Sinteza săptămânii …și părintele Valerian despre cum să dobândim rugăciunea inimii
21 mai 2022
Întrebări și răspunsuri despre: rugăciune, păcat, iubirea de Dumnezeu…
22 mai 2022
Continuăm cu partea a 2-a a podcastului nostru cu Mihai Morar în care acesta ne arată ce îl impresionează la ceilalți, unde ne situăm ca neam și cum ne putem îmbunătăți. Desigur că nu scapă să facă o scurtă analiză a fenomenului fake-news.
Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Secretul frumuseții persoanei: sinceritatea
Părintele Teologos: Bun, da… să te întreb altceva… Este partea a doua a podcastului nostru. Intrăm pe partea de oameni. Care dintre invitații tăi ți-a făcut o impresie deosebită și de ce? Sau ai avut o experiență cu un invitat sau oricine altcineva sau la radio sau…?
Mihai Morar: Toți! Toți invitații pentru că toți invitații care reușesc să-și dea cumva măștile jos.
Părintele Teologos: Sinceritatea, nu?
Mihai Morar: Asta e diferența. Ăsta a fost șocul meu între televiziune și podcast. Pentru că în televiziune, discuțiile fiind cumva la suprafață, superficiale pentru că erau între două pauze de publicitate și tot timpul erai numărat în cască – 5, 4, 3…publicitate. Și trebuia să iei publicitate ca moderator.
La podcast ai timp să te desfășori, să intri în povestea omului…
Părintele Teologos: Să fii tu.
Mihai Morar: Să îi arăți omului că îți pasă de el și că ești interesat de povestea lui. Și stând la aceeași masă, eu caut oameni cât mai diferiți de mine pentru că asta vreau să demonstrez prin podcastul ăsta: că oricât am fi de diferiți, avem mult mai multe puncte în comun…
Părintele Teologos: Avem acel Adam global de care vorbeam.
Mihai Morar: Adam global de care vorbeați în podcastul Fain & Simplu pe care l-am înregistrat, părinte. Și acolo vreau să ajungem, știi, la momentul în care eu și invitatul suntem la același nivel de unitate de conștiință…
Părintele Teologos: Unitate, da, da…
Mihai Morar: Că unii îi spun energie, că…
Dumnezeu îi unește pe oameni
Părintele Teologos: E foarte important că este ceva personal și mai ales că este Dumnezeu care ajută să facem treaba asta. Este în firea noastră, dar fără Dumnezeu nu putem. Asta este marea diferență între noi și vestici. Vesticii încearcă să facă treaba asta prin ei înșiși. Nu reușesc și de aici, drama lor.
Chinezii, esticii încearcă să facă treaba asta prin autoritate și ajung la arte marțiale, la marile probleme care sunt acolo – războaie și așa mai departe. Nu o să iasă.
Numai prin Dumnezeu se poate, adică numai prin conștiința veșniciei noastre și prin conștiința unei persoane iubitoare, deasupra noastră care poate să ne niveleze și să ne spună că – da, putem să iertăm!
Renunțarea la ego
Mihai Morar: Cele mai reușite interviuri, podcasturi sunt cele în care cel din fața mea reușește să renunțe la ego. De-aia am zis măști.
Părintele Teologos: Da, da, da, da…
Mihai Morar: Spune-i ego, spune-i mândrie și să se dăruiască.
Părintele Teologos: Da, da, da
Mihai Morar: Pentru că eu asta încerc să-i ofer – să îi ofer spațiul ăla de siguranță. Stai în mâinile mele, e podcastul meu, nu ți se întâmplă absolut nimic, poți să îmi spui orice, eu nu o să intru cu bocancii în viața ta pentru că nu e genul meu de a face un interviu, nu e hard-talk.
Părintele Teologos: Da, o întrebare din aia…
Mihai Morar: Și acum întrebarea roșie…
Părintele Teologos: Da, exact, de o mie de puncte…
Iubirea și siguranța: nevoi umane
Mihai Morar: Și ăla tremură. Nu așa încerc să intru în viața ta. Și atâta vreme cât îi creezi locul ăsta de siguranță, oamenii de asta au nevoie: să se simtă în siguranță…
Părintele Teologos: Să se simtă iubiți! Oamenii doresc să se simtă iubiți. Și atunci se deschid, atunci înfloresc. Și asta este terapia față de copii: copii trebuie să se simtă iubiți! Deci părinții trebuie să-și iubească copiii, cum spuneam, nu trebuie să și-i trădeze! Adică să îi lase la mila tabletei pe copii. Ci efectiv trebuie să-i iubească. Și iubirea față de copii nu înseamnă că trebuie să le facă toate voile, ci efectiv să-i crească ca pe un copac, ca pe o floare.
Mihai Morar: Eu am mai spus asta, că copiii – imaginea momentului – copiii pe tabletă, pe telefon nu e un triumf al tehnologiei. Este un abandon al părinților.
Motivarea bună
Părintele Teologos: Bineînțeles. Este o soluție de avarie. Mare dramă toată treaba asta.
Eu cred că trebuie să ne întoarcem puțin înapoi și din cauza asta o să vedeți că jurnalismul, adevăratul jurnalism, trebuie să aibă o menirea formatoare. Adică trebuie să fim foarte responsabili în ceea ce facem. Trebuie să ne gândim: măi, totuși eu ce fac acum? Like-uri sau trafic, vizualizări? Sau încerc să-i schimb pe oameni în bine? Cum pot eu să-i schimb pe oameni în bine cu ceea ce fac eu? Cum pot să ajut, eu știu…, România sau familia mea sau pe cei din jurul meu, audiența mea? Cum pot să fac? Pot să fiu terapeutic față de ei? Asta cred că trebuie să se întrebe orice jurnalist!
Și nu neapărat… Ceea ce mie îmi place foarte mult ca și pseudo-jurnalist este în clipa în care avem un eveniment major, un hram, așa.
Ei, în clipa respectivă, nu mă grăbesc să postez eu primul, nu care cumva să-mi fure cineva știrea, nu. Ci am programul editorial care există, urmez programul editorial, mă rog, mă duc la slujbele mele, pregătesc cuvântul de folos, pregătesc și fotoreportajul și îl postez.
De exemplu, la Buna Vestire – a fost vineri sau nu știu când a fost hramul, nici nu mai țin minte când a fost – și postarea de Buna Vestire o să fie luni. Am postat înainte cu vreo trei zile, un cuvânt de folos referitor la Buna Vestire care pregătea Buna Vestire și luni o să fie fotoreportajul de la Buna Vestire. Înțelegeți?
Generarea fake-news-ului
Mihai Morar: De fapt, falimentul ăsta sau explozia asta a fake-news-ului nu e doar din cauza asta faptului că nu mai există jurnaliști în meseria asta, în jurnalism.
Falimentul e din cauza faptului că am ajuns – pentru că totul trebuie să fie acum, pe loc, live, în urmă cu câteva momente – am ajuns să conteze doar cine dă primul.
Părintele Teologos: Da și e groaznic.
Mihai Morar: Și nu cine dă informația.
Părintele Teologos: Exact… Sau cineva care poate să-i ajute pe ceilalți. De ce crezi că omenii sunt atât de ahtiați, atât de atrași de live? E absurd…
Mihai Morar: Pentru că este o formă de voyeurism…
Părintele Teologos: Da, da….
Consecințe
Mihai Morar: Viața ta este atât de nasoală încât vrei să te uniți la un reality-show pentru că de fapt, totul este reality-show, până și războiul a ajuns să fie reality-show, adică să fie transmis ca un reality-show.
Părintele Teologos: Da, e groaznic!
Mihai Morar: Asta voiam să zic că suntem voyeuriști, avem niște vieți atât de cenușii încât vrem să vedem că și alții au vieți mai cenușii decât noi și ne place să vedem asta live, să vedem reality-show-uri, să trăim în ele în loc să ne trăim viața noastră.
Părintele Teologos: Și prin asta, de fapt, noi ne mortificăm pe noi înșine, renunțăm la noi înșine și vrem să trăim viața altora sau să-i vedem pe alții – și că trăiesc mai rău decât noi sau pe alții că trăiesc mai bine decât noi și deci și eu o să trăiesc așa.
Omul vulnerabil și sensibil este realitatea
Mihai Morar: Asta am încercat să evit în podcasturile astea pe care le fac: nu am vrut să le dau oamenilor un reality-show. Am vrut să le dau realitate, vulnerabilitate din partea invitaților mei, dar nu să se uite la povestea aia și să zică – aa, săracul!
Părintele Teologos: Da. Ce a pățit, mamă!…
Mihai Morar: Da. Nu voiam să-l arăt „dezbrăcat” în fața oamenilor, ci curat, vulnerabil, sensibil…
Părintele Teologos: Om!
Mihai Morar: Om. Și în momentul în care oamenii se uită la podcasturile mele, să vadă că povestea lui este și povestea invitatului meu.
Părintele Teologos: Da…
Mihai Morar: Și că sunt atât de multe povești în lumea asta și trăim mulți dintre noi aceleași povești și niciodată nu ești singur…
Părintele Teologos: Și că ceilalți sunt ca tine, de fapt. Total diferiți, dar ca tine.
Mihai Morar: Suferi. Nu ești singurul care suferă.
Curajul de a fi om
Părintele Teologos: Da, așa este. Și deci să ai curaj să înaintezi… mai departe… Asta e foarte important.
Ai întâlnit pe cineva care pe scenă este o persoană și în realitate este o persoană mult mai frumoasă decât pe scenă? Sau altă persoană? Înțelegi ce vreau să spun.
Mihai Morar: Da, să știi… Și mulți sunt oameni… frumoși
Părintele Teologos: Da, da, toți, frumoși, dar unii sunt extraordinari să zic așa.
Mihai Morar: Da, îi adori pur și simplu și ai vrea să stai cu ei și în momentul în care se deschide camera, pornește microfonul, le e frică. De fapt, e teama să se arate așa cum sunt. Mai sunt astfel de oameni. Sau să zică unele lucruri. Păi, nu vreau să zic unele lucruri să nu-mi deranjez publicul. Știi…
Părintele Teologos: Da… Eu cred că ar trebui depășite lucrurile astea.
Mihai Morar: Și mulți sunt oameni care sunt credincioși, citesc cărți ale părinților bisericii, merg la biserică – le e teamă să spună lucrul ăsta în direct să nu cumva să deranjeze cealaltă parte.
Părintele Teologos: Să nu-i deranjeze pe ei și „ei” este așa un nor abstract cenușiu. Păcat… Eu socotesc că n-ar trebui să aibă acest complex, n-ar trebui să aibă această frică… care este de fapt, o frică animalică, socotesc adică, nu? Să mă ierte bunul Dumnezeu! Toți avem asta, ni s-a inoculat. Nu este bine.
Asta cred că este una din marile probleme ale neamului românesc: complexul de inferioritate.
Complexul de inferioritate la români
Mihai Morar: Da!
Părintele Teologos: Complexul de inferioritate… Și mai ales un complex de inferioritate față de… nu există cineva anume…
Mihai Morar: Eu cred că acest complex de inferioritate vine și din faptul că dacă ni se întâmplă ceva, ne facem de râs. Și așa este.
Am făcut recent un podcast – apropos de colaborarea la români. Noi nu suntem nici mai proști, nici mai urâți decât alte popoare. Problema noastră este că nu suntem uniți și nu știm să colaborăm între noi pentru un interes comun.
Părintele Teologos: Așa este! În potențarea unității, a iubirii între noi și în eficientizarea noastră…
Mihai Morar: Noi nu știm… Noi nu avem echipa României. Că asta ne lipsește.
Părintele Teologos: Da, da… Echipa Națională a României.
Mihai Morar: Echipa Națională a României formată din români lipsește. De ce alte popoare care n-au nici cadrul natural, nici datele noastre…
Părintele Teologos: Nici resursele noastre…
Mihai Morar: Nici resursele noastre… De ce alții sunt mult înaintea noastră? Pentru că au știut din puținul lor să-și împartă puținul ăla și să-l înmulțească.
Rezolvarea
Părintele Teologos: Bun. Întrebarea: Cum vezi să se rezolve treaba asta? Unitatea. Cum să ne unim?
Mihai Morar: Cum să ne unim?…
Părintele Teologos: Întrebarea roșie…
Mihai Morar: Întrebarea roșie, mulțumesc frumos.
Părintele Teologos: Te rog să mă ierți! Cu drag! Cu drag a fost!
Mihai Morar: Cred că vine un pic din cultivarea încrederii. Nu știu…
Părintele Teologos: A credinței.
Mihai Morar: A credinței. Pentru că credința de fapt este….
Părintele Teologos: A credinței în celălalt, prin Dumnezeu. Prin Dumnezeu, prin Dumnezeu – cum spuneam, este capitală existența unei persoane divine care poate să ne ierte și să ne ajute dacă celălalt ne atacă sau ne face rău, credem noi că ne face rău.
Mihai Morar: Și dacă ne face rău ce se întâmplă?
Părintele Teologos: Ce se întâmplă? Înțelegeți? Că ăla m-a călcat pe picior în urmă cu 500 de ani, da, și…
Mihai Morar: Vorbeam în podcastul ăsta despre încrederea la români, cu un coleg care a spus: am fost trădat, am fost furat de-a lungul carierei. Și i-am pus întrebarea asta la sfârșit: Ok, ai pierdut un prieten, ai pierdut bani, poate ai pierdut un job – unde ești în momentul ăsta? Ești mulțumit de locul în care… adică ai evoluat așa, uitându-te la bigger picture? Ai evoluat? Zice: Da. Și atunci?
Părintele Teologos: Și atunci?
Mihai Morar: Dacă ești trădat, dacă ești dat afară, dacă dacă dacă, ce se poate întâmpla?
Părintele Teologos: Da, astea sunt viziuni…da..
Mihai Morar: Vorba dumneavoastră, părinte: un pic mai multă încredere, un pic mai multă credință că…
Părintele Teologos: Totul o să fie bine…
Mihai Morar: Da. Suntem parte a unui tablou mai mare și până la urmă în bigger picture…
Părintele Teologos: Exact… E Adam global. Adam global care se reface, se reface.
Mihai Morar: Contează? Se vede capra vecinului în bigger picture? Nu se vede.
Cel mai bogat om
Părintele Teologos: Nu se vede și nici nu contează, de fapt. Nici nu contează, dar oamenii, din păcate, socotesc că de multe ori gândesc așa material, gândesc oarecum meschin… Deci ei cred că fericirea lor e… Să îți spun despre cel mai bogat om pe care l-am cunoscut eu. Da…
Mihai Morar: Da, problema nu e că trăim de azi pe mâine. Problema e că gândim de azi pe mâine.
Părintele Teologos: Asta este și asta vreau să-ți spun. În timpul în care în România era un eveniment să ai o mașină, o fată frumoasă, tânără, într-o mașină și mare și străină și nouă, se oprește la stop. Și sare din șanț un puradel așa, să îi facă geamul. Îi face geamul lună și bec și după care se apropie de geamul fetei și-i bate la geam și-i întinde mânuța.
Bzzzz – se coboară geamul, jos și fata zice: N-am. N-am, dă-mi tu! Și atunci micul copil de țigan bagă mâna în buzunar și-i dă toți banii pe care îi avea la el. Toți.
„Așa o rușine m-a apucat”, zice fata care mi-a povestit toată întâmplarea, „că am demarat de acolo să nu mă vadă nimeni”.
Acest om era cel mai bogat om pe care l-am cunoscut eu pentru că era omul care nu avea nevoie de nimic. Era omul care toată averea lui și-a dat-o și căruia îi era foarte greu să facă aceeași avere, da. Sigur că am cunoscut alții cu multe zerouri, dar nu pe asta vreau să insist. Vreau să insist asupra puterii persoanei, asupra puterii unui om, asupra puterii unui copil de țigan care spăla mașinile la intersecție. Da…
Bine, ăsta e așa un exemplu neștiut, nevăzut. Astfel de exemple ne pot ajuta să fim mai buni, o dată, dar dincolo de asta trebuie să avem exemple, cred că trebuie să avem oameni care să ne capaciteze să fim mai uniți. Și acest lucru eu socotesc că se poate face în biserică, dar Biserica trebuie, socotesc… Știu că sunt niște capacități foarte mari în neam, dar se uită pe aiurea, se uită prin alte părți.
Biserica Română la ora asta se află într-un moment foarte bun, dar foarte sensibil pentru că e nevoie de puțin mai multă implicare în cotidian, socotesc eu. Cred că.
Mihai Morar: Eu, uitându-mă la bigger picture, eu cred că Bisericii i-a mers bine atunci când i-a fost greu.
Unitatea
Părintele Teologos: Da. Totdeauna, în vremi de prigoană, atunci au ieșit sfinții. Acum eu nu doresc ca Bisericii să îi meargă greu pentru că nu știu dacă oamenii au capacitatea duhovnicească necesară să reziste la o prigoană astăzi.
După cum mi-ai spus, mi-ai confirmat știrea asta – adică deci 20% din oameni să apere România? E puțin după părerea mea.
Mihai Morar: Da. Cred că știrile negative… Sunt sigur, e o cercetare, știrile negative oricum circulă mai repede, sunt mai share-uite decât ale pozitive.
În teorie, dacă mâine ar începe războiul, ai apăra România? Doar 20% au zis că ar sta să o apere. Dar eu cred că în realitate, Doamne ferește să se întâmple!
Părintele Teologos: Da, nu o să se întâmple, da.
Mihai Morar: În realitate, n-ar fi așa. Cu siguranță eu cred că e undeva un subconștient sau o conștiință…
Părintele Teologos: Adam global…
Mihai Morar: Un Adam al nostru care încă e acolo în perioade grele. Știți de ce cred asta? Pentru că poporul ăsta – și zic exemple din viața mea – a fost cel mai unit în momente grele: revoluție, ajutorarea refugiaților…
Părintele Teologos: Ajutorarea refugiaților din Ucraina
Mihai Morar: … În momente grele: moartea Regelui…
Părintele Teologos: A fost fenomenal atunci. Nu am văzut, dar am înțeles că a fost ceva extraordinar.
Mihai Morar: Eu cred în asta. În teorie – da, mă, ce a făcut țara pentru mine, de ce să o apăr? Dar în realitatea, eu cred că încă e…
Părintele Teologos: Și eu am mare nădejde în poporul român, dar aș dori mai mult, să știi, pentru că îmi iubesc neamul.
Mihai Morar: Problema noastră nu este să ne unim când e greu, că o facem și știm că o să o facem.
Părintele Teologos: Da, da, da…
Mihai Morar: Problema noastră e să ne unim când e bine.
Părintele Teologos: Da, așa este! Și mai ales să nu ne dăm la picioare unii altora în halul în care ne-o dăm. Asta e marea problemă!
BIne. Mulțumesc pentru cea de-a doua parte a podcastului.
Mihai Morar: Eu vă mulțumesc!
Părintele Teologos: Să ne ajute bunul Dumnezeu! Dumnezeu să ne binecuvânteze!
Petru Rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comments
Frumos. Ma gandeam ca nu e nevoie de implicare suplimentara in cotidian a BOR, e suficient sa învețe oamenii sa se despatimeasca si sa.l caute pe Dumnezeu. Asta este rolul ei, de fapt, nu? Altfel, prioritizarea socialului (tendinta actuala), va duce la o secularizare alerta. Vezi la catolici …
E vorba de implicare duhovnicească întâi de toate. La asta mă refer. De exemplu noi vorbim din area noastră de expertiză, atâta cât este – despre Inteligența Artificială, despre pericolele jocurilor pe calculator etc. Constatăm, însă, că sunt foarte puține voci în Biserică care abordează problemele concrete ale tinerilor de azi: dependența de electronică, de (anti)cultura vestică – muzica și filmele de exemplu. Un simplu „nu te atinge” general nu cred că este suficient. Nu m-am referit la ajutorul social în sens catolic. Da, asta este o mare înșelare.
Buna ziua parinte!
In pelerinaj pe muntele Sf pot merge doar barbatii?!
Sau pot merge si femei cu copii?!
Doamne ajuta🙏
Doar bărbații.