Sfântul Siluan Athonitul descris de IPS Antonie Bloom

Vizionați un cuvânt cu putere a unui om considerat sfânt despre un alt sfânt. Vizionați un cuvânt de laudă a IPS Antonie Bloom la adresa Sfântului Siluan Athonitul în care sunt expuse cele mai importante momente ale vieții sfântului, comentându-le din perspectivă duhovnicească.

Date biografice ale IPS Antonie Bloom

Înaltpreasfinţitul Mitropolit Antonie Bloom (6 iunie 1914 – 4 august 2003) a fost episcop al Episcopiei de Suroj al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru Marea Britanie şi Irlanda.

S-a născut la Lausanne, în Elveţia. Şi-a petrecut primii ani în Rusia şi Persia, întrucât tatăl său era membru al corpului diplomatic imperial rus. Mama lui era sora compozitorului Alexander Scriabin. În timpul Revoluţiei bolşevice, familia a trebuit să părăsească Persia, iar în 1923 s-a instalat la Paris, unde viitorul mitropolit şi-a primit educaţia. A absolvit studii de fizică, chimie şi biologie şi şi-a luat doctoratul în medicină la Universitatea din Paris.

Antonie Bloom – clericul

În 1939, înainte de a pleca pe front drept chirurg pentru armata franceză, a depus în secret voturile monahale în Biserica Ortodoxă Rusă. A fost tuns în monahism în 1943, primind numele de Antonie. În timpul ocupaţiei germane în Franţa, a lucrat ca medic pentru Rezistenţa franceză. După război, a continuat să profeseze ca medic până în 1948, când a fost hirotonit preot şi trimis în Anglia, pentru a sluji ca preot capelan al Frăţiei Sf. Alban şi Sf. Serghie. A fost numit preot al parohiei patriarhale ruse din Londra în 1950.

A fost hirotonit episcop în 1957 şi ridicat la rangul de arhiepiscop în 1962, ca păstor al Bisericii Ortodoxe Ruse din Marea Britanie şi Irlanda (Episcopia de Suroj). În 1963, a fost numit exarh aj Patriarhiei Moscovei pentru Europa Occidentală, iar în 1966 a fost ridicat la rangul de mitropolit. La cererea lui, a fost eliberat din funcţia de exarh în 1974, pentru a se devota integral nevoilor pastorale ale mereu mai numeroşilor credincioşi din eparhia sa, care veneau la el căutând sfat şi ajutor.

Activitatea

Mitropolitul Antonie Bloom a devenit “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Aberdeen („pentru propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi reînnoirea vieţii spirituale a ţării”); de la Academia-Seminar Teologic din Moscova, pentru lucrarea sa teologică, pastorală şi predicatorială de la Universitatea din Cambridge şi de la Academia Teologică din Kiev. Primele sale lucrări despre rugăciune şi viaţa spirituală (Living Prayer [Rugăciunea vie], Meditations on a Theme [Meditaţii pe o temă], şi God and Man [Dumnezeu şi Omul]) au fost publicate iniţial în Anglia, fiind ulterior traduse şi publicate fie în volum, fie sub formă de articole şi devenind binecunoscute în mai multe ţări, atât în Rusia, cât şi în România.

Mitropolitul Antonie Bloom a demisionat din toate funcţiile sale în 2003 şi a trecut la Domnul pe 4 august 2003. A fost înmormântat în cimitirul Brompton din Londra. Mulţi creştini ortodocşi din Marea Britanie şi din întreaga lume îl consideră pe Mitropolitul Antonie Bloom un sfânt contemporan.

Vizionare plăcută! (transcriptul este după clip și după audio)

Powered by RedCircle

Vreau să spun câteva cuvinte despre Starețul Siluan.

Mulți dintre voi ați citit cartea Sf. Sofronie [Saharov] despre el, și doresc să vă amintesc câteva pasaje. Primul pe care vi-l amintesc este prima lui amintire despre tatăl său.

Regulile care duc spre cer

Tatăl lui a fost un țăran, un țăran credincios, devotat, nu sclav al regulilor, ci unul pe care regulile l-au dus spre cer. Într-o zi din post, a cerut fiului său să-i pregătească ceva de mâncare. Băiatul era încă neștiutor, și i-a pregătit o mâncare care nu era de post. Tatăl lui nu i-a zis nimic. A mâncat mâncarea. I-a mulțumit băiatului. I-a mulțumit lui Dumnezeu.

Dar anul următor, când a venit vremea să facă la fel, i-a zis viitorului stareț Siluan: “Pregătește o mâncare, dar de data asta amintește-ți că suntem în post. Data trecută mi-ai dat o mâncare care nu era de post și am mâncat-o ca să nu te rănesc, dar am mâncat-o ca și când ar fi mâncare stricată. Dragule, nu mai fă la fel și acum”.

Iar starețul nu a uitat niciodată, nu doar faptul că a încălcat regula, despre care nu știa, dar de mila pe care i-a arătat-o tatăl său, de faptul că era dispus să se spurce mai degrabă decât să-l rănească.

Nu se spurcase însă, fiindcă Dumnezeu i-a primit dragostea, mila, delicatețea lui, ca un dar care curăța orice mâncare pe care ar fi primit-o.

Dar de asemenea i-a dat altă viață, o altă adâncime fiului său.

Lucrul pe care vreau să-l citez, nu-mi amintesc dacă e din cartea Sf. Sofronie sau din una dintre scrisori pe care starețul ni le-a scris în Franța cu mulți ani în urmă, înainte de a muri.

Criminalul

Vorbea de un om, un țăran din același sat, care comisese o crimă. A mers la închisoare pentru asta. Dar când s-a întors, a luat parte la “Zilele satului”, o sărbătoare organizată. Iar starețul – viitorul stareț – l-a văzut dansând și cântând și veselindu-se. Și a venit la el și l-a întrebat:

“Cum de faci asta? Ai omorât un om! Cum de poți să te bucuri?”

Iar omul i-a zis: “Am omorât un om, și am ajuns la închisoare. Și în închisoare am înțeles ce am făcut, și am plâns înaintea Domnului, și m-am pocăit înaintea Domnului. Și dintr-odată Duhul Sfânt mi-a arătat că am fost vindecat. Și acum pot să mă veselesc în Dumnezeu, să mă veselesc de viață fiindcă sunt răscumpărat de Hristos. Și ce s-a întâmplat într-adevăr a fost îngrozitor. Dar este în trecut. Iar trecutul nu mai apasă pe umerii mei”.

Nu-mi amintesc exact cuvintele fiindcă le-am citit acum 60 de ani, dar acestea sunt gândurile.

Și încă ceva.

Multă vreme, când a devenit monah, a tânjit să-L vadă pe Domnul aievea, să trăiască prezența și lucrarea Duhului Sfânt.

Și s-a rugat, s-a rugat, s-a rugat și a plâns.

Vederea Domnului

Timp de 14 ani s-a luptat cu absența lui Dumnezeu. Iar în al 14-lea an a ajuns la un punct în care nu mai putea îndura. Și s-a întors spre Dumnezeu și i-a zis: “Ești nemilos, nicio rugăciune nu te poate face să răspunzi!”

Și în acel moment, când ultima nădejde în rugăciunea și tăria proprie, în tânjirea sa spre Dumnezeu s-a stins, și nu mai rămăsese nimic decât el și Dumnezeu, deodată L-a văzut pe Hristos stând înaintea lui.

Și a văzut atâta compasiune, atâta dragoste, atâta milă în ochii și pe fața Lui, încât niciodată n-a mai putut-o uita. Și a lăudat dragostea lui Dumnezeu în toată viața lui, scriind în jurnale, una după alta, experiența lui, a dragostei dumnezeiești pentru el și pentru ceilalți.

Nu putea scrie cu stiloul pentru că nu avea prea multă carte, ci scria cu creionul, dar scria cuvinte ce veneau de la Dumnezeu.

Și între ele este un pasaj, nu țin minte dacă l-am citit în cartea Sf. Sofronie sau într-o scrisoare mai veche, nu pot spune, nu-mi amintesc. Dar el a zis ceva care arată la ce profunzime ajunsese. Era scufundat în prezența Duhului Sfânt. Cât de adânc, profund, integral era pătruns de prezența Lui!

Zicea că chiar dacă ar dispărea toată Scriptura, dacă ambele Testamente ar dispărea, Sfântul Duh ar putea încă să ne învețe toate lucrurile, și într-adevăr, vedem că nu citate ne dă el în scrierile sale.

Sunt cuvinte ale adevărului, cuvinte ale vieții, pe care Sfântul Duh i le-a inspirat.

A atins un punct în care putea trăi în Dumnezeu. Cu dragoste pentru om, iubind pe toți, având grijă de toți, dar nu depinzând de asta.

Vremea morții. Concluzia IPS Antonie Bloom

Iar când a venit vremea morții, zăcea în infirmeria mănăstirii, în Athos, și toți încercau să stea lângă el, ca să nu fie singur în fața morții, să nu moară în singurătate.

Dar Dumnezeu știa că era atât de unit cu El încât nu avea nevoie de ajutor – care era un act de dragoste omenească dar care poate fi transfigurată, împlinită de dragostea dumnezeiască.

Și într-adevăr, aceia care îl înconjuraseră l-au părăsit pentru o foarte scurtă vreme, fiind ocupați cu altceva, cu alt pacient, poate. Și a murit.

Nu a murit singur, a murit cu Dumnezeu Care venise să-l ia de mână și să-l ducă în Împărăția Cerurilor.

Acesta este omul pe care-l pomenim astăzi, și este o lege înaltă în scrierile și în persoana lui pe care nu o pot repeta.

Dar rugați-vă lui. Amintiți-vă de el.

Citiți ce scrie, și veți simți că veți deveni liberi în Dumnezeu, nu un prizonier al regulilor. Dar veți folosi regulile ca ajutor, ca aripi pentru a semăna cuvintele lui Dumnezeu, iar viața voastră va fi viața lui Dumnezeu în voi, și nu veți avea nevoie decât de prezența Sfântului Duh. Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!