Sfinții Cleopa și Paisie: minuni, harisme – părintele Pimen Vlad

Vizionați o filmare specială în care părintele Pimen dă mărturia sa legată de sfinții Cleopa și Paisie în vederea canonizării acestora. Mitropolia Moldovei și Bucovinei i-a cerut părintelui să vorbească despre ei, ca unul care a viețuit mulți ani la Mănăstirea Sihăstria, unde au fost sfinții, și ca unul care l-a cunoscut foarte bine pe sfântul Cleopa. Părintele povestește minuni, dovezi ale harismelor și întâmplări extraordinare cu sfinții.

Ne onorează această cerere a Mitropoliei și facem ascultare în Hristos – chiar dacă suntem nevrednici de această onoare.

Să ne ajute sfinții!

Vizionare plăcută! (după video adnotat aveți și podcastul)

Powered by RedCircle

Introducere

Iată dragii mei că ne vedem iarăși cu o filmare cumva între celelalte filmări.

Știți că acum am continuat cu venitul meu in Athos, la Sfântul Pavel, la Sfântul Artemie. Ei, acum, o să fie o filmare, o sa-l rog pe Parintele Teologos să o bage între celelalte filmări. Asta e o filmare mai deosebită, să spunem, chiar am fost rugat de la  Iași, de acolo, din cadrul Mitropoliei, dacă pot să fac o filmare și cu Părintele Cleopa și cu Părintele Paisie Olaru de la Mănăstirea Sihăstria, pentru că știți că acolo am viețuit de la început, e mănăstirea mea de suflet, adică pot spune că acolo am trăit primii pași pe calea asta duhovnicească a monahismului și așa mai departe. Acolo am fost călugărit la Mănăstirea Sihăstria, pentru că în curând o să fie canonizați Părintele Paisie Olaru și Părintele Cleopa Ilie  de la Mănăstirea Sihăstria.

Și de asta o să  vorbesc câteva lucruri despre ei, adică așa cum mi-amintesc eu din perioada în care am stat în Mănăstirea Sihăstria. Nu o să mă folosesc de mărturii să zicem, ce-am auzit sau așa, o să încerc să-mi amintesc eu câteva lucruri despre Părinți, Părinții noștri dragi.

Copilăria la Mănăstirea Sihăstria

Ce  să spun? Eu la Mănăstirea Sihăstria, pot spune, mergeam de copil așa, nu mai rețin prima dată când am fost, dar ştiu că odată am stat într-o vară vreo două săptămâni, cred că cam așa, împreună cu un verișor al meu, prin clasa a opta, undeva, pe la 14 ani și am ajutat și noi pe la fân pe acolo.

Ştiu că mergeam cu Părinții, chiar atunci erau care se ocupau acolo, din câte rețin eu, Părintele Nectarie, care acum e acolo, un pic au trecut anii, un pic mai în vârstă față de cum era în perioada aceea. Și altul, Părintele Antonie, care recent a plecat la Domnul, undeva pe la Zona Dornei. Deci ei erau cumva atunci la început și ei, încă nici nu știu dacă erau călugăriți. Erau în perioada aceea prin optzeci-și-ceva și ei se ocupau pe la fân, pe la de astea, și ne-am dus și noi acolo și am ajutat. Știu că m-au pus să vadă dacă pot să fac căpițe și le-a plăcut foarte mult și m-au lăsat să fac numai căpițe că ziceau că au ieșit ca un ou, așa.

În preajma părintelui Cleopa

Ei, învățasem și eu, dacă la țară de mic am lucrat la toate, da. Și uitați așa, acolo, în perioada aceea permanent  in fiecare seară mergeam la Părintele Cleopa. Cumva asta știam că seara vorbea Părintele Cleopa cum se aduna lumea acolo, jos cobora Părintele Cleopa și ne vorbea două, trei, patru ore până la 11. Deci  atunci era și el mai în putere și vorbea câte o dată până la 11-12 noaptea acolo la oameni, pană noaptea târziu și când vedea el, avea un obicei așa, că erau unii obosiți, mai moțăiau, ridica deodată vocea și spunea:

„Bă! auzi ce spune Sfântul Ioan Scărarul!” și începea deodată așa și deodată tresăreau toți, sărea și somnul, zâmbeau toți, zâmbea și el un pic aşa pe sub mustață și continua. Adică dădea un impuls de-ăla, oleacă să-și revină fiecare, știți… Și altfel, povestea o grămadă de lucruri minunate Părintele Cleopa.

Verile la mănăstire

De asta îmi amintesc, pe mine m-a ajutat foarte mult perioada aceea. Am stat, mai mergeam vara, când puteam, de la mine de acolo erau în jur, nu mai rețin, de 70 km până acolo, mergeam cu bicicleta, 70 dus și 70 întors, cam așa ceva. Ei, și mergeam și întotdeauna, nu pierdeam niciodată ocazia, când mergeam la Sihăstria în afară de slujbe, după aia aveam și duhovnic acolo, în fiecare seară la Părintele Cleopa. Deci era o mângâiere pentru noi, cumva era. Vorbea la nivelul nostru pentru fiecare. Adică, el era citit mult, cunoștea multe, dar după oameni vorbea. Atâtea pilde, atâtea istorioare…

Cum înșală diavolul

Știu că de multe ori mergeam, era un bătrânel Măndiță, cu barbă acolo, venea permanent acolo, era prezent și apoi numai îl auzeam:

„Părinte Cleopa, ia mai spuneți aia cum înșală  diavolul pe oameni !”. Și începea Bătrânul: „Măi, măi, măi, mare teolog mai eşti tu ! ”, îi zicea lui Măndiță. „Hai să v-o spun!”. Și cu toate că, la atâția oameni tot a repetat-o, niciodată Bătrânul nu se plictisea. Sau să spună …hai că v-am spus-o ieri sau cutare…nu.. întotdeauna o spunea cu drag, încerca să se coboare la nivelul nostru, să ne folosească. Da…

De fapt, în cărțile Părintelui Cleopa, nu intru eu în asta… că le-am auzit de atâtea ori de la el, cum înșală diavolul pe oameni, cum tot să amâne, să amâne, nu azi, fă mâine, fă poimâine, cum a fost întâlnirea aia între toți diavolii și spunea fiecare cum îi înșală pe oameni… Deci astea le găsiți toate în cărțile Părintelui Cleopa, că nu vreau să mă lungesc mult, deci așa intru în…

Cuvinte de folos

Folosea foarte multă lume, permanent, nu era seară să nu fie plin de oameni în fața casei acolo așteptându-l să le vorbească. Gândiți-vă câte zeci de mii, sute de mii de oameni au trecut și l-au ascultat și fiecare a plecat cu un folos de acolo. Adică câtă lume a întors el spre Dumnezeu. I-a întărit, i-a încurajat, mai ales în perioada comunistă când exista frica aia, exista așa… Și asta nu înseamnă că nu era și el, cum se zice, prigonit sub o formă sau alta, chiar la bătrânețe, mai scrisese și niște cărți, și apoi spunea: „Măi, mi le-au ars pe toate!”. Că le dăduse  Părintelui Varsanufie să le țină ascunse și a venit Securitatea, i le-a căutat, i le-a găsit , i le-a luat și i le-a ars. Scrise de el, acolo..

Adică erau momente destul de grele, să spunem așa, când te ostenești poate ani de zile să scrii o carte și ți-o ia. Atunci nu se puteau tipări, erau manuscrisul… ți-l lua și ți-l băga pe foc, da… Și multe lucruri așa ne mai povestea Părintele Cleopa, mai pe margine, când eram mai puțini uneori, cum l-au luat și l-au dus odată la Fălticeni.

Părintele Cleopa – prigonit

Era acolo la un post de Poliție (Miliție), avea acolo dedesubt, un beton, ca o mică închisoare să zicem așa… și l-au închis într-o cameră, l-au pus pe un pat de beton legat, cu tot tavanul plin cu becuri din alea puternice, cum erau înainte, de 300(W), cele mai puternice, așa, aprinse toate. Și, bineînțeles, aflase cineva, chiar o femeie, era într-o funcție mare, cu toate că nu era ortodoxă, dar avea evlavie la Părintele Cleopa. Chiar spunea Părintele Cleopa că era chiar evreică femeia aceea.

Când a auzit că l-a închis pe Părintele Cleopa acolo, s-a dus repede și a intervenit și l-a scos. 

Și atunci, spunea Părintele: „Măi, am mai întrebat și eu pe cineva  de ce au făcut lucrul asta…” „Părinte, daca te lăsa 24 de ore întins pe spate pe beton și cu toate becurile astea deasupra”, zice, „îți distrugea mintea, ăsta  era scopul, să nu mai ții minte nimic, să-ți pierzi memoria.” Da, și  Dumnezeu nu a lăsat,  a rânduit să fie scos de acolo. Și deci, a trecut și el prin anumite lucruri din astea.. Asta aşa ce ne mai povestea el printre, cum se zice, prin ce a trecut el… da, Părintele Cleopa…

Clarvederea

Știu că odată… că tot am mers de multe ori… eu nu le mai rețin atât de bine, dar în viață m-au ajutat mult toate învățăturile lui… odată ne-am dus noi, eu cu fratele meu, cu un verișor, cu o verișoară. Nu ştiu, eram vreo patru, cinci acolo și s-a uitat el la noi aşa, eram copii și a spus: “Tu-mănăstirea,  tu-mănăstirea! ” La toți a repetat același lucru pe rând, “tu- mânăstirea “. Ei, noi am zâmbit și noi, cui îi trecea prin cap de mânăstire atunci, eram copii… Dar mai târziu, când a venit timpul să plecăm la mănăstire am plecat exact în ordinea în care ne-a spus el „tu – mănăstirea”, cum a început așa pe rând, fiecare am plecat după cum ne enumerase el, când ne-a venit timpul. Deci, avea Bătrânul darurile lui  de la Dumnezeu,  adică vedea lucruri mai mult decât vedem noi, cum se spune, lucra Dumnezeu prin el.. da.. Părintele Cleopa…

La povețe cu Părintele Cleopa

După aceea, știu că, când am venit la Sihăstria,  bineînțeles,  mergeam des pe la el, am venit în Mânăstire acolo, am fost călugărit acolo,  era o perioadă de iarnă, când mai făceam  școala monahală, ne duceam noi, care eram acolo, iarna când nu era atât de muncă,  făceam câteva ore, aşa, de școală monahală. Și știu, când venea Părintele Cleopa nu mai era nevoie să vină alții, când aveam cu el, pentru că începea să ne vorbească ore întregi, și atunci cumva vreo trei ore ne vorbea el, dacă trebuia să facem trei ore de școala monahală, mai trebuia Părintele Ioanichie Bălan sau altcineva, nu mai era nevoie, că îl aveam pe Părintele Cleopa, ne vorbea trei ore continuu, adică permanent găsea lucruri care să ne folosească.

Ştiu că uneori eram si ca ajutor de econom pe dealurile Sihăstriei, cu frații, pe la fân, pe la așa și uneori îl mai întâlneam aşa când cobora de la stupină in jos, nu adunam în jurul lui…si „Părinte, mai spune-ne ceva” și ne puneam frumos  jos pe iarbă și ne povestea Bătrânul diferite lucruri  din experiența lui, ce să mai…

Exemplu de credință

Și chiar îmi amintesc ce ne povestea și Părintele Iulian, duhovnicul de aici de la Schitul Prodromu, pe care 28 de ani, l-am avut duhovnic aici. Și spunea,  când s-a dus el în mânăstire, când a ajuns la Sihăstria era Părintele Cleopa stareț, stareț mai tânăr atunci, deci, cu mult timp în urmă,  după al doilea Război Mondial, nu mai rețin în ce an și el cu încă unul din sat de la el, din Botoșani, cum au plecat ei pe jos, zile întregi până au ajuns la Sihăstria și apoi au ajuns la Părintele Cleopa. Și zice Părintele Cleopa: „Măi, măi, măi” când a aflat că sunt și din Botoșani, de unde erau…

Zice: „doi au plecat dimineață,  doi a adus Maica Domnului înapoi”. Chiar în ziua aceea dimineață plecaseră doi în armată,  doi frați de acolo de la Sihăstria si zice, „uite cum a rânduit Maica Domnului și a adus doi înapoi la loc” ca  să nu scadă obștea acolo.

Vindecarea unui yoghin

Părintele Cleopa, multe sunt…acum ce îmi amintesc.. Dar uite încă un lucru ce mi-a povestit un Părinte care a stat si el mulţi ani  aici, în Athos și mi-a povestit,  plângea și îmi povestea aşa experiența lui cu Părintele Cleopa.

Un părinte care e părinte bun, preot, duhovnic a stat o perioadă în Athos,  e în România acum. Și îmi spunea, la  tinerețea lui când era student, a intrat și el cum era în vogă atunci, să spunem, după revoluție încoace, cu yoga, cu toate influențele astea orientale și a intrat și el în yoga, în toate nebuniile astea pana la maxim, cum se spune, nu îl mai interesa nimic, a lăsat și școala, maică-sa plângea,  alerga pe la toți duhovnicii,  pe la Părintele Ioanichie Bălan.

Părinte, ce mă fac?… Răbdare,  măi, răbdare, plângea de i-au căzut și, cum se zice, și sprâncenele și genele și ce mai avea, de atâtea lacrimi, totul.

Că așa îmi povestea el, zice, măi, am nenorocit-o pe mama de câte lacrimi a vărsat pentru mine și nu mă mai interesa nimic,  doar yoga și yoga,  întâlniri din astea,  tot felul. Ajunsese cumva, se socotea că e mai presus de ceilalți, deja la o înălțime, era un fel de guru pentru ceilalți. Ei, și nu intru în amănunte în lucrurile astea. După ani de așa ceva, s-a chinuit maică-sa, hai măi și tu odată la Sihăstria si la Părintele Cleopa… Ei așa priveau, când auzeau: aaa, Părintele Cleopa, da e un mare guru, mergem în schimb de experiență la el, hai ca merg. Cumva venea la Părintele Cleopa așa ca schimb de experiență, că auzea de Părintele Cleopa că face și minuni, cutare, păi si eu sunt tare, ii arăt lui, vin eu acolo.

Îngenuncherea și apoi… înseninarea

Și a venit acolo la Părintele Cleopa cu maică-sa. Și îmi povestea el, zice: în momentul în care am ajuns în față la Părintele Cleopa deodată.. zice el așa cu mândrie… zice, deodată am simțit o putere care m-a trântit la pământ, am căzut în genunchi în fața lui și dintr-o dată mi-a dispărut toată puterea mea. Am căzut în genunchi în fața lui și Părintele Cleopa mi-a pus mâinile pe cap și zice… i-a pus mâinile pe cap și a simţit ceva ca o putere întunecată care iese din el. Și a început să plângă, s-a ridicat de acolo, nu mai rețin ce i-a spus Părintele Cleopa acolo, s-a ridicat l-a luat maica-sa de mână că el plângea continuu și în momentul în care pleca tot simțea că parcă se înseninează tot, tot ieșea ceva întunecat din el și vine soarele.

Zice, eu am avut ani de zile de parcă nu mai văzusem soarele, tot era întunecat era în starea asta demonică și în momentele acelea am simțit deodată că e senin, că e frumos și zice – a venit o căință în sufletul meu tot plecând de acolo de la Părintele Cleopa, tot din ce în ce mai tare plângea în hohote. Și atunci l-a dus maică-sa la Părintele Ioanichie Bălan l-a spovedit Părintele Ioanichie Bălan și atunci când a ieșit i-a spus Părintele Ioanichie Bălan mamei sale: „Stai liniștită că de acum s-a terminat, s-a încheiat chinul tău.” Si l-a luat de mână si a plecat. 

Și a plâns, îmi spunea parintele ăsta,  a plâns continuu,  s-a dus acasă, zice, când știe că a ajuns acasă era iarbă,  nu știe, s-a dus acasă, a plâns continuu. La un moment dat s-a uitat pe geam era zăpadă,  iar a mai trecut o perioadă,  deci el numai lacrimi, nu mai vedea nimic, iar se uită la un moment dat pe geam si iarăși  vede iarbă. Deci era toamna, când s-a întâmplat  asta, s-a dus acasă a plâns toată iarna, s-a făcut primăvara,  el tot plângea, adică nu îl mai interesa nimic. Și bineînțeles,  după aia, și-a continuat facultatea,  a terminat cu note foarte bune mai departe și la urmă a plecat în mânăstire. Adică,  ați văzut cum a lucrat Dumnezeu prin Părintele Cleopa, prin harul lui, prin mâinile lui? Doar i-a pus mâinile pe cap si au fugit toate duhurile, da.

Dor de mănăstire

Si apoi, povestea, după aia, cum cum s-a dus la mănăstire parintele ăsta, că îşi dorea să plece la mănăstire,  dar maică-sa,  na, cum să se ducă la mânăstire. Și odată, „zice, mamă,  dă-mi și mie, zice, fă-mi un colac și câteva lumânări să duc și eu la Mănăstire, că mă duc, că obișnuia să se ducă la o mănăstire din apropiere. Zice: bine, du-te. Și el s-a dus la Mănăstire, i-a dus la Părintele stareț colacul si lumânările…„Părinte, primește-mă că am venit cu totul!”. L-a primit Părintele. Și acum vede maică-sa ca trece o zi, două, trei, o săptămână și nu mai vine băiatul acasă,  repede, la mănăstire… băiatul meu… El nici nu a vrut să mai iasă din chilie, că era așa, foarte râvnitor. Și a ieșit Părintele de stareț,  zice măi,  a rămas cu totul aici. Și așa a rămas părintele la mănăstire. S-a dăruit lui Hristos cu totul.

Chiar dacă înainte,  viața lui era cum era. Deci ați văzut cum a lucrat Dumnezeu prin mâinile Părintelui Cleopa. Să-l întoarcă,  să-l elibereze de toată nebunia asta demonică, cum se spune, prin toate practicile astea și să urmeze calea lui Dumnezeu. Deci lacrimile mamei au ajutat foarte mult si harul pe care l-a primit Părintele Cleopa, doar prin punerea mâinilor l-a eliberat de toată nebunia asta. Da.

Încurajarea

Ce să vă mai spun de Părintele Cleopa, cu viață sfântă.. multe minuni, mult. Tot auzeam de la oameni că i-a ajutat într-un fel sau în altul cât a fost în viață. Și după aia, după plecarea lui din viața asta. Deci a ajutat mult pe mulți, mergând acolo la crucea lui, mulți iau pământ de acolo, se roagă si îi ajută. Deci,  a fost un luptător Părintele Cleopa, putem spune. Un luptător cum puțini sunt, adică și în perioada comunistă, adică permanent a încurajat și a întărit lumea. Eu m-am folosit foarte mult de el, în toate timpurile, de copil. Era o bucurie să ajung la el.

Părintele Paisie

Despre Părintele Paisie, ce să vă spun despre Părintele Paisie.. Întotdeauna așa stau cu oarecare rușine, să spun, pentru că nu l-am întâlnit personal. De ce ? Poate l-am întâlnit când eram copil si nu țin minte. Că nu făceam atunci prea multă deosebire, erau atâția Părinți bătrâni acolo, nu știam. Dar știu că în perioada asta în care am stat 2 ani la Sihla  ’88-’89, înainte de a mă duce în armată, că atunci am stat 2 ani la Sihla și coboram săptămânal și mă spovedeam la Sihăstria și luam prescurile și vinul pentru slujbă  și ce mai era nevoie acolo… Și de multe ori, era și Părintele Gherasim care avea grijă de Părintele Paisie și Maica Maria care ajuta și ea, o maica bătrână acolo.

Regretul

Si îmi zicea de multe ori chiar Maica Maria, cică,  hai, frate Petru, că așa mă chema, zice, hai și tu un pic la Părintele Paisie, să iei o binecuvântare, să stai un pic de vorbă cu el. Și aşa, tot punând motive, a venit timpul să mă duc în armată și n-am mai reușit să-l văd pe Parintele Paisie. Și în perioada aia a plecat la Domnul și Părintele Paisie, când am fost eu plecat în armată și în felul ăsta nu țin minte să-l fi văzut. Dar după ce am venit în Athos, în urmă cu vreo 15 ani, știu că cineva, o persoană cunoscută era foarte bolnavă și m-am rugat la Maica Domnului. „Maica Domnului, cum știi Tu, ajută persoana asta!”

Visul

Și într-o noapte, l-am văzut pe Părintele Paisie, era o casă așa frumoasă într-o grădină, cu iarbă verde, frumos așa, Bătrânul cu un epitrahil la gât, cu o cruce în mână. M-am dus la el așa, am luat binecuvântare și zic: „Părinte, cutare persoană e foarte bolnavă”. Și zice, era așa întristat cumva: „Știu,  că m-a sunat și pe mine “. Și după aia, Bătrânul a intrat în căsuța aceea, iar eu am văzut deodată o mare așa, până la picioarele mele și am vrut să-l întreb: „Părinte, ce e cu marea asta?”, dar el intrase în căsuță și atunci am auzit ca o voce așa „Asta e marea vieții, prin asta trecem cu toții!” Și a doua zi,  chiar am vorbit cu persoana aceea la telefon și îmi spune, Părinte, dar, zice, eu chiar îl pomenesc în fiecare zi pe Părintele Paisie,  îi cer ajutorul, zice.

Vindecarea

Și atunci am înțeles de ce a spus Părintele Paisie că „m-a sunat și pe mine”.  Și a doua zi sau a treia zi s-a împărtășit persoana aceea și după aia și-a revenit, cu toate ca doctorii nu prea mai dădeau șanse că era temperatura peste 40 de grade și așa era de vreo lună de zile în situația asta. Și-a revenit și în scurt timp a ieșit din spital. Deci, cu ajutorul Maicii Domnului și, bineînțeles, a Părintelui Paisie Olaru.

Dragostea duhovnicească

Da…Ce pot să spun, Părinți mari amândoi – și Părintele Paisie și Părintele Cleopa. Întotdeauna a existat o dragoste între ei, o legătură duhovnicească, se spovedeau unul la altul și știu că atunci când au venit după revoluție, au venit la Părintele Cleopa câțiva episcopi si voiau numaidecât să îl pună Patriarh, Părintele Cleopa nu voia, dar zice: „mă duc să-l întreb pe Părintele Paisie”.

Și când s-a dus la Părintele Paisie, i-a zis Părintele Paisie: „Dacă te vei duce, vei fi Cleopa,  dacă nu te vei duce, vei fi Avva Cleopa!” Adică i-a dat de înțeles că va avea multe griji acolo, nu va mai fi ca un Avva, care se roagă în liniște, în pustie. Și în felul asta a înțeles Părintele și le-a spus: „Nu merg sub nici o formă!”, pentru că nu ne-a dat binecuvântare Părintele Paisie.

Da. Deci, cine merge la Sihăstria,  nu cumva să nu se ducă pe la cimitir, la Părinții Sihăstriei, Părintele Paisie Olaru si Părintele Cleopa și toți ceilalți Părinți, că au fost mulți cu viață sfântă acolo în Sihăstria. Da.

Rugăciunea și Raiul

Să ne ajute cuvioșii Părinți, după cum știți că era și rugăciunea Cuviosului Părintelui Paisie Olaru, care spune „să vă binecuvânteze căsuța,  măsuța, familia” așa… Și mai avea el o vorbă,  zice: „să rânduiască Maica Domnului,  măcar într-un colțișor în rai, măcar după ușă, unde se ține mătura”, cam așa ceva,  „într-un loc acolo, nu contează, numai în rai sa fie”. Iar Părintele Cleopa de multe ori spunea, când era lume multă adunată acolo, zice „Așa cum vă văd ici așa, așa să vă văd pe toți în rai!” Și mult așa, cunoscuta lui vorbă, încheia întotdeauna cu „Mânca-v-ar Raiul!” Adică, să ne ia Raiul pe toți,  să ne înghită, să ne țină acolo, să nu ajungem în iad!

Da, să ne ajute Cuvioșii, să mijlocească la Maica Domnului și împreună la Bunul Dumnezeu să-și facă milă cu noi,  să ne ajute și să ne mântuiască! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!