Rolul mamei în educația copiilor – părintele Justin Pârvu

Ascultați un cuvânt sfătos al părintelui Justin Pârvu în care acesta, evocând experiențele din copilăria și tinerețea sa, face o analiză a rolului educației copiilor în formarea acestora ca oameni duhovnicești.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Dragii mei, născut în zona aceasta a Neamțului, în mediul cel mai curat și mai  sănătos posibil, în familie de țărani, cu o educație creștină, o mamă foarte sănătoasă care m-a purtat dintr-o mănăstire în alta în Duminicile și sărbătorile importante ale anului. Eu, dacă am luat viața călugărească după un timp de ani am fost determinat de această plimbare a mea, poate și înainte de naștere, a mamei mele pe la călugărul nostru român și trăitor, așa cum l-am cunoscut la Mănăstirea Durău pe Părintele Dometian, pe Părintele Pahomie, oameni-stâlpi ai Ortodoxiei noastre care, rar se mai găsesc la ora actuală.

Dorința de a deveni sfânt

Pe mine m-a impresionat aspectul acesta, de copil: toată frumusețea aceasta a cultului nostru ortodox. Astăzi, de pildă, văd un copilaș de al nostru pe la 9-10 luni, crescut în mijlocul nostru, când îl întrebam pe la 5-6 ani: ,,Măi, tu ce ai să te faci?ˮ. ,,Eu vreau să mă fac sfânt!ˮ.

Și când deschid o carte a lui Virgil Gheorghiu, Cum pot deveni sfânt?, apoi mă gândesc la anii aceștia, așa de importanți ai structurii noastre sufletești din trecut, prezent și viitor, pentru că această, în sfârșit, esență a creștinismului nostru s-a păstrat și se păstrează încă în viața țăranului nostru, în casa lui sărăcăcioasă, în viața lui urmărită de Dumnezeu cu obiceiurile mari, mai ales în sărbători. Când se pregătea mama mea înainte de a pleca la biserică cu cele patru, cinci costumașe călcate și puse la marginea patului și când dimineața ne trezea: ,,Haideți, băieți, haideți la biserică! Ia, îmbrăcați-vă și uitați-vă care luați fiecare ce e al vostruˮ.

Dar eu întrebam pe mama ca să mai stau puțin ,,Dar, moșul Ion a trecut?ˮ. Moșul Ion era un bătrân creștin, vechi, ruginit, din fundul satului. Era, oarecum, tot stimulentul nostru. Dacă spunea că a trecut moșul Ion, nu mai stăteam la mârâială. Săream imediat, îmbrăcat și hai la biserică! Îl ajungeam pe moșul? Nu-l ajungeam. El ajungea din timp la biserică.Își lua locul lui acolo în dreapta bărbaților și asculta în picioare Sfânta Liturghie de la începutul ei, până la sfârșit. Nu era o mișcare du-te – vino, ieși și întoarce-te în biserică, nu! Noi, copiii care eram destul de, așa, ca copiii dezordonați și mai neascultători, când spunea mama: ,,Aici!ˮ, păi, aici rămâneam până la sfârșit. Ținta era acolo în Sfântul Altar și oițele la glasul preotului.

Spoveditul

Spoveditul începea ca regulă sfântă. Se făcea Vecernia mare, Duminică seara. Preotul apărea cu Moliftelnicul în fața altarului, toată lumea îngenunchiată și citea dezlegarea mare de spovedanie. De aici, începând spovedania, îndată după prima Duminică a postului, Postul Mare, Postul Crăciunului, Postul Sf. Petru, în special astea două mari erau ținute cu multă sfințenie și scumpătate. Posturile se țineau, cum vă spun, cu multă strictețe și sfințenie. Nu exista copil de la 7 ani să mănânce de dulce sau să i se dea ceva de mâncare, în afară de ceea ce se mânca la masă. Mama mea, Dumnezeu s-o ierte!, atâta timp cât am trăit în mijlocul lor acolo, nu ne-a dat niciodată – era însărcinată cu noi, copiii – dar mânca de post. Ce făcea la masă, nu era deosebire. E post? Post e! E de dulce? De dulce.

La lăsatul secului, așa după cum știți și dumneavoastră, erau două servicii: lingura de lemn, bineînțeles, cu lingura sau cu castronul de lut. Cele de începutul postului se urcau în pod și cobora pe celelalte. Și de dulce din pod, cobora pe celelalte de post. Și așa se petreceau zilele acelea ale postului. De aceea, cât de mare era bucuria, de pildă, ca să vezi în Joia Mare, Vinerea, Sâmbăta, dar Vinerea nu prea se făcea treabă, era considerată vinerea cea scumpă, nu se cocea. Se făceau ouă roșii, se împodobea casa, dar despre (altceva) nici să nu mai vorbim.

Obiceiuri populare

Așteptam miezul nopții, de pildă, care era mai harnic, se scula primul, lua cana, cana era jumătate pusă cu apă și cu un ou, se scălda în apă și (lua) 5 lei sau depinde de valoarea banului. Și care se scula întâi se spăla și lua și bănuțul de acolo. Oul, îl împărțeam toți în 7-8 câți eram în casă și așa se începea binecuvântarea mâncării de dulce în viața de familie. Nu mai vorbesc de altfel de obiceiurile acestea la țară. Se punea castronul în mijlocul mesei și așa așezați pe un tamburaș, patru-cinci în jurul mesei și acolo cu lingura până la ultima aripă de pasăre sau ce era, se împărțea la fiecare. Și mama mea, săraca, lua dintr-o oală de 4-5 kg și punea la fiecare în fața noastră, acolo și dacă îi mai rămânea și ei o labă de pui, o bucățică de carne, ceva, cu oala pe brațe și mânca și ea bucuroasă și privea la copiii care ieșeau din casă, fiecare la rostul lui.

Și aceasta era de altfel și rădăcina lor de sfințenie cu posturile acestea, pentru că întotdeauna, copilul ce se naște, dacă copilul acesta, am mai spus și altădată și spun și acum, dacă copilul va suge lapte de mamă, va fi un copil ascultător și bun. Dar dacă va suge lapte de lupoaică, atunci copilul va fi neascultător, răzvrătit și rău educat. Și de aici, se extinde asupra întregului sat, a întregului județ și a întregului neam, educația de formare a copilului în familie.       

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!