Părintele Pimen Vlad: Despre cum vine Ispita

Vizionați pe părintele Pimen Vlad cum explică modalitățile prin care cineva este ispitit și cum putem să ne luptăm cu aceste gânduri, folosind exemple practice din Sfânta Scriptură și din Sfinții Părinți.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ispita

– Menționați la început felul în care privim persoanele sau ispitele care sunt în jurul nostru. Sunt momente în viață în care spre exemplu zice: – Uite a venit aia dezbrăcată, gata m-a stricat, mi-a stricat ideea și m-am dus cu ea. Sau mi-a pus anturajul o sticlă de băutură pe care eu n-aș fi băut-o, dar am băut-o. Sau pe droguri. Dar de fapt problema este la noi. De fapt nu este ispita aia, este o plăcere care tot ascunsă în noi este, nu?

– Deci ce se întâmplă? Toți avem de la căderea lui Adam, toți avem o sămânță în noi. Este atracția bărbatului față de femeie, că d-aia o făcut Dumnezeu pe Adam, după aia o făcut pe Eva ca ajutor. S-o pus ceva o sămânță acolo de atracție acolo unul față de altul. In vers chiar pune acolo: Vei fi atrasă de bărbatul tău, el te va stăpâni, deci exista din totdeauna, atracția asta există.

Lupta noastră

Dar de la asta mai departe depinde de noi. Ea exista în interiorul nostru dar de aici începe lupta noastră. Adică accept sau nu accept lucrurile astea. Vin gândurile, mă îndulcesc cu ele sau nu mă îndulcesc? Adică mă limitez la ceea ce este, cumva vin gândurile, și atunci încep, transform în frumos, încerc să mă gândesc la altceva, încerc să mă rog, încerc să văd altfel. Sau imediat încep să le învârt în capul meu.

Văd o femeie, da? Dacă nu pot la nivel de gând să gândesc, să nu stau să insist cu privirea asupra ei. Să încep s-o studiez, că atunci trupu-i neputincios, mintea la fel, adică insistând ajungem la prima treaptă în care începem să ne complacem cu așa ceva. Adică începe o cedare la lupta, cedez un pic și de acolo una mai mult. Pleacă aia apare alta, dacă tot m-am uitat la aia mă uit și la cealaltă. Adică începe cedarea câte un pic la noi. Și dacă la început e îndulcirea cu privirea, dup-aia vine și la nivel de gând, încep să mă gândesc, se duce și la inimă, se duce mai departe. Cum am spus, iadul și Raiul e în mintea și-n inima noastră, de aici pornesc toate. 

Anturajul

Să zicem o moară, îi pui grâu, grăunțe, scoate făină, îi pui piatră, scoate nisip. Dar moara nu se oprește niciodată, ea lucrează continuu. Așa și la noi, mintea nu poți să o oprești, lucrează continuu, dar depinde ce îi dăm noi. Dacă noi îi dăm rugăciune, îi dăm gânduri bune, îi dăm lucruri frumoase, ea lucrează continuu. Cum am spus, lupta e înăuntrul nostru și noi suntem de vină, nu-i nimeni de vină. Să dăm vina că anturajul, bun, dar dacă anturajul ăla mă strică , mă depărtez de anturaj. Adică eu știu ca-s slab la țigări, la droguri, la băutură și anturajul ăla se ocupă cu așa ceva. Și totuși eu mă duc cu ei știind că eu poate am mai folosit lucrurile alea, și-s slab și mă duc în anturajul ăla,

De ce spune undeva la Sfânta Scriptură dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, tai-o. Cu ochiul tău cel drept, tot așa, scoate-l. Aici se referă la anturajele care sunt. Dacă anturajul ăla te trage în jos, termină cu el. Nu ai ajuns tu la puterea să îi întorci pe ei, deci tocmai lucrul acela te va trage pe tine în jos, te va dărâma pe tine. Și de-asta întotdeauna anturajul te trage în jos. Și de-asta e bine să evităm anturajul dacă vedem ca într-adevăr ne trage în jos, terminăm cu așa ceva. Nu-i asta o problemă că vai, că se supără. Noi ne retragem pentru că vedem că ne face rău. Să renunțăm la ce ne dărâmă în jurul nostru. De-asta zic, problemele pornesc de la noi. 

Adevărații prieteni, dacă te văd că ai luat-o pe calea buna nu te părăsesc, vin și ei după tine. Dar cei care, dacă te văd că ai luat-o pe calea bună și încearcă să te tragă pe tine, ăia nu-s prieteni. Interes, sau poate că ai bani or să fie toți în jurul tău, dup-aia dacă nu mai ai te părăsesc. Dacă ai luat-o pe calea lui Dumnezeu la fel se întâmplă, la fel dispar toți c-ai înnebunit. Deci întotdeauna, noi să ne facem prieteni pe cei care sunt în duhul nostru, dacă noi ne luptăm pe-o cale a lui Dumnezeu.

Sfinții – prietenii noștri

Și cei mai buni prieteni, am mai vorbit eu de asta, sunt sfinții. Să ne facem prieteni sfinți, cât de mulți sfinți. Mă rog la unul azi, mâine la altul. Le cerem ajutorul lor și atunci avem cei mai de bază prieteni, care nu trădează, nu înșală, nu-s ocupați când avem nevoie de ei. Imediat, sfântul e prezent acolo. Maica Domnului, împărăteasa, cum spune că era odată o corabie pe mare și pe acolo furtună, dezastru, toți corăbierii se țineau de ziduri, vomitau, le era rău, disperați. Și-au început sa strige cu voce tare: Sfinte Vasile, Sfinte Ioane, Sfinte Nicolae nu ne lăsa. Fiecare striga. Și era un părinte mai în vârstă în corabie, stătea într-un colț, se ruga în felul lui. El se tot uita la ei că strigă, și zice:

– Mai oameni buni opriți-vă o clipă. Toți s-or oprit.

– De ce să ne oprim? Ce s-o întâmplat? 

– Strigați toți slugile dar pe Împărăteasă nu o strigă nimeni? Ia strigați voi la Maica Domului să vedeți.

Și când or început toți să strige: – Maica Domului, s-o liniștit marea. 

Strigați întâi la împărăteasă

Întâi strigați la Împărăteasă și apoi strigați și la slugi și o să vina Împărăteasa cu toți sfinții și o să ajute. De-asta întotdeauna vrem ajutoare de nădejde, în primul rând să o avem pe Maica Domnului, că-i mijlocitoarea directă la Mântuitorul. Ea nu mai are nevoie de intervenții. Un sfânt merge și el la Mântuitor dar de cele mai multe ori se duce la Maica Domnului și o pune pe ea, că întotdeauna e mamă. Noi la fel, tot la Maica Domnului să intervină la Mântuitorul.

Deci noi avem nevoie de așa ceva, de sfinți, de Maica Domnului. Pe oameni îi ajutăm cât putem. Dacă vedem că suntem slabi atunci ne retragem. Nu facem față, stăm de-o parte pentru ca obiceiurile rele și pe cei buni îi fac răi. Și de-asta e bine, putem ajuta stăm acolo, nu, ne retragem. Și ne lasă anturajele în jurul nostru doar alea care ne duc spre Dumnezeu. S-a înțeles?

– Prietenii sunt ca umbra pe soare, când e soare. Cum a venit norul s-a dus și prietenul. Cât e soare sunt toți acolo.

– Pai eu de ce zic? să ne facem prieteni sfinți, prieteni care nu abandonează niciodată. Iar ceilalți din oameni nu că nu sunt, doar că e în limita omenească, omul e slab. De ce spune acolo, la Sfânta Scriptură și la Psaltire, “Nu vă nădăjduiți spre boieri spre fii oamenilor întru care nu este mântuire”. Deci să nu ne nădăjduim spre tot ce e omenesc. De multe ori te uiți la ăla: Mă, are funcție mă dau și eu bine că sigur o să trăiesc și eu bine. Celălalt are bani, mă dau și eu bine. Și-l dăm pe Dumnezeu de-o parte pentru asta.

Să nu nădăjduim la oameni

Praful se alege din tot, și din tine care te-ai pus bine pe lângă ăla, și din ceilalți. Deci se poate alege praful din toți pentru că ne nădăjduim spre partea materială și spre oameni. Asta însemnând când îl dăm pe Dumnezeu de-o parte. Cel care îl are ajutor pe Dumnezeu, ăluia nu îi e frică de nimica. Că știe ca are Cerul de partea lui. Și dacă are Cerul de partea lui cum poate să îi fie frică de ceva? De-asta întotdeauna să avem încredere în Dumnezeu, în Maica Domnului și sfinți, și atunci, nu suntem păgubiți niciodată, că altfel lunecăm, uite așa ne ducem la vale. Pe o pantă fără oprire. 

Dobândirea iubirii față de aproape

– Vreți să mai întrebați ceva?

– Care ar fi instrumentele prin care se poate dobândi iubirea față de aproapele? Bun, e rugăciunea, dar pe lângă, adică cum se poate lucra, care ar fi pârghiile prin care ai putea să dobândești, că așa e un cuvânt tare frumos.

– Cum poți ajunge de exemplu în sport? Cum o luat Halep discul de aur? Ce-o făcut ea ca să ajungă acolo? De mică de la câțiva anișori, iarnă, vară cu paleta în spate s-o dus. N-o avut copilărie, n-o avut nimic, s-o dus ca să ajungă ea ce și-o dorit ea acolo, da?

Jertfa

Noi ne dorim să avem dragoste. În felul ăsta mă jertfesc. Cum mă jertfesc. Văd că am și eu muncă acasă, că munca nu se termină, dar văd că și la vecini le-o căzut poarta. Și se chinuie săracul singur. Renunț la a mea un pic și mă duc și spun: – Mă vecine hai că țin și eu un pic aici o jumate de oră pot să te ajut și eu. Vezi că celălalt se chinuie să încarce ceva: – Măi vecine hai că te ajut și eu un pic. Deci cu toate ca tu ai treaba ta, renunți un pic la a ta și te-ai dus. 

Vezi ceilalți că are 10 copii și la tine mai prisosește un pic, și chiar de nu prisosește, azi ne mulțumim cu porția asta că uite felul doi îl ducem la vecin. Deci renunțăm la ceva, luptăm cu noi înșine și asta devine a doua fire. Orice lucru că-i bun sau rău, luptându-ne să îl facem mereu devine a doua fire. Și tu după aceea, începe să lucreze mila înăuntrul tău.

– Chiar dacă inițial nu ai făcut-o din dragoste și din milă.

Topirea pietrei din inimă

– Nu contează. La început te lupți cu tine însuți să îl ajuți pe celălalt și de la un timp Dumnezeu văzând insistența ta, că tu vrei să faci lucrurile astea, te lupți cu tine, începe să lucreze, să topească piatra din inimă. Și atunci începe să îți fie milă. Și ușor, ușor lucrezi. Lucrezi cu unul bolnav, cu altul cu copii săraci, amărâți, orfani. Te duci tot timpul acolo unde de multe ori e suferință, unde e durere.

Le spuneam la mulți. – Bun, da părinte unde să ajut? – Du-te într-un spital unde-s bolnavi abandonați. Sau într-un azil de bătrâni pe care nu îi mai vizitează nimeni. Chiar copiii lor i-o dus acolo. Du-te de exemplu într-un azil din ăsta care are 50 de bătrâni. Nu fă altceva, ai și tu 50 de lei, cumpără 50 de trandafiri și du-te acolo. Poate mâncare le dă acolo. Și du-te tu la fiecare saluta-i, întreabă-i de sănătate și da-le un trandafir. La un bătrân sau o bătrâna uitată de toată lumea. Să vadă că cineva a venit și i-a adus un trandafir acolo. Știți ce înseamnă lucru acela?

Mi-o trimis Dumnezeu un înger

Cunosc cazuri care au făcut așa ceva, și spunea, mă duceam câteva ore pe zi pe care le aveam libere după muncă, prin spitale, pe la azile. Și stăteam de vorbă, îmi fixam azi cât pot, cu o singură bătrână. Și mă duceam, aia abandonată la pat, o luam de mână și stăteam o oră de vorbă cu ea. Și lăsam să îmi povestească necazurile ei, atâta. Si după aia plecam. Știi cum o vedeam pe bătrâna aia când plecam? Zicea: – Mi-o trimis Dumnezeu un înger. Așa vedea bătrâna. Copiii ei au abandonat-o acolo și tu te-ai dus și ai stat și i-ai ascultat necazul. Sunt mii de feluri prin care, decât să stai la film la televizor, te-ai dus și ai făcut lucrul ăsta. Tai ceva de-a ta și te duci și faci așa ceva. 

Exemplu pentru copiii tăi

Sau să zicem că ai și tu doi copilași acasă și trăiești mai bine. Și știi că este o familie amărâtă cu nu știu câți copii care n-au nimic. I-ați copilașii cu tine, pune-i  să strângă oleacă jumătate din jucăriile pe care le au și te duci la familia aia care nu are ce mânca. Și arata-i copilașilor tăi ce au copii aceia, ca să vadă diferența și pune-i cu mâna lor să le dăruiască jucăriile lor. 

Deci și copiii făcând o jertfă, pe ceilalți îi bucură, primesc și ei bucurie interioară pentru ca ei fiind curați își dau seama de lucrul ăsta. I-ai bucurat pe ceilalți și lasă-i să se joace cu ceilalți. Nu cum e acuma, văleu nu te atinge, microbi. Nu las-i să se joace. Am întâlnit cazuri care se duceau așa și spuneau copiii după câteva zile după ce veneau acasă: – Mami când mai mergem la aceia?

Mila

Adică gustau o bucurie, chiar de ăia erau mai murdari, cum erau, mulți, dar gustau bucuria copilăriei că împărtășeau cu ceilalți copii. – Mami dar ducem și păpușa asta? Îi ducem că am văzut ca nu au copii aceia. Și copii ăștia se transformă, le bagi mila înăuntrul lor în inima lor mică încât permanent când văd copii ceva să dea, să ducă. Deci îi transformi pe copii tăi să facă ei lucrul ăsta de mici și în felul ăsta și pe tine te sensibilizează și ușor, ușor dobândești milă. Cum a zis: “Căci milă doresc nu jertfă “. Și mila duce la dragoste. Din mila asta dup-aia îți e milă de ori și ce, eviți și-o furnică, ți-e milă de orice în jurul tău și ușor, ușor se transformă în dragoste lucrul ăsta. 

Și întotdeauna să pui lucrurile astea la picioarele lui Dumnezeu. Doamne, ajută-mă să mai fac ceva dacă e voia ta. Nu că faci tu, cu mila lui Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu să faci lucrul ăsta. Și atunci ajungem din mila la dragoste, dup-aia ne smerim, că vedem că toate astea le face Dumnezeu prin noi. Deci trebuie să luptăm și asta înseamnă jertfesc, azi o urmă, nu săptămâna viitoare, azi. Eu dacă zic azi că am venit și sunt obosit, las că mâine o să mă duc, mâine o să intervină ceva, las pe săptămâna viitoare. Nu, azi, azi o să mă duc și o să  fac lucrul asta. Puțin, nu am decât 5 minute, mă duc și fac lucrul asta azi. Mâine o să fac altceva.

Facerea de bine – un scop în viață

Și permanent dup-aia începi să îți faci ca un plan în viitor. Unde o să mă mai duc? Ce o să mai găsesc? Faci un scop în viață din a face binele. Și asta putem transforma cum am zis, totul în jurul nostru în frumos. Dar trebuie luptă, jertfă. Dai de la tine, din timp, din ce ai, din toate ale tale și oferi. Și lucrul ăsta transformă, îl transformă pe om, îl face mai bun.

– De multe ori sunt familii în care părinții sunt buni de lucru și nu vor să lucreze, și copiii săracii suferă din cauza asta. Vrei să îi ajuți dar nu știi părinții ce fac. Dau bani pe băutură, dau banii …… nu merg la copii.

– Un pic ca să înțeleg. Deci este o familie care are copii mulți. 

– Are copii, doi, trei, unul, da nu lucrează și trăiește din mila altora. Pe ăștia cum trebuie să îi luăm?

– Le duci alimente, cel mai bine. Pentru că alimentele obligat le mănâncă copiii. Mai departe mila Domnului. Că nu poți tu sa-i scapi de patimile care îi duc pe ei. Dar de foame le e foame si la copiii aceia. Nu contează ce fac părinții, le duci alimente la copii, copiii se bucură. O jucărie la copii, ceva le duci că pe acelea nu le beau, alea se consumă acolo în casă.  Adică e treaba lor ce fac mai departe părinții. Dacă tu poți să faci un bine, fă pentru copii.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!