O piatră de poticnire în relația dintre bărbat și femeie constituie spusa Sf. Ap. Pavel, citită în Apostolul de la Cununie: „…și femeia să se teamă de bărbat”. Această piatră de poticnire, provine, însă din neștiința celor ce nu cunosc cum stau lucrurile, după cum veți afla mai jos.
Vizionare plăcută! (podcastul și transcriptul este după video)
Powered by RedCircle
Întrebări și răspunsuri cu Pr. Panaghiotis Papagheorghiou
Întrebare: De-a lungul timpului, textul scripturistic despre supunere a fost deseori folosit pentru a justifica șovinismul bărbatului și superioritatea lui în căsătorie.
Care este adevăratul sens al textelor scripturistice precum Efeseni 5:21-33? …mai ales „Femeia să se teamă de bărbat”
„Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.”
Pr. Panaghiotis:
Este într-adevăr ceva șovin atunci când Sf. Pavel cere femeilor să se supună bărbaților lor? Asta e întrebarea.
Și dacă citezi aceste cuvinte înafara întregului context al Sf. Pavel, ar putea apărea ca șovinism. Dar chiar este șovinism?
Deci haideți să… noi citim acest text în Slujba Căsătoriei. Vă voi citi textul întreg ca să vedeți:
Femeia să se teamă de bărbat: Ce spune Sf. Pavel?
„Fraţilor, mulţumiţi totdeauna pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi Tatăl. Supuneţi‑vă unul altuia, întru frica lui Hristos.”
Deci aici nu e vorba ca unul să fie supus altuia, ci ca fiecare să fie supus celuilalt. Deci nu doar soția trebuie să se supună bărbatului, ci și bărbatul trebuie de asemenea să se supună soției.
Și continuă [Sf. Pavel]:
„Supuneţi‑vă unul altuia, întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Căci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru toate.”
Dar apoi se întoarce și zice:
„Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S‑a dat pe Sine pentru ea.”
Deci Hristos a murit pentru Biserică. Și așa ar trebui să-ți tratezi soția. Să fii gata să mori pentru ea.
Deci, e vorba de supunere aici?
Ei i se cere să se supună bărbatului, iar lui i se cere să moară pentru ea! Deci vorbim de ceva foarte serios aici.
„S-a dat pe Sine… ca s-o sfințească…”
Și apoi continuă zicând:
Îndatoririle bărbaților
„Aşadar, bărbaţii sunt datori să‑şi iubească femeile, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce‑şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte.”
Deci zicem că soției i se cere să se supună bărbatului, și în contextul acelor vremuri, are sens evident, deoarece gospodăriile erau conduse de bărbați, dar femeile aveau un rol major de asemenea, deci aici nu e vorba ca soția să fie complet supusă bărbatului, pentru că și ea avea multe responsabilități în gospodărie, în timp ce bărbatul era în piață cumpărând și vânzând produsele gospodăriei, în această societate romană.
Deci, continuă zicând:
„Cel ce‑şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi‑a urât trupul său ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica.”
Deci aceasta este relația: relația de supunere reciprocă, deoarece cu asta începe [Sf. Pavel].
Să revin acolo?
„Supuneţi‑vă unul altuia, întru frica lui Hristos.”
Și apoi zice: femeilor, ascultați de bărbatul vostru, dar bărbații să-și iubească soțiile ca pe propriile trupuri și, precum Hristos, să fie gata să-și dea viața. Acesta este adevăratul sens al creștinătății!
Analiza Sf. Ioan Hrisostom
Și chiar atunci, în primele secole, îl avem pe Sf. Ioan Hrisostom de exemplu, care vorbește astfel, intepretând acest text…
Și zice… știți ce zice?
Că aici e vorba de egalitate, nu e vorba ca unul să fie călcat în picioare de celălalt.
Și ca să vă demonstrez, zice, să mă întorc la momentul când Dumnezeu a creat bărbatul și femeia – întâi a creat bărbatul, și apoi a văzut că e singur, și l-a adormit, și a luat o coastă și a creat-o pe femeie.
Deci Sf. Ioan Hrisostom zice: nu i-a luat din picior s-o creeze. Așa încât nimeni nu va putea să zică că el ar avea dreptul s-o calce în picioare.
Și nu a creat-o nici din capul lui, zice Sf. Ioan Hrisostom, așa încât nimeni să nu poată zice că ea e deasupra lui, ci a luat o coastă dintr-o parte, astfel încât să știm mereu că locul ei este lângă el.
Nu dedesupt, nu deasupra, ci lângă el.
Deci un sfânt din secolul IV, un episcop în secolul IV, un preot din secolul IV, el învață egalitatea!
„Femeia să se teamă de bărbat”: Diferența față de lumea antică
În vremurile în care în societatea romană bărbatul era conducătorul casei, el era șeful casei, dar femeia conducea casa, în adevăratul sens, pentru că ea era, să zicem, „directorul operativ” în acea „afacere” care era gospodăria.
Deci, egalitatea este înțelesul creștin. Și ca să mergem înapoi…
În tradiția evreiască, în sec. I, și în multe comunități evreiești tradiționale chiar și astăzi, există o separație între bărbați și femei chiar și la petreceri, la masă, la mesele organizate.
Și totuși, în Biserica primară avem, pentru prima oară, la masa euharistică, bărbații și femeile venind împreună. Chiar și sclavii creștinați, vin și ei la aceeași masă euharistică și la agape.
Și: nici iudeu, nici elin, nici bărbat, nici femeie, nu mai este separat, segregat, ci toți sunt copiii Domnului, cum explică Sf. Pavel.
Deci este o egalitate absolută a tuturor ființelor umane înaintea lui Dumnezeu și aceasta este învățătura Bisericii chiar din începutul ei și încă este învățătura Bisericii Ortodoxe astăzi.
Traducerea: www.ChilieAthonita.ro
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
22 Comment
Buna seara parinte, sunt Darius daca ma mai tineti minte, am avut oportunitatea in aceasta vara sa stam un pic de vorba. Am reusit sa-l termin pe Spinoza si acum ma zbat cu Blaga, nu am uitat recomadarile dumneavoastra. Daca se iveste ocazia sa putem reveni pe Sfântul Munte, mi ar face mare placere.
Cum dă bunul Dumnezeu. Mai bine însă ia pe Sfinții Părinți. E luminarea cea adevărată. La ceilalți sunt doar urme.
Sărut mîna, Părinte! Vă rog să-mi spuneți și mie, noi cei din lume putem face cu metanierul rugăciuni pentru altcineva (cred că am citit la Sfîntul Efrem Katunakiotul că făcea aceasta), cum putem zice, spunem și numele?
Da, se poate. Cu atenție, însă pentru cine pentru că e posibil să te împărtășești de ispitele sale. Sunt două variante: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” – varianta simplă, având conștiința că toți suntem una și ne rugăm Domnului pentru Adam cel global. A doua variantă este ca la primul bob să spui: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe robul(a) Tău(a) «numele»” iar la următoarele „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește pe robul(a) Tău(a)”.
Numai pentru fiii mei, că numai știu cum să mă mai rog pentru ei. Cu dorința mare vreau să dau pomelnic pentru ei și la O chilie athonită – Intrarea Maicii Domnului în Biserică, cînd o să mă ajute Dumnezeu.
Da, roagă-te pentru fii tăi. Cum să nu!
cum se numesc baietii tai Antonia?
Alexandru- Bogdan și Marian
Dumnezeu si Maica Domnului sa le aranjeze cele de folos lui Alexandru-Bogdan si Marian si tie sa-ti dea liniste de mama iubitoare si grijulie!
Mulțumesc, Elena ! Cel mai mult îmi doresc să-i văd și pe ei în Biserică, cu povățuitor duhovnicesc, ar fi cea mai mare minune! Cînd erau mici nu le-am vorbit de Dumnezeu ci de lume așa că acum nu îmi rămîne decît să vorbesc cu Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru despre ei. Să te ocrotească Maica Domnului, împreună cu toți ai tăi!
Vă pomenim pe toți! 🙂 Să vă ajute bunul Dumnezeu!
Mulțumim, Părinte pentru tot folosul duhovnicesc și nu numai!
Eu am încercat sa ma rog cu rugaciunea lui Iisus pentru diferiți oameni, însă m-am simțit foarte nelinistita. Plus ca îmi vine în minte chipul lor. Nu e bine asa?
Și încă ceva: este bine sa Ii spunem Domnului sa ne dea noua durerea celuilalt în locul său sau sa ne bage pe noi în iad?
Nu. Lasă-L pe Domnul să facă ceea ce socotește mai bine.
Este război de gând. Din cauza asta sunt rezervat când recomand să vă rugați pentru alții. Dar dacă sunt rude sau cineva apropiat pe care Dumnezeu ne-a dat lângă noi (de exemplu angajați sau șefi) este bine – chiar necesar – să ne rugăm și să nu luăm în seamă acest războiul de gând.
Da, părinte. Dar dacă cineva are necazuri, noi sa stam indiferenți și sa nu ne rugăm?
Din contră: să ne rugăm – însă dacă avem puterea. Posibil ca noi, pe noi înșine să nu ne putem ține și dacă Domnul nu voiește, vom avea ispită rugându-ne pentru alții pe care Domnul nu ne-a dat în grijă. Prin „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” cuprindem pe toți în inima noastră.
Sărut mâna, părinte! Și eu doresc să vă întreb ceva despre rugăciunea lui Iisus: de multă vreme (cred că de când a început pandemia), in momentele când spun rugăciunea lui Iisus am un sentiment de vinovăție daca spun „miluiește-mă pe mine păcătoasa” și nu „miluiește-ne pe noi păcătoșii”, adică mi se pare nedrept să cer mila lui Dumnezeu doar pentru mine și nu și pentru ceilalți oameni, pentru toată lumea.Simt nevoia de a cere mila lui Dumnezeu pentru lumea întreagă, căci lumea întreagă este in suferință și mare încercare.V-am scris acestea pentru că am citit ceea ce ați răspuns unei doamne, anume că poți prelua ispitele celor pentru care te rogi. Ar fi bine să spun rugăciunea în forma ei originală” Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! ” și să nu mai cer mila colectivă? Mă iertați, sărut mâna!
Lumea întreagă este în suferință și noi suferim dimpreună cu ea. Deci suntem una cu oamenii, cu ceilalți. Uniți. Deci în clipa în care ne concentrăm pe rugăciune, pe Hristos și spunem „Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă!”, Domnul știe. Dumnezeu nu este chițibușar ca să zică „Nu mă rogi pentru X,Y,Z – nu-i ajut!”. Dacă sufletul dorește, Domnul plinește. Poți să spui și „miluiește-ne pe noi, păcătoșii!” Tu știi cum miști harul, cum ții mintea în rugăciune și nu pleacă la alții și să fie curată fără ispitele altora – atunci când îl presăm pe Domnul să ajute pe cineva pe care nu suntem noi chemați să o facem.
De multe ori am avut sentimentul că duc povara întregii lumi asupra mea, parcă duceam toată suferința lumii în spate.Mă iertați, pomeniți!
Da, asta e foarte bine – dacă nu deznădăjduiești. Să mulțumești Domnului cu smerenie!