Speranța Învierii Frumuseții – înmormântarea p. Efrem (Frank) Atwood, Vangelis

Vă prezentăm mai jos câteva fotografii de la înmormântarea părintelui Efrem (Frank) Atwood care a avut loc la Mănăstirea Sf. Antonie din Arizona ieri 9/6/2022 la ora 14 (ora locală) – ora 00:00 ora României. Pentru că fotografiile sunt foarte răspândite pe net și pentru că deja i-am prezentat biografia și ultima sa scrisoare către lume, ne vom limita acum să spunem că această înmormântare ascunde în ea, în mod tainic, mesajul unei mari învieri.

Din cauza asta, vă prezentăm mai jos un interviu cu Vangelis – un alt mare om care a murit anul acesta căruia i-am dedicat o postare specială – foarte probabil tot din cauza unei înțepări, a efectelor secundare ale vaccinului împotriva COVID-19, interviu în care marele artist surprinde ca nimeni altul mesajul speranței învierii Frumuseții după o viață cu necazuri pe care și acesta a dus-o – desigur fiecare la măsurile lui.

Vizionare plăcută!

Mai jos vizionați interviul lui Vangelis care descrie, pe alt plan, durerea acestei lumi și spranța de mai bine, speranța de frumos. Dumnezeu este Frumusețe. Trebuie să investim în Frumusețe!

Powered by RedCircle

Un interviu după 20 de ani

Prezentator: – Vă rog să vă alăturați mie și să zicem bun venit celui fără de pereche, VANGHELIS.

Bine ați venit în Qatar. Bine ați venit la Doha.

Voi ne-ați chemat. Noi ne-am adunat.

Iată, acum, vă oferim mesajul nostru de speranță. S-a întâmplat în Doha de curând când lideri din toata lumea care, prin intermediul Forumului Alianței Națiunilor Unite pentru Civilizație, au venit să încurajeze dialogul dintre popoare și oameni.

Țara gazdă, Qatar, i-a cerut compozitorului grec Vanghelis, să compună muzica pentru acest eveniment care a marcat și inaugurarea „Centrului de Cultură” din Doha construit în stilul grecesc al unui amfiteatru.

Vanghelis – cel mai mai premiat compozitor din lume în domeniul muzicii electronice. Câștigator al premiului Oscar pentru muzica filmelor „Blade Runner” („Polițistul spațial”) și „Caleștile de foc”.

Nu a oferit un interviu tv timp de 20 de ani de zile. Pâna in prezent când a vorbit postului Al-Jazeera.

Lumea, muzica și frumusețea

A venit în Orientul Mijlociu în momentul producerii unor transformări populare. Ne-am întâlnit cu el să vorbim despre rolul muzicii in aceasta lume confuză. Și să-l întrebăm despre ce are nevoie lumea de azi.

Vanghelis: Lucrul de care avem nevoie cel mai mult este să investim în frumusețe. Pentru că frumusețea este armonie care este nascută din grijă. Dar noi investim în nevoi. Și de ce investim în nevoi? Pentru că nevoile sunt mult mai profitabile decat pacea. Iată de ce.

Deci putem vedea in jurul nostru că nimic nu este investit în frumusețe: în arhitectură, în arta, în orice.  Totul este distrus. Deci frumusețea este un fel de supapă de avarie pentru om. Și muzica, de asemenea.

Nu cred că în aceste timpuri muzica este frumoasă. Muzica nu este decât o modalitate de a promova alte lucruri. Asta deorece muzica este foarte puternică, o forță și atunci prin muzică putem să promovăm tot ce ne dorim.

Contexte

Reporter: Mă gândesc că tu care ai trăit cu mișcările din anii 60 – și a fost o întreagă muzică care s-a născut în acea perioadă – despre care tu ai putea zice că a fost bună, iar alții, că nu a fost așa de bună. Nu crezi că este o oportunitate acum, în această perioadă în care trăim, să avem o muzică excepțională?

Vanghelis: Nu știu. Așa cum ai zis muzica a fost  destul de bogată, aș zice, în muzică inocentă, dar și muzică contrafacută, iar după aceea am avut muzică contrafacută pentru mulți, foarte mulți ani la rând; casele de înregistrări au devenit foarte solicitante, muzica compozitorului a devenit un produs, casele de înregistrari au devenit o industrie și nu aș putea spune despre asta decât că este greșit.

Reporter: Dar tu ai facut parte din acel val începând cu anii 1951, 1952 …

Vanghelis: Da și nu. Pentru că atunci când am început eu am avut impresia că atunci când ajungi pe culmile succesului și din fericire am ajuns acolo, voi fi în poziția să fac lucrurile în mod diferit. Dar cu cât devii mai de succes, cu atât mai mult devii un prizonier al sistemului;

pentru ca acesta nu te mai lasă să faci lucrurile așa cum vrei tu.

Despre succes

Reporter: În cariera ta, nu ai beneficiat de succesul tău mai mult decat sistemul?

Vanghelis: Nu. Din contră.

Reporter: Explică asta.

Vanghelis …?

Reporter: Am crezut că odată ajuns celebru…

Vanghelis: Da?

Reporter: Vei avea șansa de a zice: nu. Nu doresc să fac asta, nu vreau să merg pe drumul vostru și să concertez în o sută de orașe, în o sută de zile. Este corect?

Vanghelis: Devii un produs și casele de înregistrării investesc în tine. Acum dacă ești Coca Cola și schimbi gustul bauturii ce se va întâmpla?

Reporter: Aha!

Vanghelis: Trebuie să-l păstrezi până când vei muri. De aceea oamenii din muzica de azi fac același lucru și arată caraghioși. Nimic nu se schimbă. Eu când am început nu mi-am propus să devin star sau cineva. Am încercat să fac ceva și a trebuit să lupt din interior, nu din exterior. Dar este foarte, foarte dificil. Extrem de dificil.

Interesul meu este în muzică și nu a deveni celebru și a ține concerte în felul în care spui tu.

Reporter: Dar realitatea este ca tu ai devenit un star. Și asta a influențat viața ta și ți-a limitat, spui tu acum, gradul de libertate.

Vanghelis: Cu siguranță că îți limitează gradul de libertate. Da. Libertatea de expresie. Libertatea de a-ți cumpăra o mașină scumpă sau o casă mare? Nu.

Dar nu acesta este obiectivul. Nu aceasta este ținta. Ținta pe care am avut-o în vedere când am fost foarte, foarte tânăr, a fost accea ca odată ajuns celebru voi putea să compun mai mult. Dar nu a fost așa. Pentru că nu poți.

Unul din programe îl conduc de peste 35 de ani și sunt ca o marcă poștală. Nu pot să ies afară din el.

Hai, s-o spunem cu alte cuvinte. Ai muzica și ai compozitorul. Cine conduce, pe cine? Dacă, spre exemplu, muzica este cea care  inspiră pe compozitor, întotdeauna este o relație onestă si sănătoasă. În schimb, atunci când compozitorul impune muzica va exista întotdeauna necinste și interes financiar al casei de discuri.

Aceasta este situația: muzica este cel mai important lucru. Mă aflu in slujba muzicii.

Legătura cu muzica

Reporter: Îmi plac povestile tale. Iar una dintre ele a devenit o legendă în domeniu.

Vanghelis: Care dintre ele?

Reporter: Îmi plac poveștile tale din tinerețe, cum ai ajuns la muzică. Cum ai ales sunetele, ce te-a atras la ele? Cum ai ajuns la pian, cum l-ai gasit? Cum s-a întâmplat? Ai căutat tu muzica sau muzica te-a găsit pe tine?

Vanghelis: Nu îmi mai amintesc. Doar m-am descoperit stând în fața pianului. Atât!

Reporter: Și asta a fost doar o întâmplare?

Vanghelis: Da. Doar o întâmplare. Și nici în ziua de astăzi nu știu cum s-a  întâmplat aceasta.

Reporter: Asta este o nebunie! Există o mulțime de oameni cu cariere remarcabile care nu au o pregătire de specialitate  oficială, iar tu ești unul dintre aceștia, care au compus muzică remarcabilă și nu au făcut nici un fel de școală. Deci, cum explici tu drumul carierei tale în contextul acesta de sclav al muzicii?

Natura – un profesor

Vanghelis: Ceea ce numim noi pregătire de specialitate este cea din școala muzicală. Pregatirea mea de specialitate a fost natura. Profesorul meu de specialitate este natura însăși. Profesorul meu este muzica însăși.

Reporter: Vanghelis, ce vrei să spui cu asta?

Vanghelis: Vorbesc cu tine. Tu ești muzician. Eu sunt muzician. Oricine este muzician. Este o ecuație matematică. Este modul în care percepi lucrurile, vezi lucrurile. Nu înseamnă că dacă mergi la școală vei ajunge muzician.

Majoritatea școlilor te învață un repertoriu, dar nu muzică. Muzica este ceva diferit. Nu este ceea ce credem noi astăzi. Este unul dintre acele foarte importante lucruri care sunt distorsionate astăzi.

Putem vorbi despre pace care este distorsionată, dragostea la fel, iar muzica este și ea distorsionată. În fapt, avem acest mic lucru la care ar trebui sa raspundem: Ce este aceasta? Ce inseamnă? Ce este muzica? Ce este dragostea? Ce sunt toate aceste lucruri?  Și nu este vorba despre clișee aici.

O definire a muzicii

Reporter: Deci tu crezi ca oamenii vorbesc în clișee despre aceste lucruri?

Vanghelis: Da, pentru că ele sunt cele mai importante din viața noastră.

Reporter: Deci pana la urmă ai ajuns la vreo concluzie despre muzică? Despre dragoste?

Vanghelis: Bineînțeles, doar ți-am spus.  M-ai întrebat ce înseamnă să mergi la școala de muzică si ți-am spus că profesorul este natura însăși. Concluzia este că natura și  muzica sunt același lucru. Universul este muzică. Fiecare dintre noi este o galaxie. Tu ești o galaxie, eu sunt o altă galaxie Când te uiți cu microscopul sau cu telescopul pe cer este același lucru. Exact același lucru.

Celebritatea

Deci, nu este vorba că iei în mână o chitară și compui ceea ce, zicem noi, un recital. Și să devii celebru. De asemenea, un alt lucru care pe mine mă înfurie este acela că

ești obligat să devii celebru. De ce să fiu obligat să devin celebru? De ce …?

Reporter: Pentru că trebuie să „hrănești” sistemul.

Vanghelis:  Aaa…, acum vorbești cu adevărat. Tu știi toate aceste lucruri. De ce m-ai făcut să spun toate aceste lucruri pe care tu le știi?

Prezentator: Vă rog sa vă alăturați mie și să zicem bun venit celui fără de pereche, VANGHELIS!

Bine ați venit în Qatar. Bine ați venit la Doha.

Voi ați fost chemați.  Noi ne-am adunat.

Iată acum, vă oferim mesajul nostru de speranță.

Prezentator: Vanghelis a participat la  cel mai recent eveniment: conferința ONU de la Doha. Este recunoscut ca cel mai consacrat artist din toată lumea iar muzica sa a fost compusă ca să transmită un mesaj de speranță.

În Doha

Reporter: Vanghelis, aș dori să vorbim acum despre această seară minunată: „Deschiderea Amfiteatrului”, a amfiteatrului din Doha, Qatar. În primul rând: invitația. Și de ce ai acceptat sa vii aici?

Vanghelis: Am acceptat pentru că se întâmplă foarte rar să găsești o țară care să pară interesată să investească în educație artă, știință, cultură și toate celelalte. Iar pentru mine aceasta este o chestiune crucială în criza pe care o trăim azi.

Noi vorbim într-una despre crize, crize, crize și care este un efect. Întreaga sumă de crize nu este atât de importantă pe cât este criza culturală. Deci, când te vei îngriji de cultură atunci vei reuși să te descurci cu restul. Mult mai ușor.

Așa că am dorit să arăt sprijinul meu pentru aceasta. În plus, am fost foarte impresionat că au construit acest amfiteatru grecesc. Care pentru mine personal, prefer aceste teatre dreptunghiulare care sunt mult mai însuflețite, care acționează ca un difuzor.

Și ca să inaugurezi un amfiteatru ca acesta, în ziua de azi, îți dă sentimentul de speranță. În țara  mea avem multe amfitreate ca acesta. Dar acestea vin din vremuri de demult. Dar chiar și în țara mea nu se mai construiesc amfiteatre ca acesta pentru că acum moda este să construiești acele clădiri în care nu te simți deloc special. Nu simți ca mergi într-un loc unde vei asista la ceva special. Există o problemă când ajungi acolo.

Colaboratori

Reporter: Înțelegerea mea este că atunci când ai acceptat acest proiect câțiva dintre prietenii și colaboratorii tăi s-au alăturat și ei proiectului.

Vanghelis: Noi avem o echipă foarte bună: Angela, Roberto, Jeremy, Ivan. Toți sunt buni.

Reporter: Lucrezi din nou cu Hugh Hudson?

Vanghelis: Da. Aceasta a fost o mare plăcere. De la filmul „Caleștile de foc” nu mai lucrasem cu el. Acum a fost responsabil cu toată filmarea și tot ce a ținut de asta.  

Cu adevărat a fost o mare plăcere.

Motivația

Reporter: Ce te motivează cu adevărat în prezent? Este clar că proiectul din Qatar a fost ceva care te-a motivat, tu compunând muzica originală. Deci care este aceea scânteie

care te motivează in prezent?

Vanghelis: Compun muzică în fiecare zi.  În ultimul timp nu am compus muzică numai pentru Qatar. Dar motivul pentru care am compus muzică pentru acest eveniment este abordarea sa; pentru prima dată am văzut că o țară arată un interes în ceva de care oamenii au nevoie mai mult decât orice pe lume.

Pentru că restul, toată această mizerie, vine din faptul că nu căutăm frumusețea. Adică, bunăstarea; iar bunăstarea  nu este dată de bani.

Bunăstarea este ceva diferit. Spre exemplu: civilizația nu este tehnologie. Bineînțeles, că nu sunt împotriva tehnologiei, dar poți să-ți imaginezi cum va arăta lumea prin utilizarea

înaltei tehnologii fără oameni civilizați? Vă dați seama cât de periculos ar fi? Deci, în momentul în care Qatarul încearcă sa facă ceva în direcția aceasta  trebuie să arăt susținerea mea. Aceasta este parte componentă a credinței mele.

Deci când un asemenea lucru are loc și trăind speranța că se întâmpla și în viitor, avem obligația să ajutăm. Fiecare dintre noi.

Stil de viață

Reporter: La momentul actual simți nevoia de a produce mai multe înregistrari?

Vanghelis: Nu. Compun muzică în fiecare zi.

Reporter: Simți nevoia de a produce mai mult pe internet pentru a fi ascultat mai mult? Sau pentru a-ți împartași sentimentele și ideile pentru ca astfel să poți influența lumea s-o ia în direcția pe care ți-o dorești?

Vanghelis: Împartașirea ideilor mele este foarte importantă,  dar nu vreu să impun. Din momentul în care intri în sistem trebuie să impui. Ceea ce este un foarte periculos joc. Este împotriva principiilor mele să mă aflu în situația în care se află cei din sistem; pe de o parte să acționez contrar a ceea ce gândești iar, pe de altă parte, să încerci să ții balanța. Lucru foarte dificil de făcut.

Reporter: Vorbind despre împărtășirea gândurilor. Am petrecut ceva timp cu tine și pot afirma că ai avut o viață minunată.

Vanghelis: Cum știi asta?

Reporter: Da, pot să-ți spun. Oamenii cu care am vorbit din jurul tău; toți cred că ai avut o viată minunată. Mă întreb de ce  nu împărtășești mai mult din aceasta? Nu utilizezi „facebook”, „twitter”, nu vrei să împărtășești nimic dintr-o viață minunată, cu prieteni, dragoste, realizări profesionale.

Modestie. Filme. Fericire

Vanghelis: Pentru că nu vreau  să „inund” lumea cu mine. Destul ca au problemele și grijilor lor. Sunt atăția care se ocupă cu asta; nu doresc să fac valuri, doresc să compun și oricui îi place muzica este binevenit.

Dacă pot să ajut în vreun fel, ca în situația prezentă a acestor oameni minunați din Qatar, nu am de ales. Astfel sunt bucuros și îmi țin balanța.

Reporter: Dacă te-aș întreba sa împărtășești cu mine cele mai importante momente din cariera ta de compozitor, la ce te-ai gândi? Considerând filmele tale, la ce te-ai gândi în primul rând? Mă refer la „Polițistul spațial” , poate la „Alexandru”, tu la ce te gândești?

Vanghelis: Daca vorbești de film, „Polițistul  spațial” a fost foarte important. Și asta pentru că fost un film profetic.  Am simțit asta din primul moment. Uită-te in jurul tău în Doha! Te poți întâlni cu „Polițistul spațial” în Doha!

Reporter: În ce momente ești cel mai fericit? Ce faci în acel moment? Unde te afli?

Vanghelis: Pentru a răspunde folosesc o citare a lui Oscar Wilde: „Nu există fericire, ci numai momente de fericire.” Iar acele momente de fericire au loc pretutindeni. Pretutindeni. În orice moment. Câteodată există un motiv, altădată nu.

Când lucrez în domeniul muzicii sunt foarte, foarte fericit. Când sunt cu oamenii pe care-i iubesc sunt fericit. Ce altceva ne trebuie?

Când sunt sănătos sunt fericit. Când văd oameni zâmbind sunt fericit. Depinde.

Dar nu sunt nefericit.

Moștenirea muzicală

Reporter: Despre moștenire. Știu că sunt multe care se vor mai întâmpla, dar, cum ai vrea ca oamenii să-și amintească despre tot ce ai creat? Ce va putea să ia din creația ta?

Vanghelis: Cred ca voi lăsa aceasta la alegerea fiecăruia. Un lucru este legat de această întrebare și anume că ceea ce știe fiecare despre munca mea este doar o mică parte din ce am compus. Oamenii au aflat despre mine de la  casele de înregistrări, din filme, dar este o grămadă de muzică simfonică, o altfel de muzică, pe care ei nu o știu, pentru că niciodată nu a fost difuzată.

Deci nu-mi place să le spun oamenilor ceea ce doresc să asculte, dar ce le va place vor păstra. Poate nu vor păstra nimic! Nu știu. Cine poate să știe?

Reporter: Sunt convins că multe se vor păstra. Îl vor păstra pe Vanghelis.

Vanghelis: Nu știu.

Reporter: Vanghelis, se vor păstra multe.

Vanghelis: Cum știi asta?

Reporter: Știu. Vor păstra.

Vanghelis: Dorința mea este aceea ca muzica să fie tratată cu mai mult respect. Asta aș dori de la oameni. Pentru mine, nu cer absolut nimic.

Reporter: Îti mulțumesc pentru interviu. Mi-a făcut o mare plăcere.

Vanghelis: Mulțumesc și eu.

Prezentator: – La început vă spuneam  ca Vanghelis a sosit în Orientul Mijlociu în mijlocul unor mișcări populare și despre rolul muzicii in aceste vremuri.

Astfel, l-am rugat sa ne compună muzica pentru unele din cele mai memorabile imagini ale perioadei care a trecut. Și aceasta este ce am primit.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!