
Canalele de comunicare: Instagram
9 septembrie 2022
Sinteza săptămânii… și cum să ne rugăm pentru aproapele?
10 septembrie 2022Vizionați un cuvânt foarte, foarte bun al părintelui Iosua Trenham despre una dintre cele mai spinoase și mai evitate teme în biserică: scandalurile.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Bună ziua, tuturor. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult pentru conectare.
Sper că gândul pe care îl împărtășesc cu voi astăzi va fi spre zidire. Se numește „Scandaluri în Biserică”. Tema scandalurilor în biserică este una eternă. Cred că aceasta a fost situația din totdeauna, atât timp cât Biserica susține deziderate atât de generoase în legătură cu propria sa identitate, și se consideră purtătoarea de cuvânt a lui Hristos pe Pământ, chemându-ne pe toți la o viață în credință și sfințenie.
Scandalurile ies în evidență în biserică
Bineînțeles, atunci când te referi la o instituție sfântă ca aceasta, care deține un asemenea standard înalt, orice slăbiciune, orice compromis în privința fidelității, este ușor evidențiat de cei din interiorul, sau din afara, ei. Vă împărtășesc aceste reflecții să vă întăresc și să vă ajut ca în orice moment în viața voastră creștinească, când sunteți confruntați cu un scandal în biserică, care bineînțeles că va apare, să stați ancorați cu trăinicie [în credință] și să nu vă duceți de colo colo, din cauza necredinței vreunui lider sau membru al parohiei. Vrei să fii statornic și mereu să aduci roade bune în timpul strângerii recoltei, dar și în afara lui.
Evident că sunt scandaluri
Permiteți-mi să încep gândul meu prin a afirma că este evident că sunt scandaluri în biserică, pentru că suntem în biserică. Noi înșine suntem parte a acestor scandaluri. Aceasta este una dintre cele mai mari lucruri pe care să le simți în inima și mintea ta atunci când te confrunți cu ceva dezgustător în biserică. Pentru că tu însuți ești o entitate dezgustătoare în biserică. Iar aceasta înseamnă că, dacă alții ar cunoaște gândurile din mintea ta, sau ceea ce ai conceput în inima ta, și nu ar fi fost acoperit de tăcerea ignoranței, pentru că, în general vorbind, oamenii nu pot penetra inima și mintea ta, tu însuți ai fi fost un scandal oribil pentru biserică. Iar aceasta se aplică cu siguranță și în cazul meu.
A avea gânduri necurate, inimă coruptă, este ceva extins pentru credinciosul creștin în această viață. Noi, credincioșii creștini, ne căznim în a ne reține și a ne presa inima să fie fidelă Mântuitorului nostru, să curățim mintea noastră de cele coruptibile și, slavă lui Dumnezeu, că familiile noastre, prietenii și alții în parohia și comunitățile noastre nu văd fățiș în mințile și inimile noastre, pentru că astfel, cu siguranță, ar fi fost scandalizați, cu siguranță. Haideți să începem de acolo! Orice discuție, orice confruntare, analiză sau răspuns la un scandal în biserică ar trebui să înceapă de la aceea atitudine de pocăință.
Haideți să începem de la smerenie
Cu toții suntem oameni săraci în duh și permanent întristați dar binecuvântați că suntem așa pentru că în acest fel ne sincronizăm cu adevărata noastră simțire interioară, și astfel să ne putem pocăi și a solicita ca harul să se pogoare asupra noastră. Iar Dumnezeu ne dă aceasta. Pentru că, asa cum zice Mântuitorul, „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”. Haideți să începem de aici!
În continuare aș dori să spun că scandalurile sunt situații excepționale care s-au întâmplat de-alungul întregii istorii a existenței Bisericii. Ele apar și dispar și se manifestă la intensități diferite. Sunt perioade când scandalurile sunt mai mari, iar Biserica are mai puțină pace, și sunt alte perioade când sunt mai puține scandaluri. De asemenea, deoarece Biserica este o mare instituție, există întotdeauna locuri, locuri geografice, unde scandalul este mai mare decât în altele, iar totul depinde de oameni. Totul depinde de credincioși, de liderii lor, episcopi sau preoți, și există locuri unde aceștia sunt puternici iar în altele slabi.
Nu a existat perioadă de liniște în istoria Bisericii
Dacă studiezi istoria Bisericii știi că nu există vreo perioadă de liniște în toată istoria sa. Cele mai bune perioade ale sale sunt acelea în care scandalurile vin din afara sa, iar bisericii, și credincioșilor săi, îi sunt oferite onoarea de a-L urma pe Hristos suportând persecuția și mucenicia. Aceasta referitor despre scandalurile din afară, dar cele mai dureroase sunt cele care vin din interiorul bisericii, în mod special când liderii ei eșuează să mențină credința ortodoxă și compromit credința și cad în erezii sau schisme, sau se întâmplă probleme de moralitate iar credincioșii își pierd încrederea în unul sau altul dintre lideri. Aceasta poate fi teribil de neplăcut pentru acele locuri unde se întâmplă. Cum există o largă gamă a acestora, sugerez să avem în vedere că scandalul este etern, cînd mai mare, când mai mic, de-alungul întregii istorii a bisericii.
Aceasta nu înseamnă că Iisus nu lucrează permanent să corecteze acel scandal și să purifice biserica Sa pentru ca poporul să se folosească chiar și în vremuri când se iau decizii greșite de către oameni. Numai citind al doilea și al treilea capitol al Apocalipsei, când se descrie cele 7 biserici din Asia Mică, iar acele 7 biserici se aflau în diverse stadii de vigoare sau slăbiciune, unele dintre ele aflându-se într-o situație de rușine, vedem că Iisus le atrage atenția foarte serios că viitorul lor este nesigur iar când vor veni la judecata Sa este posibil ca să aibă candelele lor stinse. Alte biserici sunt lăudate iar pe acestea Mântuitorul le încurajează în mărturia lor mucenicească. Se poate observa că chiar și în acest mic ținut al Asiei Mici, pe o zonă foarte restrânsă, a existat o varietate de credință și scandaluri.
Mărturii din „Faptele Apostolilor”
Citește „Faptele Apostolilor” și vei găsi același lucru: nu a existat vreun moment în istoria Bisericii fără probleme. În primele capitole din „Fapte” se spune despre problemele din Ierusalim pe care Sfinții Apostoli a trebuit să le dezlege. Citește în prima epistolă către Corinteni despre sărmana biserică apostolică din Corint care a fost călărită rușinos spre greaua încercarea pastorală și de devotament a Sfântului Pavel, care în scrisorile tale, abordează scandal, după scandal, după scandal, în biserica din Corint.
În timpul evanghelic de acum, viața bisericii este încurcată și vulnerabilă, acestea fiind caracteristicile bisericii în această viață. Bineînțeles, că este „una sfântă, sobornicească și apostolească biserică”, dar modul cum se manifestă în viața sa, înainte de venirea vremurilor cele de pe urmă, este amestecată și vulnerabilă, iar acestea se aplică și nouă, la fiecare dintre noi. O eparhie poate avea un distins și pios episcop sau preot, sau pe amândoi, iar aceasta poate conduce la o mare înflorire în aceea biserică, iar o altă eparhie poate avea un episcop sau preot compromis total, sau pe amândoi în același timp, iar aceasta va conduce la o mare durere și o compromitere a mărturisirii de credință.
Scandalul este necesar (!) De ce?
Aceasta este adevărata realitate, și permiteți-mi să merg puțin mai departe și să vă sugerez, dragilor, că aceasta nu este numai o realitate ci și o trebuință. În fapt, scandalul este necesar. Dumnezeu lucrează prin aceste situații oribile de compromis, de cădere a liderilor bisericii, pentru a săvârși lucruri incredibil de bune pentru credincioși. În acest sens, prin pronia lui Dumnezeu, izbucnirea unui scandal în biserică ne aduce un mare folos.
Iar acum, dați-mi voie să explic aceasta un pic mai mult. În primul rând, această nevoie o găsim în învățătura Mântuitorului nostru, la Matei 18, unde Domnul vorbește de scandal, și cum acesta este de neevitat. Este de neevitat, zice El, „dar vai de omul acela prin care vine scandalul.” Faptul că în dragostea Sa proniatoare Dumnezeu utilizează scandalul pentru slava Sa și pentru edificarea bisericii, nu înseamnă că persoana care produce scandalul nu este prins în cârlig. Nu, nicidecum!
Vai de omul prin care vine scandalul
Deci scandalul este necesar și inevitabil, dar vai de omul prin care acesta vine, în mod special când smintește pe cei mici, aceasta fiind cea mai mare pagubă, sau când smintește pe cei tineri și atunci ar fi fost mai bine pentru el să nu se fi născut. Acesta va fi ca un om ce poartă pietre de moară în jurul gâtului său și care va fi aruncat în adâncurile mării. Acesta este viitorul celui care provoacă scandal, și în mod cu totul special pentru acei episcopi și preoți care au jurat loialitate lui Hristos și sunt încredințați cu păstorirea turmei Sale. Iar atunci când smintim turma lui Hristos cu siguranță vom primi ca plată iadul. Deci acesta este primul meu cuvânt.
Așa cum am zis scandalul este necesar. Vedem asta în biserica Corintului. Sfântul Pavel descrie scandalurile de la început și până la sfârșitul primei epistole către Corinteni. În mod special, în capitolul 11 se spune că este necesar ca scandalurile să aibă loc. Este necesar! Capitolele 11 până la 18 cuprind un text incredibil de greu și de important. Contextul în care acesta vorbește este acela al Sfintei Împărtășanii și a adunării euharistice. Este o problemă liturgică iar biserica din Corint avea o mulțime de probleme care sunt analizate în scrisoare. Exista diviziune, exista necuviință în împărtășirea cu Sfintele Taine, se călcau unul pe altul în picioare, exista facțiuni nemiloase, cărora Sfântul Pavel le spune ca toate acestea sunt necesare!
Ce spune Sf. Ap. Pavel?
Ce înseamnă asta? Pavel afirmă că este necesar ca facțiunile și diviziunile să existe ca astfel toți aceia care sunt înduhoviniciți să devină cunoscuți la toți. Acești oameni să se facă cunoscuți tuturor la apariția scandalului, precum si prin reacția credincioșilor la acesta. Întreaga comunitate recunoaște astfel cine sunt cu adevărat conducătorii, cine sunt aceia care sunt cu adevărat integri, cine menține adevărata credință și doresc cu adevărat să moară pentru Adevăr. Biserica descoperă aceasta prin izbucnirea scandalului, apariția diviziunilor și prin răspunsul care este dat acestora.
Sf. Ioan Hrisostom
În comentariul său la acest text, Sf. Ioan Gură de Aur citează un aforism care zice: „furtuna scoate în evidență pilotul”. În contextul apariției furtunii vei afla cu adevărat cine este pilotul iscusit. În contextul presiunii scandalului în biserică vei afla cine este cu adevarat episcop credincios, cine este cu adevărat preot credincios, dând posibilitatea credincioșilor să-și acordeze inimile, mințile și urechile la cuvintele celor care au fost testați și s-au dovedit că sunt cu adevărat credincioși. Acei care, în conștiința comunității, sunt cunoscuți ca purtători de cruce și credincioși servitori ai lui Hristos și astfel putem asculta de aceștia. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu, într-o alegere minunată, lasă să se întâmple scandalul, diviziunea și formarea de grupuri. Aceasta nu înseamnă că nu sunt pedepse pentru cei care le-au dat naștere.
Cu siguranță, există oameni, bărbați și femei, care provoacă scandal și sunt vinovați. Așa cum am menționat, vor exista și o mulțime de pedepse înfricoșătoare pentru aceștia. Totuși, aceasta nu înseamnă că Mânuitorul Iisus nu păzește puritatea bisericii Sale. Bineînțeles, că pentru toți aceia prinși în scandal, toți aceia răniți de ceea ce au văzut la acei în care au avut încredere, și acum nu mai pot avea încredere, nu este o mare consolare să considere că vor avea parte de o mare folosință, chiar dacă, pentru moment, nu simt un atât de mare profit sufletesc. Fără dubiu că este dureros dar, iertați-mă, bine ați venit în lumea reală!
Bine ați venit în lumea reală!
Bine ați venit în lumea reală! Nu reacționa exagerat la aceea durere, că ar fi o prostie, și ai răbdare, și iar răbdare. Domnul nostru are grijă de integritatea bisericii Sale. Să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat cu bisericile în Asia Mică. Scrie la Apocalipsă, capitolul 2 și 3. Iisus apare pentru singurul motiv de a solicita fidelitate Bisericii și pentru a o păstra în credință. Iar El ține biserica credincioasă, uneori prin strâmtorarea sa ici și colo, altădată prin zdrobirea unei biserici necredincioase, așa cum El ne face cunoscut prin „stingerea sfeșnicului unei biserici”. Atunci, aceea nu mai este vrednică să mai poarte acel nume și să mai fie, în ochii oamenilor, în comuniune cu El.
Să luăm aminte la Corinteni 1: 11, acel text de care vorbeam anterior, în care Sf. Pavel descrie haosul liturgic și scandalul care avea loc în Corint și explică cum acesta poate fi profitabil pentru a descoperi pe cei înduhovniciți. Apoi, El merge mai departe și subliniază că pentru acest motiv, pentru lipsa de credință a unora, unii s-au îmbolnăvit, iar alții au murit. Asta nu înseamnă că Domnul Iisus Hristos ignoră scandalurile în Biserică. Acei care propagă scandalul și cei care se implică în scandal vor fi cu siguranță chestionați de Domnul Hristos. În cazul prezentat în „Epistola întâia către Corinteni”, aceștia au primit pedepse prin boli, iar unii prin moarte. Asta înseamnă ca Domnul închide ochii la scandaluri. Scandalurile vor fi cu siguranță pedepsite după cum ne spune și Sf. Ioan Gură de Aur: „drumul către iad este marcat cu țestele episcopilor și preoților.”
Să ne miluiască bunul Dumnezeu!
Doamne, miluiește-ne pe noi pentru a rămâne credincioși Domnului nostru Iisus Hristos și a nu ajunge să devenim unul din acele țeste înlănțuite din iad! Doamne miluește! În timpurile de astăzi, scandalurile sunt atât inevitabile, cât și binevenite. Prin pronia lui Dumnezeu ele devin benefice, în mod special atunci când credincioșii discern cu înțelepciune pronia Sa și nu sunt scandalizați!
Acesta este ultima mea îmbărbătare pentru voi, dragii mei! Orice fel de scandal ar fi în biserică, iar în unele din postările mele recente am evidențiat câteva dintre cele mai cumplite dintre ele, care au loc chiar în Statele Unite și în comunitățile noastre, Dumnezeu să ne ierte! Dar nu te scandaliza! Dacă la momentul când iei cunoștiință de scandal îți vine vreun gând să părăsești biserica, atunci faci o mare greșeală. Da, faci o mare greșeala! Biserica este trupul lui Hristos, este împărăția lui Dumnezeu pe pământ.
Ce trebuie să facem
Dacă te afli într-o situație în care ești părtaș la un scandal teribil, în care preotul tău a făcut ceva îngrozitor de scandalos, sau un lider din comunitatea ta, sau episcopul tău, trebuie să discerni asta rugându-te. Trebuie să cauți pe aceia care sunt înduhovniciți pentru a te lipi de ei și a asculta de ei. Dar a externaliza problema zicând: „nu îți poți imagina ce se întâmplă”, arată că, în realitate, nu te-ai pus de acord cu propria ta fire căzută. Nu te-ai pus de acord cu ceea ce s-ar fi întâmplat a-i fi provocat dacă oamenii ar fi știut ceea ce gândești sau ceea ce simți în inima ta. Deci, fii smerit, nu condamna oamenii, ia decizii înțelepte, iar să părăsești biserica nu este o decizie înțeleaptă! În schimb, lipește-te de cei credincioși!
Dacă este ceva care nu poate fi rezolvat pe plan local, iar liderul ce creează scandalul nu este tras la răspundere într-un mod mântuitor pentru comunitate atunci lipește-te de cineva în care ai încredere, atașează-te de un preot, de un episcop, care este credincios, pentru că adesea acesta este scopul scandalului, după cum zice Sf. Ioan Gură de Aur în comentariul său despre greșeală. Sf. Pavel afirmă că scandalurile sunt necesare ca astfel cei înduhovniciți să se facă cunoscuți iar tu să te alipești de ei. Dar, orice ar fi, rămâi pe picioarele tale, ai încredere în Dumnezeu, pentru că El ține biserica Sa, în care ne aflăm și noi păcătoșii, în desăvârșire și în sfințirea care va să vină.
Dumnezeu să fie cu voi!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

8 Comment
MULȚUMESC!
Sărut mâna!
„Să nu obosim să spunem adevărul atâta cât mai este vreme să-l putem spune. Viața e făcută din umbră și lumină. Va veni o vreme când, iară, adevărul nu va mai putea fi spus pe față, decât cu primejdia vieții.
Atunci poate îl vom trăi mai mult decât îl vom spune, acum poete îl vorbim mai mult decât îl trăim.
Sunt bune, prin urmare, și ceasurile acestea de încercare, când viața celui ce vrea să slujească Binelui e amenințată. Se pune astfel la încercare valoarea sufletească a fiecăruia, tăria și puterea și jertfa, autenticitatea lui.”
Ieroschimonah Daniil Sandu Tudor (Revista Credința, 1936)
În noiembrie se împlinesc 70 de ani de la moartea părintelui Daniil la Aiud – moarte mucenicească.
Sf. Ioan Gură de Aur: „drumul către iad este marcat cu țestele episcopilor și preoților.” Cutremurător!
Sunt cam 40 de ani de când am intors spatele bisericii și parțial lui Dumnezeu. Nu pentru scandaluri, căci pe vremea aceea nu se auzea mare lucru ci pentru că nu auzeam decât de un Dumnezeu care pedepsește, este gelos, răzbunător și te iubește doar dacă faci ce spune popa. De copil cunoșteam un Dumnezeu fără nume care era la fel de natural și peste tot precum aerul. Nu avea caracteristici ci era doar vital.
M-am plimbat prin multe religii și filosofii căutând pe Dumnezeul copilăriei mele. Un singur lucru bun am făcut: nu l-am lăsat pe Christos de mână.
M-am trezit. Dar greu a fost drumul și periculos și în loc să echilibrez mintea, am dereglato și mai mult, mereu în prag de nebunie și gânduri de sinucidere. Nimic nu avea sens.
Cu trei ani în urmă, am văzut harta planetei, în fiecare regiune erau oameni și animale și plante care se potriveau unii cu alții și am înțeles că, la fel, fiecare religie este croită specific populației regiunii așa cum plantele medicinale și hrana tipice sunt. Mi-am amintit astfel că nu întâmplător m-am născut în Romania și am fost botezată orthodox creștină.
Am întâlnit pe yt Părinții de azi: preoți, monahi și monahii care vorbesc un limbaj nou, aproape inimii mele, așa că mintea mea află liniște, trezirea mea primește pace și echilibru. Mulțumesc părinților Pimen și Theologos pentru munca pe care o depun și o fac du atâta drag și dăruire.
„și am înțeles că, la fel, fiecare religie este croită specific populației regiunii așa cum plantele medicinale și hrana tipice sunt. Mi-am amintit astfel că nu întâmplător m-am născut în Romania și am fost botezată orthodox creștină.”
Desigur că nimic nu e întâmplător, iar cei care ne-am născut în religia și în credința adevărată avem și responsabilitate/răspundere mai mare față de ceilalti; și trebuie sa fim conștienți că Adevărul este unul, iar religiile se contrazic între ele în aceasta privință, deci, judecând logic, nu toate sunt adevărate, ci numai una sau niciuna. De exemplu, Islamul respinge divinitatea, moartea și învierea și rolul salvator al lui Hristos, budismul consideră irelevanta existența lui Dumnezeu, iar hinduismul afirmă că suntem Dumnezeu în forme diverse; toate acestea contrazicand clar adevărul și dogma creștină, adică pe Hristos Dumnezeu și misiunea sa în lume. Poate că toate religiile și credințele sunt încercări de a reflecta și de tinde spre adevărul ultim, Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că tot ceea ce reflectă ele e și adevărat și mântuitor,că toate sunt adevărate. Hristos tocmai de aceea a venit, ca să ne arate calea cea dreaptă și Adevărul: El însuși.
Apoi, da, poate e o problemă și e păcat faptul că mulți dintre noi, deși botezați, nu am fost sau nu suntem crescuți și învățați într-un mod autentic creștin și în dreapta credință, ci într-un mod lumesc și învățați sa adoptăm ideile și credințele lumești, uneori cu consecințe grave asupra societății (să ne gândim, de exemplu, că, deși majoritatea românilor suntem botezați în Hristos, mulți suntem apoi învățați și lăsați să credem că avortul este firesc și un drept..) și astfel rătăcim până ce ne aduce Dumnezeu pe cale, dar ăsta e caracterul lumii în care trăim, păcătos, corupt. Însă nimic nu e în afara rândurii lui Dumnezeu și avem libertatea de a judeca și de a decide. Bisericile sunt în toate localitățile și la vedere pentru toata lumea, dar abia mai târziu ne amintim de asta și ne întoarcem privirea spre ele.
Acum, după ce m-am reîntors la Biserică, ma gândesc că bine ar fi fost dacă aș fi fost crescut cu adevărat în credința și în morala creștină și am un regret ca nu s-a întâmplat așa: de multe probleme, necazuri și păcate aș fi fost ferit.. Dar, cu voia și prin puterea lui Dumnezeu, cu toții ne putem îndrepta și întoarce la Adevăr.
Slavă lui Dumnezeu!
Sunt de părere că adevărul îl deține doar Dumnezeu. Nici măcar îngerii nu cunosc Planul Tatălui Ceresc în întregime. Cu atât mai puțin oamenii.
Dumnezeu a revelat oamenilor adevărul și pe Sine însuși: mai întâi prin vechiul legământ, apoi în și prin Hristos, calea, adevarul și viața.
Parintele Theologus a spus ca Dumnezeu este Adevarul, nu ca il detine, ca si cum ar fi ceva exterior sau delimitat
Mulțumesc Gabriela. Da, m-am exprimat greșit.
Ce semnificație are bolul cu mâncare de caracatiță din imaginea de la început?