Să-L chemăm pe Domnul, să-L rugăm, să-L implorăm – p. Anania Koustenis

Ascultați un frumos cuvânt duhovnicesc al părintelui Anania Koustenis despre necesitatea de a-L chema în tot ceasul cu credință pe Hristos.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Să-L chemăm pe Domnul, să-L rugăm, să-L implorăm – p. Anania Koustenis

Hristos îi iubea pe păcătoși și pe vameși atât de mult încât, oriunde Îl găseau alergau și se duceau lângă El. Citiți capitolul 15 din Evanghelia după Luca, la început, ca să vedeți. Nu se duceau lângă El ca să le facă minuni, sau să-I întindă curse, precum cărturarii și fariseii, nu ca să-L aducă într-o situație grea, ci pentru ce? Ca să se bucure de tovărășia Lui, de dragostea Lui, de chipul Lui și de bunătatea Lui. Cu o astfel de bunătate îi privea Hristos, încât îi robea. Și nu mai doreau nimic altceva. Printre ei se afla și Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, vameșul, și mulți alții. Și Zaheu vameșul, păcătosul, care a devenit misionar, știați? Și Episcop de Ierihon. Se duceau, așadar, ca să primească dragostea Lui. Se duceau într-un număr mare.

Acesta este Hristos: ne trage spre El, ne atrage, ne îmblânzește. De aceea, și noi trebuie să-L strigăm pe Domnul. Să-L strigăm, să-L chemăm, să-L rugăm, oricine am fi noi. El este întotdeauna de față și vine iute întotdeauna la noi, vine chiar lângă noi, și ne ajută.

Și am mai spus-o, era un sihastru care a avut o mare ispită și era în primejdie să fie aruncat în adâncul deznădejdii. Cel mai mare rău e deznădejdea, descurajarea, întunericul deznădejdii. Și atunci, toată ziua s-a luptat cu gândurile, răspunzându-i lui Satana, așezându-le în ordine, ca să poată vedea lucrurile în rânduială. A venit seara și era terminat de osteneală, de războiul [gândurilor], de deznădejde și de celelalte. Și înainte să cadă la pământ, a strigat: „Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă!” Și atunci a venit Hristos repede și l-a luat în brațe. Hristos, de aceea a fost răstignit în chip de îmbrățișare, pentru că e o îmbrățișare pentru noi toți, pentru toate neamurile.

Și I s-a plâns un pic sihastrul, fiind în brațele lui Hristos – care e [experiența duhovnicească] cea mai înaltă și fără seamăn. Pentru că și Fiul este în sânurile Tatălui, în brațele Tatălui. [Într-un tropar de la Utrenia Nașterii Domnului spunem]: „Cel ce este în sânurile Tatălui cum stă acum în brațe de Maică?” Cât de frumos! Și-i spune sihastrul: „De ce m-ai lăsat [să mă chinui] de dimineața, de ce nu m-ai ajutat degrabă, ca acum?” Și îi răspunde Stăpânul: „Fiul meu, nu m-ai chemat. Eram lângă tine, foarte aproape de tine. Nu M-ai chemat.”

Dar, trebuie să-L chemăm dacă [știm că ne ajută]? Da! Nu-i așa?

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!