De ce este importantă Intrarea Domnului în Ierusalim (floriile)? – părintele Teologos

Vizionați un cuvânt despre înțelesurile ascunse ale intrării Domnului în Ierusalim și de ce această sărbătoare este atât de importantă. Domnul, desigur că a intrat de mai multe ori în Ierusalim – ca și mulți alți oameni.

De ce, atunci, această sărbătoare este atât de importantă?

Vizionare plăcută! (după video adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Florii

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin

Introducere

În curând, o să fie Sărbătoarea Floriilor, cum se spune în popor, adică Sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos și din cauza asta o să vorbesc puțin despre această sărbătoare și despre importanța acesteia pentru noi.

Însă nu o să vorbesc un cuvânt standard, ci o să vorbesc despre cum ar trebui noi să ne raportăm și de ce este importantă această sărbătoare pentru noi, aici în cotidian. Pentru că există o mare problemă astăzi în Biserică: întâi de toate este vorba de faptul că nu citim Scriptura – asta întâi de toate și doi – dacă citim Scriptura, citim așa, cu un fel de admirație exterioară nouă, ne gândim că s-au întâmplat lucrurile când demult și că nu suntem legați în niciun fel de faptul respectiv. 

Sfânta Scriptură este reală și veșnică

Din contră, fraților, trebuie să știți că suntem foarte legați de toate faptele Sfintei Scripturi și toate faptele Sfintei Scripturi sunt veșnice și din cauza asta este foarte foarte important care este importanța lor astăzi. Și ca să ne imaginăm puțin magnitudinea faptelor Mântuitorului este foarte bine să-L aducem pe Mântuitorul în cotidian. Să Îl aducem pe Mântuitorul în viața de zi cu zi. 

Am Scriptura aici. De obicei vorbesc liber, dar nu doresc să mă aventurez mai ales în citate din Scriptură dacă nu este cazul și doresc să fiu foarte exact și din cauza asta o să citez puțin din Scriptură. 

Mântuitorul – Împărat

Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,

Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.

Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.

Deci, de fapt, Mântuitorul i-a pus pe ucenici să tâlhărească, adică să meargă să ia un lucru care nu era al lor. Da? Prin asta, de fapt Mântuitorul nu arată că era un hoț sau un tâlhar – Doamne ferește! – asta este și hulă, ci prin acest lucru Mântuitorul arată că deja începe să se comporte ca un împărat. Ca un împărat al întregii zidiri, inclusiv al oamenilor.

Și deci în clipa în care au venit în satul respectiv care era în suburbiile Ierusalimului din vremea aceea, când ucenicii au spus unor necunoscuți – știți, avem nevoie, vrem să vă luăm asina și mânzul ei – oamenii imediat supunându-se Dumnezeului firii, Stăpânului firii, Împăratului firii au zis: da, luați-o. 

Și să nu uităm că pe vremea respectivă asinul, adică măgarul era singurul mijloc de transport pentru oamenii de rând și dincolo de asta era și cam singura avere pe care o aveau oamenii – deci oamenii erau foarte săraci.

Deci în clipa în care cineva se lipsea și de asină și de mânzul acesteia era o pierdere importantă. Și cu toate astea, vedeți că Dumnezeu începe să se comporte ca un Dumnezeu. 

Ca și cum astăzi ar veni cineva la voi în necunoscut și v-ar spune: să-mi dați mașinile voastre…

Prin asta, ucenicii vedeau că într-adevăr Iisus începe să fie cineva foarte foarte puternic, dincolo de înfățișarea Lui smerită. 

Blândețea 

Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:

«Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug».

Deci vedeți că toată această putere a lui Hristos vine din blândețea sa, din iubirea sa, din smerenia sa. Deci Mântuitorul nu S-a dus să tâlhărească – ferească bunul Dumnezeu! – cu forța. Adică nu a fost un tiran, un cuceritor care a venit și a trimis armatele să le ia oamenilor animalele. Ci prin blândețea sa, prin virtutea sa, prin bunătatea sa, i-a convins pe oamenii respectivi să le dea unul dintre cele mai de preț lucruri din casă. Adică, spuneam, asinele.

 Și dincolo de asta, după cum vedem, Mântuitorul Se arată pe Sine împlinitorul prorociilor, adică este chiar Mesia cel așteptat. Deci nu apare ca cineva singurlar, cineva care dorește să se slăvească pe sine, că să se smerească pe sine. Adică, zice – da, uitați, oameni buni, despre Mine au scris cei din vechime, nu vă temeți, stați liniștiți că și Eu sunt, după cum spune chiar prorocia: 

Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug

Smerenia

Adică Mântuitorul a venit sub jug, a venit rob nouă, a venit servitor nouă. Înțelegeți? Nu a venit ca și cotropitor, ci ca și servitor, ca și rob al oamenilor. Asta este foarte important. Deși este vorba de o optică total diferită. 

În toată istoria omenirii, avem împărății întemeiate pe ură, pe forță și din cauza asta aceste împărății nu au avut niciodată pace și nu au rezistat niciodată. Singura împărăție veșnică ce a rezistat și va rezista în veșnicie este Împărăția bazată pe iubire, a Domnului nostru Iisus Hristos, bazată pe blândețe. 

Cum rezistă o împărăție

Pentru noi asta este foarte important. De ce? Pentru că nici noi nu o să reușim să ne păstrăm împărăția noastră, chiar dacă împărăția noastră este o familie sau mă rog, o firmă sau un areal mai mare, dacă suntem primari sau în cadru de conducere, decât dacă ne bazăm împărăția noastră, adică familia noastră și toate celelalte, pe blândețe, pe iubire. Asta este foarte important, fraților! 

Să nu spunem că da, bine că este Hristos blând, că ce bine pentru mine, dar eu sunt dur acasă, folosesc forța. Nu o să folosești forța, nu o să reușești. Din cauza asta nu reușesc familiile astăzi, pentru că se bazează pe forță. Din cauza asta foarte mulți oameni se despart pentru că împărăția lor, chiar și la nivelul unei familii, bazată pe forță fiind, nu o să reziste în timp. 

A fi rob

Și iarăși, cum spuneam, Mântuitorul a venit „Fiul celei de sub jug”. Adică, a venit să ne servească, să ne fie rob.

Deci dacă doriți ca împărăția voastră, adică familia voastră, firma voastră și toate celelalte, să reușească în timp, bineînțeles că veți fi împărați – adică voi veți conduce, dar trebuie să fiți sub jug. Adică întotdeauna trebuie să vă gândiți cu ce să serviți voi, cu ce să ajutați voi. Nu să ne gândim – da, eu…, ce să zic, mă căsătoresc cu cutare și că pot eu să-mi impun voia asupra persoanei respective sau o să fac firmă ca să le comand oamenilor. Nu o să reușiți așa! 

Întotdeauna să vă gândiți: cu ce pot să ajut! Deci mă căsătoresc cu persoana respectivă – pot s-o ajut pe persoana respectivă? Sau fac o firmă – da, fac o firmă nu ca să fac bani; fac o firmă să-i ajut pe oameni. Pot să-i ajut pe oameni? 

Apropos, astăzi, cel mai bogat om din lume are exact principiul ăsta. Elon Musk. Și nu vorbim despre Elon Musk, dar el a ajuns cel mai bogat om din lume, de ce? Pentru că el caută problemele oamenilor și încearcă să le servească, să le găsească soluții, să știți. Este foarte important. Și prin asta se aseamănă cu Hristos. Mă rog, până la acest mic punct. De acolo încolo sunt alte probleme.

Mintea și inima

Iarăși un lucru foarte important aici, faptul că „șezând pe asină, pe mânz”. Adică ședea pe amândouă, Mântuitorul? Așa spune profeția. 

Nu ședea pe amândouă, ședea pe mânz, adică pe poziția cea mai smerită, dar asina și mânzul se referă la neamul evreiesc, la evrei și la neamuri. Deci Dumnezeu stă pe noi, stă deasupra noastră astfel încât să ne ducă unde? În Ierusalim. Și aici: Spuneţi fiicei Sionului adică Ierusalimului. 

Dar de ce notează „fiica Sionului”? Pentru că trebuie să știți că Sionul – adică poziția cea mai înaltă dacă doriți, din Ierusalim, era icoana minții. După cum Ierusalimul este icoana inimii. Adică Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim înseamnă intrarea lui Dumnezeu, a harului lui Dumnezeu în inima omului. 

Mintea de copil

Și „spuneți fiicei Sionului” – adică spuneți minții voastre că iată, vine la tine Dumnezeu blând. Adică omul trebuie să se deschidă, omul trebuie să-L întâmpine pe Dumnezeu cu osanale în mintea lui și să aibă o minte de copil, după cum o să vedem mai-jos textul scripturistic, astfel încât să vină Dumnezeu cu blândețea Sa. Așa ne putem mântui. 

Împărăția dinăuntrul nostru

Din cauza asta se referă Scriptura foarte clar la fiica Sionului și la Intrarea în Ierusalim. Așa vom găsi pacea și așa vom găsi pe Împărat. Pentru că acolo unde este Împăratul, acolo este Împărăția. După cum spune Mântuitorul, Împărăția Cerurilor este înăuntrul vostru. Adică în inima voastră, în mintea voastră. 

Și din cauza asta fiecare dintre noi – trebuie să trăim înăuntrul nostru Intrarea Domnului în Ierusalim. 

Despre sărbătoarea Floriilor

Sărbătoarea Floriilor este o sărbătoare eminamente isihastă, fraților! Nu este sărbătoare unde mergem cu ramuri de salcie și înconjurăm biserica… Da, sigur, și asta, dar întâi de toate este vorba de sărbătoarea renașterii, avanpremierei învierii noastre care se face, cum spuneam, pe baza blândeții noastre, pe baza minții noastre de copil – nu cădem în mintea copiilor, adică suntem naivi – ci pe baza curățeniei minții noastre – adică suntem copii cu păcatele, nu copii cu discernământul, nu copii la minte.

Cu mintea trebuie să fim desăvârșiți, trebuie să fim înțelepți astfel încât să fim cu totul copii, cu totul curați relativ la păcat, la distorsiune, la tot acest borhot al lumii în care trăim. Înțelegeți? 

Isihasm

Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,

Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.

Bun, i-a trimis pe ucenici. De ce i-a trimis pe ucenici și mai ales pe doi dintre ucenici – pe Petru și pe Ioan? Nu putea să meargă El singur? Nu putea să meargă El singur…. Bine, putea să meargă El singur, dar am spus că vorbim de un plan isihast al acestei sărbători.

Adică, Mântuitorul, Dumnezeu este departe de grijile lumești astfel încât să poată să rămână în rugăciune. Asta este foarte important, fraților. Deci să avem grijă să ne trimitem întotdeauna ucenicii să se ocupe de cele lumești și noi să stăm nemișcați în rugăciune față de Dumnezeu, pentru că rugăciunea ține lumea, să știți! Rugăciunea mântuie lumea, nu grijile mântuie lumea! 

Știți foarte bine. Grijile îl pulverizează pe om, îl distrug pe om, îl surmenează pe om și omul nu își mai găsește nici măcar echilibrul de zi cu zi.

Deci numai ce îi spui soției să facă de mâncare de Paști, dacă este surmenată, ea zice – mergem la restaurant. Și ziceți că nu-i bine. Bun, nu este bine, dar nu este ea de vină, săraca! Ci e de vină tot acest surmenaj, toată această supra-încărcare cu griji. Deci din cauza asta fraților, trebuie întotdeauna să ne retragem din griji. Să avem grijă să nu avem griji. 

Simboluri

Și după care spune: 

şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.

De ce veșmintele? Pentru că am spus că cele două – asina și mânzul – reprezintă cele două popoare, popoare duhovnicești – poporul evreu care avea cunoștința lui Dumnezeu, parțial și neamurile.

Și veșmintele sunt icoanele – se numesc în biserică, preînchipuirile acestei lumi, distanța dintre Dumnezeu și oameni. Pentru că oamenii, căzuți fiind, nu pot să se atingă direct de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este foarte depărtat de noi. În termeni teologici este transcendent, da. 

Adică este total dincolo de noi și avem nevoie de o întreagă intrare a Domnului în Ierusalim, adică în inima noastră, în mintea noastră, în dorințele noastre și în temerile noastre, astfel încât să putem să avem contact cu Dumnezeu, știința cea mai presus de știință a lui Dumnezeu.

Iar El a șezut peste ele, bineînțeles.

Slava deșartă

Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale,

Adică tot ce aveau, da. 

iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,

Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David;

„Osana” este un cuvânt evreiesc care înseamnă să ne mântuiască Dumnezeu acum. Deci este vorba clar de o recunoaștere a mesianității, a dumnezeirii lui Hristos.

Bineînțeles că oamenii recunoșteau lucrul ăsta, dar habar nu aveau ce spun pentru că, vedeți, aici L-au întâmpinat ca pe un Dumnezeu, și-au dat inclusiv și haina de pe ei pentru Hristos și nici într-o săptămână, în patru zile, dacă nu vă înșel – de duminică până vineri – câte zile sunt? Cinci zile, depinde cum numărăm. În cinci zile L-au răstignit. În cinci zile L-au omorât. Fraților, asta este slava deșartă! Asta este slava lumii. Te întâmpină ca un Dumnezeu azi și nu trece săptămâna și te răstignesc. Înțelegeți?

Deci din cauza asta nu puneți mare preț pe slava lumii că o săptămână nu ține. Înțelegeți?

Și bineînțeles, pe noi nu ne întâmpină nimeni ca și pe Hristos, ca pe Mesia. Deci asta am vrut să accentuez foarte mult asupra slavei celei deșarte, ce preț are și cât ține.

binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Da, deci cu câtă faimă, pompă și cu câtă adulație, venerație pentru Hristos și cum spuneam, în nicio săptămână Îl omoară cu cea mai cruntă moarte posibilă la vremea respectivă și până astăzi.

Cine este Acesta?

Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?

Adică într-adevăr trebuie să știți că în clipa în care Dumnezeu cel blând intră în inima omului în clipa respectivă toată inima omului, adică tot nucleul existențial al omului se cutremură de frumusețea Domnului, de blândețea Domnului și zice: cine este Acesta? Pentru că smerenia este atât de frumoasă, încât sufletul uman nu poate să reziste și se topește în fața dulceții, smereniei Împăratului ceresc. 

 Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.

Virtutea care înalță 

Da, deci gândiți-vă, aduceți imagine asta în cotidian. Aduceți-L pe Mântuitorul călare pe măgar, da… Un mânz de măgar e ceva de genul ăsta, deci El nu stătea nici bine, bine pe măgar, nici atingea  jos. Deci era într-o poziție așa foarte caraghioasă și tras la remorcă după măgăriță, după asină, foarte smeritoare.

Gândiți-vă dacă s-ar întâmpla asta în capitala României, da, în București, ca să nu spun în alte capitale. Lucrul acesta este total lipsit de mândrie, de orice slavă omenească și ar fi părut foarte caraghios Mântuitorul și pare bineînțeles, foarte caraghios printre toți mai marii pământului, printre toți locuitori capitalei.

Și prin asta, Mântuitorul arată că numai și numai prin duhovnicie  a reușit să învingă. Numai și numai prin măsura lui duhovnicească a reușit să arate că El este împăratul de fapt. Bineînțeles că această lecție au primit-o din plin arhiereii care ei se doreau pe sineși împărați. Însă Mântuitorul le-a arătat că adevărata împărăție este împărăția virtuții și întotdeauna trebuie să știți că virtutea e mai mare. Întotdeauna cel mai virtuos învinge, nu cel mai puternic.

Deci chiar dacă arhiereii L-au răstignit pe Mântuitorul, El a înviat. Întotdeauna virtutea învinge, să știți, întotdeauna iubirea învinge. Dacă iubire nu e, nimic nu ea. Nu am spus-o eu, a spus-o, a spus-o altcineva. Cineva pe care datorită acestei vorbe l-a împușcat securitatea.

Iisus în Templu

Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.

Deci imaginați-vă,  fraților! Deci după ce El venise călare pe măgăruș, toată lumea Îl adula, a intrat în Templu, și-a făcut un bici de ștreanguri după cum spune Sfântul Ioan Teologul în Evanghelia sa și a început să lovească în animale care erau în templul lui Dumnezeu. Și unde se făcea un comerț pe rupte și se învârteau bani la greu.

Deci gândiți-vă, să intre la ora asta, cineva un tânăr de 33 de ani, un dulgher de 33 de ani, un teslar de 33 de ani cum era Mântuitorul, cu un bici de ștreanguri, într-o piață ca să nu zic într-un templu, în biserică ce era și mai grav… Într-o piață și să dea cu ștreangul în animalele de acolo.

Deci Mântuitorul nu se juca, absolut deloc nu se juca. Și bineînțeles nu a primit nimic din această slavă deșartă  a oamenilor, adică nu a zis da, măi, bine faceți și haideți să vedem cum facem să vă creștem pensiile, să vă mărim indemnizațiile, salariile. Nici vorbă de așa ceva.

Mântuitorul făcea tot ceea ce era necesar pentru mântuirea oamenilor, tot ceea ce era necesar pentru a-i ridica pe oameni pe un alt plan duhovnicesc chiar dacă asta implica răstignirea Lui, implica apariția Lui ca un nebun. Deci gândiți-vă să vedeți un tânăr de 33 de ani cum alungă animalele afară dintr-o piață ca să nu zic din templu. Înțelegeți? Ar fi luat drept nebun, omul respectiv.

Icoana Intrării în Ierusalim

Și din cauza asta trebuie să știți că în icoana Intrării în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul apare într-o poziție nefirească pe asin. Deci apare întors așa cu spatele și cu mâna ținând-o așa ca să arate că este cu spatele la oameni și cu mâna se apără de slava lor. Pentru asta este reprezentat astfel Mântuitorul în icoane ca să arate că nu primește slava de la noi, de la oameni, cei căzuți. Nu e vorba de o stângăcie a iconarului, da? 

Și a zis lor

Celor care… Răsturna mesele… Deci vă dați seama, deci ăștia aveau mese acolo, erau cu bani, cu așa și le arunca mesele la pământ. Deci gândiți-vă ce haos se făcea acolo și scaunele celor ce vindeau porumbei. Deci bineînțeles, porumbeii respectivi zburau sau Dumnezeu știe, animalele mugeau, mieii behăiau, deci era un întreg haos. 

Război

Şi a zis lor: Scris este: «Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!»

Deci Mântuitorul efectiv deschide război frontal lumii acesteia, ca un Împărat. Dar un război duhovnicesc, nu un război material, nu un război bazat pe ură, ci un război bazat pe iubire. 

Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi.

Deci gândiți-vă în haosul ăla, că mugeau animalele, porumbeii zburau și banii zarafilor, banii bancherilor erau aruncați pe jos, oamenii veneau la Mântuitorul să îi vindece. Orbii și șchiopii veneau… Deci gândiți-vă ce prezență formidabilă avea Mântuitorul acolo și El, în haosul respectiv, îi făcea sănătoși. 

Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David,

Deci efectiv era revoluție, în toată regula, dar o revoluție duhovnicească.

Minune

s-au mâniat, 

Și au zis: 

Bineînțeles că arhiereii erau total depășiți de situație și nu știau de ce să se lege mai întâi, da…

Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?

Adică Mântuitorul le amintește de profeția respectivă și nu mai le amintește de profeție, arată că ei se află într-o continuă minune. Adică copiii, cei se sug, de doi ani, trei ani și așa mai departe, Îl slăveau pe El ca Dumnezeu. De ce? Pentru că erau curați. 

Deci omul curat vede astea, în timp ce omul necurat adică noi toți, care suntem avizi de slavă – apropos, avizi de bani, avizi de avere, de putere după cum îi vedem pe cei din Templu și pe arhierei – nu putem să ne dăm seama că Mântuitorul chiar dacă face lucrurile astea foarte nonconformist, ca să spun așa un termen mai eufemistic, totuși, este Dumnezeu și face lucrurile într-o perfecțiune mai presus de orice logică. Și deja, Mântuitorul nu mai așteaptă după oameni ca să înțeleagă, ci efectiv îi trage ca o macara de dimensiuni cosmice spre înălțimi. 

Și lăsându-i…

I-a lăsat cu gura căscată, bineînțeles…Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo.

Și într- adevăr, în clipa în care avem noaptea harului, adică nu mai există har, într-adevăr Hristos se retrage din inima noastră. Dar în clipa în care Hristos este în inima noastră alungă afară toate animalele din inima noastră, toate gândurile de avuție, de comerț, de toate astea.

Deci într-adevăr, în clipa în care Hristos cel blând intră în inima noastră, este și blândețea întruchipată și smerenia întruchipată, dar și foc mistuitor, adică alungă tot de acolo. Și noi când Îl avem pe Hristos în inima noastră, să avem grijă să nu ne răzvrătim, să primim această curățire a templului inimii noastre pe care Hristos o face. 

Puterea lui Iisus

Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;

Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.

Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?

Adică pentru prima dată Mântuitorul își arată puterea lui pedepsitoare. Adică arată că poate să distrugă tot, să fie efectiv… deci numai cu semnul, efectiv să dispară un lucru, să îl răstoarne în inexistență.

Deci dacă ieri, la intrarea în Ierusalim, la intrarea în inima noastră, Mântuitorul apare ca blând, dacă doriți așa un fel de nebun – că ce face ăsta – dintr-o dată vedem că Dumnezeu nu face lucrurile astea pentru că nu putea să facă altceva, ci face lucrurile astea în deplină cunoștință de cauză, în deplină dreptate, în deplină putere. Ca și un semn al puterii Sale, este blând, nu ca un semn al neputinței Sale, este blând.

Și acest lucru îl dovedește Mântuitorul prin faptul că se uită la un pom și-i zice: să te usuci în dată, să nu mai fie rod în tine în veac! Pac, s-a uscat pomul. Și atunci când au văzut ucenicii: wow! Cum  de s-a uscat pomul dintr-o dată? Înțelegeți? 

Alți doi evangheliști, Matei și Luca, amintesc că nu era vremea smochinelor.

Smochinul uscat la Sfinții Părinți

Spun Sfinții Părinți că acest smochin reprezintă legea cea veche care nu și-a adus roadele, smochine, da. Și din cauza asta, Mântuitorul a spus către legea cea veche, reprezentată aici de smochin: să nu mai fie rod în veac din tine. Adică de acum încolo trăim o nouă eră, o nouă lege mult mai înaltă, o lege duhovnicească, o lege spirituală pe care din păcate, noi nu o urmăm. 

Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.

Dei gândiți-vă, eu acum mă pot întoarce la pom și să zic: ridică-te și aruncă-te în mare. Asta este credința! Credința poate să facă orice, dar noi din păcate, datorită faptului că suntem prizonieri ai minții, ai logicii noastre, nu putem să facem treaba asta. Efectiv nu putem să facem treaba asta.

În clipa în care însă ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să știți că Dumnezeu ne dă aceste puteri și omul poate să facă absolut orice! Inclusiv să îi zică unui munte să se arunce în mare.

Puterea credinței – două exemple

Și chiar a fost o fază pe tema asta, chiar două faze. Una se amintește la Pateric, în care ucenicul i-a zis avvei: Avva, dar cum e treaba asta? Este doar o figură de stil? Și zice avva: Nu. Deci cei plăcuți ai lui Dumnezeu pot să îi spună muntelui ăsta să se arunce în mare. Și în clipa respectivă, muntele începe să se miște și spune avva: Stai, că doar am spus exemplul la ucenicul meu. Și muntele s-a oprit.

Și al doilea caz a fost cu Sfântul Teofil Mirovlitul – Sfântul Teofil Izvorâtorul de Mir care este un sfânt athonit, care la un moment dat fiind prins de conducătorul Egiptului din vremea respectivă – nu poate fi numit faraon pentru că vorbim deja de secolul 16, 17, 18 ceva de genul ăsta – și fusese clevetit de evrei că uite, că ei în scripturile lor spun că credința lor poate să mute munții și nu este adevărat și deci credința lor este falsă și deci trebuie să îi omor ca pe niște înșelători și așa mai departe. 

Și atunci, conducătorul Egiptului, regele, să spunem așa, l-a pus față în față pe Sfântul Teofil cu treaba asta și a spus  Sfântul Teofil: da, credința noastră este corectă. 

Zice: dovedește-o!

Și atunci într-adevăr, Sfântul Teofil – și până astăzi există muntele ăsta în Egipt – a spus muntelui respectiv să se mute și s-a mutat muntele cu nu știu o sută de metri, ceva de genul ăsta. Pac, s-a mutat! Înțelegeți? Asta este credința. Ăsta este omul.

Omul nu este cel care se ceartă cu soția sau se ocupă de lucruri bicisnice, de lucruri minore. Înțelegeți? 

Pregustarea Învierii

Acum, vreau să vă mai spun un lucru, că am aici la Sfântul Ioan unde spune: 

Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.

Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.

De ce? pentru că în clipa respectivă, Mântuitorul Se arăta pe sineși ca un învingător și le arăta previzualizarea, le arăta pregustarea victoriei, care victorie absolută este Învierea, fraților, să știți. 

Împlinirea omului

Deci noi, orice am face, la orice sport am merge sau orice așa-zisă realizare în viață am avea, nu este realizare deplină. Realizarea deplină, victoria deplină vine prin înviere și avanpremiera acestei victorii depline, acestei Învieri este Intrarea Domnului în Ierusalim. 

Și dacă curățenia gândurilor noastre nu o să strige osana, nu o să strige binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului, atunci toată zidirea va striga, toată ființa noastră o să strige către Domnul: Doamne, osana!

Iubirea interpersonală

Și dincolo de asta, la un moment dat, Fiul spune către Tatăl: slăvește-Ți numele! Și Tatăl spune: L-am slăvit și iarăși Îl voi slăvi. 

Deci Mântuitorul le arată foarte clar acolo, le descoperă  despre faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu interpersonal, adică e vorba de cel puțin două persoane – Tatăl și Fiul. Bineînțeles și Sfântul Duh, dar Sfântul Duh este adumbrit în această întâmplare. Și evreii efectiv nu realizează treaba asta, spune: băi, un înger ne-a vorbit, tunet a fost din cer. Deci se vede drama oamenilor care nu pot să se ridice mai aproape de Dumnezeu și mai ales un Dumnezeu interpersonal, un Dumnezeu iubitor care știe de dragoste, știe de celălalt. Înțelegeți. 

Asta ne așteaptă: ne așteaptă iubirea interpersonală veșnică, iubirea pură, cea care ne scoate din chingile singurătății și slăvirea lui Dumnezeu. Care este slăvirea lui Dumnezeu? Este iubirea Lui care se arată, fraților, prin cruce, prin servire, prin venirea pe fiul celei de sub jug, prin venirea pe asin.

Cum înviem

Deci, fraților, și noi dacă dorim să înviem și dorim toți să înviem, numai că noi credem că înviem prin transhumanism și lucruri de genul ăsta… Nu, fraților! Învierea nu vine prin prelungirea vieții în cădere. Învierea vine prin transformarea omului într-un om cu totul și cu torul nou. A unui om cu adevărat duhovnicesc, a unui om eminamente spiritual.

Și asta se face prin Intrarea Domnului nostru în Ierusalim, adică în inima noastră, care vine prin curățirea gândurilor și transformarea noastră în copii cu păcatul, nu în copii cu discernământul. 

Și în clipa în care Domnul intră în inima noastră și noi Îi spunem: binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, atunci Dumnezeu ne va transforma. Bineînțeles, că diavolii și ispitele din afară ne vor răstigni, dar noi cu Hristos intrat în Ierusalim vom învia după aceea.

Și Învierea este de fapt, depășirea morții. Și ăsta este scopul nostru: să depășim moartea, să învingem moartea. Nu să ne chinuim aici pe pământ, cum spuneam, prin tot felul de proteze, de cipuri și așa mai departe. Asta ne așteaptă și asta trebuie să facem și asta ne învață latura duhovnicească a Intrării Domnului nostru în Ierusalim.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați