Căsătoria și blândețea – p. Paul Truebenbach

Ascultați un cuvânt foarte frumos al părintelui Paul Truebenbach despre rolul esențial al blândeții în succesul oricărei căsnicii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Căsătoria și blândețea – p. Paul Truebenbach

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, un singur Dumnezeu. Amin.

Iubiților, astăzi doresc să vă împărtășesc o predică pe care am scris-o pentru parohia mea. De la începutul acestui an le trimit credincioșilor un cuvânt duhovnicesc la mijlocul săptămânii. Cele mai multe dintre acestea sunt pur și simplu luate de la sfinți, și aș spune că o mare parte dintre ele provin din învățăturile sfinților români, care sunt publicate la Editura Sf. Gheorghe, care e o editură romanească, cu sediul în California, cred. Nu-mi amintesc cum se face, poate voi pune un link dacă îmi voi aminti cum, dar există o modalitate de a te înscrie pentru a primi, nu un buletin informativ, ci un cuvânt duhovnicesc de la ei. De obicei, postează pur și simplu diverse reflecții ale sfinților români contemporani și le împărtășesc mai departe. Eu le-am luat și le-am transmis mai departe parohiei mele.

Dar, acum câteva săptămâni, m-am simțit îndemnat să trimit, în loc de o istorioară sau o scriere a unui sfânt, o meditație pe care o scrisesem eu însumi, despre căsătorie și blândețe, sau despre comunicare și blândețe în căsătorie. Nu-mi place prea mult să citesc când fac aceste filmări. Știu că nu este la fel de captivant când citesc, dar vreau să citesc măcar asta. Este încă un pic în lucru, dar vreau să vă împărtășesc ceea ce am scris, pentru că am primit foarte, foarte multe comentarii frumoase de la enoriași, care spuneau cât de folositor le-a fost. Mulți mi-au spus, de asemenea: ”Părinte, ai scris asta despre mine?” Iar răspunsul pe care l-am dat a fost: ”Nu, am scris-o despre mine.” Totuși, dacă simți că te atinge cumva, dacă te lovește puternic, dacă este ca o săgeată care merge drept în inimă, poate că e ceva ce trebuie să auzi și să te hotărăști să faci unele schimbări în felul în care comunici în căsnicia ta sau cu copii tăi, căci asta se aplică, evident în același fel. Așadar, aceasta este meditația mea despre căsătorie și blândețe.

Nimic nu este mai important într-o familie, în general, și între soț și soție în special, decât prezența statornică a blândeții. Desigur, credința și rugăciunea, sinceritatea și dragostea sunt toate necesare, dar dacă nu ne purtăm unii cu alții cu blândețe, atunci credința pare tiranică, rugăciunea pare doar o obligație, sinceritatea pare silită, iar dragostea pare mai degrabă o idee decât o realitate vie. Fără blândețe, oamenii își pierd libertatea și se simt și constrânși.

Sfântul Siluan Athonitul povestește o întâmplare din tinerețea sa, când a pregătit masa pentru familia sa. Era, de fapt, masa de la amiază, am descoperit ulterior recitind, deoarece membrii familiei sale pregăteau pe rând mâncarea. El a gătit însă o mâncare cu carne de porc, deși era vineri, zi de post. Familia lui n-a zis nimic, ci a mâncat în pace. Tatăl său i-a amintit, în cele din urmă, de nevoia de a lua aminte la calendarul posturilor, dar nu i-a atras atenția Sfântului Siluan imediat. Nu a făcut-o nici mai târziu în aceeași săptămână. A așteptat nu zile sau săptămâni, ci luni de zile ca să-i dea această blândă îndreptare. Luni de zile. În total, a așteptat de fapt șase luni. Atât momentul, cât și felul în care i-a adus aminte au fost călăuzite de blândețe.

Lecția primită nu a fost doar o îndreptare cu privire la post, ci a fost cuprinsă într-o lecție mult mai adâncă și mai puternică despre blândețea dragostei. Atunci când cineva devine incapabil să fie blând cu soțul/soția și copiii săi, acesta arată o stricare și o boală a inimii care este foarte greu de vindecat. Este greu pentru că, atunci când omul se împietrește sau devine aspru în felul de a se purta cu ceilalți, începe să creadă că lipsa lui de pace vine din faptul că toți ceilalți greșesc. Pune accentul pe greșelile altora și nu-și vede propria boală. Își spune: ”dacă oamenii din jurul meu ar face lucrurile așa cum știu eu că este bine, dacă oamenii și-ar îndrepta purtarea, atunci aș avea și eu pace. Neorânduielile lumii devin o pricină de a nu vedea faptul că adevărata pace duhovnicească, o pace care se arată întotdeauna prin blândețe, există doar atunci când poate fi păstrată atât în vremuri de liniște, cât și în cele de tulburare.

Nu ceea ce e în afara omului este pricina necazului, ci lipsa păcii dinlăuntru. Cei care nu pot fi blânzi cred că dreptatea lor nu numai că le dă scuza să nu fie blânzi, ci nici nu-și dau seama că de fapt le lipsește blândețea. În presupusa lor dreptate, ajung să creeze mai multă distanțare decât apropiere în căsnicia lor, mai multă neliniște decât mângâiere și mai multă bănuială decât încredere. Și chiar dacă ar putea avea, într-adevăr, dreptate în general în cele ce spun sau în anumite situații, dar pentru că au dreptate într-un fel nepotrivit, tot ce pot spera este ca soțul/soția, și copiii să facă ce vor ei în chip văzut, în timp ce înlăuntru seamănă neliniște și neîncredere. Adesea, membrii familiei simt ușurare doar atunci când cel ce „are totdeauna dreptate” lipsește de acasă. Dreptatea fără blândețe vatămă întotdeauna relațiile.

Ce înseamnă blândețea? Înseamnă să te concentrezi mai puțin pe a avea dreptate și mai mult pe a face lucrurile bine. Să vorbești doar atunci când cuvintele tale pot fi numite smerite și pline de dragoste. Să vorbești cu blândețe și cu liniște. Să taci atunci când emoțiile, mai ales mânia, sunt puternice și să deosebești când cuvintele nu vor fi de folos. Să nu reacționezi grabnic, ci să fii răbdător, liniștit și rugător, cerând iertare repede, cu ușurință și deseori, îngrijindu-te mai mult de simțămintele celorlalți decât de ale tale, arătând recunoștință de cel puțin nouă ori mai mult decât îndreptățiri. Altfel spus, raportul dintre recunoștință și îndreptățire trebuie să fie de 9 la 1; nouăzeci la sută din interacțiuni, când este vorba de îndreptățiri sau de recunoștință, să fie în favoarea recunoștinței. Să asculți mai mult decât să vorbești, să lași pe oameni să-și exprime liber părerea fără să-i întrerupi, să ai grijă de sentimentele celor pe care îi iubești, să îndrumi și să povățuiești mai degrabă decât să critici. Atunci când dai sfat să pui întrebări mai mult decât să îndrumi și niciodată să nu ceri cu silă, crezând în cele mai bune intenții ale celorlalți, arătând înțelegere față de greșelile lor, căutând ca după fiecare interacțiune ca celălalt să plece cu sentimentul că este iubit.

Priviți cum descrie Sfântul Pavel dragostea și observați abordarea ascunsă cu privire la blândețe din cuvintele sale. Este vorba de cunoscutul text de la 1 Corinteni 13, versetele 4–8: ”Dragostea îndelung rabdă și este plină de bunătate. Dragostea nu pizmuiește. Dragostea nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută cele ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” Oricâtă dreptate am avea în neînțelegerile din familie, dacă nu ne purtăm cu blândețe suntem, în cele din urmă, vinovați. Am pierdut prilejul de a întări unitatea și legătura dintre noi. Am refuzat mângâierea și grija pe care noi înșine nădăjduim să le primim.

Dacă nu suntem în stare de o asemenea blândețe, trebuie să ne aducem aminte cu teamă de cuvintele Domnului: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți” (Luca 4, 23). Iar până când vom fi vindecați, se cuvine să punem toată osârdia în a-L ruga pe Hristos și pe Maica Sa să ne învețe această blândețe. Și mai spun ceva: dacă nu putem vorbi cu blândețe, mai bine este să tăcem până când vom putea să vorbim astfel. O căsnicie în care e blândețe, prin oricâte încercări ar trece, este puternică și statornică. În schimb, un cuplu care nu se poartă cu blândețe, oricâte binecuvântări ar avea, nu are niciodată pace adevărată și este zidit pe nisip. Domnul să ne dăruiască tuturor acest mare har al blândeții. În toate căsniciile puternice pe care le-am văzut, am întâlnit întotdeauna blândețe.

Și vă spun că n-am văzut niciodată o căsnicie pe care să o socotesc cu adevărat sănătoasă și care să nu aibă blândețe. De aceea, trebuie să ne silim pentru aceasta, cu ajutorul lui Hristos. Trebuie să ne silim pentru adevărata blândețe în căsnicia noastră, și deopotrivă față de copiii noștri. Aceasta este o cale sigură de vindecare atunci când căsnicia noastră s-a fisurat: să începem să ne purtăm cu multă blândețe și grijă față de celălalt.

Ca întotdeauna, mă rog ca această învățătură să vă fie de folos. Iertați-mă că am citit acest text. Nu obișnuiesc să fac aceasta, dar socot că a fost necesar în acest caz. Mă rog ca să ne silim cu toții pentru pentru a obține această blândețe, începând cu mine însumi, în căsniciile noastre, în legătura cu copiii noștri și eu, ca preot, față de enoriașii mei. Domnul să vă povățuiască spre această blândețe, și să avem rugăciunile marelui sfânt al României, Cleopa de la Sihăstria, și închei cu cuvintele sale: „Mânca-v-ar raiul!” Amin.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!