De la Crăciun la Anul Nou – părintele Pimen Vlad

Vizionați un cuvânt de folos al părintelui Pimen Vlad în care acesta face o mică analiză duhovnicească a sfinților și sărbătorilor pe care îi prăznuim între Crăciun și Anul Nou, accentuând în mod deosebit pe Soborul Maicii Domnului.

Vizionare plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei că ne vedem iarăși! Sper să mă auziți că m-am băgat după un colț undeva, aici în pădure, din cauză că e vânt foarte tare și am încercat să fiu într-un loc mai la dos așa, ca să mă puteți auzi. 

Bucuria dăruirii 

Da, dragii mei, iată că a trecut și Nașterea Domnului. De fapt, Nașterea Domnului nu trece niciodată că trebuie să o avem permanent în sufletele noastre, dar așa, luată omenește, fiecare s-a bucurat după cât a oferit.

Ai oferit bunătate, dragoste, milă, același lucru l-ai primit în suflet. Întotdeauna primim după cât oferim. Vrem bucurie sufletească să primim, trebuie să oferim. Cum oferim? Ajutând pe cei din jur, bucurându-i și bucuria se întoarce la noi. Exact cum se spune că Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Oferim, ajutăm pe ceilalți, se întoarce totul la noi înzecit, însutit. Da, dragii mei.

Calendarul sărbătorilor de iarnă 

Maica Domnului, mijlocitoarea noastră

Și uitați ce frumos au rânduit Sfinții Părinți: Nașterea Domnului și imediat a doua zi, Soborul Maicii Domnului. Vedeți ce frumos? Soborul Maicii Domnului, imediat după Nașterea Domnului, adică întruparea Mântuitorului. S-a născut Mântuitorul, a venit pe pământ…, sărbătoarea Maicii Domnului, a mamei Lui. Imediat una după alta ca să ne arate însemnătatea Maicii Domnului. 

Și aici vreau să zic undeva: vedeți că mulți din afara Ortodoxiei aruncă cu noroi în Maica Domnului. Ce-i Maica Domnului? Totu-i Biblia, totu-i știu eu ce spune acolo, Iisus Hristos a terminat…. ce-i mama Lui? Nu există. Mare înșelare pentru că Maica Domnului la Judecată va fi de-a dreapta Mântuitorului. Ne va judeca Mântuitorul după faptele noastre, dar pentru că e și milostiv, Maica Domnului va interveni permanent pentru noi. 

Deci, dragii mei, o cinstim pe Maica Domnului, primim cinste, ca să știți, va mijloci pentru noi la Judecată. De asta s-o cinstim cu drag pe Maica Domnului permanent.

Soborul Maicii Domnului 

Și mă gândeam la Soborul Maicii Domnului, cât de frumos! De ce oare e numit sobor? Pentru că Maica Domnului niciodată nu este singură. Întotdeauna când se roagă pentru noi, când mijlocește pentru noi, vine cu tot cerul cum se spune, cu Sfinții, cu Sfinții Îngeri, cu Arhangheli, cu tot soborul. Întotdeauna când se roagă pentru noi la Mântuitorul, se duce cu tot soborul ca să-L înduplece să-și facă milă cu noi.

O altă zi a mamei

Eu aș putea zice că ziua asta – Soborul Maicii Domnului – ar trebui să fie prăznuită și ca ziua mamelor. Pentru că Maica Domnului a devenit mamă, L-a născut pe Mântuitorul. Imediat a doua zi, cumva e prezentată ca mamă și ar trebui toate mamele să prăznuiască. Și în ce fel să prăznuiască? 

În afară de ziua mamelor, cu cinste față de Maica Domnului și să facă ceva, anumite lucruri așa și în familie, soții pentru soția care i-a dăruit copii, e mamă pentru toată familia. Un dar ceva, să fie ceva, să existe o legătură a dragostei, ceva care să îmbunătățească legătura dintre ei. 

Fecioria Maicii Domnului – pildă de la Sfinții Părinți

Da, dragii mei, Soborul Maicii Domnului. Și am să vă spun aici o mică istorioară de la Sfinții Părinți. Se spune că undeva în pustiu, trăia un bătrân cu viață sfântă, dar foarte simplu. Și trecând pe acolo, pe la el, un eretic care avea tot felul… Că au fost erezii, știți, în timp, diferiți oameni, secte din astea. Și a venit și a spus: ce vă închinați voi la Maica Domnului? 

Zice: cum se poate? Spune și tu așa, omenește, cum se poate să nască și să rămână fecioară? Imposibil așa ceva. Și după ce a spus mai multe acolo la bătrân, a plecat.

Ei, și i-a introdus sămânța asta a gândului, bătrânului – măi, dacă are dreptate și ăsta? Deci îl lupta continuu chestia asta, dar el era cu viață sfântă și Dumnezeu, ca să nu se piardă în lupta asta a lui cu gândurile astea, a luminat pe alt pustnic de pe alt munte să vină la el. I-a descoperit cu ce se luptă bătrânul.

Și atunci, a pornit pustnicul de acolo și a venit la el. Și când a ajuns în fața lui i-a spus așa – avea un toiag în mână, că a venit cu un toiag. I-a spus: bătrânule, ia aminte la mine! 

Cei trei crini

Și a lovit cu bastonul într-o stâncă din față, acolo. Și a spus așa: Maica Domnului, fecioară înainte de naștere. Și în momentul ăla, din stâncă, a crescut un crin frumos, cu flori frumoase așa, foarte mirositor. 

Apoi, a lovit din nou și a spus așa: Maica Domnului, fecioară în timpul nașterii! Și a crescut al doilea crin frumos și mirositor. 

Și a lovit a treia oară și a spus: Maica Domnului, fecioară după naștere! Și a crescut  al treilea crin la fel. 

Deci în felul ăsta l-a încredințat bătrânul acela de minunea asta a nașterii Domnului, mai presus de fire. Și atunci, bătrânul – cel care venise – s-a întors și a plecat fără să zică alte cuvinte. Deci l-a încredințat prin minune pe bătrânul ăsta de adevărul cuvintelor Sfinților Părinți. 

Mântuirea e posibilă prin Maica Domnului, Sfânta Cruce și Sfinți

Da, dragii mei, să nu vă luați după nimeni care vă spune diferite lucruri, care țin Biblia în mână și în numele Bibliei fac atâtea și atâtea lucruri, lovesc în Maica Domnului, în Sfânta Cruce și în altele. 

Nu, dragii mei! Mântuirea noastră nu poate fi fără Sfânta Cruce, fără Maica Domnului, fără sfinți, fără cerul complet. Nu putem noi separa – cutare nu-i bun, dăm deoparte așa, nu! Tot soborul ceresc, cum se spune, care participă la fiecare Sfântă Liturghie pe pământ. Spune că vine Mântuitorul, Maica Domnului, toți Sfinții, Sfinții Arhangheli și Îngeri – coboară toți la Taina Sfintei Liturghii. Sunt prezenți împreună cu noi în Biserică. Biserica triumfătoare împreună cu Biserica luptătoare. 

Da, dragii mei. Și mergem mai departe, vedem cât de frumos, s-a rânduit mai departe în Biserică, trei zile de prăznuire: Nașterea Domnului, Soborul Maicii Domnului și după aceea Sfântul Arhidiacon Ștefan întâiul mucenic. 

Sfântul Arhidiacon Ștefan

Vedeți? S-a rânduit ca să fie primul mucenic pentru Mântuitorul. Sfântul Arhidiacon Ștefan să fie prăznuit a treia zi, în ceata mucenicilor. La ce viață ajunsese și el!

Și tocmai pentru viața lui curată, pentru că mustra pe ceilalți prin viața lui și prin vorbele lui, ce s-a hotărât acela? După ce au văzut că cu Mântuitorul nu au reușit nimic, că a înviat și s-au înmulțit ucenicii – Sfinții apostoli făceau atâtea minuni. Începuse se propovăduiască, prigoana a început. L-au luat pe Sfântul Arhidiacon Ștefan care era om puternic în cuvânt, deci nu-l biruia nimeni, atâta înțelepciune îi dăduse Dumnezeu. L-au scos în afara cetății și l-au ucis cu pietre. 

Și ce a făcut Sfântul Arhidiacon Ștefan? S-a rugat pentru ei. Și spune că fața lui a devenit ca fața unui înger plin de lumină. Și ce au făcut ceilalți? S-au îndreptat? Nu. S-au îndrăcit mai rău, au luat pietre și au început să arunce asupra lui. Și el ce a spus? Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Tatălui. L-a văzut pe Mântuitorul în slavă. 

Ce au făcut evreii? S-au minunat? Nu. Și-au astupat urechile ca să nu mai audă ce spune. Vedeau fața lui strălucind de lumină și l-au ucis. 

Și cum și-a încheiat viața? Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Ați auzit? Exact ce a spus și Mântuitorul – iartă-i, că nu știu ce fac!

Timpurile muceniciei…

Să nu ne gândim că nu o să mai vină și timpurile astea. Când? 

Dacă vei duce o viață curată, vei face lucruri bune, lucruri frumoase, o să fii prigonit pentru că ieși din noroiul ăsta al lumii întregi care merge la vale, prin toată nebunia asta.

Și pentru că acolo e multă murdărie, tu, în momentul în care ești ca ceva alb, ca ceva curat, ceva pur și deranjezi pentru că se vede murdăria lor. Când toți sunt murdari atunci nu mai contează, spun că așa trebuie să fie. Dar când există exemplele alea frumoase deranjează pentru că se vede toată murdăria care este…

Da, dragii mei. Deci cu cât o să ducem viață mai frumoasă, mai curată, cu atât o să fim mai prigoniți, ca știți. Asta ne așteaptă. Să nu ne așteptăm ca să fim slăviți, să fim luați în brațe! Asta e crucea mântuirii noastre aici pe pământ. Vom trece și prin necazuri și prin boli, indiferent. Și la urmă, vom pleca de aici, pentru că asta e crucea vieții. Să nu ne așteptăm la fericire aici!

Fericirea și frica de moarte

Da, este fericirea, dar fericirea aceea sufletească prin suferință, prin necazuri, prin boli. Plecăm mai repede la Hristos. Până la urmă suntem amenințați atât că o să murim, că o să nu știu ce, care e problema? Exact ca la Sfântul Vasile când îl amenința împăratul: o să-ți iau averile. Ia-le dacă am!

Păi, nu știu ce o să-ți mai fac… La urmă i-a spus că pot să te omor. Păi, abia mă trimiți mai repede la Hristos. 

Nu trebuie să ne fie frică de moarte pentru că nu scăpăm, tot plecăm, dragii mei. Citisem un citat foarte frumos într-un loc. Să vedem dacă mi-l amintesc.

Spune că oamenii trăiesc cumva adică înfricoșați de moarte. Stau tot timpul gândindu-se cu frica morții: să nu mor, să nu mor. Și din cauza asta ajung să nu mai trăiască. Ați înțeles? 

Cei temători suntem blocați

Blocați în anumite lucruri. Nu cumva să nu mă ating de nimeni, să nu vorbesc cu nimeni, să nu mă întâlnesc cu nimeni, nu cumva să mor. 

Adică ajung să-și taie toate legăturile astea prin care vine mântuirea: nu mă mai duc la biserică să nu mă îmbolnăvesc, nu mă mai duc colo, nu fac… Și ajung la starea aia de încrâncenare, de ură față de ceilalți din jur, că ajung să fie morți înainte de a muri și care-i folosul?

Nu, dragii mei! Fiți deschiși, salutați pe toată lumea, zâmbiți la toată lumea, bucurați-vă de toți ceilalți din jur că abia așa o să mergem la Hristos cu bucurie!

O să fie necazuri, o să fie de toate. Cu o moarte suntem datori. Scapă cineva? Că ni se pare nouă că ne mai lungim viața dacă nu știu cum ne protejăm.

Nu, dragii mei! Când ne-a venit timpul, am plecat să știți. Așa că măcar să ne bucurăm de fiecare clipă, să trăim frumos, să trăim cu drag, să-i respectăm pe ceilalți din jur și atunci o să vedeți că viața noastră devine frumoasă și plecăm frumos dincolo. 

Tăierea împrejur a Domnului. Sfântul Vasile cel Mare

Da, dragii mei. Și mai departe, vine 1 ianuarie. Sfântul Vasile cel Mare, unul din sfinții cei mai mari. Și în aceeași zi se prăznuiește și Tăierea împrejur a Mântuitorului. Deci într-un fel, se pune la câteva zile așa, de la Nașterea Mântuitorului.

Deci asta ar închipui, într-un fel, botezul nostru de astăzi. Așa era atunci, după Legea Veche, tăierea împrejur. 

Da, dragii mei și începe un nou an. Oare cum începem anul ăsta? Cu chefuri, cu distracții. Nu, dragii mei, să-l începem frumos: cu rugăciune! Nu zice nimeni să nu vă bucurați atunci în familie, să faceți o masă, să serviți un pahar de șampanie ceva, dar nu uitați că aveți și suflet!

Faceți-vă un pic de timp pentru a merge și la biserică, pentru a face și o rugăciune și acasă! 

O istorisire despre serbarea Anului Nou

Mi-amintesc să vă spun ceva din copilăria mea, chiar înainte de a merge la mănăstire, în anul acela, chiar dacă după aia am plecat la mănăstire eram un grup de cinci tineri, doi băieți și trei fete pe la 17 ani. Erau un verișor, o verișoară și alți apropiați acolo și ne-am dus la mănăstire exact de Nașterea Domnului, ne-am dus la Mănăstire la Sihăstria de Neamț. Am petrecut Nașterea acolo și după-aia am plecat mai departe pe jos, la Sihla, la Agapia Veche, Agapia Nouă, Văratec, Horaița și după aceea la Bistrița. Totul pe jos.

Ne-am dus, mergeam prin pădure, pe jos, cântam colinde, ce puteam și mergeam mai departe, zăpadă, frig, uzi cum eram, ne bucuram. Era în 1977 sau 78, atunci era. Era în perioada comunistă când mai ales de Anul Nou, de sărbători nu prea vedeai la mănăstiri aproape pe nimeni, foarte puțini se duceau. 

Sosirea la Bistrița

Și știu când am ajuns la Bistrița, chiar în noaptea de Anul Nou. Nu era nimeni. Deci doar părinții mănăstirii. Și am ajuns noi, cei cinci tineri, la slujbă la Privegherea de Anul Nou acolo, la Sfântul Vasile. Se uitau toți părinții la noi, curioși, că de obicei nu venea nimeni atunci la priveghere.

Am rămas acolo, ne-au cazat acolo. Era părintele Ioanichie Bălan, era acolo și chiar după priveghere ne chema la el la chilie și am stat vreo două ore de vorbă. Ne-a întrebat, s-a bucurat de noi, văzând că avem toți duhovnic la Sihăstria, ne-a mai povestit multe lucruri. Adică a fost ceva frumos. 

Și ne-am petrecut toate sărbătorile pe la mănăstiri și a fost foarte frumos. Ne-am bucurat, am colindat, am înghețat, am trecut prin toate.

Au fost aproape două săptămâni de bucurie în felul ăsta. Da, se poate să te bucuri și așa. Și după aia, la scurt timp, m-a chemat Dumnezeu în mănăstire. 

Să ne bucurăm!

Da, dragii mei, ne putem bucura frumos! Să încercăm să ne bucurăm frumos. Sunt atâtea lucruri frumoase în jurul nostru, dar trebuie să întindem mâna să le luăm. 

Și revin: să nu mai stăm stresați, indiferent ce se întâmplă în lumea asta! Să nu ne urâm unii pe alții, că asta a ajuns la loc de cinste, de a se propovădui lucrul ăsta – că te îmbolnăvești din cauza vecinului, că mori din cauza celuilalt vecin, că se întâmplă nu știu ce din cauza celuilalt. Toate astea sunt lucrarea diavolului, de a băga ura între oameni pentru că s-a spus clar că sfârșitul lumii va veni când nu va mai exista dragoste între oameni, nu va mai exista cărare de la un vecin la altul, ca să știți.

Deci dragii mei, prin dragoste este mântuirea noastră, prin bunătate, prin milă. Să nu ajungeți acolo, la ură! Să vă ajutați, să vă susțineți! Nu vă luați după toată propaganda lumii ăsteia în spatele căreia e diavolul și încearcă să bage ura între oameni. Atâta timp cât va mai exista dragoste, ne va mai ține Dumnezeu. Dragoste între oameni, bunătate, milă și legătura noastră cu cerul. 

Să nu uităm de Dumnezeu! Să nu uităm de Maica Domnului! Să nu uităm de Sfinți! Ei sunt nădejdea noastră. Da, dragii mei?

Hai, să ne ajute Maica Domnului, să ne acopere cu harul și bunătatea ei și să mijlocească pentru noi la bunul Dumnezeu!

Doamne ajută! 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!