Sinteza Săptămânii: Îndemnurile și citatele duhovnicești ale săptămânii
18 decembrie 2021
Nașterea Domnului: Minuni, istorioare – părintele Pimen
20 decembrie 2021
Powered by RedCircle
Vă invităm să citiți o selecție a comentariilor scrise de cititorii platformelor O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte și a răspunsurilor pe care le-am dat. Subiectele vizează în principal articolele și clipurile pe care le-am publicat în cursul acestei săptămâni care tocmai se încheie. Am prelucrat foarte puțin unele întrebări pentru păstra din ele doar partea esențială a mesajului.
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Maica Domnului nu ne iartă păcatele prin ea însăși ci prin mijlocirile ei care tot timpul sunt ascultate, după cum am văzut și la nunta din Caana. Aceasta este o dogmă bine stabilită în Biserică. Din cauza asta spunem de sute de ani „Preasfântă născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi”. În greacă: „Υπεραγία Θεοτοκέ σώσων ημάς”. Biserica adevărată este a lui Hristos și nu a Bibiliei, care s-a stabilizat mult mai târziu (în sec. 4).
Maica Domnului e vie, după cum au văzut-o mulți și în vechime și astăzi. Dincolo de asta, mormântul ei gol stă mărturie.
Cultul icoanelor a fost stabilit ca dogmă la Sinodul 7 ecumenic în urmă cu 1300 de ani. Citește și Sf. Ioan Damaschin referitor la icoane.
De ce plâng icoanele? E evident: situația e de plâns, după cum vezi, iar oamenii nu iau aminte. Din cauza asta dă Dumnezeu astfel de situații.
Iisus a fost și este perfect. A blestemat smochinul pentru a-și arăta puterea Sa pedepsitoare pentru că în scurt timp urma să fie răstignit și trebuia să arate ucenicilor Săi că nu va fi răstignit din cauza unei slăbiciuni a Sa. Dincolo de asta, există și o semnificație duhovnicească: smochinul reprezintă Legea Veche care nu putea să dea roade. De acum (de la intrarea lui Iisus în Ierusalim – adică în inimă) va fi Legea Nouă, legea duhovnicească a Noului Testament. Vezi Sf. Ioan Hrisostom și Sf. Grigore Palama. Desigur că pentru un om pătimaș nu este îngăduit a blestema nici măcar lucruri pentru că pentru un om pătimaș este o expresie a urii. Domnul nu a urât acolo, ci a fost didactic pentru ucenicii Săi.
Este „în siguranță” însă mult mai bine este să citești Psaltirea din Vechiul Testament. Are mult mai mult har decât Psaltirea Maicii Domnului, aceasta din urmă fiind, de fapt, o compoziție rusească de dată relativ recentă, scrisă de Sfântul Dimitrie al Rostovului. Și mai presus este rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Vezi: https://www.chilieathonita.ro/2021/06/15/tipurile-de-rugaciune/
Evident. Nimeni nu poate să ajungă la măsurile Maicii Domnului. Însă dacă o avem drept model, atunci ne vom folosi.
Da, ca semn de smerenie pentru a împiedica un rău să se întâmple și din considerație față de cineva, tot sub formă smerită. Este gestul în care cineva se apleacă în fața celuilalt până atinge cu fruntea pământul. Aceasta este metania (mare). Închinăciunea, plecăciunea (metania mică) este în clipa în care cineva se înclină puțin înainte din mijloc în fața celuilalt, rămânând, însă, în picioare. Metania se face și în cazul în care facem canonul și atunci nu este nimeni dintre oameni de față. Le facem în fața lui Dumnezeu.
Este un obicei de origine germanică, legat de mediul înconjurător care are viață perpetuă – deci se văd tendințe panteiste, păgâne. Pe de altă parte, însă, de vreme ce oamenii astăzi se folosesc de acest obicei ca să se apropie mai mult de Dumnezeu, este bine să se păstreze în modul său încreștinat. Desigur că noi recomandăm programul ascetic corespunzător pe care Biserica îl recomandă, adică post, rugăciune acasă și la biserică, meditarea la taina Nașterii Domnului și, în general, toate faptele bune legate de această perioadă.
Dacă, însă, oamenii nu vor să se ridice la cerințele Bisericii, lucru care este foarte păgubos pentru ei, noi nu îi vom forța să părăsească bradul de Crăciun pentru că o mai rea ruptură se produce.
Desigur că există și o mare masă de oameni care fac parte din programul ascetic menționat mai sus și țin și pomul. Desigur, fiecare cât poate și până unde poate. Toți ne luptăm să devenim mai buni.
Așa este. Nu avem vină. Dacă ai fi fost atent la podcastul din linkul de mai sus ai fi înțeles. Pe scurt, dacă noi suntem fiii lui Adam și Eva îi moștenim pe aceștia. De exemplu, dacă cineva este născut de părinți cu anumite patimi (de exemplu dacă părinții sunt bețivi sau agresivi) atunci, cu toate că nu este vinovat copilul de păcatele părinților, copilul va avea tendințele părinților, o aplecare în spre aceste patimi. Din cauza asta, se vorbește atât în societate de „familia bună” de „cei șapte ani de acasă” etc. La modul mult mai intens – absolut – asta s-a întâmplat și în relația Dumnezeu – Adam – noi. Nu este vorba de faptul că Dumnezeu „l-a pedepsit” pe Adam ci Adam a ales să trăiască fără Dumnezeu. Acest lucru se vede plenar astăzi – noi încercăm din răsputeri să ne creăm o societate și să ne rezolvăm problemele fără Dumnezeu. Toată istoria omenirii arată încercarea disperată a omului în acest sens. Pentru că Dumnezeu nu este tiran (cum îl cred unii) și iubește absolut pe om (în pofida urii oamenilor față de Acesta), respectă deplin libertatea de alegere a omului, chiar dacă acest lucru constituie chinul acestuia din urmă.
Păcatul nu e o problemă juridică ci una medicală. O distorsiune existențială. Aceasta am învățat-o de la părinții noștri, și în ultimă instanță de la Adam. Vezi https://www.chilieathonita.ro/2021/06/17/ce-este-ortodoxia/
În Sâmbăta Mare, după tipic, se serbează Vecernia Învierii. Din cauza asta se aruncă cu frunze pe jos. Ceea ce oamenii cred că e „Învierea” (adică la 12 în noaptea din spre sâmbătă spre duminică) este de fapt Utrenia Învierii, urmată de Ceasuri și Sf. Liturghie.
Este unul din motivele principale pentru care Dumnezeu a îngăduit această pandemie.
Desigur că nu sunt două persoane. E una și aceeași persoană. În română avem „muntele Athos” și/sau „sfântul munte Athos” și nu „muntele Aghios” sau – mai rău – „sfântul munte Aghios”. (Aghios în greacă înseamnă „sfânt”). Sf. Paisie Athonitul este formula standard de desemnare a locului și nu Sf. Paisie Aghioritul pentru că Sf. Paisie Aghioritul ar însemna, oarecum, Sf. Paisie Sfințitul. Este adevărat însă că s-a încetățenit supranumele de „Aghioritul”, inclusiv în Grecia. Sf. Sofronie de la Essex, care era cult, a pus corect: Sf. Siluan Athonitul – care s-a și încetățenit. Desigur că nu o să ne certăm pe tema asta, însă aceasta este poziția oficială a Patriarhiei Ecumenice – mai bine zis, a traducătorului oficial a acesteia în limba engleză.
Știința nu se ocupă de „noroc”. Este „miracol” pentru că multe lucruri știința nu le poate explica, pentru că știința se (auto)limitează la metodele senzoriale (trupești) de cunoaștere care generează anumite date, iar aceste date sunt interpretate de mințile noastre limitate. „Miracolul” apare pentru că „designerul superinteligent” care este Dumnezeu a făcut lucrurile în așa fel încât dacă omul cercetează cu bune intenții lumea înconjurătoare, ajunge în mod necesar la acest „designer” – adică la un creator care nu este orb, nu este „norocul” sau „întâmplarea” ci cineva cu mult mai inteligent decât noi. Vezi „miracole” aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/11/04/animale-incredibile-care-sfideaza-evolutionismul/ și o abordare mai conceptuală însă foarte, foarte bună aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/12/16/intrand-in-logica-credinta-lui-dumnezeu-ips-nicolae-de-mediterana/
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comments
Părinte, îngăduiți o întrebare ce provine dintr-o zbatere lăuntrică mai veche a mea.
Cum facem să nu mai lăsăm mintea să pună ca filtru al gândirii sale logica noastră lumească?
Altfel spus, cum facem să lăsăm loc pentru puțin suprarațional atunci când ne folosim de judecata noastră?
Mie îmi pare că mintea tot pune frână încercării noastre de pătrundere dincolo, înspre Adevăr. Nu știu cum să mă lepăd de reflexele gândirii mele care caută tot timpul dovada, logica și palpabilul.
Înțeleg calea noastră ca pe un abandon al sinelui, simt cum iubirea aproapelui aduce pacea, dar noianul de întrebări pe care mintea mea îl fabrică cere mereu același fel de răspuns, trecut prin rațiunea limitată a omului căzut.
E nevoie de timp ca să înveți să asculți de omul pe care Dumnezeu îl validează în fața ta. În clipa în care înveți să asculți, înveți să-ți depășești cadrele foarte strâmte ale credinței în propriul gând și intri în cadrele nemărginite ale credinței în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, prin ascultarea de celălalt.
Părinte, citind la sfîntul Maxim Mărturisitorul despre viața Maicii Domnului, m-am minunat de tăria pe care a avut-o umblînd, atunci cînd Domnul era prins, printre soldați înarmați, printre hoți și prin toată zarva. Sfîntul zice: “Dar Fericita, ca o porumbiță nevinovată și ca o oiță pașnică în mijlocul șerpilor și aspidelor și al fiarelor sălbatice, a rămas a rămas plină de înțelepciune căci o umbrea* biruința Fiului și Domnului ei.” cum să înțeleg, oare Maica Domnului știa de biruința morții prin răstignirea Domnului, de jertfa Sa pentru păcatele noastre, de învierea Sa pentru îndreptarea noastră sau a acceptat totul făcînd ascultare de voia Tatălui ca la Bunavestire?
E vorba de ascultarea mai presus de logică a Maicii Domnului. O stare mai presus de fire. Nu putem cunoaște ce a trăit cu adevărat Maica Domnului pentru că nu avem nici pe departe măsurile ei.
Sărut mîna! Maica Domnului să vă ajute!