Sfântul Artemie: marele voievod – părintele Pimen Vlad

Vizionați pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește viața Sfântului Artemie, comentând pe marginea acesteia și oferindu-ne cu această ocazie și niște sfaturi duhovnicești.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat o să aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Hristos a înviat, dragii mei!

Ne vedem iarăși, ca să continuăm cu viața Sf. Artemie. V-am vorbit atâta timp despre chilia Sf. Artemie și-i timpul să vă spun câteva lucruri și despre Sf. Artemie. Cine-a fost Sf. Artemie? Unde a viețuit? Cum a pătimit el? Și-o să încerc, în câteva cuvinte; am luat și o carte aicea ca să mă mai (inspir) așa un pic. E-un soare foarte puternic aicea, am încercat să stau mai cu spatele la el, dar tot e foarte puternic. Uitați, aici am o iconiță cu Sf. Artemie. Ca s-o vedeți un pic: Sf. Mc Artemie! De fapt, Sfântul Mare Mucenic Artemie! Deci, așa în câteva cuvinte.

Sfântul Artemie și semnul Sfintei Cruci

Sf. Artemie a fost ducele Egiptului, adică voievodul Egiptului, în special al Alexandriei. Deci, cum era cetatea Alexandriei, el conducea cetatea Alexandriei, dar înainte de a ajunge acolo, el a fost născut din Egipt, dar era ostaș pe vremea Împăratului Constantin cel Mare. Ostaș, adică viteaz și credincios. Și chiar când Sf. Împărat Constantin cel Mare trebuia să iasă la război, cu Maxențiu; și s-a rugat la Dumnezeu: „Doamne, dă-mi un semn! Cum să-l biruiesc? Că are de două ori oștiri mai multe decât ale mele.” Atunci, a văzut pe cer Sf. Cruce în formă de stele și scria cu litere din stele: Întru acest semn vei birui! Și-atunci a poruncit Sf. Împărat Constantin să facă sfânta cruce pe săbii, pe zăbala cailor, pe tot, pe armele lor, pe trupurile lor, adică pe ce-aveau, pe hainele lor, să-nsemneze cu semnul sfintei cruci. Că și-a dat seama ce însemnătate are sfânta cruce, dacă s-a arătat pe cer. Și Sfântul Artemie era și el aproape de Împărat, a văzut și el semnul sfintei cruci și s-a întărit și-n credință.

Misiunea Sfântului Artemie

Ei, după multe, să zicem așa, războaie care au trecut. Între timp Sfântul Împărat Constantin cel Mare a murit, fiind și el, cum era la timpul ăla, timpurile vechi, câte intrigi erau și-atunci în Imperiul Roman; se ucideau unii pe alții. A fost ucis chiar de frații lui vitregi, cum ar fi – cam așa ceva. A fost otrăvit. Și-au luat alții împărăția și-ntre timp, la început au intrat fii lui Constantin cel Mare, iar Sfântul Artemie era la Constanti – fiul împăratului Constantin cel Mare. Era ostaș acolo. Fiind din ostașii vechi și având în el, a aflat că undeva în Ahaia se află moaștele Sfântului Apostol Andrei și ale Sfântului Apostol Luca, înmormântate acolo. Și atunci împăratul l-a chemat pe Artemie cum era atunci, fiind de încredere și a spus:

– Uite, Artemie, du-te, i-a oameni cu tine suficienți, și-adu moaștele de la la Sfinții ăștia doi!

Și s-a dus Sfântul Artemie, a cercetat unde sunt, le-a dezgropat cu cinste și le-a adus la împărat la Constantinopol. Atunci, împăratul, ca recunoștință așa, având încredere în el, l-a făcut duce, adică al Egiptului, în cetatea Alexandria. Și i-a încredințat acolo toate.

Încreștinarea

Și el s-a dus acolo în Alexandria; cu viața lui, cu așa.. deci a încreștinat pe mult mai mulți decât erau creștini acolo. Că erau mulți creștini, dar a ajutat și el și s-a încreștinat aproape toată cetatea acolo.

Ei, între timp, tot schimbându-se împărăția, cum erau atunci luptele pentru tron, veneau alții și alții, tot pe rând omorâți –  a ajuns la domnie, un fel așa mai pe departe,am spune un fel de nepot a împăratului Constantin cel Mare: Iulian Paravatul. Dar el cum a ajuns la domnie? Adică, nu era el succesor, tot au fost alții. Și-atunci, ajunsese la un moment dat, era gală; împărat a fost altul – Constanti, care erau creștin toți.

Un conducător imoral

Iulian Paravatul, la început s-a arătat și el creștin ca să poată s-ajungă la domnie. Ei, după ce-a ajuns la domnie și-a dat arama pe față, cum se spune; după ce s-a văzut el în putere. Și-a început s-aducă jertfă idolilor! Dar și înainte se ducea pe la vrăjitori și le plătea bani ca să-l ajute s-ajungă la domnie. Deci chema ajutorul diavolilor! Că de multe ori, mulți – ca s-ajungă într-o funcție sau ceva apelează la vrăjitori și la lucrurile diavolului. Și-atunci sunt supuși diavolului. Pentru că, dacă i-a dat dreptul, cum se zice, că ei fac o făgăduință acolo când se supun diavolului; după aia trebuie să slujească diavolului. Și-ajung în funcții și după aia fac ceea ce fac! Ei, la fel și Iulian Paravatul.

A ajuns la domnie; și-a dat arama pe față și-a început să prigonească creștinii. Îi ucidea, îi omora; că de-asta, avem și undeva la Sfântul Vasile cel Mare, c-a venit acolo Iulian Paravatul și-a început să-l amenințe. Și Sfântul Vasile îl cunoștea: îl cunoștea de la Atena de când a studiat el acolo – Sfântul Vasile, Sfântul Grigore, Sfântul Ioan Gură de Aur. Deci ei se cunoșteau de acum și știa că-i un om imoral. N-avea nici o lege, studia cu ei, dar era un om d-asta, îl interesa numai funcțiile, numai viață destrăbălată și toate astea.

Amenințarea

Și l-a mustrat pe împărat:

– Măi, dar nu ți-e rușine?? Cum te porți așa și omori creștinii?

Și atunci împăratul l-a amenințat:

– O să te ucid! O să-ți iau averea!

– Averea? N-am decât hainele de pe mine!

– Te ucid!

– Mă trimiți mai repede la Hristos!

Și-atunci împăratul a plecat la război și-a spus așa:

– Când mă-ntorc, o să dărâm toate bisericile și pe tine o să te ucid! i-a zis Sfântului Vasile.

Și-a plecat. Sfântul Vasile i-a spus:

– Dacă te vei întoarce!

Și-a plecat mai departe, războaie și așa mai departe…

Curajul Sfântului Artemie

Revenim la Sfântul Artemie! Sfântul Artemie fiind duce al Egiptului, a dat Iulian Paravatul după multe astea. Se ducea în Antiohia, mergea la un război împotriva perșilor. Atunci, undeva în Antiohia i-a anunțat pe toți voievozii la cetățile la care erau și bineînțeles și pe Artemie din cetatea Alexandriei, să-și ia ostașii să vină. C-avea nevoie de ajutor împotriva perșilor, fiind foarte mulți. Și-a venit Sfântul Artemie. Și ce făcea atunci Iulian Paravatul în Antiohia? Găsise doi creștini, pe Evghenie și Mardarie pe care-i chinuia; i-a purtat după el cu încălțăminte de-aia din fier, cu cuie-n tălpi, cu tot felul. I-a chinuit. Și-i chinuia acolo, de față cu toți. Sf. Artemie ajungând și asistând și el la asta, s-a ridicat și-a spus:

– Împărate, cum îndrăznești să te ridici împotriva Lui Hristos? Cum îndrăznești să chinuiești pe robii Lui Hristos? A îngăduit Dumnezeu s-ajungi împărat ca să ne cearnă pe noi, pe ostașii Lui cei credincioși. Dar și pe tine o să te-ajungă pedeapsa Lui Dumnezeu în curând pentru ceea ce faci!

Și s-a supărat împăratul, zicând:

– Cine-i ăsta??

– Păi, e Artemie, ducele Egiptului. 

– Luați-i boieria, luați-i tot! (cum era brâul ăla de voievod, hainele de pe el…) Aduceți-l aici!

Martiriul Sfântului Artemie

Și l-a întins jos. Înainte cu ce pedepseau? Cu vine de bou. De la bou scoteau vinele alea uscate si-l băteau. Era cea mai mare durere: cum ar fi un fel de vergi de fier acum, aproape așa. Și-l băteau cu acelea, l-au bătut și pe spate și pe burtă, până i-au tăiat toată pielea complet! Până aproape l-au lăsat inconștient.

Dar Sfântul Artemie nu a scos nici un geamăt, nimic, a stat și-a răbdat. După aia l-au băgat în închisoare. A doua zi l-au scos iară. Și-a-nceput tot felul, împăratul să-l acuze, că așa, așa… Sfântul Artemie aducea mărturie înapoi. Toate, toate, până nu mai știa împăratul ce să spună. Atunci, împăratul, foarte pornit așa, iară (porunci) chinuri pe el: un fel de țepușe înroșite în foc – să-l înțepe și să-l bată cu alea! Deci totul l-a distrus, nu mai avea nimic în el, cum se zice, întreg. Și l-a băgat iar în temniță.

Zeii amuțiți de moaștele Sfântului Vavila

Și-împăratul s-a dus în altă parte la Dafne, zicea un loc, nu știu unde, avea o capiște a lui Apollon, mare acolo, s-aducă jertfe. Era Appollon și zeița Afrodita – ce-avea el acolo…S-a dus acolo ca s-aducă jertfă și să-i spună zeii dacă o să-i biruiască pe perși.

Și s-a dus și a adus jertfă, de-obicei mai răspundeau diavolii prin popii lor idolești că: „Uite, o să câștigi…O să pierzi…” Acum, nimic nu se mai auzea. Nici diavolii, nimic. Și-atunci i-a întrebat pe popii idolești:

– De ce nu mai răspund??

– De când au venit moaștele Sfântului Vavila în orașul ăsta, au trecut toți zeii noștri.

Adică diavolii nu mai aveau putere. Venise un sfânt. Un sfânt, un mucenic – moaștele lui și deja toți diavolii părăsise orașul. Și s-a supărat împăratul și-a poruncit:

– Să luați moaștele alea de-aicea că nu ne mai răspund zeii noștri. 

Și creștinii le-au luat atunci și le-au scos de-acolo. Împăratul, după ce a adus el jertfe și-a plecat, a coborât foc din cer și-a ars capiștea aia idolească. Și împăratul supărat, s-a întors înapoi. Și a poruncit să-l scoată pe Sfântul Artemie din temniță. Dar între timp, ce se întâmplase în temniță? 

Mărturisind pe Hristos

Cum era el chinuit tot acolo, a coborât Hristos și a spus: Bucură-te Artemie! Luptătorule, îndrăznește că sunt cu tine! Să nu-ți fi frică fiindcă tu ai mărturisit înaintea oamenilor și eu te voi mărturisi înaintea Tatălui Meu! Vei fi alături, cu Mine, în Împărăția Mea!

Ați auzit?? Dacă mărturisim înaintea oamenilor, că-i a împăratului, cum era, pe Hristos că-i adevăratul Dumnezeu și nu ne lepădăm de credință – și Hristos, înaintea lui Dumnezeu Tatăl, cum spune, mărturisește pentru noi.

Da! Uite, s-a jertfit pentru noi, a mărturisit. Nu i-a fost rușine de credința creștinească. Și ne primește în Împărăția Cerească. Da, dragii mei! Să nu ne fie rușine niciodată, orice am trece, orice ar fi nimeni niciodată nu poate să ne biruiască dacă-l avem pe Hristos cu noi. Cine-i mai mare ca Dumnezeu?  Și-o avem pe Maica Domnului!

Răzbunarea

Atunci împăratul a venit și Hristos, după ce i s-a arătat, l-a vindecat! Și s-a făcut din nou, S-a înălțat la ceruri. Când îl scoate împăratul după ce se întoarce pe Artemie, îl vede luminos, strălucind: nu-i venea a crede, știind că era făcut bucăți. Și zice:

– Aaa, și-au făcut milă de tine zeii noștri! Vezi, Artemie?!

– Nuu… a început să râdă Sfântul Artemie. Nu zeii tăi, Hristos al meu, pe care-L slujesc! 

– Daa, lasă că am văzut că creștinii tăi au dat foc la capiște!

– Nu creștinii mei, Dumnezeu din cer a trimis foc și ți-a ars capiștea. Ca să te înțelepțești și să vezi că El e deasupra la toate! 

– Aaa, râzi și tu de mine, Artemie! Lasă că-ți arăt eu ție.

Turba împăratul, nu știa. Vedea că nici nu poate să-l biruiască. Diavolii lui nu mai vorbeau…capiștea a ars, a coborât foc din cer. Zice că era atât de turbat încât nu putea s-accepte că e biruit.

„Pedeapsa”

Și bineînțeles, l-a scos pe Sfântul Artemie și a poruncit așa: să aducă o stâncă de-asta mare, s-o crape-n două, să ridice partea de deasupra, sa-l pună pe Sfântul Artemie pe stânca aia și partea de deasupra s-o pună.

Deci, i-a gândiți-vă: o tonă să fie jos și o tonă deasupra – o piatră de-aia uriașă puse pe el. Și l-a zdrobit complet! A rămas ca o scândură sfântul! Și oase și tot! Totul complet! Și gândiți-vă ca sfântul vorbea și-l mustra pe împărat de nu-i venea a crede la împărat. După aia, împăratul s-a sculat de acolo și a plecat. Ce-a zis: „Gata, acum sigur nu mai scapă cu viață!” Îl lasă până a doua zi acolo. Și-a doua zi când vine împăratul, zice:

– Hai! Ridicați piatra!

Când a ridicat piatra, gândiți-vă, cât o scândură era Sfântul Artemie, zdrobit complet, nu mai avea nici în interior nimic – oasele zdrobite. S-a ridicat în picioare, așa cum era, că s-au speriat toți când l-au văzut și a începu să-l mustre pe împărat. Putea să vorbească clar. A zis:

– Împărate, ți se apropie sfârșitul! Și vei lua răsplată pentru tot ce ai făcut tu. Pentru toată prigoana care-ai dus-o împotriva creștinilor!

– Nu! Că voi merge și voi birui perșii!

– Nu. Acolo-ți vei afla moartea. 

Împăratul turbând de mânie și neștiind ce să mai facă zice:

– Tăiați-i capul! 

A văzut că tot nu moare și i-a tăiat capul. S-a dus la Hristos Sfântul Artemie, așa. Și-o creștină, care-avea trecere acolo și avea bani, a intervenit prin cunoștințe, a dat bani și a reușit să ia moaștele Sfântului Artemie. Să le pună la loc de cinste.

Înfrângerea

Împăratul, bineînțeles, s-a dus în Persia. Și-atunci, un pers bătrân – zice, era unul din înțelepții Persiei – i-a ieșit înainte împăratului și i-a spus: 

– Împărate, de ce să te chinuiești atâta? Hai că te ajut eu să cucerești Persia ușor! Te duc pe calea cea mai scurtă, fără să pierzi ostași sau așa. 

Mulțumit, împăratul s-a încrezut în el, și a luat persul acela toată oștirea împăratului, el fiind călăuză și i-a dus prin toate locurile alea mai pustii, în care nu exista apă, nu exista nimic! Era tot felul de vânturi dăunătoare pe-acolo și i-au plimbat pe oștirea împăratului Iulian prin toate zonele acelea, până i-a murit jumătate din oștire. Atunci persul a început să râdă și-a spus:

– Anume v-am adus pe-aici. Intenționat. Prefer să mor eu, dar să rămână patria mea liberă și să nu fie călcată în picioare de voi! V-am adus în pustiul ăsta de unde nu mai scapă nimeni!  

Când a auzit împăratul și ostașii că și-au bătut joc de ei…

– Eu prefer de zece ori moartea decât patria mea să fie călcată de dușmani și să văd femeile și copilele noastre luate roabe și violate și-așa…

Pfffaa… vă dați seama când a auzit ăsta: pierduse ostași, toți erau leșinați – l-a tăiat bucăți! S-a jertfit pentru țara lui! Vedeți, cum erau ei, că erau păgâni, dar cum își iubeau țara! Nu și-o vindeau. Erau în stare să moară ca să apere țara. Și bineînțeles, ăștia după ce-au ajuns în situația asta, s-au mai întâlnit după aia și cu oștirea de acolo. Au fost fugăriți, erau flămânzi, cum erau puțini, iar împăratului Iulian, de unde i s-a tras moartea? Că s-a împlinit și proorocia Sfântului Artemie, dar Sfântul Vasile cel Mare, după ce a plecat, s-a pus pe rugăciune!

Moartea

Și dă-i rugăciune: „Doamne, nu lăsa să se întoarcă în viață împăratul ca să facă ce-a promis, că distruge toată Biserica Ta!” Și-atuncea, l-a văzut pe Sfântul Mercurie cum a dispărut de pe perete, din icoană, care era cu sulița. Și după un timp se întoarce înapoi în icoană cu sulița însângerată! Și-a dat seama că Iulian a murit atunci. Ce s-a întâmplat? Cum a fost cu războaiele pe acolo, Iulian Paravatul, până la urmă a fost biruit. Și-a fugit. S-a ascuns; până la urmă l-a urmărit ostașii și l-au rănit c-o suliță. Dar sulița a cui era? A Sf. Artemie! El nu și-a dat seama, s-a gândit că gata, l-au rănit ostașii aceia. 

Și-n chinurile alea de la urmă, când a văzut el că i se scurgea sângele: era înfipt aici, era rănit cu totul, a luat sânge așa în mână și cu ură – nici atunci nu s-a căit și-a aruncat în sus și-a spus:

– Ai biruit, Galileene! 

Adică Hristos era numit Galileanul. „Ai biruit!” – adică și atunci era în stare să se mai lupte cu Hristos. Și-a avut o moarte, cum se spune, după merit, după cât rău a făcut, i-a îngăduit Dumnezeu în felul ăsta.

Urmările faptelor

Da! Și Sfântul Artemie, dacă-i luăm pe amândoi, Sfântul Artemie s-a dus la Hristos să-împărățească și ăstălalt, Iulian Paravatul, care-i prigonitorul s-a dus la chinuri. Gândiți-vă ce urmări are după viața fiecăruia. La fel și acum. Avem situații și situații în lumea asta, fiecare se duce după cum lucrează. Să ne fie clar! Vedem conducători, cu interese, acum și la noi în țară, gata de război. Conducătorii vor să bage în război țara! Pentru ce? Pentru interes! Asta avem noi nevoie?

Rugăciune la Sfântul Artemie

Să nu vă fie frică, dragii mei, să vă rugați la Sfântul Artemie! Că și el și-a iubit, cum se zice, și credința și țara și tot. Adică a rămas lângă Hristos, n-a ținut cont de nimic pentru Hristos! Pentru credință! El poate să ne ajute, Sfântul Artemie.

Și mai este altceva: zice că Sfântul Artemie este ajutător, vindecător la tot ce ține de partea asta interioară, de intestine, de boli, pentru că si el a fost distrus complet și-a primit harul de la Dumnezeu să facă vindecări; de prostată, de tot ce ține intestinele astea, de partea interioară a omului. Ajută foarte mult. 

Iar aici în Grecia, este protectorul poliției! Ca să știți. Poliția din Grecia îl au ca ocrotitor pe Sf. M. Mc Artemie. Deci un Sfânt foarte mare și cinstit la el în Grecia. Și-ajută foarte mult. Ca să știți.

Cam asta am vrut să vă spun despre Sfântul Artemie, chiar la Mănăstirea Constamonitu, care a fost făcută de fiul împăratului Constantin Cel Mare. Au o strană într-un loc așa, cu icoana Sfântului Artemie, în care se spune c-a venit Sfântul Artemie în Athos, personal, și-a adus o parte din moaștele Sfântului Luca, Apostolul și Evanghelistul! După care îl trimisese atunci la timpul ăla împăratul și-a adus de la Constantinopol în Athos o parte și păstrase locul ăla cu cinste în mănăstire că acolo ar fi stat Sfântul Artemie când a venit de-a adus sfintele moaște. Și a fost cinstit, atunci era în funcția în care era și-așa și acolo. Deci a fost și-n Sfântul Munte, Sfântul Artemie. 

Da! Să vă rugați la el, c-are multă putere la Dumnezeu. Și cum am zis: și ocrotitorul poliției – cei în poliție să se roage la el că-i ajută, mai ales în timpurile astea acum, de toată nebunia asta a lumii!

Sfat duhovnicesc

Și-un lucru aici, să-nchei: să nu ne dorim război! Să nu ne băgăm în război! Nu-i războiul nostru! Toate sunt interese ce vedem. N-are nici o treabă.

Deci noi, România, trebuie să stăm cuminți acasă: rugăciune, nădejdea în Dumnezeu și să nu ne băgăm în nimic. Că va fi haos dacă ne băgăm în războiul ăsta. Am spus-o de multe ori și-o mai spun! Să stăm cuminți în țara noastră, să nu ne băgăm! Cu nimic! 

Ar trebui să înțeleagă conducătorii lucrul ăsta. Fiindcă tare se mai împing acum și se duc și se bagă în seamă acolo! Va fi haos dacă vor intra în tot jocul ăsta murdar! Să ne rugăm, cum am spus, la Sfântul Artemie, la Maica Domnului ca să ne ajute și s-aducă pacea pe pământ. Că-i vai și-amar dacă se va lua pacea de pe pământ…

Da, dragii mei? Dar noi s-avem nădejde la Dumnezeu, la Maica Domnului și la Sfinți, că n-o să ne lase. Hai! Doamne ajută! Să ne ajute Maica Domnului și Sf. M. Mc. Artemie!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!