Gheronda Emilianos și relația noastră cu sfinții – p. Elisei Simonopetritul

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Elisei, starețul Mănăstirii Simonopetra, care ne istorisește câteva amănunte despre felul în care Cuviosul Emilian Simonopetritul vedea relația cu sfinții și modul în care se pregătea pentru întâlnirea cu ei în rugăciunea de chilie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Gheronda Emilianos și relația noastră cu sfinții – p. Elisei Simonopetritul

Gheronda avea o mare apropiere față de sfinți. Nu pot vorbi despre experiențele lui cu sfinții fără să le cobor, într-un fel, nivelul. Nu pot reda în cuvinte asemenea experiențe. Dar ceea ce știm, ca un ecou al trăirii sale, este că avea cu adevărat o mare apropiere de sfinți. Era în strânsă comuniune cu ei, în multe feluri.

De pildă, știți descoperirea pe care a avut-o când a ajuns pentru prima dată la Mănăstirea Sfântului Visarion. În timpul Sfintei Liturghii, Sfântul Visarion a trecut în spatele Sfintei Mese. Era împreună cu părintele Dimitrie Gagastathis. Există aluzii la acestea și în omiliile sale, dar e vorba despre el. Dar și în multe alte feluri, la toate nivelurile – Gheronda Emilianos avea această apropiere de sfinți.

Ce însemna aceasta? Prin viața sa duhovnicească, într-un anumit fel, desființase hotarele dintre prezent și viitor. Acest lucru este limpede. Și o spun în deplină cunoștință, nu ca pe o expresie exagerată. Pentru el, aceste hotare erau într-adevăr desființate. Și vedeai unde era mai puternică această legătură. În două locuri: în Sfânta Liturghie și în chilie, la canonul său și în lucrarea trezviei. De aceea numea pravila din chilie „Dumnezeiasca Liturghie a chiliei”, „Dumnezeiasca Liturghie a trezviei”. O numea, pur și simplu, „Liturghie”. Ce însemna pentru el „Liturghie”? Însemna multe, dar mai ales comuniune cu sfinții. Acolo se trăia cu cea mai mare intensitate această comuniune, această deschidere. Era vedenie? Era înștiințare? Era certitudine? Eu nu știu. Cert este că pentru el aceasta era o realitate. Dar nu era numai atât.

Gheronda Emilianos avea și o mare deschidere cu sfinții. Spunea: „Copilul meu, icoana căreia te închini este sfântul însuși.” Trăia toate acestea într-un mod nemijlocit, direct, familiar, de aceea oamenii îl aveau la evlavie – era ceva de la Dumnezeu. Vedea, de pildă, pe cineva închinându-se unei icoane și spunea: „Aceasta este ceva dumnezeiesc.” „Este o descoperire. Sfintele moaște sunt o descoperire.” El primea astfel toate aceste lucruri. Și îți spunea concret la ce să fii atent. Nu îți vorbea în generalități. Îți spunea, de pildă: „Așa cum te văd eu, tu ai înclinație spre lucrurile înalte. Să-l citești pe Sfântul Grigorie de Nyssa.” Și nimerea foarte bine. Îți spunea aceasta fiindcă vedea ce fel de cuvinte te atrag, ce anume te poate înălța. „Pe acesta să-l citești.” Știa că pe acel sfânt îl vei primi și îl vei iubi.

Te întreba: „Tu pe cine iubești? Pe Sfântul Vasile? Pe alt sfânt?” De aceea spunea că în chilie nu trebuie să avem un iconostas încărcat. „Să-i ai aici pe sfinții pe care îi iubești. Nu lucruri de prisos, ci pe cei pe care îi iubești.” Dacă îl ai pe Apostolul Pavel, citește-i epistolele. Cere-i ajutorul, dar cere și prezența lui.

Pentru Bătrânul, pravila din chilie nu era o simplă practică. Era o atmosferă. Ce înseamnă aceasta? Uitați, eu stau acum bine. Dacă n-aș sta bine, mi-ar fi greu să vorbesc. Trebuie să fiu așezat într-un chip odihnitor. Aceasta este o anumită tihnă duhovnicească. Voi explica ce înseamnă această atmosferă. Îmi voi pregăti bine locul. Voi avea masa mea, un spațiu simplu și pe sfinții mei. Voi pregăti mai întâi atmosfera. Este ca atunci când te așezi la masă: simți dacă totul a fost pregătit cu grijă. Poți spune: „Vă mulțumesc pentru găzduire”, dar înăuntrul tău simți dacă a lipsit pregătirea. De aceea Bătrânul dădea atâta importanță atmosferei. După aceea intrai în lucrare. Dacă pregătești atmosfera, vei dobândi bucurie. Iar dacă dobândești bucurie, vei dobândi putere. Dacă ai putere, faci nevoință. Iar dacă faci nevoință, vor veni și roadele. Acesta era felul lui. Și tot astfel era și legătura lui cu sfinții.

Bătrânul nu îi căuta pe sfinți doar ca să-l ajute sau ca să-i facă vreo minune. Îi vedea ca mijlocitori în comuniunea lui cu Hristos și cu Dumnezeu. Nu le cerea neapărat ceva. Căuta mai ales prezența lor. Prin ei înțelegea că Dumnezeu este prezent, deoarece Dumnezeu Se odihnește în sfinți. Și Dumnezeu îi cinstește pe prietenii Săi. Când sfântul îți vorbește, Dumnezeu Însuși îți vorbește. La fel este și cu Maica Domnului. De aceea acestea erau relații de unire. Nu doar relații de cerere, ca sfântul să-ți facă ceva. Desigur, putem cere ajutorul sfinților. Dar Bătrânul voia să ne ridice mai presus de acestea, spre adevărata comuniune cu Dumnezeu prin sfinți.

Drumul către Dumnezeu trece prin sfinți: aceasta este familia și comuniunea Bisericii. Nu-L poți avea pe Dumnezeu numai pentru tine. Este nevoie să comunici, totodată, cu sfinții. Comuniunea cu Hristos și cu sfinții alcătuiește Trupul Bisericii.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!