O bucurie din altă lume – părintele Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Spiridon Bailey în care acesta vorbește despre o bucurie din altă lume, o bucurie cerească. O să fiți puțini surprinși când o să aflați la ce se referă.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

În cap. al 17-lea al Evangheliei după Sfântul Ioan, avem o privire asupra rugăciunii lui Hristos. El se roagă Tatălui, iar Sfântul Ioan consemnează cum se roagă El pentru noi, se roagă Tatălui ca bucuria Lui să se împlinească în noi, Bucuria Lui să se plinească în fiecare dintre noi. Este voința lui Dumnezeu pentru noi.

Dar există diferite feluri de bucurie și trebuie să fim clari la ce suntem chemați ca creștini în această viață. Desigur, există o bucurie care este veșnică, bucuria veșnică a Împărăției bucuriei a lui Dumnezeu, bucuria celor care au intrat în paradis. Dar există și o bucurie pe care Hristos ne cheamă să o urmăm, de a crește în viața noastră aici și acum în această lume.

Ce spun Părinții Bisericii?

Părinții Bisericii vorbesc despre această bucurie într-un mod foarte diferit de acea bucurie veșnică a împărăției lui Dumnezeu. Este ceea ce ei numesc doliu plin de bucurie, un doliu plin de bucurie. Acum pentru lumea fără Dumnezeu aceasta este o contradicție: Cum poate fi doliul veselie? În termeni lumești, desigur, când pierdem ceva când plângem, a dispărut și indiferent câte lacrimi vărsăm, nu putem aduce nimic înapoi din lume odată ce ea este pierdută. Desigur, există un loc, în emoțiile noastre și în psihologia noastră, pentru plângere, pentru acest tip de doliu de pierdere, în special în doliu, este necesar chiar și Hristos. El însuși a plâns la mormântul lui Lazăr.

Dar doliul plin de bucurie la care Hristos ne cheamă pe noi, creștinii, este diferit. Când păcătuim, ne pierdem pacea, pacea inimii noastre pe care ne-o aduce Hristos. Pierdem pacea, dar acea pace poate fi recâștigată prin doliu vesel. Atunci când vărsăm lacrimi pentru păcatele noastre, când ne pocăim, pacea aduce și restabilește bucuria în Dumnezeu. Suntem spălați când suntem botezați, apele Botezului ne curăță de toate păcatele noastre și când plângem pentru păcatele noastre lacrimile noastre sunt o a doua curățare. Părinții Bisericii spun că spală sufletul atunci când plângem pentru păcatele noastre. Și acest plâns, de asemenea, ne poate readuce la pace cu Hristos.

Gheronda Efrem

Gheronda Efrem din Muntele Athos și Arizona ne spune că pocăința este a semăna în lacrimi ceva care produce o recoltă eliberatoare. Pocăința seamănă în lacrimi o recoltă eliberatoare. Toți trebuie să plângem pentru păcatele noastre, să recunoaștem realitatea păcătoșiei noastre. Toți păcătuim și toți am păcătuit de la Botez și avem nevoie să fim spălați curat pentru a fi iertați și Dumnezeu ne va ierta.

Noi rănim și îmbolnăvim sufletul și harul lui Dumnezeu, desigur, poate învia un suflet care a murit din cauza păcatului. Când ne uităm la Sfintele Scripturi, Sfântul Petru a plâns după lepădarea lui de Hristos, desfrânata a plâns lacrimi la picioarele lui Hristos, Regele David, scriitorul psalmilor, el spune că și-a umezit perna noaptea cu lacrimile lui și, desigur, Dumnezeu i-a acceptat și i-a iertat păcatele, a acceptat pocăința lor a acceptat lacrimile lor de doliu vesel.

Sfântul Siluan

Sfântul Siluan Athonitul spune că ar trebui să păstrăm un picior în iad, dar să nu pierdem niciodată speranța. Amintiți-vă întotdeauna de realitatea păcatelor, dar să nu pierdeți niciodată speranța în mila și iertarea lui Dumnezeu. Pentru că păcatul este ca un foc care arde și ne poate înghiți, poate arde tot ce avem și pe noi, dar când plângem lacrimile noastre de pocăință sting flăcările păcatului, ele împiedică răspândirea păcatului și chiar pot alunga acel păcat din viața noastră. Sting flăcările păcatului.

Sf. Ioan Gură de Aur

Sf. Ioan Gură de Aur spune că păcatul nostru poate fi ca un cărbune care arde, un cărbune care ne arde la atingere ne arde sufletul, dar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că dacă luăm un cărbune și îl aruncăm în ocean, apa îl va înghiți imediat și se va stinge, se va stinge imediat, toată căldura păcatului va dispărea, la fel și atunci când ne pocăim, când ne aruncăm păcatele în oceanul milei și iubirii lui Dumnezeu, se poate stinge imediat.

Suntem chemați în acest doliu vesel, să ne ferim, să fim atenți la cele două extreme, trebuie să ne ferim de indiferență și trebuie să ne ferim de disperare. Atunci când disperăm ne pierdem speranța când disperăm și credem doar că păcatul nostru ne-a cuprins și suntem pierduți, atunci suntem incapabili de pocăință reală ne demoralizează, ne convinge că nu există speranță, dar la fel de periculoasă este indiferența atunci când nu suntem conștienți de păcatele noastre, când ne considerăm nu chiar atât de răi, când ne comparăm păcatele cu alții și spui, dar nu sunt la fel de rău ca această persoană, atunci suntem indiferenți și suntem incapabili să ne pocăim.

Cele două planuri ale realității

Trebuie să păstrăm în mod constant două realități, păcatul nostru și mila lui Dumnezeu. Care credem că este mai mare? Mila lui Dumnezeu, iertarea lui Dumnezeu. Este mai mare decât tot păcatul nostru, este ca și cărbunele și oceanul, așa că pocăința poate nu numai să stingă căldura de la acel cărbune care arde, dar pocăința poate transforma un cărbune care arde într-o piatră prețioasă, o bijuterie prețioasă.

Spovedania

Așa că de ce nu ne grăbim să ne spovedim? De ce ezităm să ne pocăim, ca să ne spovedim bine păcatele… Diavolul nu vrea să ne pocăim, diavolul ne urăște, el este dușmanul nostru, el vrea să ne condamnăm, el vrea să cădem cu el și el va face orice pentru a ne împiedica să ne grăbim la spovedanie, ne va șopti la ureche: “Păcatele tale sunt atât de rușinoase, cum poți spune asta în fața preotului tău?”

Sau va spune: “Haide, ce este această mărturisire? Numai îndoială în realitatea a ceea ce faci, asta va aduce cu adevărat iertare? Va aduce asta cu adevărat iertare?” Diavolul va șopti aceste lucruri în încercarea de a ne împiedica să găsim vindecarea pocăinței noastre, vindecarea mărturisirii. Diavolul ne va ataca acolo unde suntem mai slabi și noi trebuie să privim, trebuie să judecăm, să ne uităm la noi înșine: ce ne face să ezităm să mărturisim totul?

Să ne amintim mereu că paradisul nu este pentru cei fără păcat, nu sunt cei fără de păcat care vor merge în paradis. Paradisul este pentru păcătoșii care se pocăiesc. Paradisul este pentru cei care au intrat pe această cale de doliu plin de bucurie. Și prin doliu vesel am primit harul lui Dumnezeu care ne face să intrăm în paradis.

“Să mergem pe calea cea dreaptă a întristării, ca să devenim vrednici și să-l avem pe Dumnezeu ca apărător” (Sf. Efrem Sirul)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!