Părintele Pimen Vlad: Despre Post, despre Pandemie și despre Viață!

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad cum explică lupta dintre lumină și întuneric pe plan mondial și în istorie, toate presărate cu o mulțime de istorii și exemple edificatoare. De asemenea, părintele Pimen vorbește despre frică și curaj, cu referiri speciale la pandemie.

Vizionare plăcută!

Cele mai puternice arme sunt: Sfânta Cruce și Maica Domnului

După cum vă spuneam e o luptă mare la nivel mondial, iar în spatele la toate este diavolul. Până la venirea lui Hristos diavolul avea putere. La Dumnezeu se închinau doar evreii, în rest lumea se închina la bolovani, la zei, își jertfeau copilul cel mai mic ca să le meargă bine, se omorau unii pe alții, deci diavolul stăpânea lumea.

Când a venit Mântuitorul, ce a făcut? L-a legat pe diavolul cel mare și l-a aruncat în adânc și de atunci puterea lui a ajuns foarte limitată, făcea numai ce îi îngăduia Dumnezeu. Iar către sfârșit va fi dezlegat treptat și astfel i se va îngădui să aibă puterea din nou, treptat. Și vedem acum o luptă cu biserica și cu tainele bisericii pentru că asta îl deranjează pe el acum. Numai când faci Sfânta Cruce diavolul se depărtează pentru că el nu suporta lucrurile astea. Cele mai puternice arme sunt: Sfânta Cruce și Maica Domnului. De ce credeți că toate sectele o hulesc pe Maica Domnului și nu fac Sfânta Cruce? 

La cine slujești la acela te duci

Noi avem armele cele mai puternice și diavolul nu suportă lucrul ăsta și încearcă să dărâme Biserica. Mai bagă o frică din asta în lume și îi închide în casă și ușor, ușor controlează lumea. Și asta e lupta diavolului ce se folosește de oamenii fără de Dumnezeu, el nădăjduind că încă poate să își instaleze puterea lui.

Chiar dacă simte că va pierde la final, el încearcă să tragă cât mai mulți de partea lui să îi facă în ciudă lui Dumnezeu. Iadul nu a fost făcut pentru oameni, ci pentru diavol din cauza căderii lui, dar noi făcând faptele diavolului, diavolul ne trage după el. Dumnezeu nu vrea așa ceva. Dumnezeu e dragoste, e bunătate, el ne ia în brațe tot tipul. Dar dacă slujim la alt stăpân, la acela trebuie să mergem… la cine slujești la acela te duci!

Campanie electorala în iad

Mi-am adus aminte de o glumă: a murit un mare guvernator și a ajuns la poarta raiului la Sfântul Petru. 

– Cu tine ce să fac aici? Oameni ca tine nu am mai avut pe aici, toți rămâneau jos în iad. Dar îți dau o șansă, te duci o zi și vizitezi iadul și pe urmă vizitezi o zi raiul. La sfârșit îți alegi tu, îți dau șansa asta.

Îl coboară cu un lift la iad, se deschid porțile, muzică, veselie, frumos. Nu era nimic din ce știa el. Vreo 10 draci îl iau, îl poftesc la ei, băutură, femei, distracție. Petrece în felul ăsta 24 de ore super.

Când ajunge in Rai, totul frumos, verdeață, cântece, dar nu era distracții ca în iad și ca în viața lui de pe Pământ. 

Fiind pus să aleagă spune:

– E frumos Raiul, dar iadul e pentru mine, m-am simțit mai bine dincolo, toată viața am trăit așa, mă duc în iad.

A coborât în iad și când intră numai foc, dezastru, țipete, urlete. Dracii l-au luat cu ei și la cazan. 

– Stați așa ce se întâmplă aici? Parcă ieri era altceva!…

– Ieri eram în campanie electorală!

Așa e și în lumea asta. Noi ne mulțumim numai cu ce vedem și cu ce pipăim noi, cu materialul. Raiul nu știm ce este, dacă nu e pipăit, nu îl vedem… De ce să dăm milostenie? Că poate Raiul nu există…

Câștigarea Raiului

Să revin la o istorioară foarte frumoasă.

Un împărat se întorcea de la război în slavă, cu suită și trecând print-o pădure întreabă:

– Ce e acolo?

– Un pustnic!

– Hai să îl văd și eu!

În peșteră pustnicul nu avea nimic, un coș cu niște posmag, jos puse niște frunze pe care dormea și nimic altceva. 

– Vai, vai de tine, sărmanul, zise împăratul. Cât te-ai jertfit tu pentru asta dacă o fi adevărat ce văd!…

– Nu împărate, am jertfit foarte puțin față de cât ai jertfit tu, nici 1%! 

– Cum adică eu cu atâta slavă, cu atâtea bunătăți?…

– Tu, pentru toate bunătățile pe care le ai, ai jertfit Raiul. Pe cele pământești le ai 50-60 de ani și le-ai lăsat, dar pentru bunătățile astea tu ai pierdut Raiul care este veșnic. Eu ce am jertfit? O masă bogată, un pat mai moale, dar eu câștig Raiul care este veșnic. Deci cine a jertfit mai mult?

Asta facem noi, ne legăm de pământul ăsta cu toată nebunia lui de parcă ar fi veșnicia aici, iar cu sufletul care trăiește miliarde și miliarde de ani, adică veșnic, ce facem?

Câtă hrană ar trebui să îi pregătim sufletului aici pe Pământ ca să aibă să trăiască în veșnicie frumos? Ar trebui ca trupului să îi dăm 20 și 80 sufletului. Trupul ăsta și așa rămâne hrană a viermi, putrezește, dar sufletul? Nu zice nimeni, mănâncă că ai nevoie, i-ați o mașină, dar i-ați o mașină să îți faci treaba nu să arăți la toți ce grozav ești. Mergi în concediu de exemplu în Grecia, cu 2000 de euro îți faci un concediu frumos. Nu, eu mă duc în Dubai și cheltui 50.000 de euro. Pentru ce? Cu banii rămași mai puteai ajuta 10 familii sărace să își facă și ele un concediu, să se bucure. Sau du-te la un orfelinat și plătește 10.000 de euro să meargă 50 de copii o săptămână la mare și ei.

Exemplul lui Iov

Dacă am fi cu discernământ am trăi frumos. Avram la timpul lui era printre cei mai bogați, avea 180 de slugi. Să ne uităm la Iov, nu se putea număra averea lui, avea în jur de 7000 de cămile. La timpul ăla cine avea 10 cămile era socotit bogat, deoarece cămila dădea lapte, transportai pe ea bagajul și călătoreai pe ea. Și când a început Dumnezeu să îi ia tot, cei șapte copii, averile, slugile și a dat lepra în el, boala care nu se vindeca niciodată, s-a mutat din casă pe un maldăr de gunoi și cu un ciob de sticlă curăța viermii de pe el.

A venit nevasta lui si îl povățuia să îl blesteme pe Dumnezeu, iar el nici măcar nu a certat-o : „Vorbești ca una din femeile nebune. Dacă am luat de la Dumnezeu cele bune nu trebuie să le primesc și pe celelalte? Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”. Văzând Dumnezeu răbdarea lui i-a dat alți șapte copii mai frumoși, iar bogăția lui s-a dublat, s-a triplat că nu îi mai știa numărul pentru că el l-a slujit pe Dumnezeu și în bogăție și în sărăcie.

Noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu așa cum a avut Iov. Frica vine de la necredință, în momentul în care noi nu avem încredere în Dumnezeu vine frica. Și permanent avem frică și la sfârșit mori bolnav psihic și îți pierzi și sufletul. Nu, noi trebuie să avem încredere 100% în Dumnezeu pentru că Dumnezeu este dragoste și nu ne lasă niciodată. Dumnezeu ne-ar ține în brațe, dar știe că dacă ne dă prea mult bine o luăm razna, ne depărtăm de el. Și atunci e nevoit ca părintele care mai folosește nuiaua ca să nu o ia copilul pe arătură, așa mai folosește și Dumnezeu bățul ca să ne țină pe calea cea dreaptă, să nu ne pierdem sufletul pentru că ăsta e scopul.

Binecuvântare de le Dumnezeu prin copii

Era o familie cu 5 copii din care ultimul avea sindromul Down și îi întrebam cum e?

– Părinte, un an de zile am plâns, m-am dat cu capul de toți pereții, dar acum dacă nu ar fi fost copilul ăsta… El e cel care ne-a ținut familia unită, el ne-a făcut să ne apropiem de Dumnezeu, să ne rugăm. Înainte era un dezastru în familie, dar el a legat toată familia, toți ne-am strâns în jurul lui să îl ajutăm. Datorită lui ne-am trezit la realitate. Ceea ce părea un necaz, a ajuns să fie o binecuvântare de la Dumnezeu. 

De multe ori femeile spun că au fost la doctor care le-a recomandat să dea copilul afară pentru că e posibil să fie bolnav… Păi, aia e mântuirea ta! Cum să îl dai afară? Este o binecuvântare de la Dumnezeu! Dacă te rogi cu credință iese și sănătos, dar dacă îngăduie Dumnezeu asta este binecuvântarea lui Dumnezeu.

Copilăria de altă dată

Revenind la post. Postul să fie făcut din dragoste și să fie cu drag! Și orice este pe masă, „Slavă ție, Doamne! Bogdaproste! E pâine pe masă, mi-e suficient!”. Înainte mergeam la prășit de dimineață până seara, munceam toata ziua si era suficientă o ceapă, o bucată de mămăligă și niște brânză dacă nu era post. Beai apă și te săturai. Mergeai desculț, făceai masaj la picioare și reglai tot organismul în felul ăsta. Oamenii erau mult mai sănătoși și erau copilării frumoase.

Acum pentru orice fleac mergem cu copilul la urgență. Eu când alergam desculț cu fratele meu la țară, am călcat într-un ciob de la un borcan și am simțit durere până la inimă. Când m-am uitat era despicată talpa și se vede osul, că nu apucase să curgă sângele. Am fugit într-un picior la mama. M-a legat cu o bucată de cearceaf, a șters întâi un pic, a înfășurat de 3 ori și ăsta a fost medicamentul… O săptămână am sărit într-un picior după care și-a dat drumul. Asta acum era de urgență, anestezie, pe vremea noastră nu era nicio treabă. Prea multă cocoloșeală acum. Nu zic să nu ai grijă de copil, dar ai grijă altfel, nu toată ziua pe internet și la televizor, ai grijă în privința asta! Dă-i să citească, copii nu mai citesc!…

Tinerii din ziua de azi

Am văzut odată o filmare cu întrebări puse copiilor de liceu. Erau întrebări despre Eminescu, despre istorie. Habar nu aveau, spuneau niște prostii imense. Ăsta e tineretul care se ridică? Da, e tineretul care învață totul de pe telefon și numai ceea ce îi place. Noi călcăm pe osemintele strămoșilor noștri care au luptat să apere acest pământ. Noi acum l-am vândut și din păcate nu cunoaștem istoria aceste țări. Când săpau la autostradă au găsit niște ruine care aveau 4000 de ani. La Roșia Montană au găsit lucruri care proveneau de la potop. Gândiți-vă că noi avem strămoși aici de mii de ani. Poate chiar de când s-a împrăștiat lumea de la Turnul Babel, dar pe noi nu ne mai interesează lucrul ăsta. 

Le spui de Decebal, de Burebista, habar nu au tinerii!… Cititul e important și nu cel pe calculator, pentru că într-o zi se vor șterge astea și tu nu ai o carte în țară. Toată lumea să aibă câte o bibliotecă în casă. Acum e rușine să ai bibliotecă… plasma să fie cât peretele! Eu citeam când eram copil o carte de 200 de pagini pe zi. Eram înnebunit după cărți. Aveam o familie în sat căreia i-a plăcut cititul și avea valize întregi de cărți cu povești, cu basme, cu spadasini, cu ce voiai. Și mă duceam cu traista și luam tot timpul cărți de acolo, să nu rămân o zi fără. Îmi plăcea cititul, am citit de toate și mai târziu când am crescut am trecut la cărți duhovnicești. 

Cărțile scrise de părintele Pimen

Sunt povestiri duhovnicești, minuni de-ale Maicii Domnului, învățături frumoase cu care nu te plictisești. Eu acum am scris vreo 15 cărți pentru că am citit mult și m-a ajutat. Am scris istoricul Athosului acum 15 ani. M-am dus pe la toate mănăstirile și am tot strâns povești. Și le tot povesteam tuturor de mă durea gura și am zis, ia să le pun eu într-o carte! Am mai actualizat-o acum 2-3 ani.

Am scris și istoricul chiliei de aici și am povestit minunile ce s-au făcut din 2005 de când am început construcția. Cu ajutorul Maicii Domnului se pot face foarte multe, dar trebuie nădejde și încredere. Apoi am mai scris cinci cărți de povestiri duhovnicești auzite de la oameni. Venea cineva la mine și îmi povestea cum l-a vindecat Maica Domnului, eu ascultam și când ajungeam la chilie îmi notam pe un caiet. În felul ăsta am scris cinci cărți cu astfel de minuni și cu multe altele.

Am scris două cărți după ce am făcut două drumuri la Sfinții Rafael, Nicolae și Irina in Lesvos cu minunile ce le-am întâlnit mergând acolo. Sunt sfinți ce fac multe minuni, sunt 80 de cărți scrise în grecește cu minunile lor. Ultima carte pe care am scris-o este „Mănăstirea Sihăstria sau dragostea cea dintâi”. M-am gândit să scriu despre această mănăstire pentru că eu acolo mi-am început viața monahală și tot acolo l-am întâlnit pe Părintele Cleopa. Toate amintirile de acum 30 de ani le-am pus în această carte. Chiar îmi spunea cineva care citise toate cărțile despre mănăstirea Sihăstria, că lucrurile ce le-am scris eu în carte nu le-a mai găsit în alte cărți.

Am scris despre un părinte în vârstă care avea un picior pe care abia îl trăgea după el, dar mergea cu noi la cosit și pleca cu 3 ore înaintea noastră, de la 5 dimineața, ca să înceapă cositul odată cu noi. Și cosea până la ora 3, fără să mănânce și la întoarcere făcea iar trei ore până la mănăstire. Bătrâni din aceștia nevoitori am întâlnit la Sihăstria, acum toți sunt plecați. De asta tuturor le spun să meargă când au ocazia la cimitirul mănăstirii, să vedeți câtă pace este acolo. Mi-au spus oameni cărora le e frică de cimitire că acolo ar sta toată noaptea, atât e de frumos și atâta pace este acolo.

Cunoașteți-vă țara și istoria ei

Vrei un concediu? Ia, dă o tură prin Bucovina să vezi câte mânăstiri sunt, mergi prin Vâlcea să vezi câte mănăstiri sunt! Sunt foarte multe lucruri frumoase în România de văzut. Am întâlnit oameni care văzuseră 10-20 de țări în care fuseseră în concediu și habar nu avea de România. Trecuseră cu mașina prin două, trei județe, dar nu ca să viziteze. Voi știți ce țară avem? Te duci într-o țară care s-a format acum 100-200 de ani, care nu are istorie…

Mergi la Turnul Eiffel care este făcut la noi în țară, la Sibiu, la Reșița și mai știu eu unde și noi mergem și ne fotografiem și spunem că am fost cine știu unde. Iar la noi sunt atâtea frumuseți! Și peșteri și lucruri descoperite de te minunezi câte frumuseți are țara noastră… 

Vlad Țepeș

Am citit de curând viața lui Vlad Țepeș, „Răstignit între cruci” se cheamă cartea. Ce viață a avut Vlad Țepeș… Și-a iubit țara cum nu a iubit-o nimeni, s-a jertfit pentru ea. Știți cum a murit el? Că a fost și el trădat până la urmă! Conducătorul Ungariei a zis că îi dă 50.000 de soldați împotriva turcilor, dar s-a înțeles și cu turcii ca în momentul în care ar trebui să atace, oastea maghiară să nu o facă și să plece. El avea în schimb 250 de oameni de bază trimiși de Stefan cel Mare și Sfânt. Și a rămas cu acești soldați singur cu 50-100.000 de turci. Și a spus așa:

– Sunteți gata să muriți alături de mine?

– Da, noi înapoi nu dăm din fața turcilor!

Și așa a murit vitejește ca un ucenic, omorând zeci de mii de turci. Că a făcut el anumite lucruri? Să citiți să vedeți de ce a ajuns el să tragă în țeapă. Veneau turcii și el știa că nu le poate face față. Ei cuceriseră Constantinopolul și au venit cu armată mare, iar el avea puțin peste 10.000 de oșteni. Și și-a dat seama că singura soluție este să bage groaza în turci, și pe care îl prindea îl trăgea în țeapă și îl punea pe margine drumului, astfel ca atunci când vin turcii să îi vadă… Uite unde ajungeți dacă mai veniți la noi! Cum în țară erau destui hoți a început să îi tragă și pe aceștia în țeapă ca să bage frica și în ei. Astfel s-a ajuns ca la izvoare să fie căni de aur și nimeni nu se atingea de ele.

A dat de lucru la toată lumea, a reparat toate cetățile, economia mergea bine și nu a fost țara mai bogată niciodată ca în timpurile acelea. A fost un om cu drag de tară.  

Ștefan cel Mare și Sfânt

Apoi Stefan cel Mare și Sfânt, se spovedea la Sfântul Daniel sihastru, se împărtășea la el. Iar înainte de a pleca la luptă toată oastea se împărtășea și se spovedea. Cei care mureau, mureau ca mucenici, cu Hristos în ei fiind pregătiți pentru asta. Din cauza asta zic că pământul la noi e plin de mucenici. Și pentru asta trebuie să luptăm pentru acest pământ sfânt prin credință, rugăciune și dragoste multă între noi, că asta ne unește și nu poate nimeni să ne dărâme în felul acesta.

Să fim ca scuturile lui Alexandru Macedon, care la 20 și ceva de ani a pornit și la 30 și ceva de ani avea cucerită jumătate de lume. Avea falanga lui, lănci de 5 metri, și niște scuturi, iar când intra în dușmani se înfigeau 10 în sulița aia ca la souvlaki (frigăruie greceasca). Astfel trecea prin orice zid de dușmani, iar scuturile erau foarte importante pentru ca nimeni nu putea ajunge la cei ce mânuiau armele. Așa trebuie să fim și noi duhovnicește, întăriți astfel încât să nu ne poată ajunge nimic, toate pandemiile lumii, nimic nu trebuie să ne dărâme. Trebuie să fim puternici prin unitatea tuturor creștinilor.

Adaptarea la condițiile actuale

De multe ori găsesc creștini râvnitori care în loc să îi ajute pe preotul lor sau pe episcop, ei îi vorbesc de rău că și-au luat mașină de exemplu. Dar ei nu se gândesc că sunt și ei oameni în primul rând și că primesc telefon: „Părinte, vino repede că moare mama, hai să o împărtășești!”. Dacă te duci cu bicicleta faci o jumătate de oră, cu mașina poate ajungi în 5 minute și după aia poți merge și în altă parte. Astea sunt condițiile de acum, chiar spunea cineva: „Dacă ar fi fost condițiile astea de acum, Sfinții Apostoli ar fi mers pe jos?”. Hai să fim seroși, de ce foloseau corăbiile? Pentru că ajungeau mai repede. 

Sfântul Ioan Maximovic când călătorea în Shanghai, trebuia să ia avionul. Sunt mijloace moderne de transport de care este nevoie acum. Sunt de ajuns cei care se luptă cu biserica acum, hai să nu o mai dărmăm și noi din interior. Avem încă luptători în biserică, preoți buni, avem episcopi buni, oameni care se luptă pentru biserică, hai să nu îi ascultăm numai pe cei care apar la televizor. 

Manipularea prin televiziune

Vorbeam odată cu un reporter care îmi povestea discuția cu un alt reporter care scotea numai cazuri negative din cadrul bisericii și l-a întrebat:

– Dar tu altceva nu vezi? Hai să te duc să vezi preot care a făcut un azil și îngrijește de 30 de bătrâni din cheltuiala lui! Hai să vezi alt preot care a făcut un orfelinat! 

– Ah, nu pot! Eu sunt plătit să caut numai cazurile negative, pe celelalte nu le pot prezenta.

Iar când nu găsea un caz, ca să iasă știrea, atunci îl fabrica. Credeți că omul ăla o să aibă o moarte liniștită? Să ne gândim că din cauza lui vor trage și copiii lui!… 

Fabricarea știrilor

Să vă mai spun un lucru. Un călugăr român care știa puțină greacă s-a dus prin Atena și i-a zis un reporter: „Îți dau 5000 de euro ca să spui în fața camerei că în Athos călugării sunt homosexuali”. Era călugărul mai simpluț, dar când a auzit, l-a lăsat și a plecat. Ei pescuiesc lucrurile astea. Dacă mai țineți minte la mănăstire la Tanacu, au îmbrăcat o femeie în maică, au pus-o în fața mănăstirii și ea povestea că maicile sunt chinuite în mănăstire și ea nici nu era din mănăstire!… Deci, sunt o grămadă de lucruri fabricate! 

Văzusem o scenă la o televiziune, cineva filmase cu un telefon din spate. Erau camerele puse, oameni îmbrăcați în combinezoane de spital, un om într-un pat de spital care era împins în mare grabă, iar cineva striga „feriți-vă!”. Cum au terminat cadrul de filmat au început să râdă că le-a ieșit cadrul bine. Iar acest film apărea la TV și lumea credea că asta se întâmplă în spitale. 

O lume de legume ușor de controlat

Se fabrică o grămadă de lucruri de acest fel. La începutul pandemiei arătau imagini vechi de câțiva ani și ei ziceau că sunt actuale, iar imaginile au apărut în toate țările și fiecare țară spunea că a fost filmat în țara lui.

Persoană din public: Aia cu sicriele, părinte! Sala de sport plină de sicrie!

Cu sicriele, o grămadă de lucruri fabricate. Televiziunile au nevoie de așa ceva, sunt plătite să facă lucrul ăsta. Pe om dacă îl ții în panică și în frică, l-ai distrus. Se dorește să se ajungă la o lume de legume care să fie ușor de controlat. Și ceilalți stau și se lăfăie, dar nu își dau seama că la rândul lor sunt marionete și în spatele lor e diavolul care îi manipulează pe ei să poată controla lumea. La urmă, cum am spus, ai făcut lucrurile diavolului, te duci în casa lui!

Persoană din public: De-asta s-a creat și frica asta acum!

Să nu avem frică de nimic

De-asta zic, să nu avem frică de nimic. Uitați în vară, am fost în tară unde am întâlnit mii de oameni, i-am îmbrățișat pe toți. Ei mă întrebau dacă e ok să ne îmbrățișăm, iar eu le răspundeam: „Nicio problemă, pandemia cu pandemia, noi cu dragostea!”. Pe Dealul Patriarhiei am sta de vorbă cu o femeie și în timpul ăsta mă sună cineva:

– Părinte, am auzit că sunteți în țară!

– Dacă sunteți în zonă, veniți aici la Patriarhie! 

– Pot să mai iau pe cineva?

– Da!

Când apare, apare cu 20 de persoane în Dealul Patriarhiei, la strada mare. Au sărit toți pe mine, m-au luat în brațe, plângeau toți. Un polițai la 30 de metri mai încolo, trăgea cu ochiul, dar nici nu îndrăznea să se apropie. Atunci erau legile stricte, cu distanțare. Am stat vreo jumătate de oră cu ei și am zis așa: dacă vroia Dumnezeu să mă îmbolnăvesc, mă îmbolnăveam. Dar nu, am fost în țară, am revenit în Sfântul Munte cu mila Domnului nu m-am îmbolnăvit pentru că eu am probleme mari cu inima. Eu dacă m-aș îmbolnăvi, imediat… Mi-au zis și doctorii că la mine inima e la limită. Pot trăi și 80 sau 100 de ani sau pot să cad mâine să mă duc. Inima depinde de tine cât ai grijă de ea. 

Și atunci am zis, dacă Dumnezeu știe că eu plec mâine măcar să nu îmi pară rău că am trăit. Mă bucur frumos de tot ce este. Stăm de vorbă acum, ne bucurăm, poate mâine mor eu sau cineva dintre dumneavoastră, măcar să nu regreți că timpul nu îl mai dăm înapoi! 

Și atunci să trăim frumos, în dragoste, în bunătate! Dacă poți să faci un bine, fă un bine! Dacă poți să îi zâmbești cuiva, zâmbește, încearcă să trăiești frumos și atunci nu numai că dai bucurie, dar îți vine bucurie.

Vă mai povestesc un lucru și încheiem. Eram în țară, veneam de pe la Vâlcea, că am anumite familii în țară care de vreo 10-15 ani sau obișnuit să trec pe la ele. Și mergeam spre Curtea de Argeș. Acolo este o doamnă îndrăgostită de Grecia care și-a deschis un magazin cu produse grecești: iaurturi, brânză, fructe de mare… S-a bucurat tare mult când m-a văzut, m-a servit cu niște fructe de mare, am gustat ceva și am stat de vorbă. Fiind acolo am mers și pe la Sfânta Muceniță Filofteia. Trebuia să ajung la Brașov, dar nu mă grăbeam. Acum, cu mila Domnului m-am modernizat și mi-am luat GPS. Am scris acolo Sfânta Filofteia și am ajuns. M-am închinat, m-am rugat, m-am bucurat în biserică, m-am dus pe la regi, Regina Maria pe care o apreciez foarte mult pentru că a fost dragostea românilor.

Regina Maria a iubit România și românii au iubit-o din toată inima

Ea a iubit România și românii au iubit-o din toată inima. Ea a fost pentru România ca o mamă. Mai ales că am citit o carte scrisă de ea, găsită pe la Prodromu, despre cum a murit copilul ei Mircea, la 14 ani. Acolo povestește toată drama acelei perioade, copilul mort acasă, soldații plecau pe front și nici un tren cu soldați nu pleca din gară fără prezența ei. Și-a lăsat copilul și a ajuns în gară când trenul tocmai pleca. Soldații au aruncat florile primite de la mame sau de la iubite, spre Regina până au îngropat-o în flori. Atunci și-a dat seama cât era de iubită. Soldații mergeau să moară pe front și toate florile i le-au aruncat ei.

Ea mergea prin toate spitalele la răniți, la bolnavi de ciumă sau de alte boli, nu conta, ea trecea pe la fiecare bolnav. Când auzea bolnavul că e regina lângă el se bucura. Povestea ea despre un soldat care nu mai avea față și nici ochi, doar auzea. Îi explodase în față o mină. Și cineva i-a șoptit la ureche că e regina lângă patul lui și atunci el a întins mâna, iar Regina la prins de mână: „Sunt aici!”. Iar el a început să șoptească cât putea el să mai vorbească: „Îți doresc să ajungi regina tuturor românilor!” (România nu era întreagă atunci). „Am izbucnit în plâns și am fugit din spital, nu am putut răbda. Un om care știa că moare, nu mai are mult, nu dorea sănătate pentru el, dorea să devin eu Regina tuturor românilor. Cât și-a iubit acel om țara!”, spunea ea. 

Iubirea de țară

Din cauza asta a ajuns și ea să iubească România așa mult. Le spun multora și acum „Cât trăiesc eu în Sfântul Munte, ca-s călugăr de 28 de ani, dar eu cred că îmi iubesc țara mult mai mult decât mulți români din România”. Eu, după unul din bunici sunt Vlad, după celălalt sunt Vodă precum cei doi voievozi, Vlad Țepeș și Ștefan Vodă. Ar trebui să am sângele albastru. Și am citit mult despre ei. Eu întotdeauna când discut despre țară mi se face pielea de găină. Eu mă uit la strămoșii noștri care s-au jertfit pentru țara noastră.

Am un nepot acasă, acum e la liceu, citește ăla… Spune maică-sa că seamănă cu mine, citește în continuu. A făcut o compunere în clasa a 7-a la școală și s-a ales cea mai frumoasă compunere din 7 sate. A povestit cum a murit bunicul în război, iar la serbare când a citit-o în fața primarului, plângeau toți. Atât de frumos a scris el compunerea că i-a dat primarul un cadou de 500 de lei și o diplomă. 

Orice lucru faci, fă-l ca pentru Dumnezeu

Eu citeam și plângeam, venea mama și mă trăgea de mână: „Tu n-auzi? De 5 minute te strig!”. Nu auzeam. Abia atunci ieșeam eu din poveste, eu trăiam ceea ce citeam. Noi când facem ceva trebuie să trăim. Orice lucru, fă-l ca pentru Dumnezeu! Și o muncă, dacă o faci cu drag devine atât de ușoară munca aia pe care o faci că tu nici n-o simți, pleci odihnit și mulțumit acasă. Și în felul ăsta vei fi apreciat de cei pentru care muncești. Dacă faci totul cu drag și Dumnezeu te binecuvântează, îți dă de zici: „Doamne ajunge, mai dă și la vecini că eu am de toate!”. Eu spun lucrul ăsta din experiență, din viață.

Eu când am început lucrul aici, am plecat de la nimic. Aveam 1000 de euro datorie și nimic în buzunar. S-a făcut aici o lucrare din nimic. Totul a fost prin minunile Maicii Domnului. Ajungeam la o limită, trimitea Maica Domnului pe cineva cu exact suma de care aveam nevoie! La acoperiș costa 25.000 de euro numai acoperirea cu piatră. A venit un om cu un plic și mi l-a dat. Și când am chemat meseriașul, banii au fost la milimetru, 25.000 de euro a costat. Maica Domnului știa exact! 

O grămadă de lucruri și de minuni s-au întâmplat, dar trebuie să ai încrederea totală și să te dăruiești, să faci cu drag. Eu am spus, orice faceți să faceți cu drag. Fă puțin, dar să faceți cu drag, din inimă. Dacă mergi să ajuți pe cineva, de exemplu să îi repari gardul, mergi și fă cu toată inima, cu dragoste! Dacă ai făcut o faptă bună pentru care ai transpirat, aia are valoare! 

Sunt multe lucruri în viața noastră pe care dacă le facem cu drag, o să avem Raiul pe pământ și o să ne ducem în Rai și dincolo. Dacă facem totul cârtind, nemulțumiți, că cel de lângă mine are mai mult decât mine, toată viața vom fi nemulțumiți. 

Să ne mulțumim cu ce ne-a dat Dumnezeu

Trebuie să ne mulțumim cu ce ne-a dat Dumnezeu că ne va da Dumnezeu mai mult dacă știe că ne e de folos. Iar postul să îl ținem cu drag, să îl iubim pe Dumnezeu. Să zic, Doamne, fac și eu jertfa asta,  tai și eu de aici, mai amân o oră să mănânc, mă înfrânez, mănânc mai puțin, adică să facem totul cu drag. Să facem fapte bune, să nu ne mai enervăm, să ne rugăm, să încercăm să ne luptăm să rămână bisericile deschise. Că dacă vede preotul că e plină biserica se luptă și el mai mult că e încurajat de enoriași. Atunci se luptă și episcopul că are sprijin, deci totul pornește de jos, rotița aia mică pornește tot mecanismul. Creștinul dacă e alături de preot, preoții alături de episcop atunci Biserica devine o putere și nu o poate dărma nimeni! 

Nu vedem acum câtă luptă e împotriva Bisericii? Totul depinde de noi, deci curaj, întărire, rugăciune multă și nădejdea în Dumnezeu. Și cum am mai zis, să nu existe creștin care să nu aibă icoana Maicii Domnului în casă și candela aprinsă. Ai plecat de acasă, săruți icoana, ai venit acasă: „Îți mulțumesc că am ajuns acasă la familia mea, Maica Domnului!”. I-ați familia în brațe, copii, că nu știi dacă te mai întorci, îmbrățișează-i cu drag! Iar pe nevastă, ajut-o și pe ea la bucătărie că nu-i ușor!… 

Iar trec de la una la alta! Era un bărbat cu cinci copii care tot își ocăra nevasta. Venea acasă, se așeza la televizor și spunea:

– Nevastă, adu-mi de mâncare, adu-mi…

– Dar nu mai pot!

– Ce nu mai poți? Eu muncesc toată ziua și tu stai degeaba acasă! 

La un moment dat sa îmbolnăvit, săraca. S-a dus la spital și a stat internată o săptămână, timp în care el a stat acasă cu cei cinci copii. După trei zile e venit la spital:

– Nevastă, să te faci repede bine să vii casă că nu mai rezist!

– De ce? Doar stai acasă degeaba, ți-ai luat concediu! 

– Ce degeaba? Copiii sunt flămânzi, în casă e murdar și nu mai fac față, nu dorm noaptea!… 

Deci el nu a rezistat mai mult de trei zile, i-a orânduit Dumnezeu să vadă ceea ce face nevasta zi de zi. Noi nu ne dăm seama ce avem în jurul nostru, ai nevastă care își vede de treaba ei, nu veni cu alte sarcini la ea! Vino cu o floare seara, o ciocolată, un cadou sau o surpriză. Să vezi cu câtă dragoste va face și ea mai mult când vede că munca ei este apreciată de cineva!

Vorba bună mult aduce

Femeia în general chiar dacă știe că o iubești, are nevoie zilnic să audă lucrul ăsta. Vă dau alt exemplu. Era ea la muncă, disperată, amărâtă, mergeau toate rău și sună soțul:

– Ce faci, draga mea?

– Ce să fac?…Cu munca!…

– Te-am sunat să îți spun că te iubesc și îmi e dor de tine!

Deodată i-a dispărut toată tristețea și i-a revenit cheful de muncă și de viață! Telefonul acela a reușit să o scoată din acea stare pentru toată ziua. Ce mult contează o vorbă bună! Pentru noi poate nu contrează, dar pentru ea are mare valoare. Putem să avem un înger în familie, o soție care ți se pare că e sucită, o poți face să te minunezi ce nevastă ai, dar cu condiția să știi să te porți cu ea. Dacă te porți frumos o să ajungi să ai un Rai în casă, dacă nu… ai iad…

Iar pe copil cel mai bine îl educi cu dragostea nu cu parul. Modelul copilului sunt părinții, ei sunt primul exemplu. Și dacă copilul are un tată bun și o mamă bună și copilul va fi un copil bun. Dacă îl vede pe tată beat pe stradă, va trece pe cealaltă parte, îi va fi rușine să spună că e tatăl lui. Din cauza asta trebuie să căutați să fiți model pentru copii voștri și atunci veți avea copii buni, dacă nu, nu! Cum se zice: „Așchia nu sare departe de trunchi!”. Ce ai făcut tu, să te aștepți să facă și copilul tău. Ți-ai bătut tatăl, să te aștepți să iei bătaie la rândul tău…

Să facem totul cu dragoste

Să încercăm să facem totul cu dragoste și să vedeți ce frumoasă devine viața. Cum dragostea nu e pământească, e de la Hristos, dacă toată viața am folosit-o am cultivat-o și ne-am alimentat de la Hristos, obligat ne ia Hristos: „Voi ați trăit în dragostea mea, veniți aici la dragostea mea!”. Nu zice nimeni nu mânca sau nu merge într-un concediu! Eu tuturor le spun, măcar odată la o lună rupe două zile indiferent de ce treburi ai, ia-ți familia în mașină și mergi cu ei pe un munte, mergi să viziteze ceva, bucură-te cu ei! Dacă mergi la mare ia o minge și joacă-te cu copiii, nu stați pe telefoane! Lasă telefoanele în mașină și bucurați-vă de natură, comunicați unii cu alții, fiți apropiați, de asta e nevoie!

Acum tehnologia a preluat totul și dacă părinții nu se îngrijesc și nu își fac timp să îi scoată pe copii din casă, să se bucure cu ei, se distruge tot.

Deci, dragii mei curaj, și tot înainte! Cu Hristos, cu Maica Domnului, postul să îl ținem cu drag și atunci pe toate le vom vedea frumoase! Dacă nu… ne chinuim. Alegeți ce vreți!

Să ne ajute Maica Domnului pe toți! 

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!