să ne învețe stăpânirea de regină pe care o are Maica Domnului.

De fapt, vedem chiar în Noul Testament, în episodul din Caana Galileii, cum însuși Hristos a ascultat de Maica Lui și a început atunci activitatea Sa de mântuire a neamului omenesc, chiar dacă nu atunci trebuia să o facă în conformitate cu planul cel din veci stabilit în sânul Sfintei Treimi. Domnul schimbă totul ca Atotputernic ce era și începe atunci de dragul Maicii Sale. Pentru că el spunea că nu atunci era ceasul Lui, nu atunci trebuia să înceapă. Vedeți că și Maica Domnului este atotputernică prin iubirea și desăvârșirea sa, fiind primul om unit deplin cu Dumnezeu, fiind primul om care a devenit cu adevărat Dumnezeu după har prin unirea sa cu Dumnezeu.

Textul biblic evocator pentru Cana Galileii este accesibil aici – Ioan 2:1–11 (Biblia Ortodoxă); pentru context monahal athonit, vedeți și Comunitatea Monastică din Muntele Athos.

Valoarea sufletului curat

Maica Domnului a ajuns la această măsură prin exactitatea curățeniei sale. Să știți că cu cât ne curățim mai mult sufletul și trupul de noroiul patimilor intră în noi lumina energiei necreate, lumina harului lui Dumnezeu și ne transformă din ce în ce mai mult în dumnezei după har. Trebuie însă să ne mortificăm adică să nu primim nimic necurat, nimic care să genereze plăcere păcătoasă și astfel ne vom ridica spre unirea cu Dumnezeu.

Să vă dau un caz: un celebru ieromonah și predicator pe nume Ioachim Spețieris în clipa în care s-a făcut monah în Sf. Munte s-a dedat cu totul ascezei și nevoinței. Atunci, însă, nu avea discernământ și și-a zdruncinat rapid sănătatea din cauza exagerărilor. Când a fost la Kareia, medicul i-a spus că are tuberculoză.

Din pricina suferinței și a războiului de gând care îl ducea de multe ori în deznădejde, o ruga pe Maica Domnului ca să moară să nu îngreuneze pe nimeni. Maica Domnului, însă, nu l-a lăsat și printr-o vedenie i s-a arătat și a risipit acel întuneric al deznădejdii. Era într-o dimineață devreme pe la 4 după sfârșitul privegherii când p. Ioachim s-a dus la chilie să se odihnească puțin și cum se ruga deznădăjduit Maicii Domnului să moară, deodată a strălucit înaintea lui o lumină puternică iar în centrul acesteia era Maica Domnului care era și sursa acestei lumini.

În timp ce o privea, a fost răpit deodată în aer și s-a aflat de-a dreapta ei și atunci Maica Domnului a întins mâna și i-a arătat trupul întins inert pe spate din care sufletul părintelui Ioachim plecase. Din gura acestuia ieșeau doi crini având petale lungi și curbate pe care erau scrise cu litere de aur „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu!”. Atunci Maica Domnului i-a spus că cei doi crini sunt unul al trupului și celălalt al sufletului și că cel care își pune nădejdea în Ea nu are de ce să se teamă nici în viața de aici și nici în viața viitoare. După aceea, Maica Domnului a dispărut și părintele Ioachim s-a trezit în pat.

Maica Domnului i-a arătat acest lucru p. Ioachim pentru că el era în deznădejde și într-o durere și boală atât de mare încât a și murit, însă Maica Domnului a dorit să îl întoarcă în trup pentru a-și continua lucrarea sa duhovnicească. În timp, p. Ioachim a devenit un predicator renumit și datorită activității sale duhovnicești, a primit presiuni sub formă de invitații ca să devină episcop. La început nu dorea acest lucru pentru că se socotea nevrednic, însă în timp i-a venit gândul că dacă toată lumea zice, poate că este de la Dumnezeu să devină.

Atunci a avut o vedenie în care era într-un turn foarte înalt care ieșea dintr-o mare învolburată. Cum stătea oarecum speriat în vârful turnului, la un moment dat turnul a început să se încline și să cadă în marea agitată și atunci a auzit o voce care i-a spus: „Acesta ești tu și așa vei păți dacă vei ajunge episcop” și atunci nu a mai acceptat să devină.

Despre curățirea minții prin nevoință, consultați analiza practică Postul, paza minții, Hristos și diavolul – părintele Teologos, utilă pentru a înțelege cum harul lucrează într-o inimă smerită.

Apariții ale Maicii Domnului

Poate că cineva o să creadă acum că Maica Domnului se arată numai nevoitorilor, însă să știți că nu este chiar așa. Dacă Preasfânta știe că sufletul respectiv nu se mândrește, nu se încrede în sine și se folosește, atunci ea se arată și asta se întâmplă din cele mai vechi timpuri până azi. 

Un mirean a venit pentru prima dată în Sf. Munte și a decis să exploreze puțin mănăstirea la care tocmai s-a cazat. Pelerinii ajung în general pe la amiază la mănăstiri, perioadă în care în mănăstirea respectivă este program de odihnă și astfel pelerinul respectiv s-a putut plimba nestingherit prin curte. În timp ce explora, vede în apropierea bucătăriei o monahie înaltă și foarte frumoasă care intră înăuntru. Contrariat, pelerinul merge după ea și spionează cum monahia inspectează toate cele ale bucătăriei să se asigure că sunt în bună rânduială, ca o gospodină. După aceea monahia iese afară și pelerinul nostru o pierde când aceasta intră în trapeză. După slujbă, pelerinul impresionat de prezența monahiei și neștiind că în Sf. Munte nu intră femei, îi întreabă pe părinți cine a fost monahia și astfel am aflat și noi povestea, iar el a aflat că era vorba de Maica Domnului.

Acum o să mă întrebați de ce Maica Domnului i s-a arătat acestui pelerin și nu altuia? Nu știu. Bunul Dumnezeu știe, însă să știți că se întâmplă uneori că Maica Domnului se arată și mirenilor astfel încât aceștia să nu se deznădăjduiască și monahii să nu se mândrească.

Să vă dau și o experiență personală. La un moment dat eram la o mănăstire și aveam printre altele și ascultarea de a vedea care părinți sunt absenți de la slujbă pentru a trimite un medic sau un alt părinte cu ceva de mâncare. Pentru a lua prezența, aveam un pix cu o mică hârtiuță și mantie peste rasă și astfel apăream ca și cineva mai special, să zic așa. Un pelerin mai simplu, văzându-mă astfel, se desprinde din strana sa și vine la mine și îmi spune repezit că „Vreau să mă spovedesc! Vreau să mă spovedesc!”. Îi spun să aștepte puțin că o să-l rezolv după care îmi continui turul prin biserica centrală și intru în paraclisul din stânga. Când ies, iarăși mă vede omul respectiv și iarăși se repede la mine și-mi spune că „Vreau să mă spovedesc! Vreau să mă spovedesc!”. Îi zic iarăși să nu se neliniștească, să facă răbdare că o să rezolv. Omul se reașează cu greu în strana sa și eu îmi continui drumul în paraclisul din stânga. Când ies afară, omul respectiv sare iarăși cu cererea sa. Îl liniștesc iarăși și mă duc în față la părintele econom să-i spun cine lipsește și după aceea să vorbesc cu părintele arhondar pentru pelerinul impacientat. Îi spun arhondarului că este un domn foarte nerăbdător și să vină repede pentru că produce tulburare.

În timp ce ne îndreptăm grăbiți către partea din spate a bisericii, încep cei 6 psalmi. Cei 6 psalmi sunt partea cea mai sfântă a utreniei și atunci nimeni nu trebuie să se miște și nici măcar să-și facă cruce la „Aliluia”. După vreo 15-20 de minute cât durează cei 6 psalmi ne grăbim în spate, crezând că pelerinul nostru o să explodeze. Când colo, îl vedem pe omul nostru foarte relaxat și zâmbitor. Mă întreabă arhondarul cu o umbră de reproș: „Ăsta e?”. Desigur că eram și eu contrariat. Mă apropii încet de el și îi spun: „Nu vă supărați, mai doriți să vă spovediți?” – „Da, desigur!” îmi zice relaxat. Continui și mai nesigur: „Parcă erați foarte nerăbdător să vă spovediți…”. „A!” îmi zice „A venit la mine o monahie foarte frumoasă și înaltă și mi-a spus să nu mă neliniștesc pentru că ea este Stăpâna locului și că o să vină părintele și o să mă rezolve și atunci m-am liniștit total.”

Vedeți că Maica Domnului se coboară la nivelul fiecăruia dintre noi dacă aceasta ne este de folos duhovnicește și dacă noi nu folosim această îngăduință ca pretext pentru a păcătui mai departe din ce în ce mai mult.

Să nu căutăm minuni

Acum cu toate aceste minuni poate că o să creadă cineva că așa este viața în Athos. Nu este așa chiar dacă este o viață cu adevărat minunată. Dumnezeu nu depășește legile naturii, legi pe care El însuși le-a pus, dacă nu este nevoie. Să avem grijă să nu căutăm să trăim astfel de minuni pentru că atunci vrăjmașul diavol care este un tip de minte foarte experimentat și foarte malefic o să ne facă niște seriale pe lângă care „The Lord of the Rings” este nimic și o să ne afunde în niște labirinturi foarte tenebroase.

Din cauza asta este esențial să ne concentrăm pe virtute și pe avansul nostru duhovnicesc în smerenie și ascultare ca și expresie practică a iubirii adevărate și atunci vom deveni cea mai mare minune de pe pământ. Trebuie să știm că nimic nu este mai minunat decât omul Sfânt, icoană a Sfântului Duh cu al cărui har se fac minuni. Mă gândesc acum la Sf. Valeriu Gafencu care suferea cumplit în închisoare și cu toate acestea el scria încontinuu poezii despre crini și Maica Domnului pe care a și văzut-o și care i-a profețit că locul acela se sfințește pentru vremurile ce vor veni și că, într-un final, victoria va fi a Fiului ei. Vă dați seama ce univers interior cu totul minunat a avut Sfântul în inima lui.

Noi asta trebuie să dobândim pentru că așa vom fi cu adevărat fericiți. Dacă nu avem virtute atunci, dincolo de faptul că putem să cădem în înșelare, chiar minunile adevărate dacă ar avea loc în fața noastră, noi tot nu am crede pentru că energia demonică a păcatelor în care trăim ne întunecă mintea. Dincolo de foarte tristul exemplu al Mântuitorului care a făcut minuni ca nimeni altul și tot nu credeau în El, avem nenumărate cazuri în istorie în care Sf. Mucenici făceau minuni în public în fața chinuitorilor și aceștia tot nu credeau, rămânând încrâncenați în cadrele foarte strâmte ale viziunii lor strâmbate.

Pentru echilibrul dintre căutarea semnelor și pocăința minții, folosește teza practică din Războiul de gând; Despre paza minții și gânduri, care arată cum ne ferim de înșelare.

Importanța smereniei

Este neapărat necesară flexibilitatea smereniei și acceptarea limitărilor noastre, a stării noastre căzute astfel încât să ne putem ridica în timp prin rugăciune și ascultare către lumea minunată a lui Dumnezeu. Este esențial să credem că există ceva și mai ales Cineva dincolo de planul existențial cenușiu în care trăim. De fapt omul știe în adâncul inimii sale că aici pe pământ nu este casa lui însă nu vrea de cele mai multe ori să accepte că într-adevăr este păcătos că într-adevăr trebuie să spargă idolul egoismului din inima lui. Trebuie să ieșim din zona de confort și să ne spargem inima și să o înmuiem prin lacrimile pocăinței până când o facem pufoasă astfel încât să fie străbătută de lumina iubirii dumnezeiești.

Repere scurte despre cum crește smerenia și ascultarea în lupta cu patimile sunt adunate în Întrebări și răspunsuri: patimi, ascultare, importanța smereniei.

Cea mai importantă vedenie

Cea mai mare vedenie pe care o poate avea cineva este vederea păcatului propriu, a cine suntem în realitate și nu a cine credem că suntem. Desigur că în clipa în care cineva trăiește o minune, o vedenie și este validată ca fiind de la Dumnezeu trebuie să mulțumim pentru asta însă nu trebuie să dăm atenție pentru că se amestecă și vrăjmașul și, dincolo de asta, cum spuneam cea mai mare vedenie este vederea adevărată a stării noastre păcătoase. Este adevărat însă că asta este dificil de atins, tot din cauza păcatului care ne face neputincioși.

Să mă explic. La un moment dat Sf. Efrem Katunakiotul se ruga lui Dumnezeu să-i descopere păcatele sale așa cum sunt și Dumnezeu îi repeta că nu o să poată să reziste. Notez aici că Sf. Efrem a mers de mic la monahism, a fost foarte curat și un preot foarte ascet. Poate că și din această cauză Sf. Efrem îl ruga pe Dumnezeu să-i arate păcatele, ca să se corecteze. Într-un final îi arată Dumnezeu starea în care era în adevărata ei lumină și într-adevăr după un timp foarte scurt Sfântul a început să cadă în deznădejde și atunci Dumnezeu a oprit această vedere duhovnicească ca să nu-i fie vătămat sufletul. 

De fapt, Sfinții plângeau nemângâiați tocmai pentru că își vedeau starea păcătoasă în care se aflau în comparație cu iubirea și milostivirea fără margini a lui Dumnezeu. Noi care suntem în întunericul păcatului credem că totul este perfect în cămara inimii noastre. Da, însă atunci când în aceasta intră primele raze ale luminii dumnezeiești începe să se vadă dezordinea și mizeria dinăuntru. În clipa în care vedem iadul dinăuntru trebuie să nu deznădăjduim și trebuie să ne punem să facem curat la lumina lui Dumnezeu și cu ajutorul Acestuia. Să nu închidem ușa luminii iubitoare pentru a rămâne tolăniți în zona noastră de confort manipulați fiind de idolul iubirii de sine. Să nu uităm că cel mai mare dușman al nostru suntem noi înșine. În clipa în care ne-am biruit omul cel vechi, egoismul pătimaș din noi atunci i-am biruit pe toți. Dacă nu l-am biruit pe vrăjmașul idol din noi, atunci chiar dacă i-am birui pe toți ceilalți, tot învinși rămânem.

De multe ori dorim să avem starea minunată a Sfinților și să facem minunile lor, însă nu dorim să facem osteneala drumului până la această stare. Este trist că rămânem încremeniți în proiect și pierdem îndumnezeirea din pricina alipirii de cele trecătoare. Să nu uităm că încremenirea în autosuficiență înseamnă moarte, în timp ce continua autodepășire în duhovnicia iubirii înseamnă viață. Viața sufletului nu vine din materie deci oricât am înainta în materie nu o să găsim viață, ci moarte. Sufletul dă viață trupului material, iar viața sufletului vine de la Dumnezeu. Deci dacă ne apropiem din ce în ce mai mult de Dumnezeu cel minunat vom fi din ce în ce mai vii și atunci într-adevăr vom avea o viață minunată, plină de minuni adevărate.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Despre vederea păcatului propriu și vindecarea deznădejdii, recomandăm Curajul și deznădejdea în ortodoxie – p. Teologos, care completează temele discernământului duhovnicesc.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!