Fă lucrurile simple – Sfântul David din Țara Galilor, făcătorul de minuni

Vizionați un documentar inedit cu viața Sfântului David din Țara Galilor în care vedem cum a ajuns sfântul la aceste măsuri: nu a pregetat să facă lucrurile simple, faptele bune la îndemâna oricui.

Vizionare plăcută! (podcastul și transcriptul îl aveți după videoclip)

Powered by RedCircle

Când auziți cuvântul călugăr sau ascet, ce imagini vă vin în minte? Poate vă imaginați vânturi uscate suflând puternic peste nisipurile din Sinai și Palestina, unde călugării se lipesc de stânci și peșteri în căutarea apelor spirituale. La fel ca plantele și florile ce în deșert stau în tăcere așteptând ploaia.

Sau poate te gândești la pădurile veșnic verzi din adâncul Rusiei sau pădurea Taiga din Siberia, unde tăcerea și dobândirea Duhului Sfânt, este căutată la fel de acei bărbați și femei ce tânjesc după înțelepciunea și pacea lui Dumnezeu.

Departe de aceste meleaguri se află un alt loc plin de văi verzi, cariere de ardezie (șisturi) și vârfuri înzăpezite. Această țară este situată în apropiere de mare, atât de aproape de fapt încât povestea noastră începe în țara numită Cymru – așa cum este cunoscută în galeză ceea ce noi astăzi numim ca “Țara Galilor”.

Fă lucrurile mici! Sfântul David din Țara Galilor, făcătorul de minuni!

Sfânta Non

La sf. sec. al V-lea exista o călugăriță tânără care mai târziu va fi cunoscută drept Sfânta Non.

A locuit într-o mănăstire lângă Ty Gwyn în Pembrokeshire, unde a trăit o viață în rugăciune și pocăință tăcută. Conform tradiției, viața ei pașnică a fost distrusă într-o zi când Regele din Ceredigion trecea prin satul de lângă mănăstirea ei. A văzut-o lucrând singură pe câmp, așa că a luat-o și a agresat-o, încălcându-i prin forță jurămintele de castitate.

Distrusă, ea și-a păstrat însă credința în Dumnezeu și a continuat a se ruga pentru mila Lui. Curând și-a dat seama că era însărcinată. Cu ochii în lacrimi, a dedicat copilul lui Dumnezeu,astfel oferindu-i mare mângâiere.

Într-o zi, când mergea la Liturghie la biserica din apropiere, deodată preotul nu mai putea continua predica în prezența copilul ei nenăscut. A fost ca un semn grozav că acest copil va deveni un predicator renumit. Mama copilului, a păstrat aceste lucruri în inima ei, întrebându-se ce anume pregătește Dumnezeu pentru copilul ei.

Conform tradiției, în perioada sarcinii ei un conducător păgân a auzit despre asta și a luat-o ca pe un semn rău. De teama puterii pe care ar putea-o deține acest copil a plănuit să fie prezent când se naște copilul pentru a-l ucide. Dar în ziua în care a început travaliul lui Non a fost o furtună puternică și călătoriile periculoase pentru toată lumea, astfel năruindu-se planurile criminalului său.

Ea era aproape de stâncile de la vest de golful Kervay. A fost cuprins de o lumină sfântă orbitoare.

Acela a fost locul unde a născut Sf. Non pe unul dintre cei mai faimoși și iubiți sfinți din Țara Galilor. Se zice ca durerile au fost atât de mari că a apucat o piatră mare și stânca s-a despărțit în semn de simpatie pentru călugăriță.

Copilăria

Sfântul David s-a născut la începutul sec. VI. Știm foarte puține despre începutul vieții lui, doar câteva referințe din cartea „Viața Sf.David” care s-a scris cinci sute de ani mai târziu, din sursele scrierilor celor mai vechi. Din câte știm, a fost crescut de mama lui în orașul Henfeynyw, lângă Upper-Iron. El a fost botezat în Porthclay de Sfântul Elvis din Munster. Tradiția spune că în timpul botezului un călugăr orb pe nume Movi care îl ținea pe David din neatenție a stropit cu apă sfințită din cristelniță pe ochii lui, fiind vindecat pe loc de orbirea sa.

Când David a crescut, a învățat la Whiteland Abbey, lângă Carmarthenshire sub conducerea Sfântului Paulinus din Țara Galilor care s-a născut orb. Se spune că David și-a vindecat maestrul de orbire pur și simplu făcând semnul crucii pe ochii săi. Înțelegând imediat că David e binecuvântat, Paulinus l-a trimis ca misionar pentru a evangheliza Britania păgână.

Minunile și ispitele

Sfântul David a făcut multe minuni în timpul lucrării sale misionare. În acest moment al istoriei, nu era neobișnuit ca valuri de căpetenii irlandeze păgâne să invadeze Țara Galilor, să-i acapareze pământurile și să întemeieze așezări fortificate. Conform tradiției locale, un șef pe nume Boia a auzit că în vale de mai jos de pământul lui, David însuși se așezase cu o obște de monahi. Auzind asta, Boia și-a trimis luptătorii lui să-i îndepărteze pe David și pe tovarășii lui.

Dar când soldații s-au apropiat, David a făcut semnul crucii și s-a rugat lui Dumnezeu, făcându-i pe toți oamenii lui Boia și turmele lui să cadă ca moarte. Căpetenia a fost foarte uimită de puterile lui David si s-a creștinat curând după aceea. Dar soția lui Boia era împotriva prezenței lui David în zonă. În încercarea de a-l alunga, ea și-a trimis servitoarele să se scalde în râul din apropiere pentru a seduce pe David și călugării lui.

Când această încercare a eșuat, a scornit un alt plan pentru a pângări valea și a alunga călugării.

A pregătit un ritual păgân de închinare: A ademenit-o pe fiica soțului ei creștin în vale și i-a tăiat capul în timpul ritualului. Dar în loc să profaneze valea, acest lucru a binecuvântat-o cu sângele unui martir creștin. Și un izvor de apă minunat și vindecător a apărut în chiar acel loc. Aceasta a hotărât soarta păgânismului în regiune – soția lui Boia a înnebunit și a fugit pe dealuri. Mai târziu, și Boia s-a întors împotriva lui David și a călugărilor lui. La scurt timp după aceea a fost învins în bătălie de un grup de invadatori. A fost arestat și decapitat. După tradiție, după aceste evenimente, foc a coborât din cer distrugând orice urmă a așezării căpeteniei irlandeze. Cât despre călugării în frunte cu David, ei au devenit liberi din nou să-și urmeze viața monahală.

Ca misionar

În timpul Sfântului David ca misionar, a călătorit prin Țara Galilor și Britania și a convertit mulți păgâni. Dar dorința inimii lui era să viziteze locul în care Hristos a trăit și a murit. Așa că a pornit în călătorie. În timpul pelerinajului său la Ierusalim a fost hirotonit ca episcop. După întoarcerea lui, acum ca episcop, și-a continuat neobosit lucrarea misionară. A fondat douăsprezece mănăstiri în Țara Galilor și Anglia, inclusiv Glastonbury și comunitatea sa monahală principală de la Mynyw, care este acum satul Sf. David.

Sfântul David a devenit cunoscut și prin predica sa deosebită a Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos. Reputația lui printre oameni și între apropiații lui au crescut foarte mult, mai ales când s-a întâmplat un miracol uimitor în timp ce vorbea la Sinodul din Brefi din 545.

Minunea de la Sindul din Brefi

Sinodul a avut loc în regatul Ceredigion (Lângă Llanddewi Brefi în prezent). Pe când vorbea și explica Scriptura, se spune că pământul de sub picioarele lui s-a ridicat încet, formând un mic deal ca să poată vedea toată lumea și cuvintele să-i fie auzite de toți cei adunați acolo. La acest sinod, David a fost promovat la rangul de arhiepiscop.

După sinod, Sfântul David  s-a întors în orașul natal pentru a întemeia  ultima sa mănăstire în anul 550. A devenit cunoscută imediat ca un centru de învățare, dar și pentru viața simplă și curată a călugărilor ei. Mănăstirea sa era în forma tradițională celtică, cu colibe din pietre mici sub formă de stupi numite Klaken și nu ca marile abații din secolele următoare.

Programul monahal

Programul monahal al Sfântului David și a călugărilor săi era bazat pe o mare simplitate și tăgăduire de sine. A făcut mari eforturi să modeleze mănăstirea pe binecunoscutele practici ale părintelui deșertului din sec. IV, Sfântul Antonie cel Mare. Ziua lor era centrată în jurul rugăciunii, citirea Bibliei și lucrul în câmp. De fapt, David a insistat ca ei să nu folosească vaci sau boi la plug pe câmp, să-l tragă oamenii înșiși, ca o formă de asceză.

Și nu doar că trebuiau să se hrănească pe ei înșiși, dar trebuiau să-și asigure hrană și loc de dormit și pentru călători. Trebuiau să aibă grijă și de săraci. Mâncau o masă pe zi din pâine, ierburi și legume și beau doar apă. Sfântul David nu mai trăia decât cu pâine și apă, după modelul mamei sale, Sfânta Non. De aceea a fost poreclit “Dewi dyfrwr”, care înseamnă “unul care bea doar apă”, în opoziție cu mult mai răspândita bere de orz pe care obișnuiau să o bea majoritatea oamenilor în acea vreme.

O altă practică ascetică a sa: cobora pe stânca acoperită de ceață la plaja de sub manastire și stătea în apă până la gât în apa rece din Irlanda, recitând cântece ca o formă de penitență.

Minunea cu albinele

Tradiția ne-a păstrat încă o minune, ce a avut loc în mănăstirea Sf. David. Era un călugăr irlandez numit Modomnoc, responsabil de apicultura. Ajuta la facerea mierii și lumânărilor pe care călugării le vindeau apoi în piața locală din sat pentru a sprijini mănăstirea. Într-o zi, apicultorul a primit un mesaj de urgență ca să se întoarcă în Irlanda. S-a supus cu binecuvântarea bătrânului său. Dar de fiecare dată când se plimba pe plajă căutând pe cineva care să traverseze Marea Irlandei, albinele îl urmau, lăsând mănăstirea fără ceară și miere. Și aceasta s-a întâmplat de trei ori până când Sfântul David a binecuvântat albinele și i-a permis lui Modomnoc să ia câteva cu el. Conform acestei istorisiri, el este considerat cel ce a introdus albinele în Irlanda.

În ce-l privește pe Sfântul David, toate minunile pe care le-a făcut în viața lui erau lucruri simple și un dar pentru smerenia și răbdarea sa. Se vedea pe sine ca pe un vas pentru harul lui Dumnezeu și că minunile sunt lucrarea lui Dumnezeu prin el – un smerit și credincios slujitor al Domnului.

Sfârșitul vieții

Știm foarte puține despre viața târzie a Sfântului David. Se crede că a trăit peste 100 de ani și că a adormit în Domnul la 1 martie 589. Ultimele sale cuvinte adresate ucenicilor săi au fost:

“Fii bucuros, păstrează credința și fă lucrurile mici pe care ai văzut că le fac eu”. Astăzi, în Țara Galilor, această expresie a fost scurtată în fraza populară folosită până astăzi: “Fă lucrurile mici…”

El este considerat sfântul patronal Țării Galilor. Și e sărbătorit la 1 martie, iar mama sa Sf. Nona pe 2 martie. A fost înmormântat în mănăstirea sa. Primul altar ridicat acolo pentru adăpostirea rămășițelor sale a fost distrus într-un incendiu în anul 645. Și orașul Sfântul David a fost jefuit repetat de vikingi până a devenit aproape ruină, începând cu secolul al XI-lea, dar a fost mereu reconstruit. Și altarul medieval situat în Catedrala Sf. David a fost restaurat în 2012 și atrage mii de pelerini în fiecare an.

Se spune că de-a lungul istoriei, galezii au considerat că două vizite la mormântul Sfântului David echivalează cu o vizită la Roma. Și trei vizite la altar este echivalentul unui pelerinaj la Ierusalim.

Concluzie

Fie hrănind pe cei săraci, predicând Evanghelia compatrioților săi galezi sau făcând minuni ca o modalitate de a împărtăși harul lui Dumnezeu cu cei din jurul lui, Sfântul David a ajutat să stabilească Țara Galilor ca o țară cu o veche și bogată moștenire creștină și evlavie către Dumnezeu.

Trebuie să ne amintim că nu toată lumea trebuie să aibă darul facerii de minuni. Uneori este mai important să “faci lucrurile mici” în fiecare zi pentru ca Lumina lui Hristos să strălucească peste întunericul lumii noastre, pentru ca ceilalți să poată vedea faptele noastre bune și să-L slăvească pe Tatăl nostru ceresc.

Fie ca pentru noi toți viața acestui sfânt să fie o mărturie puternică a veștii bune a Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfinte David din Țara Galilor, roagă-te lui Hristos pentru noi! Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!