Sinteza săptămânii …și ne mai aude Dumnezeu dacă am păcătuit?

Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii, vizionați un videoclip cu părintele Rafail Noica, în care acesta vorbește cu multă sensibilitate despre iubirea lui Dumnezeu și despre Sfintele Taine:

În continuare, puteți citi sinteza citatelor din articolele și clipurile publicate în timpul acestei săptămâni. Reveniți asupra lor sau citiți-le / vizionați-le pentru prima dată! Vă încurajăm și vă sfătuim aceasta. Să ne ajute Maica Domnului să avem folos duhovnicesc din ele!

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite.

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută.

(videoclipurile, podcasturile și transcripturile sunt în fiecare articol în parte)

Deci noi fraților, trebuie să ne răstignim prin tăierea voii. Asta este crucificarea noastră. După cum și Hristos S-a răstignit astfel încât să-și taie voia, să ia parte la păcatele oamenilor, să se unească într-un mod cu totul de negrăit pentru că Mântuitorul nu avea păcat. Să se unească cu păcatele oamenilor, să și le asume și să le șteargă. Înțelegeți? La asta se referă crucea – al asumarea durerii ca să scăpăm de păcat.

(…) voia lui Dumnezeu este maximizarea fericirii umane în veșnicie și nu aici pe pământ. (…)

 Întotdeauna trebuie să știți că o durere stinge un păcat mai mare.

Zice: în momentul în care am ajuns la Părintele Cleopa, deodată – deci el așa cu mândrie – am simțit o putere care m-a trântit la pământ, am căzut în genunchi în fața șui și, dintr-o dată, mi-a dispărut toată puterea mea – cum am căzut în genunchi în fața lui. Și Părintele Cleopa mi-a pus mâinile pe cap. Și zice: a simțit ceva ca o putere întunecată că iese din el și a început să plângă…

Sfinţii Părinţi spun că singură smerenia poate mântui pe om şi singură mândria este de ajuns pentru a duce pe om în întunerecul iadului.

Şi în afara Creştinismului se duce o luptă cu oarecari patimi; şi în umanism se observă ideea biruinţei asupra unor defecte sau altora; însă în măsura în care lipseşte cunoaşterea esenţei adânci a păcatului – mândria – în aceeaşi măsură această rădăcină rea rămâne nebiruită iar tragismul istoriei nu încetează a creşte.

Cred că din ce în ce mai mulți oameni din lumea modernă cred cu adevărat că creștinii sunt fanatici și urâți în mare parte pentru că au văzut mulți creștini care sunt fanatici și odioși… Aceasta este responsabilitatea noastră. Nu putem da vina pe lumea modernă și pe aceste curente de gândire filosofică cu care nu suntem de acord. Trebuie să ne învinovățim pe noi înșine (…) lumea, nu Îl va întâlni niciodată pe Hristos dacă nu Îl întâlnesc pe Hristos în noi și astfel eșecul nostru de a fi plini de iubirea lui Dumnezeu și de a fi vase ale Harului Sfântului Duh (…)

Această intensitate a legăturii cu Dumnezeu poate fi diminuată foarte mult de diferitele pseudo-realități. Realitățile false, existențele false. Întâi de toate, realitatea pe care diavolul încearcă să o creeze în mintea noastră pentru  a ne distrage, a ne extrage de la realitatea lui Dumnezeu. Adică e vorba de războiul de gânduri, fraților! E vorba de ceea ce cugetăm noi în mintea noastră, ce scoatem noi, facem în mintea noastră bineînțeles cu ajutorul diavolului. Adică pseudo-realități, realități virtuale. 

(…)  spun Sfinții Părinți că în general nu trebuie să avem gânduri, nu trebuie să avem mișcări haotice ale minții – că asta este un nivel mai înalt – atunci, ne îndepărtăm de Dumnezeu, dacă nu îl folosim cu trebuie.

Deci să avem grijă să nu avem griji, să nu vorbim mult cu oamenii și să nu prețuim mai mult osteneala trupească în timpul rugăciunii și atunci ne vom afla pacea. De asemenea, să nu spunem că suntem mireni și deci suntem îndreptățiți să avem multe griji. Lumina mirenilor sunt monahii iar lumina monahilor sunt îngerii.

Să învățăm să ne iertăm unul pe altul, să învățăm să iertăm pentru a-l putea simți pe celălalt ca pe „aproapele”, și astfel să ajungem să ne putem ruga într-un singur duh și cuget.

Dar tu ce nevoie ai?

Zice: Maica Domnului, știi că mă doare capul foarte tare, am mulți ani de când mă doare capul.

Și atunci, Maica Domnului i-a pus mâna pe cap. Zice: De-acuma nu o să te mai doară. Și s-a înălțat la cer.

Și s-a trezit cu atâta bucurie, durere de cap nu mai avea.

Biserica astăzi a adoptat practica împărtășirii duminicale, practică ce este cea mai potrivită pentru turma de Hristos iubitoare – acest lucru presupunând o viață duhovnicească activă, incluzând, bineînțeles, spovedania la duhovnic. Sfânta Împărtășanie rară (de exemplu de patru ori pe an) este străină de duhul ortodoxiei și experiența arată că duce la banalizare și formalism, excluzând asceza pregătitoare Sfintei Împărtășanii.

Când ne sculăm în fiecare zi, să socotim că nu vom trăi până seara și, de fiecare dată când ne culcăm, să socotim că nu ne vom trezi, de vreme ce e neștiut din fire cât avem de trăit și viața ne e măsurată în fiecare zi de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!