Noi cine suntem? Vameșul sau fariseul? Alegem raiul sau iadul? – p. Teologos

De ce este atât de importantă această parabolă a vameșului și fariseului? Ce se ascunde în spatele acestei parabole? Cine e vameșul și cine e fariseul? Care sunt tainele care fac această parabolă atât de importantă încât să fie pusă de Biserică la începutul urcușului către Înviere? (la începutul Triodului). Vizionați și veți afla.

Vizionare plăcută! (după video adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Începutul Triodului

Am spus să fac o filmare mai deosebită pentru că este începutul Triodului, adică este începutul pregătirii pentru Postul Mare și Postul Mare, la rândul său, este pregătirea pentru Înviere. Deci începem deja pregătirea pentru Înviere. 

Ce înseamnă de fapt Învierea? Învierea, bineînțeles, este și Învierea Domnului și este și învierea noastră. 

Ca să înțelegem mai bine ce înseamnă Învierea, trebuie să ne uităm mai atent la pericopele evanghelice și bineînțeles, la slujbe, dar în principal la pericopele evanghelice din această perioadă. 

Și prima pericopă evanghelică din perioada Triodului este pericopa evanghelică a Vameșului și a Fariseului. 

Desigur că  nu o să fac o analiză extensivă, ci o vă vorbesc foarte pe scurt despre această pericopă și o să o leg de ceea ce se întâmplă astăzi cu noi.

Scurtă descriere a pericopei Vameșului și a Fariseului 

Pericopa, foarte pe scurt, spune în felul următor: că un vameș și un fariseu s-au urcat – anevisan – în limba greacă, adică s-au urcat la templu – e vorba de Templul lui Solomon, care prin excelență înseamnă biserica – și fariseul stătea acolo 

– stas – în limba greacă și se ruga către sineși. Adică – prosefhithike pros seafton – „către sine”. Și spunea: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt hrăpăreț și nu sunt curvar și nu sunt un om rând ca și ceilalți oameni și ca și acești vameși. 

Iar vameșul stătea deoparte și nu cuteza nici ochii să și-i ridice către cer și-și bătea pieptul cu pumnul, spunând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!

Și concluzionează Mântuitorul că acesta, adică vameșul, s-a întors mult mai îndreptățit, s-a coborât mult mai îndreptățit la casa sa pentru că tot cel ce se înalță se va smeri, iar cel ce se smerește se va înălța.

Asta este pericopa foarte pe scurt.

Semnificații mai adânci 

Acum, aici, dincolo de un prim-plan al osândirii de către fariseu a vameșului, sunt niște planuri mult mai adânci pe care o să vi le spun foarte succint.

Rugăciunea care înalță sau care… desparte

Întâi de toate, vedem că cei doi s-au urcat la templu. Adică, rugăciunea este o stare care urcă pe om, care înalță pe om pe un alt plan duhovnicesc, pe un alt plan existențial. Și asta provine din faptul că rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu. 

Și deci îl înalță pe om către Dumnezeu cel total transcendent, cel perfect, către persoana, persoanele absolute, către comuniunea interpersonală pură – cum spunea părintele Dumitru Stăniloae. Adică îl urcă pe om către comuniunea iubirii. 

Însă fariseul care s-a urcat către această comuniune perfectă a iubirii, nu a reușit să se unească cu această comuniune iubitoare.

De ce? Pentru că nu a stat în această comuniune pentru că s-a rupt de vameș. 

Fariseul spunând că vameșul este rău și osândindu-l, în clipa respectivă s-a închis față de vameș și s-a închis față de Dumnezeu pentru că Dumnezeu este unit cu toată zidirea Sa, indiferent ce face orice om. 

Dumnezeu este unit cu toți

Și din cauza asta fraților, trebuie să știți că nu Dumnezeu se închide în fața păcătoșilor. Inclusiv în iad, Dumnezeu dorește să fie unit cu cei mai mari păcătoși inclusiv cu diavolul. Dumnezeu nu-și retrage dragostea față de diavol, ci diavolul se închide în fața dragostei lui Dumnezeu și deci diavolul se chinuie și nu Dumnezeu.

Și deci Dumnezeu era unit cu vameșul chiar dacă vameșul era păcătos și bineînțeles că vameșul nu simțea această dragoste a lui Dumnezeu. Dar în clipa în care vameșul s-a smerit și în clipa în care vameșul nu cuteza să-și ridice ochii către cer, adică în clipa în care vameșul și-a dat seama de păcătoșenia sa, în clipa respectivă el s-a deschis și a spus: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul! 

Deci vameșul avea conștiința faptului că deasupra lui, adică în cer unde nu cuteza să-și ridice ochii, în cer exista acest ocean imens, fără margini de iubire către care vameșul nu se simțea vrednic să privească. 

Pe când fariseul se întorcea către sine și spunea: Dumnezeule, mulțumesc Ție că nu sunt un păcătos ca și ceilalți. 

Deci în clipa în care fariseul se întorcea către sine, de fapt el se ruga către sineși și deci se autoîndumnezeia, spunea – Dumnezeule, mulțumesc! Da, către sine își spunea asta.

Deci fariseul era total închis față de Dumnezeu. Era total închis față de Dumnezeu și deci tăiase acest curent al iubirii care venea de la Dumnezeu. Și din cauza asta bineînțeles că fariseul se îneca în iad și în părerea de sine și în ura față de vameș. Pe când vameșul se deschidea față de Dumnezeu.

Ce Îl interesează pe Dumnezeu de fapt?

Deci pe Dumnezeu, fraților, nu-L interesează câte păcate avem sau câte virtuți avem. Pe Dumnezeu Îl interesează să fim deschiși față de El.

Pentru că fariseul, nota bene, era omul bisericii și avea toate aceste virtuți cu care se lăuda, dar aceste virtuți erau lui înspre pieire, adică înspre rupere, înspre tăiere și față de vameș și față de ceilalți, deci și față de Dumnezeu.

Înțelegeți? Noi trebuie să fim foarte atenți pe tema asta. Dacă fariseul care era membru al celei mai rigoriste caste, al celui mai rigorist partid și politic, dar în principal religios din vremea respectivă, din vremea Mântuitorului cu atât mai mult noi astăzi… Că noi astăzi, fraților, nu cred eu suntem atât de exacți în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu cum era erau fariseii în vremea respectivă.

Și cu toate astea, cu toată scrupulozitatea lor și cu tot legalismul lor, vedeți că fariseii L-au răstignit pe Dumnezeu pe care ei Îl socoteau că Îl cinstesc.

Smerenia 

Deci din cauza asta fraților, trebuie să fim foarte foarte atenți, dincolo de de virtuți pe care desigur că trebuie să le avem, să fim foarte atenți la smerenia noastră, să fim foarte atenți la deschiderea noastră față de Dumnezeu și față de ceilalți.

Pentru că toate virtuțile în această direcție tind. Asta este scopul virtuților – este deschiderea, iubirea.

Dacă eu fac toate virtuțile, cum spunea fariseul – postesc de două ori pe săptămână și mă mândresc cu asta, adică mă rup de ceilalți, asta este moartea mea, este iadul meu. Eu trebuie să fac toate aceste virtuți, adică să fac postul ca să mi se înmoaie inima și să îl văd și pe celălalt, să-i văd și frumusețea celuilalt. Înțelegeți. Nu să mă înec în mâncăruri. 

Dacă însă neînecându-mă în mâncăruri mă înec în mândrie care este mai rea decât toate, atunci care este folosul? Care este folosul? Înțelegeți?

Scopul împlinirii virtuților 

Deci virtuțile nu le facem pentru ele însele, ci pentru a-i iubi pe ceilalți, pentru a învăța să-i iubim pe ceilalți, pentru a ne deschide față de ceilalți. 

Și mare atenție fraților, că astăzi, noi într-adevăr ca și ortodocși știm că Ortodoxia este singura religie, să zic așa, mă rog, singura religie corectă. Singura credință – cred că este mai corect termenul acesta. Singura credință corectă. 

Ei, dar dacă noi ne mândrim pe tema asta și îi osândim pe toți ceilalți că sunt eretici, că sunt ecumeniști, că sunt stiliști și așa mai departe, noi folosim această credință corectă ca să ne distrugem pe noi înșine. Pentru că îi urâm pe ceilalți, ne închidem și față de zidirea lui Dumnezeu, deci față de celelalte persoane și întâi de toate față de Dumnezeu.

Deci desigur că există probleme și în cadrul Bisericii și în afara ei, dar în principal această problemă este problema mândriei noastre.

Să nu cădem în capcana fariseică!

Deci să fim foarte atenți la noi înșine, să nu cădem în capcana fariseică! Deci totdeauna să spunem: „Doamne, mulțumesc Ție că mi-ai dat să fiu ortodox! Mulțumesc Ție că mi-ai dat luminarea minții ca să știu ce să fac ca să te slăvesc pe Tine și să învăț să iubesc! Doamne, nu lua de la mine acest mare dar! Doamne, ajută-i pe toți ceilalți! Doamne, ajută-i pe cei care nu te-au cunoscut pe Tine! Doamne, binecuvântează și pe ei și îi luminează pe ei!”

Înțelegeți? Nu să zicem că ceilalți se duc în iad dacă… Nu știm niciodată! Trebuie să facem distincție între păcat și păcătos. 

Trebuie să facem distincție între învățătura greșită de credință și conștiința celuilalt care pe baza conștiinței, oamenii se pot mântui. E adevărat că e mult mai greu să se mântuie pe baza conștiinței din motivul pentru care a venit Domnul nostru Iisus Hristos aici pe pământ ca să ne dea Ortodoxia, dar cum spuneam, nu știm și nu putem să judecăm pe nimeni. 

Eu am cunoscut oameni care da, sigur, eretici, dar erau niște oameni de foarte mare valoare. Înțelegeți. Hai, să nu-L închidem pe Dumnezeu și să ne rugăm ca toți să se mântuie și toți să ne întâlnim în Rai! Să nu se spunem că Ortodoxia e partidul meu și să avem cât mai multe voturi și să ne bucurăm cu o răutate total neortodoxă, de moartea celorlalți. Fraților, vorbim de iad. Iadul e veșnic. 

Îndemn la iubirea sinceră și smerită

Haideți să îi iubim pe ceilalți! Înțelegeți!

Și asta cred că ne învață astăzi parabola Vameșului și a fariseului. Înțelegeți?

Din cauza asta totdeauna să avem libertatea și larghețea și iubirea față de toți! Și să ne considerăm pe noi ultimii în fața tuturor. Asta nu înseamnă desigur că le vom valida și greșelile celorlalți, și ereziile celorlalți. Trebuie să facem distincție, cum spuneam, dar cu toate astea să-i iubim și să spunem că „măi, dacă celălalt ar fi fost ortodox, ar fi fost mult mai bun decât mine”. Sau să vedem totdeauna binele la ceilalți – „uite, ce deștept este celălalt, ce inteligent este celălalt, ce bine cântă, ce harnic este celălalt”.

Dacă vedem toate aceste virtuți chiar și la eretici, nu? Pentru că vameșul era un foarte mare eretic pentru farisei. Să nu uităm treaba asta. Atunci ne vom mântui și atunci într-adevăr nu ne vom mai ruga către noi înșine și vom spune – mulțumesc, Dumnezeule! Adică mulțumesc mie însumi. Ci vom vedea această imensitate  a iubirii lui Dumnezeu, acest ocean imens fără margini a iubirii lui Dumnezeu care se află deasupra noastră și vom spune și noi – Doamne, milostiv fii mie, păcătosului! 

Asta este foarte important. Pentru că vedeți, dacă noi ne înălțăm, o să fim smeriți, care arată faptul că tendința înălțării este o tendință greșită, o tendință distorsionată. 

Calea corectă 

Deci din cauza asta niciodată să nu ne credem gândurilor, niciodată să nu credem că știm calea corectă! Calea corectă o să ne-o arate Biserica. Adică o să ne-o arate consensul Sfinților Părinți. Asta o să ne arate calea corectă. 

Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Hai, să iubim! 

Exemplu de vameș

Da, am terminat filmarea despre Vameș și fariseu și m-am gândit să adăugăm ceva în această filmare și o să inserăm în filmarea de dinainte, un exemplu de vameș.

Nu  fost vameș. A fost student la o anumită facultate, la Facultatea de Teologie. Și pentru că tânărul respectiv s-a smintit de ceva din facultatea respectivă, a devenit efectiv… adat cu piciorul la toate și  a devenit efectiv un golan, un tânăr foarte așa cu năzbâtii. Făcea foarte multe năzbâtii, făcea foarte multe rele, foarte multe păcate.

După mulți mulți ani a venit să se spovedească la un părinte pe care îl cunosc foarte bine. S-a spovedit la părinte și spovedania a început-o în felul următor. A spus: „Părinte, n-am ucis om! N-am pus pistolul la tâmplă. De acolo încolo am făcut tot!” 

Și într-adevăr fraților, credeți-mă că a făcut tot. Deci se spovedea tânărul respectiv și în timp ce se spovedea, era îmbrăcat într-un tricou alb, la subsioară, vă rog să mă credeți fraților, era tot ud. Deci tot transpirase de spovedania și de pocăința pe care o avea tânărul respectiv. Deci fraților, o spovedanie fenomenală. 

Și la sfârșitul spovedaniei care a durat destul timp, era zi de joi, părintele i-a spus: uite care-i treaba, te împărtășești sâmbătă. 

Fratele s-a blocat și a zis: mă împărtășesc sâmbătă? 

Și el (părintele) a zis: da!

Primul efect al Sfintei Împărtășanii

Bineînțeles că fratele nu se spovedise și nu se împărtășise de ani de zile și nu mai știa ce să spună, efectiv a fost depășit total de situație.

A doua zi, vineri, era toamnă și urma să mergem la cules de struguri, în via mănăstirii respective. Via era destul de înaltă și m-am dus acolo și la un moment dat, fratele, tânărul respectiv care urma să se împărtășească în ziua următoare, după mulți, mulți ani – bineînțeles, împotriva oricărei logici, pentru că după cum spuneam, avea păcate foarte serioase – intrase printre via destul de înaltă ca să nu-l vadă nimeni și să-și aprindă o țigară. Și-a aprins o țigară și cu țigara în mână a zis: Nu! Mă împărtășesc mâine. Și a aruncat țigara la pământ și a călcat-o așa cu foarte multă ură și de acolo încolo i s-a schimbat toată viața.

Asta am vrut să vă spun. Socotesc că se merită. 

Deci niciodată fraților, să nu judecăm și niciodată nu știm cine este vameșul, cine este fariseul. 

Fariseii suntem noi, de fapt.

Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi! Amin. 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!