Anul ce a trecut trăiește încă în noi – p. Spiridon Vasilakos

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Spiridon care ne prezintă o interpretare patristică a Anului Nou și urărilor asociate de obicei acestuia.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Anul ce a trecut trăiește încă în noi – p. Spiridon Vasilakos

 În ceea ce te găsește anul nou arată cum va fi și vremea care va urma. Auzim zilele acestea un cântecel: „S-a dus anul trecut!” Iertați-mă că voi spune ceva, nu trece deloc, este întreg [viu] în noi. Și dacă nu vom putea să evaluăm, să examinăm, să cântărim, să cercetăm anul trecut, e sigur că nu vom putea face nimic cu anul nou. Nimic nu vom face. Timpul nu trece [fără să lase urme]. Mai ales, ceea ce am trăit în acest timp, se va adăuga în sufletul nostru. Iar aici găsim pricina tuturor stărilor noastre [sufletești]. Dacă cercetăm trecutul care s-a imprimat în mine, voi pricepe de ce acum sunt într-un anumit fel.

Sau vedeți, de pildă, cum intră anul nou: stingem luminile. Așa pleacă anul trecut. Adică, cu întuneric, cu întuneric absolut. Sau, știu eu, jucând cărți. Și nu am conștientizat ce ar fi fost mai bine. Aud cum se spune de multe ori: „2017 – urări pentru anul nou”. Bune sunt și astea, toate sunt bune. Dar, dacă spui o urare din toată inima, este mult mai puternică și mai importantă [decât multele urări].

Și cred că această urare ne-au dăruit-o Părinții Bisericii prin experiența lor. Să stea omul acolo [la cumpăna dintre ani – pusă de oameni ca măsurătoare, nu de Dumnezeu] și să spună: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Face de la sine o gestionare, o reexaminare a anului vechi și o așezare a lucrurilor acolo unde trebuie să fie puse, și a situațiilor. Acolo va vedea câți oameni a pierdut. Pentru că nu pierdem oameni atunci când pleacă, când ies din timp spre veșnicie, și nu îi pierdem așa cum spunem: „Ah, l-am pierdut pe bunicul meu”. Nu îl pierdem acolo – ce are Dumnezeu în mâinile Lui nu se pierde -, ci pierdem oameni din cauza egoismului nostru.

Și merită cu adevărat să văd, să zicem, pe cine am pierdut, ce oameni am îngropat, ce oameni am ucis. Și știți, uneori ucid fără de sânge. Și de aceea nu consider că este o crimă. Din momentul în care l-am omorât aruncându-l afară din inima mea, se petrece ceva [în interiorul meu]. Ajungând să mă rog cu rugăciunea lui Iisus, văd că lipsește ceva aici. Lipsește cineva. Ce se întâmplă? Îmi lipsește ceva. Deci, automat, poți cu această rugăciune, care are pe Dumnezeu în ea, pe Dumnezeu și pe om, prin această rugăciune care înseamnă Nașterea Domnului: „Doamne Iisuse Hristoase – Dumnezeu – miluiește-mă pe mine păcătosul”, și omul – iată întâlnirea. Deci, prin această rugăciune poți vedea multe lucruri: cum ai trăit, pe cine trebuie să înviezi, ce trebuie să arunci, ce trebuie să păstrezi, ca să poți înainta în noul an. Această clipă nu e întunecată, nu stingem lumina. Tocmai atunci aprindem lumini.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!