Sfântul Nicolae: Atotprezența sfinților – părintele Teologos

Atotprezența sfinților este un concept care nu este înțeles de cele mai multe ori, chiar dacă unii îl acceptă pe plan rațional. Vizionați o analiză în care sunt prezentate dovezi și minuni ale atotprezenței unuia dintre cei mai mari sfinți – Sfântul Nicolae.

Vizionare plăcută! (după video aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Altfel despre Sfântul Nicolae

Aș dori puțin să vorbesc despre Sfântul Nicolae, dar nu o să vorbesc despre viața lui pe care sper că o cunoașteți, ci aș dori să vorbesc despre niște lucruri care se înțeleg greșit, se cunosc greșit, legate de anumite întâmplări din viața Sfântului Nicolae.

Întâi de toate, copiii cei mici știu că de Sfântul Nicolae primesc de la Sfântul, de la Moș Nicolae, în dar obiecte, daruri de ziua Sfântului în cizmulițe. Sper să știți că acest lucru provine din faptul că Sfântul era foarte milostiv. Și Sfântul la un moment dat, aflase că un dregător din oraș, din Mira unde era el episcop… sărăcise și ca să poată să-și întrețină familia, urma să-și vândă fetele, să-și dea fetele într-un mod foarte necreștinesc ca să poată să facă rost de bani ca să poată să-și întrețină familia. 

Era o mare durere pentru el. Fetele nu se puteau căsători pentru că erau sărace și pe vremea respectivă și nu numai atunci, banii într-o căsătorie în anumite cercuri aveau foarte mare importanță și din cauza asta omul respectiv nu știa ce să facă. 

Sfântul Nicolae – binefăcător și milostiv

Acest lucru a ajuns la urechile Sfântului, iar Sfântul pe nevăzute, seara, noaptea, se strecura în casă la dregătorul respectiv care cum spuneam scăpătase și îi arunca bani, îi punea bani în cizme. Și omul a doua zi dimineață când s-a trezit a văzut banii, care era o sumă apreciabilă și cu ei a reușit să-și căsătorească fata cea mare. Acest lucru se întâmplă și pentru fata mijlocie. Și într-un final pentru fata mică.

Omul respectiv pândește noaptea ca să reușească să îl prindă pe binefăcătorul său. Și într-un final într-adevăr îl prinde pe Sfântul Nicolae, îl vede cum intră în casă, cum îi pune banii ca să-l ajute și îl aleargă prin oraș, fuge după Sfântul Nicolae.

Sfântul Nicolae nu vrea să fie văzut pentru că smerenia nu dorește să apară în slavă, ci dorește ca această slavă să fie păstrată pentru veacul viitor și deci aici pe pământ să nu existe astfel de înfățișări ale faptelor bune în fața oamenilor. 

Dar omul respectiv reușește să îl ajungă pe Sfântul Nicolae, să îi mulțumească și-și dea seama cine este și astfel, familia respectivă este salvată pe baza intervenției Sfântului Nicolae punând bani de trei ori, pe furiș, în casa omului respectiv. 

Sfântul Nicolae aduce daruri cu adevărat!

În amintirea acestei întâmplări, copiii primesc cum spuneam daruri de Sfântul Nicolae în pantofii lor, în cizmulițele lor. Copiii mici știu asta, știu că Sfântul Nicolae le oferă aceste daruri. Când cresc însă copiii datorită faptului că încep să păcătuiască, să se depărteze de Dumnezeu și de harul Sfântului Nicolae, nu mai cred, nu mai știu că Sfântul Nicolae aduce aceste daruri, ci cred că sunt tot felul de alte persoane, așa, care le aduc.

Nu, să știți că nu este așa! Este vorba de Sfântul Nicolae care aduce aceste daruri, nu bineînțeles cu trupul său. Pentru că trupul său – nu știu dacă știți – este răspândit în toată lumea.

Moaștele Sfântului Nicolae: scurt istoric

După ce a fost înmormântat la Mira Liciei, moaștele sale la un moment dat au fost duse cu mare alai la Bari unde au rămas o bună perioadă de timp până când, după marea schismă, moaștele au rămas în partea catolică, iar ortodocșii când mergeau acolo se întâmplau o mulțime de minuni cu ortodocșii, iar cu catolicii nu. 

Nu știu dacă știți – ortodocșii când mergeau acolo și ieșeau din biserică cea mai mare parte dintre ei începeau să răspândească miros de moaște, miroseau a mir, mai ales preoții, mai ales călugării. Da, catolicii începeau să se întrebe ce se întâmplă. Dincolo de asta, în clipa în care ortodocșii slujeau Liturghia la subsol unde este mormântul Sfântului numai la Liturghia ortodocșilor Sfântul izvora mir și ortodocșii puneau ligheane astfel încât să poată să adune mirul care curgea de la tălpile Sfântului Nicolae care era și izvorâtor de mir. 

Și din cauza asta ortodocșii prelungeau Liturghia, ajungeau să țină o Liturghie 4 ore, cântau foarte pe larg astfel încât să poată să culeagă cât mai mult mir. 

Eh, catolicii și-au dat seama de treaba asta, foarte mulți italieni începeau să-și pună problema care este credința cea adevărată și de aceea cei de la Bari au dat, au răspândit moaștele Sfântului Nicolae și astăzi părticele din moaștele sale știți foarte bine că sunt și în România și în Rusia, în Sfântul Munte sunt în anumite locuri.

Sfântul Nicolae lucrează prin har în inimile oamenilor

După cum spuneam, Sfântul Nicolae dă aceste daruri, dar nu prin trupul său, ci prin puterea harului său, prin puterea energiei sale necreate pe care a luat-o de la Dumnezeu, prin puterea sfințeniei sale, înmoaie inimile oamenilor care sunt primitoare de har al lui Dumnezeu. Înmoaie aceste inimi ale oamenilor astfel încât oamenii să poată să fie mai milostivi și deci să dea daruri.

Și vedeți că aceste daruri se întâmplă din punct de vedere – hai, să spun așa – instituțional ca și o sărbătoare în neam; doar de Sfântul Nicolae se dau daruri și bineînțeles și de Crăciun. Și poate și de Anul Nou, dar numai de Sfântul Nicolae și Nașterea Domnului. Bineînțeles și Paștele, da….

Dar dintre sfinți în afară de Domnul nostru Iisus Hristos, nu există alt sfânt care să aibă un astfel de dar al milostivirii ca să înmoaie inimile oamenilor într-o asemenea măsură astfel încât toți oamenii care au inimi deschise față de harul lui Dumnezeu să dea daruri. 

Deci este un lucru fenomenal și asta vine de la Sfântul. Să nu credem noi că da, „eu doresc…” și așa mai departe. Este vorba de harul Sfântului Nicolae. Bineînțeles că Sfântul nu calcă în picioare libertatea noastră. 

Darurile din harul Sfântului Nicolae se răspândesc în toată lumea

Trebuie să știți că acest dar este atât de mare că se extinde și la neortodocși, la toată lumea creștină. 

Pentru că vedeți, de exemplu, în creștinătatea de limbă engleză chiar se vorbește despre Santa Claus. Santa Claus vine de la germanicul „Klaus” care este Nicolae – „Nikolaus”. Bineînțeles că vesticii nemaiavând calendar religios, nemaiavând nicio legătură esențială, vie cu Biserica, l-au pus la Crăciun. Santa Claus în Vest vine la Nașterea Domnului care este ultima rămășiță dacă doriți din calendarul bisericesc.

Și Paștele mai există, dar este oarecum împins așa într-o parte pentru că vesticii au o problemă cu crucea. Dar principala sărbătoare a vesticilor care a mai rămas este Christmas; astăzi chiar se încearcă estomparea și acestei sărbători cu Xmas și așa mai departe, cu niște atacuri diabolice, atee chiar și de această sărbătoare. 

Dar să ne întoarcem la Sfântul Nicolae. După cum am dovedit, harul Sfântului este atât de mare încât influențează în bine, înspre milostivire, înspre iubire, pe toată lumea creștină. Nu numai pe ortodocși, dar bineînțeles întâi de toate pe ortodocși. Da. 

Deci nu este vorba de un efect social aici, este vorba de harul lui Dumnezeu care se răsfrânge în social.

Măreția Sfântului Nicolae

Ce este foarte important este faptul că Sfântul Nicolae este un sfânt gigantic după cum toată lumea sper că recunoaște și sunt în Sfântul Munte mănăstiri afierosite Sfântului Nicolae – Mănăstirea Grigoriu, Mănăstirea Stavronichita – o mulțime de sate – Sfântul Nicolae cel Mare, Sfântul Nicolae cel Mic, Sânnicolau Mic, nu?…

Dar ceea ce este foarte interesant la Sfântul Nicolae este că el a ajuns la asemenea măsură fără să scrie nimic. Deci nu este un sfânt care a lăsat ceva scris. El a rămas în conștiința poporului ca alți mari sfinți, prin minunile sale, prin facerea lui de bine, prin milostivirea sa. 

Vedeți că poporul îi iubește mult mai mult pe cei care le fac bine, iubește trăirea și din cauza asta nici Mântuitorul nu a scris  ca să arate că primează trăirea înaintea cunoștinței raționale, înaintea cunoștinței care poate fi cuprinsă în litere. Cunoștința adevărată nu poate fi cuprinsă în litere, este o trăire mai presus de litere, de limbaj, de toate acestea. 

Cunoașterea prin trăire în Ortodoxie

Nu știu dacă știți, Mântuitorul a scris doar o singură dată atunci când a fost adusă la El femeia prinsă în adulter și iudeii ca să-I găsească vină, I-au spus „Doamne, femeia asta pe care ți-am adus-o a fost prinsă în flagrant delict, în adulter; legea spune să o batem cu pietre, tu ce spui?”. Atunci Mântuitorul scria ceva în pământ. Da… Sfânta Scriptură nu spune ce scria Mântuitorul pe pământ, din delicatețe, dar Sfinții Părinți – Sfântul Grigorie Palama spune că Mântuitorul scria acolo, pe pământ, păcatele celor care acuzau pe femeie.

Și atunci gândiți-vă ce presiune psihologică asupra acestor oameni că, pe de o parte aceștia vedeau cu femeia respectivă, Mântuitorul le scria jos păcatele lor și spune „uitați, cine este fără de păcat, să dea primul cu piatra în femeie!”. 

Și atunci fiecare văzându-și în față spovedania publică, văzându-și păcatele în față, rușinându-se, au plecat unul câte unul și n-a mai rămas nimeni în afară de femeie și bineînțeles Domnul nostru Iisus Hristos fără de păcat. ȘI El a spus „nu te-a condamnat nimeni, nu te-a osândit nimeni” și a spus femeia „nu, Doamne” și a spus Mântuitorul „nici Eu”. 

Deci Mântuitorul putea să o condamne pentru că El era fără de păcat, dar a spus „Eu nu te osândesc. Ai grijă însă să nu mai faci!”.

Omul păcătos se îndreaptă prin milostivirea sfinților

Deci vedeți că scopul Domnului nostru Iisus Hristos, scopul lui Dumnezeu și al sfinților nu este condamnarea noastră, ci este îndreptarea noastră prin milostivirea lor, prin caracterul lor milostiv, dar totodată drept. 

Este o mare taină cum se îmbină dreptatea și milostivirea în Dumnezeu și în sfinți și totdeauna milostivirea se laudă foarte mult – katakavfahate în greacă – spune Sfântul Iacob, fratele Domnului, în Scriptură. Se laudă foarte mult în fața dreptății pentru că milostivirea este mult mai mare. 

Și din cauza asta și Sfântul Nicolae este atât de mare pentru că a avut și are o milostivire foarte mare față de oameni.

Biserica sfinților este Biserica milostivirii, a iubirii

Din cauza asta trebuie să știți că noi nu suntem Biserica Bibliei, cărții, cunoștinței raționale, a argumentației. Noi suntem Biserica milostivirii, Biserica iubirii căci iubirea este Dumnezeu, Biserica lui Hristos Cel înviat, Cel viu, Cel iubitor. Asta trebuie să avem ca mântuitor. Nu cartea este mântuitoare în sensul absolut al cuvântului. Bineînțeles că sunt foarte importante și cărțile Sfinților Părinți și Sfânta Scriptură în principal, dar pe primul plan este trăirea, este fapta bună, este cum spuneam milostivirea.

De ce este Sfântul Nicolae atotprezent?

Tot legat de această temă a cizmulițelor, vedem că Sfântul Nicolae este atotprezent. Trebuie să știm că sfinții care ajung la îndumnezeire sunt ca Dumnezeu. Toți Sfinții Părinți spun că omul ajunge ca Dumnezeu în afară de îndumnezeirea după fire. 

Deci sfinții sunt atotprezenți, Sfântul Nicolae este atotprezent. Și acum între mine și camera care mă filmează este nu știu un metru…eh, în acest metru este prezent Sfântul Nicolae, este prezent Dumnezeu, este prezentă Maica Domnului, draga de ea. Înțelegeți…

Este foarte important. Nu care cumva să credeți că Sfântul este undeva departe și în clipa în care mă rog, sună telefonul sau vine un înger și repede repede repede duce mesajul și… Nu! Sfinții sunt prezenți peste tot pentru că sfinții nu sunt limitați de continuum spațiu-timp. 

Raiul

Desigur că numai Dumnezeu este nemărginit, dar sfinții, prin Harul Duhului Sfânt după cum spune și Sfântul Siluan Athonitul, sunt atotprezenți. Și asta vedem în minuni cum sfântul apare aici, dispare dincolo și așa mai departe. Deci atotprezența lor este dovada faptului că Raiul va fi peste tot. Înțelegeți?

Și din cauza asta, așa ca o paranteză, Raiul nu o să fie o grădină de nu știu câți pe nu știu câți metri pătrați, ci Raiul o să fie tot acest univers de 93 de miliarde de ani -lumină, care va fi transfigurat la a doua Venire. Acesta este Raiul. 

Și o să avem o frumusețe de nedescris pe care într-adevăr astăzi nu putem să o descriem, dar pentru a putea să ne bucurăm de această frumusețe care va fi mai presus de orice ne putem noi imagina astăzi, trebuie să ne mântuim, adică trebuie să ieșim din închistarea urii noastre. Trebuie să ieșim să ne deschidem față de zidirea lui Dumnezeu, față de semenii noștri, față de Dumnezeu. Că dacă nu, o să fim în continuu în patimile noastre ca și acum că de exemplu nu putem să ieșim afară pentru că mi-e frig, pentru că bate vântul și așa mai departe și în continuu stau într-un colț al minții mele și îmi fac gânduri, gânduri, gânduri, gânduri… Înțelegeți?

Să îi chemăm pe sfinți! 

Eh, deci cum spuneam, sfinții sunt peste tot și din cauza asta să îi chemăm cu nădejdea că într-adevăr ne vor ajuta, ne ajută și ne aud. 

Un exemplu

Și ca să vă dau un exemplu cu un Sfânt contemporan cu Sfântul Nicolae, e vorba de Sfântul Benedict de Nursia, din  Italia, un Sfânt foarte mare. Petru, ucenicul Sfântului Grigorie Papa Romei, s-a dus la Sfântul Grigorie (bineînțeles pe vremea respectivă, papii erau ortodocși, vorbim de mulți ani înainte de schismă) și-i spune „Papa, mi-a spus Părintele Benedict că a văzut, a avut experiența lumii ca o rază de lumină. Ce a vrut să spună prin asta?”.

Și atunci, Sfântul Grigorie care foarte probabil avusese și el experiența asta pentru că altfel n-ai cum să explici ce s-a întâmplat, îi spune lui Petru, ucenicul său – „Petre, Sfântul Benedict nu a văzut lumea într-o rază de lumină, ci mintea sa a căpătat dimensiuni dumnezeiești, s-a lărgit atât de mult încât toată lumea a fost atât de mică așa cât o rază de lumină.”

Deci acestea sunt dimensiunile la care ajunge sfântul, trebuie să știți! Foarte important asta.

Și deci cum spuneam, Raiul este transfigurarea întregii creații și mai presus decât toată creația.

Raiul și Împărăția Cerurilor

Că tot discutăm despre Rai și atotprezența sfinților, trebuie să știm că Raiul și Împărăția Cerurilor sunt două lucruri puțintel diferite. Exprimă de fapt aceeași realitate, dar din două puncte de vedere diferite.

Împărăția Cerurilor se referă la starea existențială pe care cineva o trăiește și din cauza asta Domnul a spus că Împărăția Cerurilor se află înăuntrul nostru și Împărăția Cerurilor înseamnă prezența Împăratului. 

Pe când în clipa în care spunem Rai, descriem de fapt cam aceeași entitate, dar din punct de vedere, dacă doriți, spațial, spațio-temporal, deci locul mai degrabă, nu atât starea existențială, starea de bucurie.

Și am spus că această stare de bucurie provine din milostivire, din iubirea față de celălalt. Deci o să ajungem în Rai, o să fim deplin fericiți, nu în clipa în care ne iubesc ceilalți, ci în clipa în care noi îi iubim, în clipa în care noi ne deschidem… Acesta este modul de a dobândi fericirea, energia necreată a lui Dumnezeu. 

A dărui vs a primi. Taina milostivirii

Pentru o minte căzută sună puțin absurd pentru că noi suntem obișnuiți cu acapararea, suntem căzuți, suntem obișnuiți cu egoismul. Adică eu o să am fericirea în clipa în care iau. Nu! Eu o să am fericire în clipa în care dau. Asta este logica lui Dumnezeu, care este mai presus decât logica noastră căzută. Este supra-logică. 

Deci de aceea să nu uităm că milostivirea este nedreptatea, dar nu în favoarea mea, ci în favoarea celuilalt. 

Și din cauza asta Sfântul Isaac Sirul a spus – „cum puteți voi să spuneți despre Dumnezeu că este drept când a murit pentru noi, păcătoși fiind?”. Da…

Eh… Deci vedeți fraților cu dreptatea foarte probabil că putem să ajungem în iad. Să avem grijă pe tema asta pentru că sub masca dreptății de multe ori se ascunde ura noastră, rapacitatea noastră în vânătoarea noastră de a găsi la celălalt greșeli, nereguli și atunci „ah, fac eu dreptate… asta e dreptatea… dreptatea mea”. 

Dreptatea ta nu este dreptatea ta, Dumnezeu este absolutul și deci numai El este drept, numai El este nepătimaș pentru că dreptatea înseamnă lipsa de patimă, lipsa de bias (engl. „părtinire”), de distorsiune, asta este dreptatea. Și de vreme ce noi suntem pătimași nu avem cum să fim drepți.

A fi drept înseamnă a fi nepătimaș

Când se spune la Scriptură că Sfinții Ioachim și Ana erau drepți, înseamnă că erau nepătimași. Sau de Sfântul Nicolae când se spune că a fost drept și a fost drept înseamnă că a fost nepătimaș. Adică era total sub luminarea razelor dumnezeirii. 

Din minunile Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae trebuie să știți că este atât de puternic că face minuni până astăzi. Da. E adevărat însă că nu este chemat, din păcate. Cu toate că atunci când cineva are evlavie la el, foarte ușor… și de multe ori chiar și Sfântul Nicolae are inițiativa.

Protector al Hellenic Navy

Să știți că în Grecia, Sfântul Nicolae este stăpânul de necontestat al Hellenic Navy, a Marinei Militare a Greciei, care este una dintre cele mai bine echipate marine din Europa cel puțin dacă nu din lume. Și la Marina Comercială care este una dintre cele mai mari marine comerciale din ultimele 10 din lume. Dacă pe un vas, un vapor din Grecia nu vedeți icoana Sfântului Nicolae înseamnă că nu e vapor grec, elen. 

Din cauza asta se fac mari sărbători de Sfântul Nicolae în cadrul Marinei și cele civile și cele militare și dincolo de asta, cum spuneam, Sfântul Nicolae ajută foarte mult. Și Marina are foarte multe minuni, dovezi ale ajutorului Sfântului Nicolae. 

Dincolo de asta, Sfântul Nicolae face tot felul de minuni nestandard și ajută pe oameni din inițiativa lui, că de obicei sfinții așteaptă să fie chemați, dar dincolo de asta vine el.

Legătura dintre Sfântul Nicolae și Sfântul Nectarie

De exemplu, la Înaltpreasfințitul Nectarie, viitorul Sfânt Nectarie, s-a arătat Sfântul Nicolae și i-a spus „Uite care e treaba, eu o să te ridic mult sus, sus, sus de tot o să te ridic, dar fă-mi și tu ceva! Fă-mi și tu un tron!…”

Da, Sfântul Nectarie nu a crezut în vedenia asta, visul acesta, o dată, de două ori, de trei ori până când s-a convins că este totuși de la Dumnezeu și atunci i-a făcut un tron de argint, un tron arhieresc de argint la Sfântul Nicolae în biserica sa. Da…

Un exemplu din zilele noastre

Sau iarăși o altă întâmplare cu un arhiereu – care se întâmplă în zilele noastre, nu o să spun despre ce arhiereu este vorba, n-are importanță de fapt – în orice caz acest arhiereu are foarte mare evlavie la Sfântul Nicolae și la un moment dat mergea cu mașina și a avut un accident de mașină groaznic chiar în fața unui paraclis cu hramul Sfântului Nicolae. Mașina s-a rostogolit de nu știu câte ori în prăpastie, jos în râpă, s-a făcut zob, praf și pulbere și arhiereul, mitropolitul respectiv a ieșit din mașină fără niciun fel de zgârietură. 

S-a minunat foarte tare de treaba asta, a considerat că este o minune mare și-a făcut semnul crucii și a spus „mulțumesc la Sfântul Nicolae că m-a ajutat, m-a scăpat cu viață”, dar pentru că mitropolitul tot om e, când  a ajuns acasă  a zis „eh, a fost o întâmplare, nu a fost harul Sfântului Nicolae, nu m-a ajutat Sfântul Nicolae….”

Și în timp ce gândea așa și stătea la masă, în clipa respectivă simte o prezență lângă el și când se întoarce vede un alt arhiereu, bineînțeles îmbrăcat ca și monah, nu era cu mitră așa… Și pentru că acest mitropolit din Grecia este foarte reverențios, foarte politicos, se întoarce către noul-venit și-i spune: „dar cine sunteți dumneavoastră?” Și acest nou-venit spune „O Miron Nikolaos!” – adică Nicolae al Mirelor și dispare. Da…

Să îl chemăm în ajutor pe Sfântul Nicolae!

Deci cum spuneam Sfântul Nicolae este un sfânt foarte drăgălaș, care face foarte repede minunile, dar din păcate nu este chemat. Haideți să îl chemăm!

Să ne ajute Sfântul Nicolae! Să ne umple inimile de harul său și să nu mai fim ca cizmele chiar dacă Sfântul Nicolae este pregătit să le umple și pe acelea! 

Să avem un Crăciun fericit! Să avem Sărbători fericite!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!