Noi toți dorim să ajungem ca Dumnezeu, însă prea puțini cunoaștem în ce constă acest lucru, de fapt, în cotidian.
Ascultați un cuvânt al părintelui Nikolaos Ludovikos care ne vorbește despre scopul adevărat al umanității și cum să ajungem să împlinim acest țel. Este singura vindecare a omului și a lumii cotidiene.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
„Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău. Păzește-i pe cei ce Mi i-ai dat, acum când Eu voi pleca. Păzeşte-i în numele Tău pe cei ce Mi i-ai dat…ca toți să fie una precum suntem şi Noi.” Acum am ajuns la fraza celebră pe care a spus-o și Părintele Porfirie înainte de moarte: „…ca toți să fie una.”
Marea taină a vieții
Este marea taină a vieții… Dacă vreți, spuneți-i și taina mântuirii. Nu-mi place foarte mult cuvântul, căci îmi amintește de partea juridică. Însă puteți să o numiți taina mântuirii sau a vieții. Aici e viața. Taina prezenței lui Dumnezeu e exact asta: „ca toți să fie una precum suntem şi Noi!” Așadar, aici putem începe să înțelegem puțintel – dacă este posibil și pe cât se poate -, să înțelegem ce înseamnă întocmai taina prezenței lui Dumnezeu în lume și cum se manifestă ea cu exactitate. „…ca toți să fie Una precum suntem şi Noi.”
Pentru această unitate e nevoie de o procedură și o evoluție specială. Am mai spus că aceasta este calea crucii. Fără să ne pornim în această „aventură” – prin care să ne reducem un pic iubirea noastră de sine, așa-i? -, nu putem pricepe cu ușurință ce este această viață și această iubire despre care vorbim. Adică, acest lucru despre care vorbește Sf. Ap. Pavel referitor la Hristos: „n-a căutat a Sa plăcere.” Nu a spus: „Stai să-Mi fac pe plac.” Așa-i? El S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând. Fiul lui Dumnezeu fiind, S-a deşertat pe Sine chip de rob luând.
Deșertarea de sine
Această deșertare de sine este cel mai greu lucru. De ce este greu? În primul rând, pentru că toți suntem traumatizați: de un tată nepriceput, de o mamă nepricepută, de relațiile urâte de acasă, de lucruri petrecute în stânga și-n dreapta. Am dobândit deja o poziție de autoapărare, poziția mea e dorința de a nu păți nimic [rău]. Să nu mă deschid, ca nu cumva celălalt să-mi facă ceva – aceasta este marea teamă narcisistă. Acesta este primul motiv. Al doilea motiv, și mai mare, e că nu am cunoscut Învierea.
Nu am înțeles, nu am priceput această lipsă de frică a nemuririi. Ați priceput? Nu am trecut prin această legătură cu Dumnezeu – de a-L numi Părinte. Această a doua pricină ar fi putut să o vindece pe prima. În general, oamenii merită o foarte mare afecțiune și înțelegere, pentru că cei mai mulți sunt traumatizați, chiar foarte traumatizați astăzi. De aceea, o mică înțepătură dacă suferă, ripostează și te pot face bucăți.
Deșertarea, însă, se va face de cei ce se vor vindeca mai întâi pe sine înșiși. Știți ce lucru mare e această vindecare! Ce eliberare! Să nu mai urăști pe cei care te-au traumatizat! Să nu mai suferi pentru tot ce ți-au făcut! Această libertate o dăruiește Duhul Sfânt! În realitate, este harul ce se adaugă, harul botezului. Însă, vine doar atunci când cineva se dăruiește pe sine pe cât mai mult posibil și cât mai curat lui Dumnezeu. Pe cât este cu putință de mult… Atunci când în interior se încheie această înțelegere dintre Dumnezeu și om, acolo începe această vindecare lentă. Însă e o vindecare grozavă. Omul se face deodată ca un prunc mic iubit. Un lucru micuț, micuț… cum să-l descriu?
Psihologia nu e o soluție
Cu psihologia… nu ne putem vindeca! De ani întregi studiez psihologia… Deci … psihologia nu poate pricepe nici narcisismul, nu poate înțelege că există narcisism, nici cum putem să ieșim din această traumă Dacă citiți teorii despre marile psihoterapii, veți vedea că toate încep de la faptul că undeva s-a petrecut o traumă. O traumă care l-a făcut pe om iubitor de sine, l-a închis în sine. Această traumă poate fi din naștere: o mamă foarte constrângătoare; este un complex oedipian nerezolvat, (se amintește la școlile de psihoterapie) e un mediu dificil, neputința de a învăța copilul să se împlinească pe sine. În orice caz, e vorba de o traumă primară care-l face nefericit pe om. Îl face nefericit tocmai pentru că nu poate trăi aici acest lucru: „ca toți să fie una precum Noi suntem una”.
E înfricoșător cum acest lucru, care pare atât de greu, să se facă unica terapie pentru om. Este situația în care se vindecă și sufletește. Pricepeți ce spun? Este situația în care se vindecă și sufletește. E situația în care găsește un sine curat, feciorelnic, uitat și neprefăcut. Găsește un sine la care nu s-ar fi gândit vreodată că poate exista. Un sine incorupt relativ la răutatea celorlalți. Sunt lucruri avansate acestea despre care vorbim.
Primele semne ale vindecării
Însă, dacă mergeți să faceți psihoterapie – aici nu se obișnuiește prea mult, în America și în Franța toți fac permenent -, toată problema și toată terapia este legătura cu celălalt. Dacă reușesc să-l iubesc pe celălalt și să fiu eu însumi, undeva Lacan spune: „Vine nevroticul și fie vorbește cu dvs., dar nu vorbește cu sine însuși, fie vorbește cu sine însuși, dar nu vorbește cu dvs. Când începe să vă vorbească despre sine, a început terapia. Asta înseamnă că s-a născut prima simțire a celuilalt. Răsare posibilitatea de a-l putea întrezări pe celălalt.
„…ca toți să fie una precum suntem şi Noi” – taina vieții veșnice. „Ca toți să fie una.” Să se deschidă omul aproapelui, astfel încât celălalt să-l simtă unit cu sine însuși. Asta înseamnă iubirea. Această iubire e singurul mod de a ne vindeca și singurul mod de a vindeca lumea. Nu există altceva! Însă această iubire are cruce în sine. Aceasta e valoarea veșnică a Evangheliei.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Va multumim pentru postari.Va dorim mult ajutor de la Dumnezeu!