Materialismul creștin – Pr. Andrew Damick și Pr. Stephen de Young

Ascultați un fragment din podcastul găzduit de Pr. Andrew Stephen Damick și Pr. Stephen de Young, specialist în studii biblice, numit “Lord of Spirits”.

În acest fragment din primul episod, intitulat “Angels and Demons: Introducing Lord of Spirits”, Pr. Andrew și Pr. Stephen discută despre existența “materialismului creștin” sau, mai bine zis, a “creștinilor materialiști”.

Podcastul “The Lord of Spirits – The Seen and Unseen World in Orthodox Christian Tradition ” este o producție a Ancient Faith Radio (http://www.ancientfaith.com)

Audiție plăcută! (după clipul tradus aveți podcastul în română și transcriptul)

Powered by RedCircle

Pr. Andrew: Am vrut să încep această discuție cu chestiunea materialismului. Cred că în cercurile creștine noi tindem să folosim cuvântul “materialism” ca sinonim pentru lăcomie. Acea persoană e foarte materialistă; vor să cumpere multe lucruri, sunt obsedați de lucruri. Dar nu asta înțelegem prin “materialism” în legătură cu ce vorbim noi aici. Deci dacă ar fi să dai o definiție pe scurt pentru “materialism”, părinte, cum ai formula?

„Există doar atomi care se lovesc unii de alții și asta-i tot, nu?”

Pr. Stephen: E practic credința că materia și energia și relația dintre ele și interacțiunile lor sunt tot ce există.

Pr. Andrew: Da, nu există demoni, zâne…

Pr. Stephen: Nu există demoni, Dumnezeu…

Pr. Andrew: Fără Dumnezeu.

Pr. Stephen: Fără minuni, doar…

Pr. Andrew: Omul n-are suflet.

Pr. Stephen: Matematica și științele explică totul. Da.

Pr. Andrew: Există doar atomi care se lovesc unii de alții și asta-i tot, nu? Într-un fel e cumva cel mai determinist univers, unde tot ce gândești, simți, faci și vorbești a fost de fapt pre-determinat din momentul, să zicem, a big-bang-ului, care a făcut ca toți atomii să-nceapă să se lovească unii de alții, și acum ei s-au lovit și te-au făcut pe tine pentru această mică clipită a timpului. Dacă sună cam fără sens – asta pentru că este! Dar noi nu credem asta; noi nu suntem materialiști. Noi credem că există un caracter nematerial al realității.

Dar iată care-i chestia. Creștinii moderni, mi se pare, sunt materialiști, și iată de ce zic asta. Nu pentru că majoritatea creștinilor ar crede că nu există un element imaterial al realității – că n-ar crede că au suflet, că n-ar crede că există îngeri, că n-ar crede că Dumnezeu este real – creștinii vor zice… adică, n-am întâlnit niciodată un creștin care să nu creadă într-o realitate nematerială. Poate-or exista; nu știu. Nu mi se pare a fi creștinism.

Materialiști prin obicei

Dar eu zic că creștinii moderni sunt materialiști nu voit ci prin obicei, că în viața de zi cu zi felul în care ne ducem viața este ca și cum lumea 3D, a simțurilor, este tot ce există. Exemplul pe care îl dau deseori este cum odată am mâncat ceva mai multă pizza și câteva aripioare picante. Sunt pe la vârsta de mijloc. De fapt, Pr. Stephen și cum mine suntem cam de aceeași vârstă; el este puțin mai bătrân cu câteva luni doar, dacă-mi amintesc bine.

Pr. Stephen: Da.

Pr. Andrew: Ajungi la o vârstă, mănânci aripioare picante și pizza și chestii de-astea, iar măruntaiele îți vor da de știre mai încolo – poate imediat – că nu a fost cea mai bună idee. Deci ce facem când avem probleme cu aciditatea și indigestia? Iei antiacizi, mesteci pilulele astea mici – mie-mi plac cele mentolate – și te simți mai bine, și asta-i tot. Ai avut o problemă, ai luat un medicament și boom, te simți mai bine, nu? Nu-i nimic în neregulă cu asta, dar în ce moment de-a lungul acestui șir de experiențe și răspunsuri am inclus ceva legat de Dumnezeu sau de sfinți?

Dacă ideea unei indigestii acide pare ceva prea trivial pentru a-l implica pe Dumnezeu în asta, atunci înseamnă că ești materialist prin obicei. Iar eu sunt. Cred că și toți ascultătorii probabil sunt. Acum, e posibil să fie și niște ascultători foarte duhovnicești care nu sunt, și dacă e așa, rugați-vă pentru noi! Dar eu cred că majoritatea dintre noi suntem materialiști prin obicei.

Avem rugăciunea ca ultima

Celălalt exemplu pe care îl dau este dacă cineva – am văzut asta de multe ori ca preot – cineva se îmbolnăvește, se duce la spital. După ce ajunge la spital, sună preotul. E interesantă ordinea, nu-i așa? Întâi să luăm medicamentul, și apoi vom adăuga și niște rugăciune. Nu e nimic în neregulă cu medicamentul, nimic în neregulă cu mersul la spital, nimic în neregulă cu doctorul. Acestea sunt toate lucruri pe care Dumnezeu le oferă. Dar tindem să privim rugăciunea ca pe un fel de frișcă pe tort, sau “Nu uita să te rogi.” Acesta e modul în care funcționăm: suntem un fel de materialiști prin obicei.

Deci aceasta ne ridică o problemă, în special atunci când trăim momente în viață când realizăm că obiceiurile noastre materiale nu ne rezolvă de fapt problema, nu rezolvă… Nu e doar problema durerilor și suferințelor zilnice sau situațiilor din viața noastră, ci problema de a fi o persoană păcătoasă în această lume și a încerca să fii credincios în Hristos. Aceasta este problema, nu? Și dacă ești materialist prin obicei, asta face problema mult mai dificilă. Mult mai dificilă, fiindcă simți că de fapt nu ai acces la Dumnezeu prea mult. Tu zici: “O, dar eu mă rog tot timpul”, și unii oameni zic: “O, simt că Dumnezeu e cu mine”, dar chiar știi? Ai cu adevărat senzația că este realmente aici?

În vechime nu era așa

Unul din lucrurile pe care le-ați observat probabil dacă citiți Biblia destul de mult sau dacă citiți alte feluri de surse antice este că mulți oameni din acele texte nu sunt așa. Ei au sentimentul că Dumnezeu este cu ei și că duhurile sunt acolo. Deci este o diferență între noi și ei, și cred că este în mare parte o diferență de obiceiuri. O să vedem și ce se poate face cu asta, dar acesta este unul din lucrurile pe care vrem să le abordăm în acest podcast, și aici intervine o parte ceva mai practică: cum să-ți schimbi obiceiurile așa încât să fii mai uman și mai în acord cu toată realitatea și nu doar cu lumea 3D a simțurilor. Vrei să adaugi ceva la acestea, Părinte?

Pr. Stephen: Da, cred că modul practic în care funcționează asta pentru majoritatea creștinilor în America și în Vest, este că fundamental deții două idei incompatibile. Practic ai o perspectivă atee și o perspectivă creștină pe care le schimbi pe rând.

Pr. Andrew: Da, ateu în mare parte, creștin… mda.

Problema supranaturalului

Pr. Stephen: Și funcționează. Analogia pe care o folosesc – cred că e o analogie – e că avem acest soi de paranteze, cu care punem în paranteză anumite lucruri. Cum ar fi, lucrurile miraculoase din Scriptură, desigur, trebuie să cred că sunt reale și eu cred în Dumnezeu, așa că punem în paranteze Dumnezeu și minunile din Scriptură. Apoi în funcție de grupul creștin din care faci parte, parantezele astea pot fi foarte largi sau foarte înguste, dar sunt mereu acolo. E mereu un punct în care ieși din acele paranteze și în care începem să devenim iarăși un fel de naturaliști. Dacă cineva – dacă un budist vine la tine și afirmă că a avut loc o minune, primul gând al creștinilor americani nu este “Asta e activitate demonică”. Primul gând al majorității creștinilor americani e “Aiurea.” Nu? “Inventezi. Nu s-a-ntâmplat nimic.”

Pr. Andrew: Corect. Sau mătușa ta bătrână vine și-ți zice: “Bunica ta mi-a vorbit azi-noapte.” Bunica ta. “A venit la mine.” Tu răspunzi: “Eh, mă rog… frumos.” Nu? Tindem să funcționăm astfel. Nu dăm crezare acestor lucruri.

Problema, cred, este că avem această frică că dacă începi să le dai crezare atunci devii naiv.

Pr. Stephen: Da, ceea ce nu vrem să fim.

Pr. Andrew: Nu vrei să fii. Nu vrei să fii superstițios. Nu e același lucru. Nu-nvățăm oamenii cum să fie superstițioși bine. Nu asta facem.

Pr. Stephen: Clar, însă ateii ne vor face praf cu asta. Vor zice: “Hei, păi eu zic același lucru despre minunile tale pe care-l zici și tu despre cele ale altora. Eu zic același lucru despre Dumnezeul tău pe care-l zici și tu despre al celorlalți.”

Pr. Andrew: Da. “Doar cred într-un zeu mai puțin ca tine.” Am auzit asta de câteva ori.

Pr. Stephen: Da, și-ntr-un fel au oarecare dreptate, căci de multe ori, noi privim practic mare parte a lumii la fel cum o fac și ei, și apoi suntem inconsecvenți în zonele pe care le-am pus în paranteze.

Pandemia ca test duhovnicesc

Pr. Andrew: Și nu poți doar să apeși un buton și să decizi: Nu voi mai fi materialist! Azi voi crede în duhuri!

Pr. Stephen: E posibil să creez o mică controversă când afirm că treaba asta s-a văzut clar recent în ce-i privește pe mulți, chiar și din cercurile noastre ortodoxe – atunci când pandemia a început și oamenii ziceau “Ok, trebuie să fim precauți; trebuie să fim în ascultare de episcopi și de guvernul civil, dar ne trebuie și rugăciune, tămâie…” În țările ortodoxe, oamenii ies pe stradă cu apă sfințită. Mulți dintre frații și surorile noastre creștine din Statele Unite făceau: “Băieți, e serios. E o boală. E treabă reală,” ca răspuns. Cum ar fi: “Da, toate astea-s faine Duminica dimineață, dar asta e treabă serioasă: oamenii mor.”

Pr. Andrew: Da, da. “Nu chema preotul pentru asta. Avem nevoie de epidemiologi.”

Pr. Stephen: Și nu că noi am zice că preotul vostru ortodox e vreun vraci și “nu luați medicamente”. Aceasta e cealaltă extremă, lumea e compusă din ambele: lumea fizică descrisă de știință și lumea duhovnicească pe care ajungem să o experiem în Hristos. Acestea două trebuie să le avem împreună, iar problema e că suntem la o extremă; răspunsul nu e să trecem în cealaltă extremă.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!