Întâmplări minunate cu Duhul Sfânt – părintele Teologos

Cum acționează Duhul Sfânt? Care este sensul Pogorârii Duhului Sfânt? Există până astăzi minuni în care Duhul Sfânt acționează direct? Mai există fenomenul „vorbirii în limbi”?
Răspunsurile la toate aceste întrebări, precum și la multe altele, le veți afla în materialul de față.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Biserica Ecumenică și Duhul Sfânt

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Caracterul ecumenic

Astăzi o să vorbim puțin despre Duhul Sfântul și și despre caracterul ecumenic, caracterul mondial al Bisericii. Trebuie să știți că Duhul Sfânt Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuie și din cauza asta are un caracter global, un caracter ecumenic, un caracter „catolic”, dar nu în sensul bisericii catolice, mare atenție!

Catolicismul nici măcar nu este biserică pentru că noi credem într-una sfântă, sobornicească și apostolească biserică. Sobornicească în Crezul original, în limba greacă, este katholiki. Deci ar fi trebuit să fie tradus „într-una sfântă, catolică și apostolească biserică”, dar nu se traduce așa. De ce? Ca să nu se facă o confuzie cu catolicismul. Și de fapt, această sobornicitate a Bisericii este tradusă de multe ori prin ikumeniki. Ikumeni în limba greacă înseamnă mondial, sobornicesc, general. Și de aici, caracterul ecumenic al Bisericii. 

Nu ecumenist, mare atenție! Și o să vorbim despre diferențele astea foarte pe scurt. Diferența cea mai mare este – caracterul ecumenic al Bisericii se bazează pe credința adevărată, pe drumul adevărat, pe Ortodoxie. Deci noi dorim ca toți să vină la cunoștința adevărului după cum spune însăși Sfânta Scriptură, dar asta nu înseamnă că ne vom abate de la calea cea adevărată, de la calea cea terapeutică. 

Pentru că dacă punem noi 5%, pun ceilalți 5%, pun ceilalți 10%, atunci lucrurile se diluează și deja apar mari probleme. Nu înseamnă că ceilalți sunt oameni răi. Sunt oameni foarte buni. Dar învățătura lor de credință, calea pe care au luat-o bineînțeles că are probleme.

Pogorârea Duhului Sfânt – Sfânta Scriptură

Eu am aici în față tableta, ecranul meu pentru a cita din Sfânta Scriptură pentru că, după cum v-am spus de foarte multe ori, prefer să citez cu textul în față și nu din memorie pentru că, totuși, vorbim de Sfânta Scriptură. 

Ce se spune la Pogorârea Sfântului Duh? Se spune în felul următor:

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

Deci în primul verset vedem că erau toți împreună. De aici se vede caracterul acesta sobornicesc, general, katholikos în limba greacă – să nu spun catolic pentru că la urmă iarăși se fac asocieri cu catolicismul. Din păcate, în catolicism, nu mai există acest Duh Sfânt așa cum ar trebui să fie. De ce? Pentru că ei s-au rupt de Biserică pentru că Îl fac pe Duhul Sfânt să fie altcineva decât este El de fapt. Adică nu îl fac, ci consideră că Duhul Sfânt este altcineva decât este El de fapt. Și din cauza asta, cu toate că ei se numesc catolici, adică generali, sobornicești, ecumenici, cu toate acestea ei nu sunt astfel pentru că nu au părtășia pe care trebuie să o aibă cu Duhul Sfânt cel ecumenic, cel sobornicesc.

Și după cum spuneam:

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

Deci Duhul Sfânt vine în această unitate, în această sobornicitate.

Unitatea

Și trebuie să știți că trebuie să menționăm că și un pustnic poate să fie în unitate. De ce? Pentru că el este în această unitate a lui Adam celui global.

Deci am vorbim de foarte multe ori pe tem asta și nu e vorba de unitatea trupurilor, ci de unitatea duhurilor, unitatea credinței. Înțelegeți? Asta e foarte important în ceea ce privește sobornicitatea Bisericii pentru că desigur, pentru teologi, lucrul ăsta este foarte clar, dar eu vorbesc pentru toată lumea și deci trebuie să știți că, da, Biserica este una în duh și nu este una, să zic așa, trupește. Deci nu vorbim de o galerie la un sport, de fotbal, ci vorbim de unitatea în duh.

Și în clipa în care un om sfânt, un om duhovnicesc este în duh, în duhul cel unic, în duhul cel sobornicesc, în duhul cel mondial, duhul cel katholikos, duhul cel catolic – să zic așa, cu toate că nu-mi place cuvântul ăsta, după cum spuneam că are anumite conotații. În duhul cel ecumenic, da, în clipa respectivă chiar pustnicul respectiv este în unitate, este împreună în același duh după cum spune Sfânta Scriptură și deci primește pe Duhul Sfânt.

Duhul suflă unde dorește

Și aici spune:

2. Şi din cer, fără de veste,

De ce fără de veste? Pentru că oamenii nu primesc Duhul Sfânt când vor ei, ci când vrea Duhul. Atunci vine Duhul, că Duhul suflă unde dorește.

Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că Duhul – suflarea de vânt – n-ai cum să traduci altfel, dar în greacă Pnevma înseamnă și suflare de vânt, dar înseamnă și Duh. Deci la asta se referă Sfânta Scriptură acolo. Deci a venit Duhul ca și o forță total duhovnicească, ca și un vânt, ca și ceva pur imaterial, dar bineînțeles, cum spune aici, „ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.”

Omul cu Duhul Sfânt

Că Duhul Sfânt ne acoperă, trebuie să știți și Duhul Sfânt este viu, este activ, este cu putere. Deci nu îi transformă pe oameni în niște molâi, ci îi face pe oameni mai vii decât noi toți ceilalți.

Deci omul care are Duhul Sfânt, fraților, nu este un bleg, ci este cineva mult mai viu decât noi. Pentru că de foarte multe ori, există în popor ideea aceasta – apropos de influențele catolice – că sfântul este cineva oarecum rupt de lume, în sensul moleșelii, în sensul faptului că sfântul nu se pricepe, nu știe el, este un apatic… Nu. Omul cu Duhul este cel mai viu dintre oamenii pentru că vine acest vânt plin de har și de adevăr și-i face vii pe oameni.

Și dincolo de asta, uitați-vă – v-am mai spus asta – la toate filmele, la toate înregistrările cu oamenii sfinți: Sfântul Cleopa, Sfântul Dumitru Stăniloae și o să vedeți acolo cât de vii sunt acești oameni, chiar dacă sunt plini de Duh, de această delicatețe a Duhului Sfânt.

Limbi de foc – unitatea

Continuând:

3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.

Limbi de foc. Bun, ce înseamnă „limbi de foc”? Limbi de foc se referă la cuvânt, dar un cuvânt nu apatic, nu un cuvânt bleg, ci un cuvânt cald, luminător, din inimă și mai ales personal. De ce personal? Că spune aici: „şi au şezut pe fiecare dintre ei”.

Eu citez acum din Faptele Apostolilor, din Sfânta Scriptură. Nu ne jucăm cu asta. Deci Duhul Sfânt este și unitar și ecumenic, ci general așa, să zic katholikos… însă este și personal. Pentru fiecare dintre noi, aceasta este marea taină a Bisericii, pe care nimeni, în niciun sistem politico-social nu poate să o reproducă, a unității în diversitate. Adică Biserica Duhului Sfânt este total personală și total comunitară, total unitară. Este o mare taină și cum spuneam, se întâmplă numai în Biserica cea adevărată.

În alte congregații, de exemplu, la catolici, cum spuneam, acolo este strivită personalitatea în favoarea unității, pseudo-unității în jurul papei, în jurul arhiepiscopului de Roma, mă rog. Și la protestanți este exact partea opusă, adică este vorba de foarte multă pseudo-personalitate, foarte multă singularitate, foarte mult ego, eu. În pofida, unității. Pentru că după cum probabil știți, sunt foarte multe secte protestante.

La un moment dat, Înaltul Ierotei de Nafpaktos, cu care am vorbit, mi-a spus că sunt în jur de 10.700. Un număr de genul ăsta. Nu mă citați, nu mai țin minte exact, dar este un număr din ăsta așa imens. 

Deci încă o dată, ca să accentuăm, vorbim de Biserica Ortodoxă în care numai aici există această taină a unității în diversitate, a potențării absolute și a caracterului personal al fiecăruia dintre noi, dar și a unității noastre de credință. Și asta se face numai în Duhul Sfânt. Deci e vorba, fraților, de o minune care se întâmplă continuu, în timp ce trăim.

4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.

5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

Deci vedeți, Duhul Sfânt le spune apostolilor, adică le dă harismă, dar și le spune prin fapte – propovăduiți la toată lumea. Deci și la neamuri și la toți ceilalți care ceilalți erau nu eretici, ci erau păgâni. Dar bineînțeles, această propovăduire nu se face nici cu ură, nici cu un sentiment de superioritate din partea noastră, ci totdeauna cu dragoste, după cum vedeți mai-jos, nu o să vă citesc acum tot textul de la Faptele Apostolilor din capitolul 2.

Condamnare vs. dragoste

Pentru că o să îl vedeți pe Sfântul Apostol Petru în cuvântarea sa. Nu îi muștruluiește, nu le zice băi, ereticilor, băi, ticăloșilor, nu vă e rușine, ci le vorbește cu foarte multă dragoste, foarte multă  dragoste și bineînțeles, la un moment dat, amintește așa: „cu siguranță să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu pe acest Iisus pe care voi L-ați răstignit” – într-adevăr voi – „L-a făcut Domn și Hristos”. 

Deci nu spune că și el L-a răstignit, că nu L-a răstignit el, dar cuvântarea lui este atât de plină de dragoste că ei nu se simt vinovați – păgâni, iudei, bine, nu erau păgâni, erau mozaici, unii erau chiar păgâni, erau parți, elamiți și așa mai departe și din cauza asta ei erau străpunși la inimă. Spune:

Ei auzind acestea au fost străpunși la inimă și au zis către Petru și către ceilalți apostoli: bărbați, frați, ce să facem? 

Înțelegeți? Deci nu este bună această predică, această tendință a unora dintre noi în biserică să îi zdrobim în picioare pe ceilalți că sunt eretici, că sunt ferească bunul Dumnezeu! Desigur că ceilalți au probleme în credința lor, mari de tot și sunt într-adevăr, unele erezii, dar aceste erezii – unu – trebuie să fie condamnate de soborul Biserici, de către Biserică. Adică în Sinod. Deci nu o să venim noi fiecare să spunem: cutare e eretic și cutare e eretic, fraților, să fim foarte bine înțeleși.

Trebuie să păstrăm această sobornicitate a Bisericii pentru că cred într-un sfântă, sobornicească și apostolească biserică. Deci în Sinod, ferească bunul Dumnezeu!, se condamnă cineva și deci nu pot să spun eu treaba asta. Și dincolo de asta, nu cu ură! Deci întotdeauna cu dragoste. Și dacă nu pot să am dragoste, mai bine las în pace.

Pentru că nimeni n-a venit în Biserică pentru că îl bat eu în continuu cu varga. Întotdeauna cu dragoste! Bineînțeles, trebuie spus cuvântul adevărului.

Nu o să ajungem în cealaltă parte a compromisurilor de credință, nici vorbă de așa ceva. Trebuie să spunem adevărul de credință astfel încât să ne mântuim și noi și pe celălalt, dar asta o să o facem din dragoste față de noi. Și nu care cumva să spunem că da, mă duc la celălalt și îl mustru din dragoste, că Dumnezeu ne vede și oamenii își dau seama în clipa în care cineva nu vorbește cu dragoste, ci vorbește cu ură și vorbește ca să îl mustre pe celălalt sau să-și arate superioritatea sa. Asta e foarte important.

Vorbirea în limbi

Să ne întoarcem puțintel: Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi

Deci la toți acești păgâni și unii dintre ei erau și prozeliți adică erau iudaizați.

7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni ?

8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut ?

9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,

10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 

Deci vedeți că sunt de toate neamurile și dacă număr eu aici, sunt mai multe decât 11 neamuri, adică decât 11 apostoli, pentru că apostolii vorbeau. Din cauza asta trebuie să știți că părerile Sfinților Părinți sunt împărțite.

Unii spun că Duhul le-a dat să vorbească în alte limbi, după cum scrie puțin mai sus. Adică ei au învățat… cum să spun așa magic într-un fel, latina, limba frigiană, limba egipteană și toate celelalte. Însă alții spun, inclusiv Sfântul Grigorie Teologul, că de fapt, apostolii vorbeau în limba lor și ceilalți auzeau – cum scrie mai-jos și cum auzim noi fiecare în limba noastră – și înțelegeau ceea ce vorbeau ei în aramaică, limba lor (a apostolilor), auzeau în limbile lor. Adică Duhul Sfânt le traducea informația pe care apostolii o spuneau în limba lor, în mintea lor astfel încât ei să înțeleagă ceea ce spuneau apostolii în aramaică.

Bineînțeles că ei nu auzeau cuvintele în aramaică, ci înțelegeau sensurile fiecare în limba lor. Acum, trebuie să știți că lucrul acela s-a întâmplat și se întâmplă până în ziua de astăzi. 

Un fenomen dovedit și azi

Exemple

Eu personal cunosc mai multe cazuri în care s-a întâmplat acest fenomen. Cunosc de exemplu, p cineva care nu știa greaca absolut deloc, nici „ne”, nici „ohi”. „Ne” și „ohi” înseamnă „da” și „nu” în greacă, pentru cei care nu știu. Deci nu știa nici măcar o boabă și la un moment dat a început la sinaxe, la adunările cu părintele Iosif Vatopedinul să îl înțeleagă pe părintele Iosif ce vorbește. Dincolo de sinaxă, el nu mai pricepea greaca, nu mai știa, dar la sinaxe, el înțelegea. Înțelegeți? Se întâmplă treaba asta. 

La fel și la o altă mănăstire în Sfântul Munte, la Hilandar, o mănăstire sârbească. Sper să nu mă audă părinții de acolo că le divulg… s-a întâmplat același lucru cu un alt frate. Bineînțeles că nu o să dau numele celor doi frați pentru că amândoi trăiesc încă și să mă ierte dacă cumva o să afle. În orice caz, trebuie să știți că lucrurile astea se întâmplă. 

Sfântul Porfirie

Și iarăși, cunosc și un alt caz, ăsta este și scris. Este cu Sfântul Porfirie care s-a întâlnit cu o franțuzoaică și doamna respectivă dorea foarte mult să vorbească cu Sfântul Porfirie. Ucenicii i-au spus: părinte Porfirie, dar cum o să vorbești cu doamna că nu știe. Zice: lasă că are grijă Dumnezeu! Și doamna a intrat la Sfântul Porfirie și au vorbit vreo jumătatea de oră. Doamna vorbea în franceză, Sfântul Porfirie răspundea în greacă, însă cei doi se înțelegeau. Înțelegeți? Deci se întâmplă astfel de lucruri. 

Și iarăși, când vrea Duhul, asta se întâmplă nu numai când se vorbește, ci în clipa în care Duhul Sfânt dorește să transmită ceva cuiva. 

Înțelegerea limbii neștiute

Țin minte, era tot așa un frate căruia i-au spus undeva într-o mănăstire: să mergi să ai grijă de paraclisul Sfântului Artemie. Și el când s-a dus înăuntru la paraclisul respectiv, era disperat pentru că nu știa ce să facă, cum să aprindă candela, unde e, ce se întâmplă și așa mai departe. Și în clipa respectivă, când era înăutru, era cel puțin neliniștit, că îmi spunea că era așa foarte nehotărât pentru că părinții îl lăsaseră oarecum în ceață, că nu-i spuseseră ce să facă.

Când a intrat, pierdut, singur simțindu-se, L-a văzut pe Mântuitorul în icoană în față și știți că Mântuitorul în icoană ține sau Evanghelia sau o bucată lungă de papirus, elitario se numește și pe bucata respectivă de papirus, în icoana Mântuitorului, scria: „εγω ειμι ο ποιμην ο καλος ο ποιμην ο καλος την ψυχην αυτου τιθησιν υπερ των προβατων”

O să traduc în românește: Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul Său pentru oile Sale. 

Și continuă citatul pe care fratele și l-a adus foarte bine aminte în greacă – nu o să vi-l spun tot în greacă, să nu pierdem timpul: Pe când năimitul, care nu este păstor, vede lupul că vine și fuge că năimit este, adică salariat este și nu-și pune sufletul pentru oi. Înțelegeți? 

Ei, și toate aceste lucruri, toate acest citat, fratele respectiv l-a simțit, l-a înțeles în Duhul Sfânt pentru că Duhul Sfânt a dorit să îi transmită treaba asta. Și totul era în greacă, fratele nu știa nici măcar „ne” și „ohi”, adică „da” și „nu” în greacă, însă fratele respectiv, pac, a înțeles dintr-o dată tot citatul respectiv. 

Bineînțeles că după aceea, după ce a trecut nu a mai știut nicio boabă de greacă, dar după cum spunea, până astăzi, ține minte acest citat. Și este cel mai mare citat din câte mi-a spus, din Sfânta Scriptură, pe care îl știe fratele respectiv. Da.

Acuzațiile…

Să continuăm cu citatele din Sfânta Scriptură.

13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must. 

Bine, mă, fraților, deci da, ok, deci întotdeauna există cineva care nu înțelege, întotdeauna există – vă rog să mă iertați de expresie – un Gigi contra, întotdeauna este cineva care, experiență în Duhul Sfânt să fie – zice: nu, că nu e așa, că sunt beți, că nu știu, că… 

Astăzi, se fac comentarii pe net, pe YouTube și așa mai departe. Pe vremea respectivă, erau in corpore acolo și le spuneau asta apostolilor. 

După care, Sfântul Apostol Petru, vedeți că la cei 11 a ridicat glasul și le-a vorbit:

Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;

Adică Sfântul Apostol Petru, bineînțeles că nu se apleacă la toate comentariile, cum spuneam, de pe rețelele de socializare de astăzi sau mă rog, din vremea respectivă în fața lor. Spune:

15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi; 

Adică ora 9 dimineața, aproximativ. Acum e ora 8, la care filmez. 

este al treilea ceas din zi; 

Adică le răspunde comentatorilor. Bineînțeles că răspunde cu dragoste, fără compromis și fără să se tulbure. Înțelegeți? 

Și continuă: 

16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: 17. „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre

Deschiderea față de Duhul Sfânt

„Peste tot trupul”. Mă impresionează foarte mult treaba asta și aș dori să insist pe acest lucru. Peste tot trupul adică peste toți oamenii, fraților. Deci la ora asta, Duhul Sfânt, de vreme ce spune Sfântul Apostol Petru că s-a împlinit profeția, este turnat și peste chinezi și peste eschimoși și peste toți. 

Bun, și atunci cum? Deci dacă Duhul Sfânt este turnat peste toți, cum de nu vedem faptele Duhului Sfânt peste toți și cum de nu este o Biserică sobornicească într-adevăr, după cum are acest caracter, și cum de sunt în lume atâtea drame și atâtea … că vedeți ce se întâmplă, ferească bunul Dumnezeu! Cum de?

Fraților, nu există faptele analoage pentru că Duhul Sfânt, cu toate că este vărsat peste toate vasele, peste toate persoanele, peste toți oamenii – Sfânta Scriptură numește de foarte multe ori pe oameni, vase, în special în Vechiul Testament – peste tot trupul, cum spune aici. Problema cea mare cu aceste vase este faptul că ele sunt închise. Noi suntem închiși după cum am spus și la cuvântul meu despre Înălțarea Domnului, că oamenii nu Îl doresc pe Duhul Sfânt. Și asta este marea dramă a omenirii.

Deci la ora asta Duhul Sfânt se revarsă peste toți, peste absolut toți, dar cei mai mulți dintre noi, din păcate, suntem închiși în fața Duhului Sfânt. Și lucrul ăsta este atât de important că vreau să vă dau niște exemple pe tema asta. Exemple pe care le știu direct, pe care nu le-am citit niciunde, ca să vedeți ce înseamnă deschiderea unora față de Duhul Sfânt, unora care, fraților, care nu sunt sau mai bine zis, nu erau ortodocși. 

O întâmplare cu eschimoși

Întâi de toate, o să vă spun o întâmplare. Apropos că am amintit de eschimoși, o întâmplare pe care mi-a povestit-o cineva care a fost monah – acum este în Sfântul Munte – la Mănăstirea Sfântul Herman în Alaska. 

El ne povestea de faptul că în 1800 și ceva, nu mai țin minte când, în orice caz, Biserica Rusă a hotărât să-i încreștineze pe eschimoși, să le facă propovăduire, să le trimită o misiune acolo în Insulele Bering, în Insulele Aleutine. În Marea Bering acolo, lângă Alaska. 

Și merge o delegație foarte oficială, foarte pompoasă din partea Bisericii Ruse, cu barca și bineînțeles, pe vremea respectivă nu existau nici internet, nici știri, nici whatspapp, da… Și ăștia când merg acolo, dintr-o dată, văd că toți eschimoșii îi așteptau. Deci erau cu surle, cu trâmbițe, cu focuri, cu piei de ren îi așteptau, covoare pe jos din blănuri de animale și așa mai departe. Foarte festiv. Ăștia zic: de unde știu ăștia că venim? 

Eschimoșii în continuu, tobele și toate celelalte. O primire ditamai. Ok… Merge delegația asta oficială, dacă nu mă înșel era și Sfântul Ignatie Breanceaninov – nu mă citați, vă rog frumos, că nu sunt sigur, dar îmi amintesc că era ceva foarte oficial, un episcop sau ceva de genul ăsta. În orice caz, ăștia merg acolo și eschimoșii, cu toate plecăciunile și toate astea. 

Și îi primesc, îi pun în cort, cea mai bună mâncare, toate celelalte. Până la un moment dat, oamenii ăștia mișcați și surprinși de cinstea extremă pe care eschimoșii le-o acordau în vremea respectivă, pentru că nu aveau de unde să știe că ăștia vin și mai ales cine sunt și Ortodoxia, nu? Să fim serioși.  

Duhul suflă unde dorește

La un moment dat, șeful delegației îi întreabă așa oarecum contrariat: măi, voi știați că venim? Și eschimoșii zic: da!

Da?! De unde știați voi că venim? Și spun eschimoșii – păi, uite care-i treaba noi avem doi șamani. 

Mare atenție, fraților, că șamanii, mai ales cei din Africa se ocupă cu vodoo, cu tot felul deci ferească bunul Dumnezeu! Da.

Șamani…Duă cum știți, șamanii la aceste popoare sunt un fel de vraci, oameni de știință, un fel de conducători politico-spirituali, un fel de om la toate să zic așa. 

Și spun eschimoșii: acești doi șamani ai noștri în continuu aveau descoperiri – veneau oameni cerești – îngeri, fraților, da – care le spuneau cum să-și conducă poporul. Și ultima descoperire a îngerilor către acești doi șamani fusese faptul că în data de, la ora de, din direcția de, vedeți că o să vină niște oameni care aceștia o să vă conducă de acum încolo, aceștia o să vă arate calea adevărului. De acum încolo, noi nu o să vă mai conducem, noi nu o să mai apărem. Înțelegeți? Și atunci bineînțeles că eschimoșii îi așteptau pe acești oameni – delegația Bisericii Ortodoxe Ruse – ca să vină să-i încreștineze. 

Și până astăzi, eschimoșii sunt în mare parte, într-un procent foarte mare, sunt ortodocși, să știți. Și trebuie să știți că… bine, acum sunt mănăstirile părintelui Efrem din Arizona, dar înainte, polul Ortodoxiei în Statele Unite era vorba de Mănăstirea Sfântul Herman din Alaska. Și – puteți să căutați pe net – toți preoții de la OCA (Orthodox Church of America), toți preoții din Alaska sunt eschimoși. Sau mai bine zis, 90 și ceva la sută sunt eschimoși. În toate celelalte, să zic așa, provincii, dioceze, sunt români, sunt ruși, sunt greci, sârbi, da, de alte naționalități. Bine, acum au mai apărut puțin și preoți de origine americană, dar în Alaska toți sunt eschimoși. 

Să vă uitați,  îi vedeți după fața tipic mongoloidă și după numele caracteristice. Da… 

Bine, acuma, fraților, noi nu validăm șamanismul, să fim foarte clari! Vreau să spun că în clipa în care în care cineva își ține conștiința și se deschide Duhului Sfânt, că de fapt despre asta vorbim acuma, în clipa respectivă Dumnezeu acționează în modul în care nici măcar nu ne putem imagina, nici măcar nu ne poate trece prin cap. Înțelegeți? 

Și asta cunosc de la cineva care a fost acolo și a știut și a auzit întâmplarea asta de la fața locului, de la eschimoșii de acolo și puteți să căutați pe net, cum spuneam, să vedeți cât la sută din eschimoși sunt ortodocși în comparație cu ceilalți americani. Asta este o întâmplare.

O întâmplare din viața unei protestante

Și o altă întâmplare tot așa ca să vă arăt că Duhul Sfânt suflă unde dorește El. 

Eu înainte de site-ul acesta de chilieathonita.ro, pe care îl avem acuma, am avut un alt site și pe site-ul respectiv aveam și o secțiune în engleză, o variantă în engleză. Ei, și la un moment dat, primesc un mesaj în engleză de la un anonim, mai bine zis o anonimă după cum am aflat după aceea, dar la început nu știam cine este – bărbat sau femeie. 

Și mă întreabă în engleză: Există sfinți? Trăiesc? Se arată? 

Băi, zic, ăsta vrea să îmi facă o ispită! Ce mă întreabă? Și îi răspund: Da! Dar de ce întrebi? 

Atunci îmi spune: Eu sunt o baptistă din Bible Belt – este o zonă să zic așa din Sudul Statelor Unite unde oamenii sunt foarte credincioși, bineînțeles, protestanții fiind nu sunt ortodocși, în credința lor… oameni simpli. Și cum spuneam, ea era baptistă și spunea că – mă rog, cred în felul lor – ea  a avut o viață foarte tristă, a fost singură toată viața ei, la un moment dat a căzut în depresie și punctul culminant, durerea, ispita cea mai mare din viața ei a fost faptul că vreme de trei zile, i-au intrat în casă broaștele. 

O mică paranteză, doamna trăia acolo în apropierea râului Mississippi, din câte am înțeles și din cauza asta era o zonă mlăștinoasă și au intrat broaștele în casa ei.

Ei, fraților, acum că stăm noi aici așa, cu izvorul de lângă mine, cu păsărelele din jur și e așa frumos, da, poate că vă sună oarecum de râs și nu vă dați seama, dar gândiți-vă o femeie singură, săraca, și să ai broaște în casă, pe covor, pe canapea, peste tot… E film de Hitchcock, fraților, film de groază. Înțelegeți? Nu e de joacă, săraca, și mai ales, femeie. 

După trei zile, săraca, a pățit un atac de panică și a omorât o broască și chiar îmi scria: I made its funerals. Adică i-a făcut funerariile broaștei respective. Și după aceea, femeia asta, protestanta, baptista asta, eretica a început să aibă vedenii. Avea niște vise foarte intense, foarte vii în care vedea pentru prima dată în viața ei, o sfântă. 

Nota bene că protestanții nu au absolut niciun fel de idee de sfânt, nici măcar nu știu ce este sfântul, ei nu primesc sfinții, deci este total în afara pseudo-teologiei protestante, ideea de sfânt. 

O sfântă necunoscută

Ea vedea într-o lumină imensă, o fată foarte tânără și Duhul Sfânt îi spunea că cea din fața ei este o sfântă. Și fata asta foarte tânără emitea o iubire fără margini, într-o lumină fără margini către baptista asta, către femeia asta care căzuse în depresie și îi intraseră broaștele în casă. Datorită iubirii ăsteia imense care provenea de la sfânta, tânăra asta fecioară, iubirea care pentru prima dată experia așa ceva doamna care îmi scrisese din Statele Unite, vă dați seama ce experiență! 

Doamna încerca să o îmbrățișeze. Se ducea să o îmbrățișeze, se apropia, sfânta se depărta. Se ducea să o îmbrățișeze și mai mult, sfânta se îndepărta și mai mult, să o îmbrățișeze și mai mult, sfânta se îndepărta și mai mult. Și sfânta îi transmitea în continuu, în continuu, în continuu, în continuu că „trebuie să-ți schimbi viața și adevărul se află lângă tine!”. Și asta se întâmpla de mai multe ori, repetat, în mai multe nopți.

Deci gândiți-vă fraților, ce intensitate a unor trăiri duhovnicești în Duhul Sfânt la o eretică protestantă, da!

Descoperirea: Sfânta Ulfia

Și atunci, în disperare de cauză, femeia asta, săraca de ea, a căutat pe net sfânta. Ce sfântă? Cum? Da… Bineînțeles că prima care a ieșit, pe care a găsit-o a fost Maica Domnului, dar nu se potrivea.

Ei, și atunci ce a făcut femeia respectivă? A scris Saint Frog pe Google, puteți să căutați și voi, să încercați și a găsit-o pe Sfânta Ulfia, fraților. Sfânta Ulfia. Sfânta Ulfia care este o sfântă din secolul VIII, din Franța, din regiunea Amiens.

Ce a făcut sfânta asta? Deci ea își avea peștera lângă o mlaștină și pentru că broaștele orăcăiau în continuu în apropierea chiliei sale, peșterii sale, la un moment dat, sfânta iese afară pentru că nu se putea ruga și a spus broaștelor: Tăceți! Tăceți! 

Și fraților, din secolul VIII până în anul mântuirii 2022, sfânta le face minuni francezilor, în regiunea Amiens, că broaștele din acea regiune până în ziua de azi tac. Dacă iei broasca de acolo și o duci în altă parte, începe să orăcăie. O iei și o aduci înapoi, tace iarăși. E tare, fraților. Înțelegeți? 

Și din cauza asta francezii au la mare evlavie pe Sfânta Ulfia care este o sfântă ortodoxă, secolul VIII, da. Și puteți să căutați pe net, este vorba de o fecioară tânără și cum e obiceiul la ei, la catolici, sunt foarte multe statui cu Sfânta Ulfia și o broască lângă ea. Puteți să căutați pe net, cum spuneam, pe google.

Și atunci, impresionată de treaba asta, impresionată de faptul că într-adevăr este sfânta și a văzut-o pe sfânta în vis și sfânta ortodoxă în secolul VIII, în Ameins și mai ales că sfânta îi spusese că trebuie să-și schimbe viața și că adevărul se află lângă ea, într-adevăr găsește lângă ea o biserică ortodoxă. O mică parohie ortodoxă, mă rog, grecească în Statele Unite și la ora asta doamna respectivă este ortodoxă, este în biserică. Înțelegeți? 

Deci fraților, lăsați-L pe Duhul Sfânt că știe El foarte bine cum să acționeze. Înțelegeți? Lucru tare de tot… Hai, să nu fim noi așa de înguști!

Manifestarea Duhului Sfânt

Încă un lucru aș dori să spun despre treaba asta, cum acționează Duhul Sfânt. Este vorba și de faptul că în Biserică, desigur că noi, îi cinstim pe sfinți, dar trebuie să știți că au fost sfinți la care a lucrat la fel Dumnezeu. 

Sfântul Constantin cel Mare, știți foarte bine că el s-a botezat pe patul de moarte. Deci el întâi a devenit sfânt și după aceea a devenit ortodox, dacă e să considerăm că Ortodoxia apare neapărat prin botez. 

Desigur că astăzi nu avem alt criteriu și spunem că da, într-adevăr, ca să fii ortodox, trebuie să te botezi și într-adevăr așa și este. Dar fraților, Duhul Sfânt acționează peste tot și îi aduce pe oameni la cunoștința adevărului. Și alții și alții și alții.

Sunt sfinți martiri – călăii Sfintei Ecaterina sau retorii Sfintei Ecaterina, care s-au convertit la creștinism, la Ortodoxie, prin predica Sfintei Ecaterina. Aceștia nu au fost botezați, pentru că aceștia au spus: noi credem în Domnul nostru Iisus Hristos și li s-au tăiat capetele. Deci nu au așteptat să se boteze, să zic așa, înțelegeți? 

Ei, și atunci, care este Ortodoxia? Ortodoxia este învățătura de credință corectă. Este dispoziția noastră de ascultare față de învățătura corectă. Ca și retorii respectivi, ca și protestanta din Statele Unite, ca și eschimoșii. 

Ei, și în clipa în care au văzut credința corectă, în clipa respectivă au fost ca potențial, dacă doriți, au fost ortodocși. Bineînțeles că acuma nu o să-i promovăm pe acești oameni care nu au trecut la Ortodoxie, ca exemple. Dar noi trebuie să știm că lucrurile sunt mult mai complexe și nu trebuie să ne culcăm pe ureche că da, noi suntem ortodocși și noi suntem toți aia buni și aia din afară sunt toți aia răi. 

Fraților, într-adevăr ereziile sunt condamnate în Sinod și trebuie osândite ca unele ce duc la pierzare. Dar nu pe oameni (să îi condamnăm). Niciodată pe oameni. Că nu știi cine-i celălalt și nu știi cum lucrează Duhul Sfânt asupra lui. Înțelegeți? 

Pentru că au fost foarte mari drame și eu cunosc foarte mari drame în care cineva crezându-se pe sine hiper-ortodox, da, a început să facă pe deșteptul, vă rog să mă iertați de expresie, și ă spună celuilalt – băi, că ești un eretic și așa mai departe. Fraților, stați puțin, să ne înțelegem! Nu e chiar așa. Înțelegeți? 

Despre botez

Botezul este capital. De ce? Pentru că prin botez se dă afară, din noi, energia demonică venită prin cădere, prin păcate. Cum spuneam, erezia este mare mare păcat. Dar botezul nu-l mântuie pe cineva, dacă respectivul nu are această dispoziție de ascultare față de credința adevărată, față de credința ortodoxă. Înțelegeți? 

E foarte important. Bineînțeles că botezul este atât de mare și atât de puternic, încât dacă cineva, de la Ortodoxie, trece la protestantism sau la alte erezii, când se întoarce, botezul nu se repetă, fraților. Înțelegeți? Pentru că a fost o dată pentru totdeauna pecetluit omul respectiv cu pecetea Duhului Sfânt. Adică a fost deschis omul respectiv pentru Duhul Sfânt. Că omul se închide – asta este treaba lui. Înțelegeți?

Sfântul Constantin cel Mare

Și în acest context, gândiți-vă la Sfântul Constantin cel Mare care a făcut un efort imens. Pentru că sf Constantin cel Mare a fost un om nebotezat și nu numai nebotezat, nu știu dacă știți, să nu vă scandalizați, oficial, el era zeu, era Pontifex maximus. Deci orice împărat roman era zeu pentru că Imperiul Roman își asigura unitatea pe baza cultului zeiței Roma și pe baza cultului împăratului, care, împăratul, era zeu. 

Bineînțeles că asta a început demult cu Caius Iulius Caesar și a ajuns la paroxism pe vremea Mântuitorului, s-a oficializat pe vremea împăratului roman Gaius Octavianus care, în Scriptură și în istorie, este numit Octavian Augustus. Augustus este o poreclă, este un supra-nume. Augustus înseamnă dumnezeiescul. Deci numele lui era Gaius Octavianus. Octavian August înseamnă Octavian dumnezeiescul, Octavian zeificatul. Înțelegeți? 

Și de atunci, toți împărații romani, automat, erau zei. Și gândiți-vă, deci Sfântul Constantin cel Mare de pe poziția sa de păgân de fapt, că nu era botezat, bineînțeles, sub influența mamei sale – Sfânta Elena care este o sfântă foarte mare – și din poziția sa de zeu pentru Imperiul Roman, de Pontifex Maximus, cum spuneam, adică cel mai mare suveran pontif, dumnezeiesc, dintr-o dată el se luptă și recunoaște alt dumnezeu, pe Dumnezeul cel adevărat, pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Adică Sfântul Constantin cel Mare a fost un sfânt enorm. Și cum spuneam, lucrurile sunt mult mai complexe și Sfântul Constantin cel Mare a fost un sfânt mare de tot, de ce? Pentru că a iubit cu toată ființa sa această învățătură de credință adevărată, această învățătură de credință ortodoxă. Înțelegeți? Asta e foarte important.

Sfânta Treime

Și încă un lucru aș dori să spun ca să nu mă lungesc foarte mult, că deja m-am lungit, este faptul că în cuvântarea de la Cincizecime, Sfântul Apostol Petru nu Îl propovăduiește pe Duhul Sfânt, ci Îl propovăduiește pe Fiul. Adică Duhul Sfânt întotdeauna este atât de smerit și lucrează atât de delicat, simplu, smerit și frumos, că se ascunde pe sine și Duhul Sfântul întotdeauna slăvește pe Fiul. Asta este smerenia adevărată. Duhul Sfântul care era în Sfântul Apostol Petru și vorbea prin el. 

Și după cum Fiul L-a slăvit pe Tatăl – că Fiul este slava Tatălui, după cum știți din foarte multe locuri din Scriptură – la fel și Duhul Sfânt Îl slăvește pe Fiul. 

Și acum o să mă întrebați cine Îl slăvește pe Duhul Sfânt. Fraților, încă o dată: noi ar trebui să Îl slăvim pe Duhul Sfânt! Noi ar trebui să Îl slăvim pe Duhul Sfânt prin faptele noastre. Dar noi ne închidem în fața Duhului Sfânt, noi nu Îl dorim pe Duhul Sfânt și din cauza asta suntem triști, suntem depresivi, din cauza asta avem toate aceste probleme. 

Dacă noi ne-am comporta și am conlucra cu Duhul Sfânt să Îl slăvim pe Hristos, Duhul Sfânt ar fi în noi și atunci, oamenii ar zice: ce frumos este Duhul Sfânt, ce blând, ce drăgălaș, ce, ce…!

Da! Noi trebuie să Îl avem pe Duhul Sfânt, fraților. Înțelegeți? Prin noi trebuie să Se slăvească Duhul Sfânt. Asta am vrut să vă spun.

Și din cauza asta, trebuie să știți că Duhul Sfânt nu este așa cum spun alții că este mai prejos decât Tatăl și Fiul sau… A fost un întreg Sinod ecumenic, pe tema asta, Sinodul 2 ecumenic. Duhul Sfânt este la fel de mare ca și Tatăl, ca și Fiul. Vorbesc așa, este deplin Dumnezeu ca Tatăl și ca Fiul. Singurul lucru care Îl deosebește este faptul că Tatăl este nenăscut, necauzat, nepurces, Fiul este născut și Duhul Sfânt este purces. Tatăl este unitatea, este principiul unității Sfintei Treimi, Fiul este pe de o parte născut, iar Duhul Sfânt este purces.

Nu știm ce înseamnă purces, nu știm ce înseamnă nașterea Fiului din veci. Știm că sunt diferite și atât. Duhul Sfânt este la fel și cu Tatăl și cu Fiul în veci, amin.

Deci din cauza asta vă puteți ruga la Duhul Sfânt și chiar slujbele toate încep de fapt cu rugăciunea la Duhul Sfânt care este duhul adevărului. Este împăratul ceresc, duhul adevărului. Așa încep toate slujbele, fraților.

Și din cauza asta să Îl cinstim pe Duhul Sfânt și să putem să Îl slăvim că astfel vom ajunge și noi ca El în veci pururi, amin.

Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați