Seară duhovnicească cu p. Pimen Vlad la Craiova
29 august 2026
Întrebări și răspunsuri despre: ascultare, iubire, relații…
30 august 2026
Aceasta este povestea unei femei incredibile, Angela, o dispeceră română de la telefonul de urgențe 112, care și-a sacrificat libertatea pentru a salva o fată de 15 ani răpită, pentru că în timpul apelului de urgență și-a dat seama că unitățile de poliție nu vor ajunge la timp. Angela a condus singură să o găsească pe fată și a reușit să o salveze.
Dar Angela a dispărut, fără să mai fie găsită vreodată. După luni de căutări, a fost declarată oficial moartă. Patru ani mai târziu, doi adolescenți o găsesc legată într-un subsol la țară. Reapariția ei devine cea mai importantă veste a României. Toată lumea vrea să știe cum a supraviețuit, ce s-a întâmplat și cum exact a salvat-o pe Alexandra, care acum este o cântăreață celebră ce îi datorează viața Angelei.
Dar Angela nu vrea să vorbească despre asta. Angela este invitată la cel mai faimos show TV, pentru a dezvălui Secretul. Întreaga țară urmărește, așteptând să audă despre cea mai incredibilă, macabră și fascinantă poveste de salvare din România și despre cum un simplu dispecer 112 a devenit simbolul unei națiuni. Dar când Adevărul este dezvăluit, totul se schimbă pentru totdeauna.
Filmul este o poveste inspirată de tristul caz al Alexandrei Măceșanu din Caracal. „Este un film dedicat Alexandrei. Mi‑aș dori, cu capul plecat și cu smerenie, să îl vadă și părinții ei. Vă promit că este cel mai frumos film și că, după ce îl veți vedea, nimeni, dar nimeni nu o va uita pe Alexandra. Și toți vom vedea altfel lucrurile. Filmul este dedicat tuturor copiilor și tinerilor din România”, a mai spus Diana Angelson Busuioc, actriță și regizoare română, stabilită la Los Angeles care a scris scenariul și a regizat filmul.
Vizionare plăcută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comments
Foarte frumos film,emoționant,cu mesaje foarte puternice,în special cel de la final! Felicitări celor ce l-au realizat,mulțumiri celor ce ni l-au prezentat! 🙏
Un film care te face să te privești în interior și să-ți fie rușine, iar în final, ca un câine rănit, să urli la lună. Îmi cer iertare, nu am să mai comentez filmele vizionate “la cald”. D-na Diana Angelson este extraordinară cu toată realizarea acestui film. Maica Domnului să răsplătească truda dumneaei și pe a dumneavostră cu noi, părinte!
Da
E prea dur sa fiie vazut de parinntii ei…. Da asa este Alexandra, Luiza si toate fetele acelea nu vor fii uitate.
Mulțumim pentru film! Absolut emoționant! Foarte bine făcut ! Domnul să o binecuvânteze pe realizatore și să mângâie familiile care trec prin asemenea dureri! Doamne ai milă de copiii noștri, de țara noastră, de lumea întreagă !
Felicitări pentru preocuparea de a trage niște semnale de alarmă în societate! Scopul și mesajul filmului se înțeleg, ideea și preocuparea sunt de-a dreptul lăudabile. Succes realizatorilor pe mai departe și Doamne-ajută la succese deosebite!
Foarte bun finalul filmului, restul…
1. actorii au fost crispați și neconvingători. Reacțiile mecanizate. Nu se simțea legătura emoțională între ei, ca membri reali ai unei familii.
a) Un om care a stat 4 ani într-o pivniță și a fost torturat nu are o înfățișare atât de plăcuta, un păr atât de bogat (părul se deteriorează dacă ești hrănit deficitar) manichiură perfectă și o alura atât de frumoasă. Durează o vreme bună până când își revine fizic și emoțional.
b) Nu se lasă în casă singur, de către familia care “nu mai putea de dorul său” până atunci, să doarmă sub efectul unui medicament.
c) Face terapie cu cineva cald și blând, nu cu acea figura de film horror, aproape malefică aș putea spune. Și mai ales nu iese la televizor cât timp încă nu e stabil, răscolit fiind de amintiri și coșmaruri.
Singura faza pe care o mai poți simți autentică, exceptând finalul, este cea în care “mama fetei” îngenunchează în fața “Angelei”. Acest lucru este credibil.
Scena in care băiatul dă medicii la o parte pentru a intra în salonul mamei, este de un teatral gen filme turcești. La fel și faptul că peste doamna, rămasă singură acasă, in starea respectivă, intră cine vrea când vrea, doar prin faptul că sună la sonerie iar dânsa pur și simplu…deschide ușa. Doamna este efectiv lăsată în pericol de propria familie atât de “iubitoare”.
2. O femeie dispecer plecată singura sa salveze pe cineva de un bărbat sau mai mulți, fara un echipaj, e de-a dreptul…paranormal. Numai când te gândești că poate fi unul sau mai multi indivizi cu ceafă lată acolo, te “umpli” de-a dreptul de curaj, că-i vei bate tu pe aceia, mai ales când ai și familie acasă. E clar că poți fi anihilată din start iar actul de salvare e total nesigur? Sau?!
Uneori ar ajuta mai multa ancorare in realitate, la modul “plauzibil” și atenție la detalii.
Mult prea dureros de privit pentru părinții unui copil care chiar nu s-a mai întors, fiindcă serviciile în Romania sunt de-a dreptul josnice …sa mai vadă și ce s-ar fi întâmplat…dacă…am fi trăit într-o țară și într-o lume mai bună. Ar fi încă un cuțit în inima lor. Este doar părerea mea personală.
Ideea de bază și finalul, merită un zece.
Este posibil ca in mod subtil, tot parcursul filmului sa fie anumit atât de bolovănos in asimilarea vreunei asemănări cu realitatea, tocmai pentru a atrage explicit atenția asupra “făcăturii”, ficțiunii pure, in care Angela chiar ar fi fost marea eroină, ar fi făcut și ar fi dres. Parcursul filmului transmite constant mesajul unei lipsei de autenticitate totale(am explicat mai sus motivele).
Concluzia:
Nu de astfel de “eroi” și acte de curaj necugetat și la impuls, are nevoie România, căci cu o floare nu se face primăvară. Ci așa cum rostește procuroarea in final, de fiecare dintre noi in parte. Tu ești eroul atunci când îți faci îndatoririle simple, pe care le ai, cu implicare și dăruire. Ești un om bun, când în pătrățica ta îți faci treaba cu responsabilitate. Și dacă fiecare ar înțelege că participarea lui, atât cât îi e datoria și rostul pentru care e pus acolo unde este, e esențială, nu s-ar ajunge la astfel de dezechilibre monstruoase. Iar fiecare dintre noi ar fi, pe locul său propriu un adevărat erou.