Acțiunea demonică atunci când ne rugăm – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Spiridon Bailey despre felul în care trebuie să tratăm gândurile în vremea rugăciunii și seriozitatea cu care trebuie să ne apropiem de rugăciune.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Acțiunea demonică atunci când ne rugăm – p. Spiridon Bailey

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciunea trebuie să fie o prioritate în viața fiecărui creștin. Iar această afirmație trebuie să ne cheme la auto-reflecție, să fim sinceri cu noi înșine, să ne întrebăm cât de mare prioritate are rugăciunea în viața mea, cu adevărat. Pentru că oricât de mult ne place să credem că credința noastră este importantă pentru noi, oricât de mult ne spunem că Dumnezeu este în centrul vieții noastre, dacă nu ne rugăm, atunci nu facem decât să ne amăgim singuri. Ne înșelăm pe noi înșine. Suntem departe de Dumnezeu dacă nu ne rugăm.

Importanța rugăciunii, desigur, este înțeleasă de vrăjmașul nostru. Satana știe cât de importantă este rugăciunea. Și de aceea slugile sale ne acordă o atenție deosebită atunci când încercăm să ne rugăm. Bineînțeles, ele ne atacă tot timpul. În fiecare clipă lucrează împotriva noastră. Dar atenția lor se intensifică atunci când încercăm să ne rugăm. Principalul mod prin care vrăjmașul nostru încearcă să ne împiedice de la rugăciune este pur și simplu prin gânduri. Gânduri. Ne atacă prin gândurile noastre.

Există o regulă de bază în scrierile Sfinților Părinți, care spune că: atunci când ne rugăm trebuie să rezistăm, să respingem toate gândurile, indiferent de natura pe care ni se pare că o au. Trebuie să ne amintim că demonii au o mare experiență în războiul duhovnicesc în care noi suntem începători. Suntem începători. Trăim doar câteva decenii scurte pe pământ. Ei au mii și mii de ani de perfecționare a abilităților lor. Capcanele lor sunt încercate și testate. Așadar, la început nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de ceea ce pot părea a fi gânduri bune. Nu trebuie să ne lăsăm distrași de ele și astfel să ne pierdem libertatea. Ceea ce poate părea o expresie ciudată că „ne pierdem libertatea” permițând gândurilor bune să vină la noi când ne rugăm. Dar Sfinții Părinți spun că libertatea noastră, libertatea noastră de a ne ruga, se pierde atunci când mintea este înfrânată de orice fel de gânduri, chiar și de acelea care nu sunt păcătoase; Chiar și gândurile care nu sunt păcătoase, pot înfrâna mintea și o pot abate de pe cale. Pentru că odată ce mintea își pierde libertatea, este condusă spre gânduri păcătoase. Un gând duce la altul. Odată ce mintea acceptă, odată ce mintea este de acord cu gânduri păcătoase, atunci mintea fraternizează cu vrăjmașul. Odată ce mintea intră în această stare, se separă de harul lui Dumnezeu. Se separă de puterea și ajutorul pe care ni le dă Dumnezeu.

Sfântul Ignatie Briancianinov ne învață despre cum apar aceste gânduri păcătoase. ordinea lor, felul în care demonii folosesc aceste gânduri pentru a ne ataca. El spune că da, trebuie să ne păzim și să recunoaștem că suntem atacați de vrăjmașul. Și că mai întâi ne vor aduce aminte de acei oameni care ne-au jignit, de aceia care ne-au supărat. Aceste gânduri vin adesea atunci când încercăm să ne rugăm. Iar Sfântul Ignatie spune că, dacă îngăduim aceste gânduri, mintea va căuta gânduri de slavă pământească, de vanitate, gânduri care să măgulească mândria noastră, ca să ne întărească în fața jignirii de care ne-am amintit. Sfântul Ignatie spune că atunci când mintea cade în gânduri păcătoase, ea va fi umplută negreșit de patima desfrânării sau de deznădejde.

Câți oameni vin și vorbesc despre povara și lupta pe care o duc cu desfrânarea sau cu deznădejdea, fără să vadă legătura dintre aceste două stări și gândurile păcătoase pe care le-au îngăduit? Așadar, cum să luptăm împotriva lor? Sfântul Ignatie ne învață că ele nu pot fi biruite decât prin smerenie. Prin smerenie. Trebuie să ne smerim. De aceea ne smerește Dumnezeu. Dacă noi nu ne smerim, din milostivirea Sa, Dumnezeu ne va smeri. Ca să ne ajute, Dumnezeu cel milostiv. Dumnezeu care ne iubește, ne va smeri. Căci, după cum puterea lui Dumnezeu se retrage de la cel care primește gânduri păcătoase și fraternizează cu vrăjmașul, tot așa harul lui Dumnezeu se dă celui smerit. Iar acest har, această putere, ne dă posibilitatea nu doar să rezistăm ispitei, ci și să ne rugăm. Harul lui Dumnezeu este cel care ne îngăduie să ne rugăm. Însă ne facem nevrednici de a primi acest har dacă ne lăsăm în voia gândurilor păcătoase. Când ne desfătăm în gânduri rele, fie de desfrânare, fie de slavă deșartă, harul lui Dumnezeu se depărtează de la noi, pentru că astfel de gânduri strică sufletul. Ne corupem sufletul prin îngăduirea acestor gânduri. Oricine se află într-o astfel de stare trebuie să se pocăiască, să le lepede și să lupte împotriva gândurilor încă de la începutul lor. Să nu le îngăduim să ne facă să ne simțim bine. Să nu le dăm odihnă. După cum spune și Sfântul Paisie, să le alungăm ca pe niște muște nedorite.

Această învățătură, desigur, vine de la Sfântul Ignatie Briancianinov, care el însuși a biruit în aceste lupte și a cărui viață a rodit multă rugăciune. Iar noi, în veacul acesta, trebuie să luăm firimiturile care cad de la masa Părinților din trecut. Trebuie să așteptăm și să nădăjduim în firimiturile care cad de la masă. Și Dumnezeu ne îngăduie. ne îngăduie să gustăm aceste firimituri care vin din viețile atât de pline de har atât de îmbibate de harul Părinților Bisericii și totuși Dumnezeu ne îngăduie să gustăm aceste firimituri. Firimiturile care cad de la masa lor. Trebuie să ne fie clar ca creștini: Un creștin nu este cu adevărat creștin în inima sa dacă nu se roagă. Este creștin doar cu numele. Aceasta este o afirmație îndrăzneață. De ce am spune așa ceva? Un adevărat creștin Îl caută pe Dumnezeu, caută unirea cu Dumnezeu, caută să se întoarcă la comuniunea cu Dumnezeu, iar aceasta o facem prin pocăință, prin închinare și prin rugăciune.

Și astfel întâlnim oameni care tânjesc cu adevărat și din toată inima după Dumnezeu. Și totuși, ei nu se roagă. A avea aceste doruri după unirea cu Dumnezeu, după mântuirea însăși, și a nu te ruga este o formă de nebunie. Este nebunie. Dar, desigur, suntem nebuni. Suntem atât de nebuni în această epocă, încât suntem orbi la pustiul duhovnicesc în care trăim. Dacă viețile noastre sunt petrecute doar uitându-ne la televizor, sau derulând clip după clip de gunoaie, de lipsă de noimă, atunci aruncăm tot ce este de preț și ce ne-a dat Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

Timpul vieții pe pământ este atât de scurt. Fiecare clipă trece și nu mai poate fi recuperată. Fiecare clipă trece și nu mai poate fi recâștigată. Fiecare clipă este o ocazie de a ne întoarce la Dumnezeu, de a ne ruga, o clipă de a-L sluji pe aproapele nostru, de a ne pocăi de păcatele noastre. Și totuși, omul modern, în nebunia lui, își umple mintea cu închipuirile satanice ale Hollywood-ului, Netflix-ului, BBC-ului și ale tuturor celorlalte. Este nebunie și o știm. Chiar și cei care se roagă pot pierde atât de ușor rodul rugăciunii, rodul rugăciunii născut în suflet, și aceasta chiar și atunci când ne lăsăm purtați de vise cu ochii deschiși, de vorbărie lumească și altele de acest fel.

Desigur, nu putem petrece ore întregi în rugăciune în fiecare zi. Nu este cu putință pentru cei mai mulți oameni să stea ore și ore în rugăciune în fiecare zi. Și nu trebuie, cum se spune în limbajul vremurilor noastre, să ne autoflagelăm pentru că nu putem. Dar trebuie să ne rugăm în fiecare zi, atât cât putem, și trebuie să ne silim în fiecare zi să ne concentrăm. Să fim tăcuți lăuntric și să înălțăm mintea la Dumnezeu în fiecare zi. Să ne înălțăm mintea la Dumnezeu. Să nu îngăduim niciodată diavolului să ne înșele, făcându-ne să vedem rugăciunea ca pe o obligație. Rugăciunea este un dar extraordinar pe care ni-l oferă Dumnezeu.

Și, de aceea, rugăciunea trebuie să devină pentru noi ceva fără de care nu putem trăi. O zi fără rugăciune trebuie să ni se pară fără sens, fără valoare. Orice altceva am face, trebuie să ne rugăm. Și să ne aducem aminte: când vin risipirile, când vin gândurile, când ni se înfățișează motive să nu ne rugăm, să ne aducem aminte că vrăjmașul nostru, diavolul, nu vrea să ne rugăm. Vrăjmașul nu vrea să ne rugăm. Dar Dumnezeu… Dumnezeu, Cel ce ne oferă mântuirea, ne cheamă pe fiecare dintre noi pe nume. Ne cheamă pe fiecare în adâncul inimii la rugăciune. Pentru că… în rugăciune Îl aflăm pe El.

„Numai sufletul împietrit nu se roagă. Păstrați în voi simțământul nevoii de Dumnezeu și veți avea întotdeauna îndemnul de a vă ruga.” — Sf. Teofan Zăvorâtul

„Rugăciunea este piatra de încercare a tuturor lucrurilor: dacă rugăciunea este dreaptă, atunci toate sunt în rânduială.”— Sf. Teofan Zăvorâtul

„Uneori, în timpul unei rugăciuni îndelungate, doar câteva minute sunt cu adevărat plăcute lui Dumnezeu și constituie rugăciune adevărată, adevărată slujire adusă Lui. Esențialul în rugăciune este apropierea inimii de Dumnezeu.” — Sf. Ioan de Kronstadt

„Gândurile păcătoase îl tulbură neîncetat pe om. Dar dacă el nu consimte la ele și nu le urmează, atunci nu este vinovat pentru ele.” — Sf. Ambrozie de la Optina

„Gândurile lăuntrice nu pot fi stăpânite fără stăpânirea trupului. Temeți-vă mai mult de obiceiurile rele decât de diavoli.” — Sf. Ignatie Briancianinov

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!